1,527 matches
-
materialul genetic ARN în ADN, sub acțiunea unei enzime “cheie” (reverstranscriptaza), îi conferă atât capacitate citolitică, obișnuită pentru virusurile ARN, cât și capacitate de integrare și latență, comuna virusurilor ADN. Variabilitatea genetică crescută este cauzată de erorile apar în cursul replicării deosebit de active caracteristice HIV. Zilnic se produc 10 la 9 10 la 10 virioni, cu riscul apariției unei mutații la fiecare de 104 noi viruși. Cvasi-speciile sunt populații virale apărute prin modificări genetice în cadrul aceluiași subtip, care au virulență crescută
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
obiective scăderea durabilă a încărcăturii virale la valori nedetectabile și restaurarea imunității, fără a dezvolta rezistență virală. Nu dispunem încă de medicamente care să vindece HIV. Medicamentele antiretrovirale sunt grupate în mai multe clase, reprezentate de “țintele” terapeutice din ciclul replicării virale. În prezent dispunem de următoarele clase: Inhibitori nucleozidici de RT: Zidovudina, Dideoxicitidina, Lamivudina, Stavudina, Didanozina, Abacavir, Tenofovir, Emtricitabina Inhibitori non-nucleozidici de RT: Nevirapina, Efavirenz, Etravirina Inhibitori de protează: Indinavir, Saquinavir, Ritonavir, Nelfinavir, Lopinavir, Atazanavir, Tipranavir, Darunavir Inhibitori de fuziune
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Ritonavir, Nelfinavir, Lopinavir, Atazanavir, Tipranavir, Darunavir Inhibitori de fuziune: Enfuvirtide Inhibitori de integrază: Raltegravir Inhibitori de coreceptori: Maraviroc (CCR5). Schemele de terapie antivirală cuprind combinații de cel puțin trei medicamente, aparținând la cel puțin două clase terapeutice. Medicamentele disponibile inhibă replicarea virusului dar nu vindecă infecția HIV, din cauza persistenței virusului în “sanctuarele” imunologice și în ganglioni. Cu toate acestea, beneficiile TARV sunt spectaculoase, prin transformarea infecției HIV dintr-o boală mortală într-o boală cronică, cu supraviețuire îndelungată. Indicațiile TARV sunt
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
a bolii sunt elemente importante. HEPATITA CRONICĂ CU VIRUS B Definiție, date generale Hepatita cronică cu virus B (HVB) este o afecțiune necroinflamatorie a ficatului cauzată de infecția persistentă cu virusul hepatitic B (VHB). VHB afectează funcția ficatului prin multiplicarea (replicarea) în hepatocit. Consecința este expresia unor Ag specifice (HBe, HBc, HBs) față de care organismul dezvoltă reacție imună (Ac anti-HBe, Ac anti-HBc). Acest răspuns poate cauza afectarea hepatocitului dar și eliminarea virusului. Ag și Ac specifici sunt markeri prin care este
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
monoterapie și durată în funcție de prezența/absența AgHBe. Efectele secundare sunt multiple, de obicei ușoare. - analogi nucleozidici (ex. Lamivudina, Entecavir) - medicație fără efecte secundare notabile, dar care necesită administrare pe termen lung sau chiar nelimitat. - alte terapii: Emtricitabine - inhibitor potent al replicării VHB și HIV, cu structură similară cu Lamivudina; Tymosin - în studiu. IMPORTANT! Terapia antivirală este indicată numai dacă riscul de morb imortalitate prin afecțiunea hepatică și șansele de obținere a supresiei virale prelungite sunt crescute. Interferonul și Entecavir sunt opțiunile
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
antivirală combinată cu pegIFN-α + Ribavirină sub urmărire strict a eficienței și efectelor secundare. Direcțiile viitoare de tratament sunt orientate spre dezvoltarea unor agenți antivirali noi, în special inhibitori ai unor enzime specifice VHC. Alte tipuri de medicație se adresează blocării replicării, a producerii de Ag sau pătrunderii VHC în celulă. Standardul actual este tripla terapie: interferon + ribavirină + inhibitori de protează (boceprevir, telaprevir). Date recente susțin eradicarea infecției în 100% din cazuri după administrarea a doi astfel de agenți antivirali în combinație
