694 matches
-
de mândria mea fără margini? Mă înnebunea de plăcere o laudă oricât de palidă, de oriunde ar fi venit. Când eram la școală, încercam să captez admirația colegilor și a profesorilor. Dacă epuizam mijloacele cinstite recurgeam la stratageme uneori destul de reprobabile. Ajunsesem până acolo încît umileam profesorii numai și numai să provoc vâlvă și admirație în jurul persoanei mele. Voiam să mă mențin necontenit la suprafață, în atenția tuturor. Amorul propriu îmi cerea eforturi prelungite și luptam din răsputeri să-i aduc
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pentru cineva (sau pentru ceva): a garanta pentru cineva sau pentru ceva; - a pune (sau a încrucișa) mâinile pe piept, a muri; - a se spăla pe mâini: a refuza să-și ia răspunderea unei probleme (dificile) sau a unei fapte (reprobabile); - a da (sau a lăsa, a pierde) ceva din (sau de la) mână, a da (sau a lăsa, a pierde) ceva care îți aparține sau de care ești sigur că îl poți obține; - cu mâna goală, fără a aduce nimic; fără
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
și eu să știu. ― Ciudată poveste. Șantaj? ― Adică? ― Panaitescu ducea o viață lejeră. Desigur, nu făcea achiziții, în schimb risipea o groază de bani prin restaurante. ― Vă întrebați cum îi procura? ― Caut o soluție. ― Cu alte cuvinte, Panaitescu descoperă fapte reprobabile în viața celor trei... ― Sau a unuia singur. ― Și-i stoarce adică banii... ― Vi se pare imposibil? ― Cum rămâne atunci cu Valerica Scurtu? ― Putea prelua șantajul. Clătină din cap. Nu, e prea complicat... ― Eu aș fi tentat să mă gândesc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu ochii negri și scânteietori ca onixul și cu un zâmbet contagios. Se asemăna Întru câtva cu Lorena. Dar era mai experimentată, mai intrigantă. Îi vorbise o singură dată, la toaleta doamnelor - aproape pe furiș, conștient că făcea un gest reprobabil. Nu-și aducea aminte cum - după o conversație fulgerătoare - reușise să-i dea cartea lui de vizită, adăugând pe ea cu pixul numărul celularului personal. Sunați-mă, dacă aveți nevoie de ceva, indiferent de ce, Îi spusese. Blonda soție a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
CUMPERI REBUTURI CARE NU ÎȚI SUNT DE FOLOS. CUMPERI O PERECHE DE PAPUCI DE DOUĂ SUTE DE MII DOAR PENTRU CĂ LE POARTĂ ȘI RONALDO. REVOLTĂ-TE! RĂSTOARNĂ MC’UNIVERSUL. SPUNE NU SOCIETĂȚII UNIVERSALE A CONSUMULUI. Tânărul se Învârtea Într-o companie reprobabilă, conducea o grupare anarho-comunistă, ascunzându-se sub numele de Zero, difuza pe internet materiale care făceau apologia delictului la limita subversiunii. Elio le mulțumise polițiștilor pentru atenția lor. Apoi, În liniștea biroului său, citise manifestul acelui delirant Zero de la Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
grozav (se bâlbâie, fumează În clasă - crimă supremă În Statele Unite), deși are pretenții mari de la studenții lui (le cere să‑i citească pe Xenofon, Tucidide și Platon În elină) și le stă la dispoziție pentru consultații chiar după absolvire (din reprobabile calcule erotico‑sexuale); „Abe” e bârfitor, are maniere „grotești”, se comportă ca orice nouveau riche (călătorește la Paris cu exorbitantul Concorde, ca să poată fuma; Își trimite expres cravatele la Paris pentru a fi curățate), admiră militarii („din tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sale vieux jeu, atașante până la urmă, pe care doar tinerii americani fără cultură (europeană) le detestă (dacă le observă și le Înțeleg metatropii culturali), este un savant american de origine română, specialist În mitologie și religie, cu un trecut politic reprobabil (legionar, chiar nazist) de care nu s-a delimitat niciodată, deși frecventează evrei („Abe” sugerează că Îi folosește pe aceștia ca paravan și alibi); soția lui „Grielescu”, „Nanette” (evident inspirată de Christinel Eliade, poate cu adaos de Ninette Perlea, sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Punând problema Într-un mod mai subtil, dar tot foarte lapidar, cu speranța unor ocazii viitoare pentru o tratare nuanțată și amplă: eu ezit să-l condamn fără drept de apel pe Eliade pentru trecutul său legionar, fiindcă adeziunea sa reprobabilă a avut loc Înainte ca Garda de Fier să-și dea adevărata măsură. Dar Îl condamn totuși, fiindcă organizația Își dăduse arama pe față, inclusiv prin asasinate odioase. Când spun că ezit să-l condamn fără drept de apel, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se mai pune problema dacă Eliade a fost sau nu sincer În pledoariile sale pentru Garda de Fier; nu se mai pune nici problema - În cazul În care se stabilește că tânărul de atunci fusese sincer - raportului dintre câteva texte reprobabile și genocid. Savantul e acuzat direct de crimă. Din