1,011 matches
-
final, de operă leopardiană, ce nu o dată i-a oferit cuvinte potrivite. Cercetătoarea Marinella Cantelmo demonstrează, pornind de la termenul cheie siepe, tradus de Eta Boeriu liber prin desiș, ca primă strofa a poeziei quasimodiene Cuvânt nu este altceva decât o rescriere a celei mai cunoscute creații leopardiene, Infinitul.22 Întoarcerea la această capodoperă ascunde, în opinia autoarei, refuzul ermeticului de a îmbrățișa clasicismul manierist promovat de Gabriele D'Annunzio, pe care, la drept vorbind, tânărul sicilian îl divinizase în anii primei
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
nu te-am iubit. Departe / erai, departe ești, dar te zăresc / și tu cu mâna ostenita înspre mine arăți. Cuvintele retranspun finalul cantului Silviei: c-o mâna / moartea mi-arăți din depărtări și goală / o groapă în țărâna.47 În ciuda rescrierii distorsionate ori cu intenții parodice a versurilor aceluia care a influențat întreaga literatura ce a urmat, generația lui Guido Gozzano a arătat faptul că și prin intermediul detractorilor vocea să continuă să exercite o influență remarcabilă.48 În acest context și-
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
venite din afară, așa cum istoricii literaturii și recenzenții din epoca au arătat în repetate rânduri, trebuie subliniat din nou și anticipat faptul că în cazul preluărilor din Leopardi nu avem de a face cu împrumuturi nemeditate, neelaborate, ci cu veritabile rescrieri ce poartă, incontestabil, marca stilului quasimodian. Considerând că argumentele enumerate până acum justifica necesitatea de a detalia corespondentele, rândurile următoare vor arăta că substratul leopardian constituie o componentă tematica esențială pentru emul, care îl filtrează și îl metamorfozează conform propriei
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pe care poetul recanatez a fost nevoit să o traverseze în urmă întreruperii dialogului cu natura. Contextele în care sunt prezente celelalte două coordonate principale ale imaginarului quasimodian, bazat pe elementele primordiale ale naturii: aerul/vântul și pământul sunt, parțial, rescrieri ale unor fragmente scrise de romantic. Versul vântul mă poartă când prin ține plutesc (Pământ, trad. MB) pare a fi o rescriere oarecum stângace a experienței de cunoaștere din Infinitul. La Quasimodo dilatarea eului determina, printr-un mecanism de tip
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
două coordonate principale ale imaginarului quasimodian, bazat pe elementele primordiale ale naturii: aerul/vântul și pământul sunt, parțial, rescrieri ale unor fragmente scrise de romantic. Versul vântul mă poartă când prin ține plutesc (Pământ, trad. MB) pare a fi o rescriere oarecum stângace a experienței de cunoaștere din Infinitul. La Quasimodo dilatarea eului determina, printr-un mecanism de tip cauză-efect, apariția vântului în vreme ce în Infinitul lui Leopardi intelectul devine atotcuprinzător datorită acestuia. Imaginea oferită de scriitorul ermetic este, mai curând, o
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în propriul univers imagistic original. Dat fiind că preluarea este departe de a fi servila, ermeticul distanțându-se și de data asta de predecesor, Vânt la Tìndari și Convalescenta nu pot fi catalogate drept imitații ci, eventual, drept reinterpretări și rescrieri parțiale ale Infinitului. Următoarele versuri, o rescriere a aceleiași miniaturi, dezvăluie un alt tip de atitudine a lui Quasimodo față de poezia maestrului: iar vântul, vântul rece nu revarsă / sunete-n corzi și-iluminări neașteptate / și chiar și ceru-i singur
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
că preluarea este departe de a fi servila, ermeticul distanțându-se și de data asta de predecesor, Vânt la Tìndari și Convalescenta nu pot fi catalogate drept imitații ci, eventual, drept reinterpretări și rescrieri parțiale ale Infinitului. Următoarele versuri, o rescriere a aceleiași miniaturi, dezvăluie un alt tip de atitudine a lui Quasimodo față de poezia maestrului: iar vântul, vântul rece nu revarsă / sunete-n corzi și-iluminări neașteptate / și chiar și ceru-i singur când el tace (Viața tainica).359 Epifania
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
revizionismului pervers, voit, fără de care poezia modernă ca atare n-ar putea exista. Supunând motive leopardiene propriului imaginar, Quasimodo le-a inserat în opera să, încă din primele volume. Vânt la Tìndari, dar și Convalescenta sunt, s-a constatat, veritabile rescrieri, reinterpretări parțiale ale Infinitului: pe malurile groase ale boltii / mă caut în neștiute armonii / de-adânci treziri. Vântu-mi pătrunde / blând în sânge / și se transformă-n voce, în naufragiu.523 Titlul celei de-a doua poezii, Convalescenta, ne-a îndreptățit