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
extrahepatice. Hepatomegalia trebuie diferențiată de coborârea diafragmului din emfizem, abces subfrenic sau de prezența unui lob anormal (Riedel, frecvent la femei). CLASIFICARE Hepatomegalia poate fi difuză sau circumscrisă, după cum implică tot parenchimul hepatic sau numai porțiuni a acestuia. PATOGENEZĂ 1. Replicarea celulară. O hepatomegalie difuză poate fi datorată, destul de rar, replicării hepatocitelor prin hiperplazie excesivă după o necroză extensivă sau după rezecții hepatice parțiale. În boli sistemice hematologice, hepatomegalia apare datorită faptului că ficatul devine unul din sediile hematopoezei extramedulare. O
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
subfrenic sau de prezența unui lob anormal (Riedel, frecvent la femei). CLASIFICARE Hepatomegalia poate fi difuză sau circumscrisă, după cum implică tot parenchimul hepatic sau numai porțiuni a acestuia. PATOGENEZĂ 1. Replicarea celulară. O hepatomegalie difuză poate fi datorată, destul de rar, replicării hepatocitelor prin hiperplazie excesivă după o necroză extensivă sau după rezecții hepatice parțiale. În boli sistemice hematologice, hepatomegalia apare datorită faptului că ficatul devine unul din sediile hematopoezei extramedulare. O mărire a volumului ficatului poate apărea și prin infiltrare cu
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
în mod normal; persistența după 6 luni semnează statutul de purtător cronic. Ac antiHBs apar la 3 luni de la puseul acut și consemnează imunitatea. AgHBs și Ac-antiHBs pot coexista în 30% din cazuri. - VOL.II APARATUL DIGESTIV AgHBe - semn de replicare virală și infecțiozitate; dispare după 10 săptămâni, iar dacă persistă înseamnă cronicizare. Ac anti-HBe sunt markeri de infecțiozitate joasă și erau considerați ca semn de vindecare. Pot fi prezenți în infecție cronică (mutant pre-core). AgHBc nu poate fi detectat în
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
IgM anti-HBc poate fi întâlnită și în infecția cronică. Clasic în infecția cronică se regăsesc IgG anti-HBc, fără anti-HBs. Ac anti-HBs asociați cu IgG anti-HBc semnifică infecție în antecedente. ADN VHB detectat prin PCR este cel mai fidel semn de replicare virală. Pacienții cu virus mutant pre-core au o constelație aparte de markeri serologici: AgHBe negativ, Ac anti- HBe pozitiv și ADN VHB pozitiv. 1.purtător AgHBs cu titru scăzut 2.martor infecție veche vindecată vindecare infecție veche imunizare prin vaccinare
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
ca urmare a unui episod cunoscut de hepatită acută nerezolvat, restul au debut insidios cu instalarea progresivă a asteniei, hepatalgiilor de efort, inapetenței, sindromului dispeptic biliar, subicterului sau icterului cu evoluție ondulantă, cu exacerbări repetate ale simptomelor, care coincid cu replicare virală și hepatocitoliză. Uneori aceste exacerbări sunt corelate cu seroconversia în sistemul HBe (atât în sensul dispariției AgHBe cu apariția Ac anti-HBe cât și în sens invers). Alți factori responsabili de exacerbări sunt suprainfecția cu virus D sau C. O
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
și, de obicei, AgHBs persistă. 1. Tratamentul cu interferon Interferonul-alfa are acțiune antivirală directă, acțiune imunomodulatoare prin amplificarea prezentării antigenelor HLA clasa I și a procesului de distrugere a hepatocitelor infectate. Indicații: pacienții cu probe biochimice alterate și markeri de replicare virală pozitivi, asociate cu histologie sugestivă pentru HCA și care nu au contraindicații pentru tratament (tab. 35). Pacientul ideal (cu cele mai bune șanse de răspuns favorabil) la tratamentul cu interferon este femeie, care se află la o perioadă mai
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
