5,533 matches
-
se referă la postura oratorului în timpul susținerii discursului său, începînd cu intonația și inflexiunile glasului sau, și ajungînd pînă la gesturile pe care era recomandat să le facă, în funcție de tipul de discurs. Interesant este că aceasta a cincea componentă a retoricii a disparut cel mai repede. Nu numai că nu mai găsim nici urma din ea în retoricile moderne, dar o pierdem foarte de devreme, de fapt odată cu apariția creștinătății. Însă în lumea română actio era un element esențial în educația
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
ajungînd pînă la gesturile pe care era recomandat să le facă, în funcție de tipul de discurs. Interesant este că aceasta a cincea componentă a retoricii a disparut cel mai repede. Nu numai că nu mai găsim nici urma din ea în retoricile moderne, dar o pierdem foarte de devreme, de fapt odată cu apariția creștinătății. Însă în lumea română actio era un element esențial în educația retorica a cuiva, ceea ce permite gestului să devină la rîndul sau obiect de atenție și investigație. Foarte
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
a disparut cel mai repede. Nu numai că nu mai găsim nici urma din ea în retoricile moderne, dar o pierdem foarte de devreme, de fapt odată cu apariția creștinătății. Însă în lumea română actio era un element esențial în educația retorica a cuiva, ceea ce permite gestului să devină la rîndul sau obiect de atenție și investigație. Foarte lămuritoare sînt, în această privință, cele două etimologii ale cuvîntului gest reconstituite de Schmitt, una pornind de la rădăcina gero, gerere (a se purta), care
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
dezvoltîndu-se de la motus, adeseori folosit că sinonim pentru gestus, stabilind însă legătură cu ideea de mișcare a trupului, care însă ulterior va deveni mișcare în sensul foarte larg al termenului, inclusiv că mișcare a sufletului. Gesturile oratorului, ca să revin la retorica, erau foarte precis codificate, pentru că retorica în sine excludea improvizația. Astfel ele se detașau profund de gesturile actorului, ale histrionului, care deși pot părea identice, sau măcar asemănătoare unui martor venit dinspre timpurile noastre, aveau un context total diferit și
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
sinonim pentru gestus, stabilind însă legătură cu ideea de mișcare a trupului, care însă ulterior va deveni mișcare în sensul foarte larg al termenului, inclusiv că mișcare a sufletului. Gesturile oratorului, ca să revin la retorica, erau foarte precis codificate, pentru că retorica în sine excludea improvizația. Astfel ele se detașau profund de gesturile actorului, ale histrionului, care deși pot părea identice, sau măcar asemănătoare unui martor venit dinspre timpurile noastre, aveau un context total diferit și o semnificație pe măsură. Pe orator
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
noastre, aveau un context total diferit și o semnificație pe măsură. Pe orator îl caracterizează gesturile că normă a cumpătării, moderației, măsurii, conform principiilor ciceroniene, în vreme ce actorul, saltimbancul, ca și jonglerul de mai tîrziu, e, dimpotrivă, afectat, strident chiar. Componentă retorica a lui actio se păstrează timp îndelungat tocmai datorită acestei opoziții față de regimul gestului în teatru, dar ulterior cuantumul ei de "moderație" nu mai corespunde cu normele comportamentale ale creștinătății. Lectură creștină a gestualității e bazată în chip esențial, susține
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
propriul corp, si aceasta e realizabila prin contopirea propriilor gesturi în mișcările unei întregi comunități. Așa se explică disciplină monastica, bazată pe un principiu al uniformizării și reducerii la singularitate a unei mulțimi. Gesturile prescrise, mult mai riguros decît în retorica latină, garantează coeziunea comunității monastice și anulează individualitatea, ferind-o astfel de ispita și păcat. Unde morală monastica atinge limită misticismului, gestul e chiar anulat complet: individul e mut și imobil, pentru că el e cuprins de extaz. De fapt, Evul
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
literatura? Nu știu dacă aș putea să dau - sau să citez - o definiție care să mă satisfacă. Numai în secolul nostru au fost propuse, din diverse perspective, circa douăzeci, în general, valabile, începînd cu școala formală rusă (la care întrebarea, retorica, de mai sus face o trimitere directă) și terminînd cu promotorii, relativ recenți, ai postmodernității. Ca să nu mai vorbim de secolele anterioare, dacă n-ar fi decît să începem cu Boileau (al carui singur "drept" de a se află într-
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
Și dacă mai punem la socoteală că totul se sprijină pe un material divers din punct de vedere valoric, de la palidul Artur Verona și pînă la Andreescu, Pallady, Ciucurencu și Babă, ca să rămînem doar în sectorul românesc, iar nu pe retorica aseptica a selecției de capodopere, caracterul de eveniment cultural remarcabil, viu și autentic al expoziției româno-belgiene de la Ploiești este unul care se impune de la sine și nu are nevoie de argumente suplimentare.