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Quasimodo) voce antică (Leopardi), prin intermediul cărora trecutul este readus în prezent, confirmă ascendentă leopardiană a sintagmei poetului ermetic. Același termen, plasat în imediata apropiere a unor motive auditive, ne-a prilejuit studierea acelora care s-au adeverit a fi veritabile rescrieri ale unor versuri leopardiene. Deoarece în Ce noapte lungă Quasimodo menționează colina, vântul, pădurea, Ursa, grotele, hoțul (acel pallido ladron din Viața Solitara, v. 78), toate motive literare ce definesc poezia recanatezului, este evident că aceasta poezie reelaborează imagologia maestrului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
constituit matricea multor versuri quasimodiene care, în termenii lui Gerard Genette din Palimpsestes, ar putea fi incluse în categoria literaturii de gradul doi. Credem că acum suntem îndreptățiți să considerăm că diferite fragmente ale poetului distins cu premiul Nobel sunt rescrieri ale unor hipertexte leopardiene. Rescrieri în care poetul mai nou, uneori din spirit de contradicție și din dorința de a fi primit printre cei mari, îl contestă pe antecesor, preluându-i motivele, dar răsturnându-le funcția și semnificația. Pentru Quasimodo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
care, în termenii lui Gerard Genette din Palimpsestes, ar putea fi incluse în categoria literaturii de gradul doi. Credem că acum suntem îndreptățiți să considerăm că diferite fragmente ale poetului distins cu premiul Nobel sunt rescrieri ale unor hipertexte leopardiene. Rescrieri în care poetul mai nou, uneori din spirit de contradicție și din dorința de a fi primit printre cei mari, îl contestă pe antecesor, preluându-i motivele, dar răsturnându-le funcția și semnificația. Pentru Quasimodo, respins de contemporani, tradiția literară
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
XVI-lea, S.Th. Botnaru Modernismul interbelic, George Bădărău Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal Neomodernismul românesc, George Bădărău N.V. Gogol sau Paradoxurile literaturii moderne, Marcel Petrișor O teorie a literaturii, Florica Bodiștean Ocheanul balcanic, Marius Nica Parodia literară. Șapte rescrieri românești, Livia Iacob Poetica în naratologia lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean Poetica sacrului, Mina-Maria Rusu Postmodernismul românesc, George Bădărău Povestea populară. O perspectivă socio-antropologică, Michel Valière Povestirile lui Alice Munro. De la Dance of the Happy
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
o formă interioară a continuității, ci, cum voi încerca să arăt în continuare, răspunsul chemării de dincolo de lume, semn al „nerăbdării“ timpului și formă a clipei iluminării (Jetzt der Erkennbarkeit). Teologia politică a lui Benjamin poate fi văzută ca o rescriere a scenariului eschatonului iudaic, având însă o importantă aplicație în orizontul criticii culturale. În acest punct se poate insera și intenția încercării de față: aceea de a identifica, între personajele lumii urbane, anumite exemple de „gesturi“ teologico politice. Experiența flaneurului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
textului, vizare a unui sens pentru care textul este un pretext, ci considerarea imanentă a textului ca urmă a unei infinități de alte texte legate prin similarități. „Ascunsul“ vizat prin lectură nu este o formă ideală, eterogenă în raport cu materialitatea textului. Rescrierea proiectului kantian pe care o anunță Benjamin respinge această înțelegere. Mai degrabă, textul este el însuși o materialitate „ideală“, o funcție alegorică infinită pe care actul lecturii o transpune în experiență. În același fel, flaneurul „citește“ orașul ca alegorie istorică
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
privirii care dislocă formulele împietrite ale străzii, ale mărfurilor sau ale mulțimii și le sesizează pe toate acestea în mod alegoric. Exercițiul unei astfel de priviri este mesianic prin excelență: memoria colectivă, involuntară este adusă în joc ca fundal al rescrierii fantastice a spațiului urban. Preistoria și post istoria modernității se întâlnesc, dialectic, în gestul acestei rescrieri. În fine, încă o precizare. La începutul lui Berliner Chronik, Benjamin enumeră personajele care i-au servit drept „ghizi“ în des coperirea orașului („die
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
toate acestea în mod alegoric. Exercițiul unei astfel de priviri este mesianic prin excelență: memoria colectivă, involuntară este adusă în joc ca fundal al rescrierii fantastice a spațiului urban. Preistoria și post istoria modernității se întâlnesc, dialectic, în gestul acestei rescrieri. În fine, încă o precizare. La începutul lui Berliner Chronik, Benjamin enumeră personajele care i-au servit drept „ghizi“ în des coperirea orașului („die... die mich in die Stadt einge führt haben“). Tema este importantă, întrucât schițează, de fapt, un
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
împărat) și... nedumerește. (...) și, cu timpul, se ia seama că actorul nu e decât un poet. Poet dintâi. Un poet adevărat, travestit. Travestit de dragul recreării unui limbaj cu trup și suflet... Avertizând. De aici înainte, putând propune, convingător, toată poetica rescrierii."252 Desigur poezia generației Albatros nu merge cu experimentul, cu recrearea textului poetic atât de departe, dar regăsim o serie de tehnici interesante, tentația jocului dramatic, a intrării în dialog cu lumea sau cu literatura. Tentația dramaticului revine la Geo
