706 matches
-
ajuta papalitatea și țările catolice. În aceste condiții favorabile, Soliman a inițiat o serie de campanii în Balcani. El a cucerit în 1521 Belgradul, un oraș de o mare importanță strategică. Cea mai mare victorie a lui a fost însă repurtată în 1526, cînd l-a învins pe regele ungur Ludovic al II-lea (1516-1526) în bătălia de la Mohács (Mohaci), echivalentul maghiar al celei de la Kosovo Polje. Victoria aceasta avea să ducă la schimbări politice majore. În anii care au urmat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
în districte administrative numite pașalîcuri. Transilvania și-a păstrat însă în mare măsură autonomia și avea să funcționeze pe viitor ca un stat aproape independent. Dar cariera lui Soliman nu s-a încheiat într-o atmosferă de triumf total. Cu toate că repurtaseră victorii mărețe, armatele otomane nu și-au putut continua înaintarea. În 1529, în timpul primului asediu al Vienei, ele nu au reușit să cucerească acest oraș important. Deși aveau să mai fie înfăptuite cuceriri în nordul și estul peninsulei sub alți
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și Polonia, cărora li s-a alăturat mai tîrziu Rusia. Atacurile urmau să aibă drept țintă principalele centre militare periferice ale Imperiului Otoman. Buda, capitala Ungariei otomane, a căzut în 1686, iar Belgradul a fost cucerit în 1688. Veneția a repurtat victorii asemănătoare; a fost întreprinsă o campanie în Pelopones, iar Atena a fost ocupată în 1687. Înaintarea aliaților apuseni a fost însă curînd oprită. Un nou vizir din familia Köprülü, Mustafa, a intrat în funcție în 1689 sub sultanul Soliman
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ca să obțină mult mai mult. Poate că ar fi putut distruge armata rusă și să-l ia prizonier pe țar. Ceea ce este sigur este că Imperiul Otoman nu va mai avea niciodată o ocazie asemănătoare și nici nu va mai repurta vreodată o asemenea victorie asupra Rusiei. După înfrîngerea Rusiei, următorul pas al Porții a fost punerea la punct a Veneției. În 1715, ea a trimis o armată în Pelopones, atacurile avînd drept obiectiv insulele din Marea Ionică și Dalmația. Trupele
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
avut iar loc în Moldova, de data aceasta sub comanda generalului Münnich. S-a făcut din nou apel la popoarele creștine. Forțele rusești au cucerit Azovul și au pătruns pe teritoriul Principatelor pînă la Iași. Trupele habsburgice însă nu au repurtat succese asemănătoare. Alarmat de înaintarea forțelor rusești, care putea duce la cuceriri teritoriale exagerate, guvernul habsburgic a insistat asupra încheierii păcii. Prin Tratatul de la Belgrad din 1739, monarhia a cedat cea mai mare parte a achizițiilor obținute la Passarowitz, Imperiul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
din Marea Baltică în estul Mediteranei cu scopul de a distruge forțele navale turcești și de a provoca izbucnirea unei revolte în Grecia. Primul dintre aceste obiective a fost atins foarte repede. Flota rusească aflată sub comanda amiralului Alexei Orlov a repurtat o victorie asupra marinei otomane în apropiere de insula Chios și a forțat-o să se refugieze în portul Chesme. O corabie în flăcări trimisă în acest port a dus la distrugerea flotei turcești. Tentativa de a declanșa o revoltă
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
înainteze. Atenția Rusiei era distrasă de un război simultan cu Suedia, iar forțele austriece au suferit și ele unele înfrîngeri. Ulterior însă, situația s-a inversat. Armatele rusești au intrat din nou în Principate, generalul Suvorov fiind cel care a repurtat o serie de victorii impresionante. În același timp, trupele Austriei au pătruns pe teritoriile Bosniei și Herțegovinei. Imperiul Otoman avea să fie extrem de mult ajutat de problemele cu care se confrunta Joseph al II-lea pe plan intern și de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de a lua legătura cu Kara Mahmud, care, se credea, putea fi de mare ajutor în obținerea victoriei. În iunie 1788, o delegație austriacă a plecat la Shkodër ca să negocieze cu el. Generalul albanez, influențat de faptul că armatele turcești repurtau victorii în acest timp, i-a masacrat pe trimiși și i-a trimis sultanului capetele acestora. Intrat din nou în grațiile Constantinopolului, Kara Mahmud a fost numit guvernator al Shkodërului și a luptat după aceea de partea imperiului în Muntenegru
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
instituie o unitate politică autonomă și nu să fie supuși unei dominații habsburgice directe. În timpul războiului Ligii Sfinte, o serie de unități sîrbești au participat activ la lupte. Cea mai importantă acțiune s-a desfășurat în 1688, cînd armatele habsburgice repurtaseră victorii pe toate fronturile și erau stăpîni pe Belgrad. În acest moment, patriarhul de la Peć, Arsenie al III-lea Crnojević, care avea legături cu guvernul habsburgic, le-a cerut supușilor lui să se ridice împotriva dominației otomane. Inițial, armata austriacă