Confruntări româno-belgiene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18073_a_19398]
-
a energiilor, poetul tribun este și azi o prezență de primă necesitate. Cu minimă imaginație îmi pot închipui însă și alte versiuni de cristalizare a crezului patriotic. Atît cărturarul cît și omul politic se servesc în secolul XX de o retorică mai mobilă, mai putin puritana în sugerarea modului în care ei răscumpără arvuna căpătata de la societate. Nu am în niciun caz pretenția că-i zic ceva nou Anei Blandiana, care a cugetat temeinic asupra relativizării moderne a noțiunilor și asupra
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
Editură Mașină de scris de sine stătător, ca Legitimitatea estetică a căsătoriei. Cred că am avut prilejul să mă refer la structura manuscriselor lui Kierkegaard, cînd consemnam cu un an în urmă apariția altui caiet, Scrisoare către un tînăr prieten. Retorica lor este cea a dialogului între doi prieteni, A și B, în multe privințe opuși, fiecare construit ca reprezentant al unei paradigme de gîndire, ca purtător al unor valori. Unul este maturul, echilibratul, moralistul, celălalt e seducătorul, tînărul înfierbîntat, estetul
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
topos al infinitului ancorat în prezent, al eternității născute din clipă. Valoarea ei estetică e dată tocmai de această unicitate absolută a momentului, dar e completată de o valoare morală, care face din clipă ceva durabil. Firește, Kierkegaard are o retorică elaborată a căsătoriei, în care fiecare element (binecuvîntarea nupțiala, cotidianul cu truda să permanentă) justifica și sprijină această conversie de la moral la estetic. Paradoxal, si poate de aceea neconvingător în travesti-ul căsătoriei ca expresie a moralității în expresie estetică
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
cu toții în ultima vreme, luptîndu-ne cu formularele de plată a impozitelor. CEL MAI șocant aspect al tuturor manualelor de literatură rămîne însă capitolul naționalist mesianic acumulat în matrițele limbii didactice de lemn. În loc să stimuleze motivația de lectură și creativitatea elevilor, retorica educativa în uz pare a avea un scop unic: să acrediteze ireversibil ipoteza superiorității culturale a propriei nații - poporul ales, care a găsit, cu mult înainte de alții, piatra filosofala, calea regală, soluțiile geniale care ne-au propulsat triumfator pe culmi
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
cărturar delicat pentru cărțile lui, cumpăra din strădaniile lui cărțile preferate, pe care cititorii intelectuali adeseori le caută gratuit, ca un drept al torturii că citesc. Cartea îl ține pe Gheorghe Tăflan vioi, conștiincios, sever cu sine și gînditor". Întrebarea retorica ce urmeaza este edificatoare pentru visul livresc-muncitoresc al poetului: "N-ar trebui să aibă orice muncitor o bibliotecă, pentru el și pentru familia lui?" Alt lucrător, rudă sufletească a lui Gheorghe Tăflan, e un helvet, care "aducea cu figură cîrna
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
cea epistemologica, e mai mult presupusa decît analizată. Reconstrucția lui Dolezel funcționează prin celebrele, de-acum, dihotomii formaliste, pe care el le socoate drept ingrediente esențiale ale unor moduri poetice: teoretic/aplicat, universal/particular, exemplificare/analiza, normativ/descriptiv, sincronic/diacronic, retorica/lingvistică/semiotica. Aceste opoziții nu sînt înfățișate de la bun început că axiome teoretice, ci descoperite treptat în teoreticienii pe care autorul îi cercetează, de la Aristotel la formaliștii de la Praga. În gradata lor acumulare, ele determina și liniile de forță ale
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
specială. Toate aceste elemente au fost acum abandonate, iar dacă abandonul nu a fost total, atunci ele au trecut prin importante prefaceri. Și cele care nu au dispărut cu totul, șanț aproape de nerecunoscut tocmai din pricina acestui sever proces de conversiune. Retorica exterioară, fie ea și legată strict de buna funcționare a formei, a fost lăsată undeva an urma, iamginea, expurgata de orice descriptivism, este mai degrabă rezultatul unei concentrări maxime și al unei interogații mentale decât consecință unui dialog nemijlocit cu
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
aparține elitei, celor puternici, celor buni/.../ Dimpotrivă, vanitatea e șireata, versatila, plîngăcioasa. Vanitosul - calculationist prin definitie - se ipostaziază mereu în poziții umile, pentru a clama nedreptatea imaginara a lipsei de recunoaștere. Extins la nivelul unui neam întreg, el poate provoca retorici retractile, autarhice sau resentimentare. Vanitosul e mereu singur, în lupta cu toți ceilalți; dimpotrivă, orgoliul e o formă superioară de comunicare." * Dintre cei doi termeni puși în raport pe coperta revistei, Marin Tarangul și-l alege pe al doilea că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
