1,256 matches
-
și pe nebuni, când ești o cifră printre mii... Nimic nu-ți pare de mirare, legile făcute-n glumă, de bâlbâiți cu capul tare, pe-ndelete te zugrumă. Te duci cu fruntea încruntată, vorbe goale... fără verbe, pleci cu o față resemnată, dintr-o viață, ce se pierde... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Dintr-o viață, ce se pierde... Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1798, Anul V, 03 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihail Janto : Toate Drepturile
DINTR-O VIAȚĂ, CE SE PIERDE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369910_a_371239]
-
târăște cu sine coșmarul nocturn coșmarul diurn se târăște pe sine ca pe-o strivitoare povară pe drumul limpede măturat în zori de aceiași îngeri leneși, calmi și romantici” Un final metafizic al unei parcurgeri depinzând de destin, un crez resemnat, asumat sentinței finale, în sens ortodox și moral, la confluența dintre real (conștient) și ireal (subconștient), îmi relevă un poem psiho-filozofic rafinat și cuprinzător. „a pus capăt începutului și a pus un început capătului scoțând drumul din neant din increat
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
Pumnul lui Dumnezeu face din acest drum spre Tenerife, spre început și sfârșit, orbita avatarurilor creatoare. epilog „tenerife pumnul lui Dumnezeu strângând laolaltă ținând împreună infernul și paradisul * drum de întoarcere? nu există drum de întoarcere” Un final mai puțin resemnat, îl voi circumscrie acestei călătorii în spirit poetic, după Osho: „Numai primul pas e greu. Mai departe călătoria e simplă. E o vorbă care spune că primul pas e aproape întreaga călătorie.” Când devii conștient de spiritul tău, iluminarea aceasta
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
vieții, despre forța care nu cedează mai ales în imundul înconjurător. Mai multă acțiune, mai mult epic în acest al doilea poem dorcescian, însă primul avatar este metafizic accentuat pe când al doilea este un avatar în acțiune, combativ și deloc resemnat. AVATAR Un gnom, luând sublimul prea ușor, Nepricepând, în mâzga lui, cu cine Se-ncumentă, a ridicat spre mine Un braț necugetat, dezgustător. Surprins de lovitură, am căzut. Dar, s-a trezit, în chiar fatala clipă, El, Lupus lupus, ce-a
EUGEN DORCESCU- AVATARUL LUP de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369611_a_370940]
-
care va deveni mama copiilor lui Alexandru, Maria Obrenovici, fiica antiunionistului Costin Catargi și mama viitorului principe Milan al Serbiei. Elena Cuza nu și-a plâns niciodată durerea în mod public. A făcut-o discret întotdeauna, cu mâhnire calmă, parcă resemnată. Când află că Alexandru Ioan Cuza este ales Domnitorul Principatelor Unite, „se simte împovărată de atâta mărire”, dar își propune ca „în senin, ca și în negură, să rămân teafără”. Se supune destinului. Devine Doamna țării, iubită de prieteni și
ÎNTRE ADEVĂR ŞI CONFUZII. SĂ RESTABILIM ADEVĂRUL. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369582_a_370911]
-
ghearele disperării. De remarcat că finalul nu devine un hapy-end convențional după standardele cunoscute ale telenuvelelor. După ce dispare unul din cei doi protagoniști ai dramei, cei rămași în viață își strâng rândurile uniți în iubire și înțelegere, solidari întru acceptarea resemnată a destinului, reînvățând bucuria de a fi împreună, în iubire și bună înțelegere. Ai zice că prin acest final, basmul își rotunjește morala iar romanul, în ansamblul lui, își arată rostul, acela de a îndemna la visare despre iubirea ideală
HEIDI S. SIMON: „DRAGOSTE TÂRZIE” de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368216_a_369545]
-
mereu în Delta Dunării, un fenomen unic prin care se constată respectul pe care natura îl acordă soarelui dătător de viață. P.S. In acest sfârșit de vară al anului 2014 Delta are un luciu de apă depărtat. Sclipește în soare resemnată, accesibilă dar singură în tăcerea unui solilocviu ce se țese la obârșia timpului. De acolo, de sus, din energiile cosmice, în acest august îndoliat, cineva care a iubit-o îi trimite un semn la ceas de apus, de recunoștință și
MARIOARA GODEANU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368269_a_369598]
-
Escuze-moi ! Discursul nu mai e la fel de entuziasmant ca altădată. Când ești la al patrulea trofeu,deja scade din încântare .Nici blitzurile nu te mai impresionează.Și-apoi, ea era măcinată de cu totul alte gânduri.... Coboară scările și se îndreaptă resemnată către loja ce îi fusese repartizată.Pe drum ,se sărută cu celelalte actrițe nominalizate,simțindu-le din plin invidia. Pe ecran se succed imaginile cu nominalizații la cel mai bun rol masculin. Printre ei,și el ...ilustrul necunoscut. - Premiul pentru