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
unui detașament de aproximativ trei mii de oameni, principalele eforturi ale acestei căpetenii locale erau îndreptate în direcția întreruperii liniilor de comunicație otomane, în special a celor din Šumadija, o zonă situată între Belgrad și Niš. Cu toate că oamenii lui au repurtat la început mai multe victorii, ei nu au putut rezista unui atac al unei armate otomane mai bine organizate și mai disciplinate. Războiul acesta a fost un dezastru nu numai pentru voluntarii sîrbi, ci și pentru Imperiul Habsburgic. Deși armata
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ea. Primul prilej concret de colaborare a fost oferit de strădaniile lui Petru cel Mare de a înainta spre sud și de conflictele lui cu regele Carol al XII-lea al Suediei. Domnitorii români au fost foarte impresionați de victoria repurtată de ruși în 1709 la Poltava asupra suedezilor. Acceptînd cu brațele deschise ajutorul românilor, ocîrmuirea rusă a început prompt să negocieze cu Constantin Brîncoveanu, domnitorul Valahiei (1688-1714), și cu Dimitrie Cantemir, domnitorul Moldovei (1710-1711). Deși s-a ajuns la o
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și-au expus intențiile în privința Principatelor. Monarhia austriacă avea de gînd să-și extindă stăpînirea asupra Olteniei pînă la Brăila, în timp ce Rusia a propus menținerea controlului otoman sub protecția ei. Toate aceste speranțe s-au năruit însă. Incapacitatea de a repurta victorii militare hotărîtoare, în special retragerile austriecilor, i-a obligat pe aliați să semneze în septembrie 1739 Pacea de la Belgrad, prin care Oltenia era reunită cu Valahia. Acordul acesta a inaugurat totodată o perioadă de liniște care a durat aproape
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Obiectivul Rusiei, așa cum a fost el definit la începutul războiului, era crearea unui stat-tampon cu granița pe fluviul Nistru. Principalul interes al rușilor era însă încorporarea ținuturilor dintre Bug și Nistru. Sub conducerea strălucitului general Alexandru Suvorov, trupele rusești au repurtat victorii importante, dar situația internațională nu era favorabilă intereselor rușilor. Declarația de război a Suediei făcea imposibilă o expediție în Marea Mediterană a flotei din Marea Baltică. În 1791, Austria a fost nevoită să iasă din război. Confruntată cu aceste probleme, Rusia
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ai cărei conducători erau Horea, Cloșca și Crișan. Ca în toate tulburările de acest gen, au fost comise atrocități de ambele părți. Au fost incendiate conace și s-au înregistrat foarte mari piederi de vieți omenești. La început, răsculații au repurtat victorii foarte importante, ajungînd să dețină controlul asupra unei mari părți a Transilvaniei, iar nobilimea era îngrozită la culme. Punînd accentul pe loialitatea lor față de împărat, rebelii au declarat că mișcarea era îndreptată împotriva moșierilor transilvăneni. Programul lor era extrem de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
o perioadă de rapide transformări economice grație revoluției industriale, în vreme ce dezvoltarea Rusiei a rămas în urmă. Chiar dacă armatele rusești aveau efective numeroase, ele nu erau deosebit de eficiente pe cîmpul de bătaie. Repetatele victorii asupra slăbitului Imperiu Otoman nu au fost repurtate cu ușurință. Frontierele Rusiei erau întinse și greu de apărat. Pe tot parcursul secolului, marea ei teamă a fost ca nu cumva adoptarea unui curs aventuros în privința Chestiunii Orientale să ducă la formarea unei coaliții europene și la o înfrîngere
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
accepte autoritatea oficialilor otomani. În iarna și în primăvara anului 1805, ei au pustiit mediul rural, provocînd astfel destituirea lui Abu Bekir. Între timp, conducerea sîrbă căpătase putere și încredere în sine. Ea reușise să-și organizeze forțele militare, care repurtaseră o serie de victorii și nu aveau deloc de gînd să se retragă. Pe lîngă aceasta, a fost luată decizia că era necesar să se apeleze la ajutor străin. S-au făcut deci tentative de a-l obține atît de la
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
determinat să cedeze controlul asupra Nauplionului, înverșunatele lupte interne au continuat. Nici una dintre facțiuni nu a reușit să instituie un regim care să poată impune respectul și supunerea tuturor. Între timp, așa cum am văzut, forțele egiptene debarcaseră în Pelopones și repurtau victorie după victorie. Adunarea generală ținută la Troezene în 1827 avea să fie mai fructuoasă. În perioada aceasta era limpede că marile puteri vor interveni în afacerile interne ale Greciei. Trebuia format un guvern stabil cu adevărat autoritar care să