se utilizează aceleași doze ca la hepatita C În cursul terapiei, poate apărea o creștere a transaminazelor serice (săptămâna 8-10 de tratament) care semnifică de cele mai multe ori seroconversia în sistemul HBe cu distrugerea hepatocitelor care conțin virusuri în fază de replicare. Se crede că un astfel de fenomen stă la baza decompensărilor severe care pot apărea sub terapie cu interferon, la pacienții cu ciroză hepatică. La sfârșitul tratamentului, se poate aproxima că mai puțin de 50% din pacienți au beneficiat de pe urma
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
răspuns la tratament crește cu circa 10%. Doza este de 180micrograme/săptămână pentru Pegasys și 1,5micrograme /kgcorp/săptămână pentru PegIntron. 2. Tratamentul cu lamivudină Lamivudina este un analog nucleozidic care inhibă transcriptaza și polimeraza ADN VHB, enzime necesare pentru replicarea virală. Doza administrată uzual este de 100mg/zi, pe o perioadă de minimum 2 ani. La sfârșitul unui an de tratament 45% din pacienți devin ADN negativi cu transaminaze normale, dar numai 15-20% rămân negativi la 16 săptămâni de la întrerupere
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
100mg/zi, pe o perioadă de minimum 2 ani. La sfârșitul unui an de tratament 45% din pacienți devin ADN negativi cu transaminaze normale, dar numai 15-20% rămân negativi la 16 săptămâni de la întrerupere. Efectul lamivudinei este de scădere a replicării, dar nu eliminarea virusului, cu efect în îmbunătățirea probelor biochimice și a histologiei (scăderea activității necroinflamatorii și a fibrozei). Se indică tratamentul cu lamivudină cu precădere, la pacienții cu transaminaze foarte mari, care au șansa cea mai mare de răspuns
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
riscul de reinfecție a grefonului. Rezistența la lamivudină se instalează la 27% din pacienți la 1 an și la 58% după 2 ani de terapie. Aceasta apare datorită mutațiilor apărute în zona YMDD; virusuri mutante au rezistență la lamivudină, dar replicarea lor este deficitară, rămânând totuși patologici și putând fi sursa unor reactivări ale bolii. Alt medicament antiviral propus pentru HC cu VHB este adefovir dipivoxil care are însă efecte adverse renale și lobucavir a cărui folosință este limitată de unele
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
HC cu VHB, cât și în cea cu VHC. 3. Fosfolipidele esențiale (Essentiale), Silimarina (Silimarină, Legalon), vitamina E, colchicina (antifibrotic), indometacinul sunt folosite cu răspunsuri variabile. 2. HEPATITA CRONICĂ VIRALĂ D Virusul D este un virus RNA care necesită pentru replicare existența virusului B. Infecția poate afecta pe toți purtătorii de VHB, fiind mai frecventă la cei care folosesc droguri i.v., la personalul sanitar, la hemofilici și transfuzați. Are o prevalență mare în sudul Europei, Balcani și Orientul Mijlociu. Incidența este
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
beta-celulare este prezentă în stările care se asociază cu insulinorezistența cum ar fi obezitatea (73). Experimental, la șobolanii adulți infuzați cu o cantitate mare de glucoză timp de 96 ore se constată o creștere cu 50% a masei beta-celulare (8). Replicarea beta-celulară este legată de metabolizarea nutrienților în celula beta-pancreatică deoarece numai substratele care sunt metabolizate în celula beta-pancreatică stimulează replicarea acesteia (150). Capacitatea de multiplicare a celulelor beta-pancreatice este determinată de "pool-ul" celulelor recrutabile pentru a intra în compartimentul proliferativ
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
cu o cantitate mare de glucoză timp de 96 ore se constată o creștere cu 50% a masei beta-celulare (8). Replicarea beta-celulară este legată de metabolizarea nutrienților în celula beta-pancreatică deoarece numai substratele care sunt metabolizate în celula beta-pancreatică stimulează replicarea acesteia (150). Capacitatea de multiplicare a celulelor beta-pancreatice este determinată de "pool-ul" celulelor recrutabile pentru a intra în compartimentul proliferativ al ciclului celular. Mărimea acestui pool ar putea fi determinată genetic (148) dar nivelul realizării fenotipice a potențialului genetic poate
