431 matches
-
de mentalitatea pacifică a creștinilor din moment ce învățăturile lui Cristos au schimbat scara valorilor antice, astfel încât violența a fost sancționată: adepții noii religii preferau mai degrabă să fie uciși decât să ucidă, pentru a nu-și păta mâinile sau conștiința. Fost retor la Sicca Veneria (oraș în Africa Proconsulară), autorul, prezentând creștinismul ca nonviolent, preamărește în paralel capacitatea virtuoasă a rațiunii de a rechema omul la conștiința propriilor fapte, abandonând instinctul orgolios și arogant și de a-l canaliza spre Cristos, pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu uităm, cu atît mai modernă, fără ca acest atribut să conote axiologic) care are toate motivele să suscite dezbateri și să provoace contestații pornind de la reacționarismul ei, În sensul deja definit. Critica stilului, făcută de pildă de Ciprian șiulea În Retori, simulacre, imposturi, vine să sancționeze exact retorica imprecației și estetica sublimului care o caracterizează. Problema apare Însă În momentul În care antimodernii, numiți de Julien Gracq, excepționalul autor al Țărmului Sirtelor, „reacționari de șarm” (explicitează Compagnon: „reacțiunea plus șarmul, adică
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acestor descrieri, trebuie să cunoaștem importanța modelelor retorice în arta scrisului. E. R. Curtius, la care ne referim aici, considera că tradiția retorică a Antichității și-a creat o rezervă de "locuri comune" (loci communis) care servesc oratorilor, juriștilor și retorilor. Prin locus înțelegem sursa tematică de argumente necesare subiectului. Cît despre atributul communis, el înseamnă generalitatea, universalitatea, așadar perenitatea acestor argumente. Permanentizarea locurilor comune a favorizat crearea trăsăturilor de topică care la rîndul lor au permis, prin operații de transfer
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
prestabilite. Astfel încît a ști să descrii însemna de fapt a fi capabil să răspunzi unui orizont de așteptare puternic instituționalizat 5. Printre acești topoi impuși, se află locus amoenus ("loc de plăcere"), cum stă mărturie profesiunea de credință a retorului Libarius și descrierea regiunii Lignon, în Astrée, ce reprezintă ecoul descrierilor antice, citate anterior: [...] ceea ce aduce bucurie inimii, sînt izvoarele, grădinile și cîmpiile, briza ușoară, florile și cîntecul păsărilor. Libarius (3') Pe lîngă vechiul oraș Lyon, înspre miazănoapte, există o
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în [3] și descrierile homerice. În acestea din urmă, atenția nu este focalizată nici pe actor, nici pe acțiune, ci pe obiect, obiectul legat prin metonimie de personajul care acționează. Acest tip de descriere a fost mult timp considerată de către retori drept un model, drept singurul mod corect de a scrie. Ea este, pe rînd, calificată drept descriere "dramatizată" sau "narativizată". Dacă este adevărat că "descrierea homerică" este un mijloc de a introduce descriptivul în narativ, fără ca pentru acesta să fie
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Popa, Ist. lit., II, 707-720; Răzvan Voncu, Secvențe literare contemporane, București, 2001, I, 85-93, II, 53-55, 172-173; Negrici, Lit. rom., 331-338; Sorin Crișan, Circul lumii la D.R. Popescu, Cluj-Napoca, 2002; Mirela Marin, Antiutopia și utopia valorilor, București, 2003; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi, București, 2003, 55-60. D.Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
lacomă de lucruri delicate". Ego-ul și-l surprinde printr-o înșiruire de negații contrazise flagrant în final: "Eu nu sunt un erou, eu sunt un burghez; eu sunt [...] meschino comediante; eu am apucat școlile din vechime; eu nu sunt nici retor, nici poet; eu nu sunt democrat; sunt un om cu tabieturi și belaliu la drum; nu sunt liber-cugetător; sunt un diletant în istorie; un grec păcătos ca mine; sunt ambițios, n-am ce face!" Pe marginea altei succinte autocaracterizări ("Fost
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Sfântul Vasile s-a născut în anul 329 (330) dintr-o familie evlavioasă în Cezareea Capadociei. Mama sa se numea Emilia, iar tatăl său era retorul Vasile. Bunica sa după tată era Macrina cea bătrână, fostă ucenică a Sfântului Grigorie Taumaturgul. El era unul din cei 10 frați, dintre care trei vor fi episcopi: Vasile, Grigorie de Nyssa, Petru de Sevasta; cinci vor fi monahi; cei
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
așa grad a agonisit el toate acestea încât era ca o corabie atât de încărcată de erudiție pe cât aceasta este încăpătoare pentru mintea omenească<footnote Ibidem, XXII-XXIV, p. 54. footnote>. În termeni tot atât de elogioși, despre cunoștințele Sfântului Vasile vorbește și retorul Libaniu. Pe lângă stil, magistrul păgân vede la ierarhul creștin o înțelepciune nesecată care ar putea fi găsită numai la unul care studiază continuu. El scrie: Izvoarele cuvintelor curg în mod firesc din gura ta, mai intens decât apa râurilor. Noi