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Lovinescu. O voce a exilului românesc, Mihaela-Nicoleta Burlacu Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal Neomodernismul românesc, George Bădărău N.V. Gogol sau Paradoxurile literaturii moderne, Marcel Petrișor O teorie a literaturii, Florica Bodiștean Ocheanul balcanic, Marius Nica Parodia literară. Șapte rescrieri românești, Livia Iacob Poetica în naratologia lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean Poetica sacrului, Mina-Maria Rusu Poezie mistică românească, Puiu Ioniță Postmodernismul românesc, George Bădărău Povestea populară. O perspectivă socio-antropologică, Michel Valière Povestirile lui Alice Munro
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Ginsberg și Cassady, Huncke, Carl Solomon, Jack Kerouac, Burroughs) transpar din remarcabilul poem al lui Ginsberg, "Howl", precum și din romanul lui Kerouac, On the Road. Poemul lui Ginsberg a devenit o emblemă a generației beat, dar și un model de rescriere a poeziei americane, reîntoarsă, după experiența modernistă, la Walt Whitman, ale cărui Leaves of Grass împlineau 100 de ani în 1955. În 1954, centrul de greutate al "generației" se mută pe coasta de vest, San Francisco devenind echivalentul californian al
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
colectate de Annie, ce sugerează că salvatoarea e ucigaș în serie. Toate acestea sunt foarte convingătoare pentru Sheldon, care acceptă misiunea de a rescrie ultimul roman, după principiul "cititorul nostru, stăpânul nostru". Pentru a nu fi o activitate prea plicticoasă, rescrierea este însoțită de diferite incidente horror, ce duc la mutilarea autorului. Astfel, psihopata îi cruță mâinile lui Sheldon, e scriitor, tăindu-i doar un picior și cauterizându-i locul operat cu o lampă de sudură, tot horror. Personajul polițist venit
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
aproape la jumătate de voce, au fost eliminate în versiunea Aroldo. Însoțit de Piave, Verdi se duce la Rimini să asiste la repetiții și face schimbări de ultimă oră în orchestrația operei, colaborând îndeaproape cu Mariani, cunoscutul dirijor al timpului. Rescrierea operei a întârziat până în mai 1857 din cauza lucrului la versiunea franceză a operei Îl trovatore (Le trouvère) și a colaborării cu Piave la compunerea operei Simon Boccanegra. Premieră operei Aroldo era planificată pentru luna August 1857. Atunci cand Verdi și Strepponi
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
unici judecători ai comunismului. Marginalizații de ieri au devenit acuzatori, iar beneficiarii regimului comunist au ținut de putere și în postcomunism adoptând o diversitate de strategii discursive, de la afirmarea fățișa a trecutului (percepută că act de demnitate și curaj) la rescrierea propriului trecut, prin care nomenclaturiștii s-au transformat peste noapte în dizidenți și în anticomuniști. Toate aceste metamorfozări s-au produs sub emblemă anticomunismului, care s-a vândut bine după Revoluție. Această mișcare amplă a cuprins atât anticomuniștii sinceri (foști
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
realitate însă el a fost un tiran neomenos, care iubea suferință altora, un degenerat în minte întocmai că Ivan cel Groaznic din Rusia. Meritul sau stă însă în apărarea țării împotriva lui Mahomed ÎI."13 În 1992 s-a decis "rescrierea" manualelor deja existente din perioada comunistă, prin tăierea sau înlocuirea anumitor capitole. Recordul de longevitate este deținut de manualul de clasa a IV-a al lui Dumitru Almaș, care a "rezistat eroic" între 1969 și 1997, trecând prin trei perioade
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
enorm în dezvoltarea noastră profesională, abia atunci comunitatea dascălilor de engleză, care fusese ceva abstract până atunci, a devenit o realitate concretă, s-au format rețele, au apărut primele asociații profesionale, au fost demarate proiecte naționale și regionale importante, de rescriere a manualelor de limba engleză, programe doctorale precum LANCdoc șamd. Inerția instituțională, lipsa de transparență și de apetență pentru reforma de substanță și nu de formă de la nivelul Ministerului Educației au frânat și temporizat semnificativ eforturile combinate ale specialiștilor și
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
dragostea romantică. Maupassant surprinde într-un singur alineat dramă legăturii cu o astfel de femeie, în care raportul dominat/dominant se schimbă și demitizează vraja puterii feminine fatale 60. E.Roy-Reverzy menționează predilecția operelor realiste pentru punerea în abis și rescrierea parodica a miturilor: Fedra în La Curée, Geneză în La faute de l'abbé Mouret. Zugrăvirea acestei lumi de ființe fără contur accentuează raporturile acestui univers mitic cu infernul lui Dante. Nana este mitul distrugerii unei societăți de către o femeie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]