VIAȚA LA PLUS INFINIT ( 15) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370108_a_371437]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > ÎNSPRE „FĂRĂ NOI” Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1182 din 27 martie 2014 Toate Articolele Autorului Duc iar pe umeri stele fără vlagă Pășind pe nori de zâmbet resemnat. Numai tăcerea mi-a rămas întreagă. Un singur gest păduri a retezat, A adus ploi și vânt de-amărăciune, A ascuțit tăișuri de cuvânt Și-a mărunțit povestea. O genune A înghițit tot zidul de pământ Pe care iedera iubirii
ÎNSPRE „FĂRĂ NOI” de AURA POPA în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370200_a_371529]
-
Primăvara Și cântul vieții nenăscut. Speranțe se nasc ... Își scutură cătușele adormiții, « Destinul îi ajută pe îndrăzneți », Șoptesc cei curajoși Și astfel, împreună, Uniți de gândul Libertății Sparg cătușele prizonierii limitărilor. Pornește să ia viața în piept Adormita oaste de resemnați, Nodul gordian însă îl taie Luptătorul cu inima pură, Și visul hotărât și îndrăzneț. (Floarea Cărbune) Referință Bibliografică: Sub povara vremurilor / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1253, Anul IV, 06 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
SUB POVARA VREMURILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370213_a_371542]
-
spuneți că-năuntru îngeri se preling. Nu, nu vreau transfuzii, nici medicamente, nu-mi mai pun speranțe-n niciun tratament și să nu-mi zâmbească doamnele-asistente - nu le las nimica scris în testament. Vreau să zac în paturi, trist și resemnat, ud de transpirații, biet neputincios, să plătesc eroarea de-a fi așteptat viața să-mi ofere numai ce-i frumos. Referință Bibliografica: Finiș / Râul Bâz : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1379, Anul IV, 10 octombrie 2014. Drepturi de Autor
FINIS de RAUL BAZ în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352812_a_354141]
-
dumnezeiești. Lazăr nu voia decât să nu moară de foame, atât. Văduva din Evanghelie striga la bogat, dar Lazăr tăcea. Fața lui era istovită de durere, de boală, de foame, dar el tăcea și răbda. Stătea acolo, la poartă, liniștit, resemnat și desigur, se ruga - altfel n-ar fi putut răbda grozava lui suferință. Nu hulea, nu judeca, nu cârtea. Alții ar fi zis: „Ce-i asta? Eu nu am o fărâmă de pâine, iar la bogat toate curg ca un
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
lucruri nu tocmai curate. Mătușa Annie era în elementul ei. Adora distracțiile. Dansa cu domnul Briggs. Un bătrân slab, spilcuit, cu gesturi ostentativ de cavalerești. Formau o pereche nostimă. Annie grăsuță și gureșă, baronul slab și cam țeapăn, o ascultă resemnat. O îndrăgea pe mătușica veselă. Inspecția ei se opri asupra lordului. Impecabil în costumul cu redingotă de culoare neagră. Acul de aur cu piatră de smarald înfipt în lavalieră completa eleganța fără cusur a hainelor. Lordul preferase să-și pună
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
renunțat nici azi, când într-un vârtej al nebuniei, m-ai învelit în alb, uitând pe-un colț îndoit o pată de umbră nebună. nu. nu-i vina ta. n-am întins eu brațele destul, pentru a-mi cuprinde fricile resemnate a fi iluzii. uneori doare tâmpla stângă de atâta neiubire. tâmpla dreaptă zvâcnește a groază. urile adunate s-au învelit în pereții stâncilor pe care nu am reușit să le trec, atunci când, ajunsă în al treilea nivel al visului încrustat
UNDEVA, COLORÂND de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354696_a_356025]
-
Oala. Am înjurat-o în gând că intră în discuție fără să o întrebe nimeni și am grăbit pasul, convinsă că, indiferent de ce aș fi suferit în ultima clipă, mami nu m-ar fi întors acasă pentru nimic în lume. Resemnată, după ce am trecut prin brațele mamei și ale lui tanti Oala, m-am urcat în autobuzul plin de copii gălăgioși și cu o căldare de lacrimi, care se înodau în gât, le-am făcut semn cu mâna când ușile autobuzului
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
mami să nu mai gătească așa ca la țară, cu untură de porc, că o să ne îmbolnăvim. A tăcut și mi-a păstrat secretul până dispăruse riscul să iau o bătaie bună. Din cauza unturii am așteptat prima zi de școală resemnată și fără entuziasm. Nu o înțelegeam pe mami de ce aștepta data de 15 septembrie cu așa de mare bucurie?! Cu trei zile înainte de școală, tăticu, gândindu-se să-mi facă o bucurie, cum era și aniversarea mea de naștere, mi-
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