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
antiamericanizare”). O încercare afină cu cea a lui Sorin Adam Matei este culegerea de eseuri a altui fost membru în „Grupul de la Brașov” (pentru a rămâne, cu toată ironia cuvenită, în această perspectivă simplistă de dinamică a grupurilor), Ciprian șiulea: Retori, simulacre, imposturi. Cultură și ideologii în România, Compania, București, 2003. Mai recent, Ciprian șiulea a revenit la atac, prin articolul „Cultura neointerbelică și problema filiației” (Timpul, decembrie 2005, pp. 18-19), în care apare acest termen rebarbativ, neointerbelic (interbelic ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Din aritmetică: regula de trei de toate speciile; învățături despre măsuri Din istoria cronologică: istoria de la urzeala lumii până la Hristos Din religie: istoria sfântă Umanioară (clasa a I-a) Anul VII Retorica Sintaxul ornat al limbii latine și analiza autorilor retori Arheologia egiptenilor, grecilor și a romanilor Principiile algebrei practice Geografia Franței, Belgiei, Olandei, Spaniei, Portugaliei, Angliei; după aceea a Americii și Australiei Din istoria cronologică de la Hristos până la Carlos Din religie, învățătura moralei creștinești Limba elenă, începuturi și partea etimologică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
referințe obsesive la patologii naționale, boli politice, cangrene spirituale etc. care lezează corpul românesc, formează registrul metaforic preferat al epocii. Încărcătura metaforică organicistă rivalizează în paleta discursivă a retoricii dreptei românești cu registrul expresiv belicos, de asemenea intens utilizat de retorii vremii. Recursul la metafore de inspirație organicistă este alternat cu apelul la expresii războinice: bătălii, fronturi, lupte, ofensive, tranșee etc. (E. Weber, 1995, p. 87). 20 Formulele historia militans și historia cogitans sunt derivate pe baza mult mai cunoscutei perechi
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
neașteptate, chiar și de obraze subțiri, om politic pus pe bășcalie și scandal ale cărui imprecații maladive, nervoase, amplificate de diabet, au putut părea bieților prostovani lejer alfabetizați din galerie veritabile discursuri catilinare (de unde și porecla - infamantă pentru memoria adevăraților retori din trecut - de "tribun") e greu de explicat, într-adevăr! În mod cert, mediul tulbure și confuzia valorică din ultimele două decenii i-au fost favorabile. Apoi atmosfera generală de laxism moral și ideea criminală că libertatea înseamnă o pierdere
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
semnul cărora îmi scriu textul de acum. În primul rând, desigur, numele. E cu totul surprinzător pentru un fiu de preot ortodox, născut la o zi după sărbătoarea creștină a Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, să poarte numele unui mare scriitor, retor și istoric grec din primul secol al timpului creștin, cu origini "barbare", din Samosata. A fost o alegere onomastică neobișnuită, dar perfect explicabilă în adâncime pentru un preot care își făcuse studiile la Cernăuți și iubea istoria, alegere care i-
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Florescu, Întoarcerea proscrișilor, București, 1998, 197-201; Spiridon, Interpretarea, 73-129; Faifer, Faldurile, 118-120; Dicț. esențial, 495-498; Manolescu, Lista, III, 140-147; Constantin M. Popa, Adrian Marino, Brașov, 2001; Popa, Ist. lit., II, 1164-1165; Adrian Dinu Rachieru, Alternativa Marino, Iași, 2002; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi, București, 2003, 147-151. M.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
el se Întâlnește cu toate aceste scrieri vechi. Indecisul cumulează atât funcțiile biografiei, cât și pe cele ale autobiografiei, iar „separația genurilor” se va produce doar târziu, când integritatea clasică a omului politic se dezagregă prin autoglorificare - considerată de un retor precum Aristides, o trăsătură Întru totul elină. Oricum, căile autobiografiei erau deschise. Sfidarea agorei Epoca elenistică marchează o trecere În registrul mut, În invizibilitatea principială 8. Isocrate, autorul primei autobiografii, profită tocmai de această modificare În sensibilitatea vremii. Plutarh definește
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
iudeu de adevăruri revelate și minciuni gogonate, preia ideea capadocianului Strabon și scrie în Antichități iudaice XVll, 100 și XX, 9 despre ,,sacai” -saci, sciți și ,,daoi” - daci ca populații distincte răspîndite la nord de Istru și Marea Caspică. Quintus-Curtius retor și istoric latin care a trăit în secolele l-ll ale erei noastre scrie în Historia Alexandri Magni Macedonis lX, 2 despre unele triburi din Asia ce s-au alăturat armatei lui Alexandru Macedon care pornise la distrugerea imperiului persan: ,,Dahae