ideolog, el devine călău: a ucis cu mâna lui evrei la București, i-a atârnat În cârlige la abator, i-a măcelărit și i-a jupuit de vii. Spre sfârșitul cărții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de la pasiunea în lumea aparențelor, în care se desfată spiritul revoluționar. Metafizica este la antipodul revoluției. Italia a avut într-o oarecare măsură o tradiție anarhistă. Dar anarhismul, pentru un revoluționar pozitiv și cu spirit politic, este tot așa de reprobabil ca și reacțiunea. Căci anarhismul refuză organizația, această divinitate a omului politic. Bazîndu-se numai pe efortul individual și pe o viziune anistorică, oscilând de la optimismul cel mai ridicol la pesimismul cel mai sumbru, anarhia este o floare a spiritului, fără
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ale partidului său. Adoptă atitudinile, discursul și gustul anturajului. Ba mai grav: imediat ce o persoană se alătură unui grup, este înghițită de o masă, devine capabilă de exces de violență sau de panică, de entuziasm sau de cruzime. Comite acte reprobabile în fața propriei conștiințe și care contravin intereselor sale. În aceste condiții, toate se-ntîmplă ca și cum omul s-ar fi schimbat complet și ar fi devenit altul. Iată enigma de care ne lovim mereu și ne uimește de fiecare dată. Într-o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
să privească și să acționeze în unul și același sens. Doar dacă nu cumva se copie mecanic între ei, prin contagiune. Rezultă un fel de automat social incapabil să creeze sau să raționeze și care se poate deda tuturor actelor reprobabile cărora individul, în stare de veghe, s-ar opune cu vehemență. Mulțimile ni se înfățișează atît de asemănătoare tocmai pentru că dau impresia c-ar trăi în altă lume. Ca și cum ar fi căzut pradă unui vis ce le devorează. IV Pentru
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
milițieni, cadre MI în uniformă și în civil (care acționau individual), trupe de securitate, cărora le-au fost alăturate și trupe MApN, a creat condițiile ca responsabilitățile să nu poată fi bine delimitate, iar Armata să fie incriminată pentru fapte reprobabile, pe care nu le-a săvârșit” (p. 67). Din 22 decembrie, trupele MApN s-au retras inițial în cazărmi, apoi, după fuga lui Ceaușescu, au fost solicitate să apere instituțiile strategice ale țării (Televiziunea, de pildă), instituțiile publice, unitățile economice
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
1979) a descoperit că, în comparație cu clasele cooperante, clasele competitive au o atmosferă ce duce la: 1. elevi cu un ridicat nivel al anxietății; 2. elevi care se gândesc mai puțin la ei și la munca lor; 3. studenți cu atitudini reprobabile față de colegi; 4. studenți cu un foarte scăzut sentiment de responsabilitate față de ceilalți. Deutsch a studiat timp de 35 de ani fenomenele anterioare, ajungând la o serie de concluzii importante pentru cadrul didactic: cu cât elevii sunt mai implicați în
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
medii suspecte. Mania aceasta a lui Tudorel de a face pe tenebrosul îl oripila. Cu toate întîmplările grave (asasinarea lui Dan Bogdan, moartea Pichii), lui Ioanide nu-i intra în cap că purtarea fiului său avea o latură serioasă, deși reprobabilă. Nu vedea decât ridicolul, grotescul și se gândea să interneze pe Doru într-o casă de corecție. De aceea, înregistră întunecat târcoalele pe care de la o vreme Tudorel le dădea prin birou, unde se prefăcea că scoate o carte din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
1959, în Gazeta literară, sub forma neaderenței lui Lucian Blaga la "actualitate": "(...) a evoluat tocmai în sensul metafizicii și misticismului, ajungând la un moment dat să fie considerat exponent al ortodoxismului, exact atunci când Gândirismul, preambul al huliganismului fascist, atinsese culmea reprobabilei sale glorii". În urma acestei amenințări publice, Lucian Blaga, pentru a putea supraviețui, a acceptat să semneze două sau trei articole în care se putea intui presiunea la care era supus. Mihai Beniuc, nu s-a rezumat la aceasta. În romanul
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
sine, este de a se ascunde până la capăt și de a muri asfixiat în propriul lui păcat. Ceea ce înseamnă deopotrivă: în propria lui remușcare. De ce oare sîntem în așa fel alcătuiți încît murim de rușine nu când facem un lucru reprobabil, ci când îl retrăim în memorie sau când ajungem să-l mărturisim? Răspuns: pentru că ființa noastră morală e întemeiată nu pe virtute, ci pe remușcare. Așa cum orice trup așezat în lumină își proiectează umbra pe pământ, la fel păcatul pus