buștean”, cum îi plăcea lui tataie să spună, când se culca oboist. Dacă seara am adormit mulțumită, a doua zi mă așteptau în curte patru dușmani, care, după câteva confruntări cu Ciobănel, îl puseseră cu botul pe labe, în fața porții. Resemnat, câinele îi urmărea numai cu privirea, atât pe ei cât și pe mine. Erau patru cocoși de prăsilă, dubli la înălțime față de cei din curte, cu penele de un roșu lucios și cu câteva pete negre în jurul gâtului lung, pe
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
e un borcan pe fundul căruia se decantează liniștit toate rămășitele sentimentelor care au fost ucise violent. Sufocate. Sfârtecate.Arse și apoi stinse. Am observat că de câte ori spui unui bărbat că e greu să fii femeie te întâmpină un zâmbet resemnat și indulgent, ca și cum tocmai ai fi spus una dintre cele mai mari trăsnăi. Nu te crede...sau te crede dar nu poate să recunoască? Cred că a fi femeie înseamnă a fi într-o continuă dilemă și într-o continuă
SĂ FII FEMEIE ... NU-I UŞOR! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357507_a_358836]
-
cu unt ca în copilăria revenită în minte printr-o curioasă asociație de idei. Mai știi, o fi într-adevăr foamea pe care nu o mai simțise de mulți ani deși nu se prea scula de la masă cu burta plină. Resemnat pacientul pleacă spre sala de așteptare iar doctorul a făcut puțină mișcare îndreptându-se spre geamul termopan în care, de la etajul 10, se oferea o perspectivă a principalei magistrale din capitală, când ... In intersecția din fața blocului tocmai se pupau cu
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
folos. Când văd așa, din întâmplare, În poză, chipul tău cald și blând, Eu simt că inima-mi tresare, Și iar mi te aduce în gând. E gândul ce încă mai doare, Dar înspre tine fuge grăbit Și-l las resemnată să zboare la omul ce mult am iubit. Azi, ce pot să fac ca să te uit? Iar tu, de ce nu îmi dai pace? Când eu am plecat,de ce-ai venit? Căci pași-mi nu se vor întoarce! Departe de
CE POT SĂ FAC? de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358525_a_359854]
-
ei de început: aceea de fundamentală opțiune de nediscutat. Există, așadar, de la început, o desprindere bărbătească în lucrul însingurării, dar nu fără izbutirea unui echilibru în însăși această desprindere. Este drept și adevărat că se poate cineva însingura de silă, resemnat și trist, consimțind la însingurare ca la un rău necesar. Dar te poți însingura cu drag, de bună voie, îmbrățișând însingurarea ca o dovadă de iubire ce răspunde la dăruirea Marii Iubiri ce te cheamă. Ar fi o naivitate negreșit
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
16 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Au murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă luna noaptea peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă cu șeile în spate Figurile triste ușor resemnate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-întrebării De-a lungul plajei luminate și lise Suspină pierdute și moartele vise De unde cu zorii răsună duios Un cânt de sirenă nespus de frumos Referință Bibliografică: Ametist lucid declamând / Ion
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357674_a_359003]
-
și-acum nu are cine, durerea bătrâneții să-i alunge. Ca și cum nu ar fi fost destul, că l-au făcut uitat și casa i-au luat. Mă uit la el și-mi pare, un trist copil abandonat, ce-mi spune resemnat: ”Eu, i-am iertat demult și-l rog pe Bunul Dumnezeu, să-i țină laolaltă, și când vor fi bătrâni, ca mine, să nu le dea aceeași soartă.” Am înțeles atunci, fără-ndoială, că doar un tată ce-și iubește
BĂTRÂN TRIST de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357718_a_359047]
-
cerului; “cu sufletul pe buze / primăvara și un miel rătăcit / la piciorul crucii așteaptă”, “păstoresc liniștea / fără să găsesc pășunea / învăț muțenia bobului de grâu / știu transferul luminii se face / înghițind un anotimp de întuneric; “mă apasă cununa de spini / resemnată / duc stigmatul de a fi”; ș.a. În oglinda de sine, poeta se privește atent și caută să se recunoască: “caut un nume zilei de mâine: copil desculț în lumea de cuvinte / cu inima de mână rătăcesc / spre mâine / o poartă
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
etnic, este pasivitatea, rezistenta defensivă, remnata, pasivă, supusă, înfrântă, lipsa de energie ofensivă, îndeosebi, istoria țărilor romane, din cele din urmă trei veacuri, cu prea rari abateri de la regulă, este o cheltuire de energie foarte mică în acte de rezistență resemnată și de apărare pasivă, este o îndârjire de a nu ceda, a nu capitula cu totul. Luptele contra turcilor se fac cu pungile de bani; belșugul câmpiilor bogate inlocuie, față de turci, vigoarea brațelor oștenilor lui Mircea și Stefan. Reprezentanții cei
DESTIN SECRET de DONA TUDOR în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358782_a_360111]