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
și le propune să le reflecte"227. În mod evident, primul tip de limbaj este cel caracteristic omului de știință, cercetătorului care își propune să fie obiectiv în căutarea adevărului, în timp ce al doilea tip de limbaj este acela adoptat de către retor, în ideea de a da seama de multiplele fațete ale faptelor și de contingența lor. Această așezare opozitivă fondează, de altfel, și "cearta" dintre retorică și filosofie, care se poate cu ușurință observa de-a lungul întregii istorii culturale occidentale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Ștefănescu, „Certitudinile mele sunt ciuruite de îndoieli ca niște haine mâncate de molii” (interviu cu Octavian Paler), RL, 2003, 4; Grigore Scarlat, Vlaga morală, VR, 2003, 3-4; Constantin Coroiu, Imposibila demolare, ALA, 2003, 679; Dicț. analitic, IV, 386-388; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi, București, 2003, 153-155; Lidia Ciocoiu, Poetica imaginarului în proza lui Octavian Paler, Iași, f.a. E.S. PÁLFFY Endre (12.III.1908, Toplița - 16.XI.1975, Budapesta), istoric literar și comparatist. Face liceul la Târgu Mureș, studii de filologie la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
Ingenios radicalul scenariu al anticipatelor, deci al înlăturării definitive de pe scena politică a unui sistem ticăloșit a fost amînat de drama inundațiilor. Predilectă, se-nțelege, în falsele retorici ale pesedismului perdant și ale acoliților lui de conjunctură. Ascultîndu-i de fariseicii retori ai compasiunii pentru nenorociții din calea apelor, doar naivii (și ei de nuanță nostalgic roșie) ar fi putut crede în ardoarea aleșilor lor, orice om cu mintea întreagă dîndu-și seama de procedura joasă a profitului propagandistic. Supus și unor inimaginabile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ei față de cultura seculară. Acestui nou scenariu i-a corespuns o evoluție socială la nivelul adepților credinței creștine; după primele adeziuni în rândul păturii sociale joase, acum pătrundea în clasele cele mai înalte ale societății romane, câștigând interesul și militantismul retorilor și filozofilor. Astfel, cultura creștină s-a maturizat ajungând la un compromis doctrinar cu cunoștințele păgâne, a căror validitate științifică și utilitate didactică au fost recunoscute, fiind neutralizat, însă, tot ceea ce, în formulările lor textuale, ducea cu mintea la politeism
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
împrumută fructului o umbră utilă și o podoabă grațioasă.<footnote id="28">Ibidem, p.53<footnote>” Studiul cărților sfinte poate fi unit cu cel al autorilor păgâni, care le oferă creștinilor armele ncesare pentru apărarea adevărului. Lectura poeților, istoricilor și retorilor poate fi utilă, căci scrierile lor pot conține precepte și exemple capabile să inspire iubirea binelui, a virtuții. Desigur, este necesară o selecție, căci nu tot ce au scris autorii clasici este bun, în lucrările lor întâlnindu-se și lucruri
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
și bufon al lui Dyonisos, de care se leagă indestructibil sensul cuvântului grecesc satyres. Aceste componente de bază ale artei poetice satirice pot fi descoperite într-un dialog al lui Lucian din Samosa, Îndoita învinuire sau tribunale, în acuzațiile aduse Retorului Sirian de către personajul simbolic Dialogul tradițional: "Înainte vreme eram serios, interesându-mă de zei, de tainele naturii și de mișcarea universului [..] Cel pe care-l învinuiesc mi-a smuls masca tragică și vrednică de cinste și, în schimb, mi-a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
viață spirituală a antichității. Elogiul cuvântului, superioritatea oralității și a elocvenței stau mult timp în prim plan. Retorica are o importanță deosebită în această perioadă, iar poezia e percepută ca vorbire metrică, de unde accepția retorică a poeziei și confuzia dintre retor și poet. Definiția retoricii ca artă a vorbirii orale sau în scris reprezintă prima recunoaștere a literaturii ca artă a limbajului, ceea ce constituie până astăzi un element esențial, una dintre definițiile centrale ale literaturii. Odată cu fixarea oralului în scris, limba
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
268-271; Micu, Ist. lit., 692-693; Popa, Ist. lit., II, 958-959; Rotaru, O ist., VI (2001), 462-464; Dicț. scriit. rom., IV, 289-291; Dumitru Chirilă, A plecat și Dolfi Solomon, F, 2003, 2; Dicț. analitic, IV, 32-34; Opriță, Anticipația, 428; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi, București, 2003, 61-67. C. Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]