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
masei beta celulare. Studii experimentale pe sobolani: - La șobolani adulți infuzați cu o cantitate mare de glucoză timp de 96 ore, s-a constatat o creștere cu 50% a masei beta celulare. Această creștere s-a produs predominant prin creșterea replicării (de 4 -5 ori) și prin hipertrofierea (8) celulelor beta pancreatice. - La șobolanul obez nediabetic Zucker Fatty, masa beta celulară crește de 4 ori între a 6-a și a 12-a săptămână de viață ca răspuns la rezistența la
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
excesul de insulină, neadecvate nevoilor, ar putea constitui situații critice pentru supraviețuirea organismelor. Probabil că aceasta a determinat, în perspectiva evoluției, diferențierea unor structuri care au făcut ca celula beta pancreatică să poată răspunde atât la semnale care-i stimulează replicarea cât și la semnale care induc moartea celulară. Aceste semnale, coordonate în cadrul unui mecanism extrem de precis, permit reglarea dinamică a masei beta celulară. Aceasta poate să crească sau să scadă în funcție de nevoi. Procesele implicate în reglarea dinamică a masei beta
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
celulară. Aceste semnale, coordonate în cadrul unui mecanism extrem de precis, permit reglarea dinamică a masei beta celulară. Aceasta poate să crească sau să scadă în funcție de nevoi. Procesele implicate în reglarea dinamică a masei beta celulare sunt : creșterea masei beta celulare (prin replicare, neogeneză și modificările volumului celulelor) pe de o parte și scăderea masei beta celulare (prin predominanța morții celulare) pe de altă parte. Modificări ale proceselor implicate pot antrena modificari importante ale masei beta celulare. 5.2. Creșterea masei beta celulare
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
lactogen placentar (PL), leptina, glucagon-like peptide-1 (GLP-1). Insulina stimulează diviziunea celulară a insulelor și celulelor ductale pancreatice. Efectul de stimulare al multiplicării celulelor betapancreatice este dependent de nivele crescute ale glicemiei. Hiperinsulinemia asociată la hipoglicemie nu stimulează ci, dimpotrivă, suprimă replicarea celulelor beta pancreatice (75). La șoareci lipsa receptorului insulinei sau a proteinelor IRS-1 sau IRS-2 (defecte induse experimental prin tehnici de inginerie genetică) s-a însoțit de rezistență la insulină. In cazul lipsei IRS-1, rezistența la insulină a putut fi
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
activare a mitogenezei celulelor beta atât de la nivelul receptorului insulinei cât și al receptorului IGF-1. Este posibil astfel ca efectele de proliferare beta celulară produse prin intermediul activării IRS-2 să fie datorate IGF-1 și nu insulinei. Oricum efectul de stimulare a replicării celulelor beta, realizat prin stimularea receptorilor insulinei sau IGF-1 necesită funcționarea normală a IRS-2 (79, 168). GH, PRL si PL sunt cei mai puternici factori de creștere, identificați până în prezent, pentru celulele beta pancreatice (108, 150). Ei stimulează pe de
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
acizii grasi liberi (156). GLP-1 stimulează diferențierea celulelor stem insulare în celule endocrine și proliferarea celulelor beta pancreatice (15). Infuzii prelungite de GLP-1 sau ale analogului său cu acțiune prelungită, Exendin-4, la șobolani cu pancreatectomie parțială au stimulat diferențierea și replicarea celulelor insulare (nu s-a observat hipertrofia celulelor beta) ceea ce a produs o ameliorare dramatică a toleranței la glucoză (112). Șobolanii hiperglicemici după tratament cu streptozotocin prezintă o creștere a expresiei PC1 și PC2 (PC de la prohormone converting enzyme: produc
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]