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de mișcările naționale din Balcani. Se acorda în continuare un sprijin ferm menținerii drepturilor de autonomie deja garantate, dar alte schimbări nu erau încurajate. Conform acestei politici, Tratatul de la Adrianopol din septembrie 1829 avea termeni moderați. Victoria armatei ruse fusese repurtată fără prea mari eforturi sau pierderi. Atît Rusia cît și Imperiul Otoman aveau nevoie de o pace conciliatoare. Cîștigurile teritoriale ale Rusiei au constat în controlul asupra Deltei Dunării și într-o fîșie de-a lungul graniței caucaziene. A fost
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
conținea un program liberal standard care avea douăzeci și unu de puncte. Țelul lui era înlocuirea regimului Regulamentelor Organice și abolirea protecției rusești. Liderii din perioada aceasta au numit un guvern provizoriu și au pornit de la Islaz spre București, unde forțele revoluționare repurtaseră deja o victorie. Inițial, Bibescu a fost de acord cu programul de la Islaz, dar la 26 iunie, după o tentativă de asasinat, a abdicat și a fugit în Transilvania. A fost format un nou guvern în frunte cu mitropolitul Neofit
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
care făcea parte din teritoriul Greciei independente, astfel că l-a pretins drept compensație pe cel al Siriei. Cînd Poarta l-a refuzat, Muhammad Ali și-a trimis armata ca să ocupe premiul pe care și-l acordase singur, reușind să repurteze în decembrie 1832 o mare victorie asupra armatei otomane în bătălia de la Konya. Era deschisă astfel calea spre cucerirea Anatoliei și chiar și Constantinopolul era în pericol. Pus în fața acestei crize, sultanul a fost nevoit să apeleze la Rusia, fosta
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
spera ca mișcările naționale să contribuie la creșterea prestigiului și puterii Rusiei, că acestea vor accepta să fie dirijate de Sankt Petersburg și se opunea acțiunilor care nu erau controlate de ruși. Prima victorie a cauzei naționale bulgare a fost repurtată prin intermediul lui, dar el nu a obținut rezultatele dorite. Așa cum am văzut, grecii, sîrbii și românii insistaseră asupra organizării unei biserici naționale separate imediat după dobîndirea autonomiei sau a independenței. Sub conducerea elementelor moderate de la Constantinopol, a fost făcută o
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
declanșarea unei alte răscoale în Bulgaria și să primească ajutor din partea insurgenților din Bosnia și Herțegovina. Cu toate acestea, s-a demonstrat curînd că aprecierea lui Milan referitor la lipsa de pregătire a forțelor lui era corectă. Armata muntenegreană a repurtat unele succese destul de mari, dar în Serbia era un veritabil dezastru. Cerniaev s-a dovedit un comandant slab în această situație. Existau puțini soldați instruiți printre cei cinci mii de voluntari ruși, plus că prezența lor a dat naștere unei
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
eforturi financiare pe care le implica un război și de faptul că nu erau pregătiți să le facă. Greutățile războiului au justificat multe dintre temerile lor anterioare. După traversarea teritoriului românesc, armata a trecut în iunie Dunărea, după care a repurtat o serie de victorii rapide. Unitățile de voluntari bulgari s-au alăturat trupelor rusești. În iulie însă înaintarea acestora s-a oprit la Pleven (Plevna), armata otomană reușind să păstreze orașul pînă în decembrie. Dată fiind această încercare serioasă, a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
acord cu împărțirea marelui stat bulgar, singura lui realizare deosebită. Se părea că veritabilii cîștigători ai războiului erau Marea Britanie și monarhia habsburgică, care obținuseră insula Cipru și respectiv Bosnia și Herțegovina. Cu toate că raționamentul acesta era firește corect în ceea ce privește Marea Britanie, care repurtase într-adevăr o mare victorie diplomatică, cîștigurile habsburgilor aveau să devină o grea responsabilitate. Ocuparea Bosniei și Herțegovinei, cu populația lor sîrbă, croată și musulmană, va adăuga o nouă problemă națională unui stat care nu era în stare să țină
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
l-a convocat la Constantinopol. Atunci cînd Ali a refuzat, a fost condamnat la moarte și a fost trimisă o armată la Janina. Opțiunea guvernului otoman de a-și concentra forțele asupra Janinei le-a oferit rebelilor greci ocazia să repurteze primele lor victorii în Pelopones și în Rumelia. Deși cea mai mare parte a aliaților locali ai lui Ali l-au părăsit, el a reușit să opună o rezistență îndîrjită în orașul lui fortificat. În cele din urmă, în ianuarie
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]