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vorbește despre trauma victimei. Povestirea nu accentuează suveranitatea femeilor, așa cum inițial am fi tentați să credem, ci mai curând supunerea acestora în fața bărbaților. În societatea modernă, violul reprezintă nu doar o încălcare a intimității personale, ci o faptă cu totul reprobabilă și care se pedepsește foarte aspru. Personajul feminin medieval este încă perceput ca un simplu obiect, element uman de decor, indispensabil, dar marginal. Violul în Evul Mediu, deși era condamnat, nu era aspru eradicat. Târgoveața reflectă prin cele istorisite viziunea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ea trebuia să fie cu precădere prezentă, deoarece membrii cleului erau aceia care îi 152 călăuzeau pe oameni spre dimensiunea sacralității, nu înseamnă că în celelalte straturi sociale nu apăreau elemente de corupție sau culpabile de a fi considerate nedemne, reprobabile chiar. Dar lumea aceasta ficțională, iremediabil pierdută din punct de vedere moral în aparență, nu este total malefică, bunătatea și cinstea, virtutea și onoarea își mai găsesc încă loc, chiar dacă firav, alături de elementele pur profane. Portretul pe care îl face
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la o devalorizare a virtuților lor. Încă o dată remarcăm o ironizare a tot ceea ce epoca medievală considera și aprecia drept pozitiv și asistăm la o impunere într-o lumină favorabilă a unor personaje și acțiuni percepute până atunci ca fiind reprobabile. „Felul în care abordează imaginea personajelor feminine pozitive definește dubla opresiune la care sunt obligate femeile din epoca sa: victime dacă se supun regulilor dragostei și respectă idealul medieval asupra feminității; nedemne, dezaprobate și nelăudate dacă sunt altfel.”707 Naratorul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
credeau, le conferă un fel de virilitate, pe care, de altfel, o pierduseră, devine singura formă de a mai manifesta o autoritate sau un control asupra spiritelor mai slabe, așa cum și-ar dori, reimplicându-se, după aceste abandonuri, în fapte duplicitare, reprobabile, lipsite de noblețea cavalerismului.718 Societatea patriarhală, așa cum de altfel am mai subliniat, nu acordă valoare principiului feminin, perceput ca irațional, obedient, servil, și insistă pregnant asupra diferenței dintre sexe și asupra puterii masculine ce trebuie să domine. Personajele feminine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
continuă să-i fie, prin demnitatea pe care o avea, superior ierarhic, dar nu și valoric. Are astfel un rol decisiv, pacificator, știe să-l orienteze pe rege pe calea cea bună: își învață soțul că răzbunarea rămâne o faptă reprobabilă. Motivul central al povestirii stă în dificultatea de a stabili adevărul din cuvintele rostite de cei din jur, de a distinge între prietenii adevărați sau falși. Prudenția, pe lângă demnitatea de soție, este și un prieten sincer, iubitor, adevărat. Spre deosebire de soțul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
eliberate de constrângeri, iubirea fiind privită ca virtutea supremă, în numele ei se iartă orice impietate. Ceea ce este interesant de sesizat, în modul de abordare al personajului feminin negativ, în cazul ambilor scriitori, este toleranța excesivă față de înclinațiile trupești, din ființe reprobabile prin tot ce fac aceste eroine se pozitivează oarecum, primesc un plus de simpatie din partea autorilor prin faptul că nu se supun normelor și canoanelor, ci își afirmă direct, spontan și fără limite independența. Donna demonicata este malefică doar prin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
locul să putem insera în acest context la acest capitol și pitoreasca viață a neîntrecutului domnitor care în perioada în care a trăit a dus o viață fără prejudecăți, care în înțelesul de astăzi al diferitor fapte comportamentale pot părea reprobabile. Iată cum ni-l descrie profesorul Nicolae Baban pe inegalabilul domnitor! Ștefan cel Mare - idol al românilor Despre gloriosul domnitor moldovean, regele Carol I spunea: „Nu veți mai da unu’ ca acesta chiar dacă mai trăiți un milion de ani”1
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
vorbește despre trauma victimei. Povestirea nu accentuează suveranitatea femeilor, așa cum inițial am fi tentați să credem, ci mai curând supunerea acestora în fața bărbaților. În societatea modernă, violul reprezintă nu doar o încălcare a intimității personale, ci o faptă cu totul reprobabilă și care se pedepsește foarte aspru. Personajul feminin medieval este încă perceput ca un simplu obiect, element uman de decor, indispensabil, dar marginal. Violul în Evul Mediu, deși era condamnat, nu era aspru eradicat. Târgoveața reflectă prin cele istorisite viziunea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]