bună credință, chiar un anumit altruism intelectual care o determina să spere că ăntr-un viitor apropiat vom avea o traducere din daneză, până la a cărei apariție propria ei tălmăcire urmând să servească drept "varianta provizorie". Abia aștept, ansa, ași descoperă retorica justificatoare a traducătoarei cele două fete, nu neapărat gemene: una a necesității, cealaltă a legitimității. Pe de o parte ni se spune că avem de-a face doar cu o variantă provizorie, un substitut temporar cu care să ne alinam
Traduttore tradittore ... by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17474_a_18799]
-
legitimitate creează, cumva, impresia unei anumite urgente, a unei presiuni care se cerea rezolvată. Astfel că, Boala de moarte capătă haloul unui text care trebuia tradus, cât mai grabnic, si care implicit trebuie citit, așa cum e. De necontestat, atât destoinicia retorica a traducătoarei, cât și competența să filozofica. La drept vorbind, aproape că m-a convins, nu prin argumentele pe care le folosește, ci prin ănsusi faptul că, confruntata fiind cu o sarcină mai dificilă decât alți traducători, e de presupus
Traduttore tradittore ... by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17474_a_18799]
-
argumentației. Cele două cărți, Conceptul de anxietate și Boală de moarte au multe an comun, conceptual și tematic, ele trebuie citite ămpreună, nu ca experiment de lectură a unor traduceri, ci pentru că filozofia kierkegaardiană ne-o cere. Cu toata reușită retorica a Mădălinei Diaconu, cu toate ca ideatica din Boală de moarte e mai spectaculoasă, volumul publicat de Editură Amarcord are rigoarea profesionalismului. Adrian Arsinevici justifica pe câteva pagini doar alegerea cuvântului din titlu, anxietate, invocând etimologii, tălmăciri an alte limbi, filiere intelectuale
Traduttore tradittore ... by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17474_a_18799]
-
informației istorice și științifice, cât și an criticile pertinente formulate la adresa monografilor români anteriori, e unul de bun-simț: actul științific, ca și actul literar prin care te raportezi la munca unui savant presupune onestitatea celui care al realizează. Dincoace de retorica omagiala sau de respingerile formulate an numele unor principii morale, se află drumul nestânjenit al unei informări corecte. Gheorghe Stratan - Galileu! O, Galileu!, Ed. Logos, 1997, 200 pag.
Galileu, vai, Galileu! by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17483_a_18808]
-
de o minciună socială și de un fals estetic depășite doar de impostura autorilor, obtuzitatea ideologilor și agresivitatea criticilor, poezia primului volum al lui Nichita Stănescu, Sensul iubirii (1960), constituită pe o poetica a purității adolescentine, a impus o autentică "retorica a diminetei" artei. El marchează editorial ănceputul "dezghețului dogmatic". Tânărul de atunci, pentru a-și vedea tipărită poezia visata, ăn care utopia artei se va arăta mai adevărată decât coșmarul realității, a dat la ănceput și "cezarului ce-i al
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
sociologizante. De altfel, nici până astăzi critică nu s-a pus de acord asupra "filozofiei" poetului. Ea cade mereu an capcană descifrării după logică ideilor clare, ale unui sistem filozofic rațional, a misterului poetic construit de Nichita Stănescu după o retorică a paradoxului liric adecvată "logicii ideilor vagi" intuitive, revelatoare prin ambiguitatea lor. Cartea fiind o adevarată "suma" a gândirii lirice a poetului aflat la zenitul creației sale, comparabilă ca importanță cu locul Luceafărului an cadrul poeziei eminesciene, interpretarea ei rămâne
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
se poate observa la fața locului, românul se trezește acum o biată făptura (oarecum animată) în mijlocul unui popor implacabil de statui. an aceste condiții, Comisia pentru Artă Monumentala a Ministerului Culturii nu mai este decît un fel de școală de retorica unde se țin discursuri, se emit păreri și se contabilizează tot felul de supărări și scrisori, pline de indicații și de sfaturi dojenitoare, venite din partea reprezentanților acelorași organizații civice care nu omit să-și treacă în clar, înaintea numelui, si
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
din trei niveluri expresive și stilistice care sînt, în același timp, și trei modalități de abordare volumetrica a lucrării: primul este acela al capului - realist, sever și hieratic -, al doilea, acela al bustului și al mîinilor, are cea mai dinamică retorica plastică și gestuala, concentrînd, în același timp, și cele mai puternice tensiuni. Construit prin cumul, recuperat prin asamblare, bustul, echivalentul segmentului vital din ansamblul anatomic, este și imaginea morală a așezării în istorie, a impactului destructurant cu o imanenta devastatoare
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]