3,156 matches
-
fantome livide: fețe îngustate de inaniție, priviri hipnotizate de teroarea suportată și rareori cîte o fizionomie de amprentă nobilă: Calciu, Oprișan sau Nuti Pătrășcanu. Iar dacă Piteștiul nu e doar un subiect de oroare, ci și o temă de reflecție retrospectivă, atunci cărțile care cercetează patogenia fenomenului sunt de două ori importante: mai întîi fiindcă scot la lumină adevărul și, în al doilea rînd, fiindcă trezesc în cititori dorința de a afla mai mult. E ca o scuturare dintr-o letargie
Oamenii din bolgie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5415_a_6740]
-
consemna mizeria morală pe care au întruchipat-o în timpul dictaturii proletare? De ce să-i facem să creadă că Apelul către lichele nu i-a privit și pe ei? În speranța că Boia ne va vindeca de acest orb al omisiunii retrospective, să-l lăudăm pentru scrierea unei cărți de pe urma căreia va avea de pătimit.
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
urmărește prin alternanță, după cum îi dictează dozajul narațiunii și dispoziția de moment. Primul fir privește genealogia familiilor regale din Europa, al doilea istoria României în secolul XX, pentru ca al treilea să privească biografia autoarei. Din această oscilare pe trei muchii retrospective iese un tom gros, împărțit în două volume, al cărui conținut e însuflețit de o intenție nobilă: refacerea unui traseu pe care istoricii momentului, timorați de perspectiva unei sarcini pe care o intuiesc ca fiind primejdioasă, îl ocolesc din rațiuni
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
amabilitatea să acorde un interviu pentru postul de Radio 3ZZZ. Majestate, probabil că, pentru mulți români din Australia, aceasta este prima ocazie când au posibilitatea să asculte un interviu cu Majestatea Voastră. Tocmai de aceea mi-am propus un interviu retrospectiv. Deci să încercăm să întoarcem roata istoriei cu 50 de ani. Cum s-a petrecut abdicarea și în ce condiții a părăsit Majestatea Voastră țara? Ca să răspund la această întrebare, este o poveste destul de lungă, dar o să încerc să scurtez
Regele Mihai: „Pentru România, eu personal găsesc că tot monarhia este sistemul cel mai adecvat...“ () [Corola-journal/Journalistic/5183_a_6508]
-
care se termină abrupt cu ceea ce ar puta fi un mesaj subversiv, suficient de discret, dar și suficient de tulburător („Aș fugi și eu de la recital, dar n-am pe unde să ies. Ușile sînt închise.”). Poate fi efectul lecturii retrospective, poate fi o proiecție de cititor post-totalitarist care încearcă să găsească semnale care să confirme exasperarea unui scriitor adevărat copleșit la bătrînețe de onoruri cu iz politic și care se complace la nesfîrșit în reverențe. Dar, oricum ar fi, nu
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5194_a_6519]
-
afirmat nici că e existențialist, ci mai curînd „gînditor radical”, ca să folosesc o sintagmă care apare chiar în postfața volumului de față. Oricum, din transcrierea textului pe care l-a spus în fața camerelor de televiziune a ieșit acest mic volum retrospectiv, pe care îl putem privi ca un rezumat de genul Baudrillard par lui-même. Prin urmare, avem privilegiul de a vedea cum, dezbărat de exegeze oțioase, un autor se înfățișează în nuditatea gîndurilor, sărind peste scoliile dizgrațioase cu care comentatorii îi
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
când scriam, în tinerețe, cu oarecare înverșunare, articole despre citadinism, exista o cultură oficială foarte sufocantă. }in minte că am publicat odată un articol care cred că a trecut neobservat la început, intitulat Unde ne sunt orășenii? și, după aceea, retrospectiv, am văzut că ideile expuse de mine marcau o mare ruptură fața de ceea ce se scria în mod obișnuit. Pe de altă parte, dacă promovai atunci o anumită linie teoretică, se vedea imediat că vrei, în fond, să sugerezi publicului
Petru Popescu „Coșmarul vieții mele era să nu mai pot scrie...“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6648_a_7973]
-
trecutul, formulează predicții pe seama lui. E ca și cum, surprinzînd un tipar invariabil al trecutului, face ipoteze în privința viitorului. Situația, să recunoaștem, e insolită sub unghiul obișnuinței din care judecăm istoria. Căci ne-am obișnuit să privim istoria ca pe artă exclusiv retrospectivă, dar lipsită cu totul de putința de a prevedea viitorul. Neagu Djuvara este un istoric atipic, unul din cei care își salvează disciplina de sunetul previzibil al mediocrității interesate.
Presimțirea viitorului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6686_a_8011]
-
la universul mai restrâns al intratextualității, unde autorul se imită doar pe sine, repetând aceleași evenimente sau personaje din scrierile sale anterioare. A doua afirmație importantă îi aparține lui Heinrich F. Plett (Intertextualities, 1991): toate textele au o dimensiune simultan retrospectivă și prospectivă, adică sunt 'pretexte' și 'post-texte' față de alte opere. Din punctul de vedere al intratextualității, afirmația se nuanțează prin aceea că primul text este întotdeauna un pretext, iar ultimul un post-text, numărul creațiilor unui scriitor fiind limitat. Ele sunt
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
lîngă partitura, stridentă, chiar nefirească, a fidelității începe să-și facă loc, mult mai viguroasă, aria trădării. Fidelitatea presupunea o anumită discreție (Iubind în taină, am păstrat tăcere... e tot o rețetă romantică). Abia călcătura strîmbă, dată în vileag, luminează retrospectiv ceea ce a fost și nu mai este. Așa încît, cu celebra revendicare "trădare să fie, dar s-o știm și noi", discreția se ruinează definitiv și, odată cu ea, fidelitatea. "Credincioșii" lui Caragiale, care numai asta nu sînt, urmează foarte fidel
Veniți, credincioși! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6612_a_7937]
-
scrisorile lui Cioran nu conțin surprize. Îl regăsim așa cum îl știm din cărțile sale și din alte, numeroase, confesiuni și exhibări epistolare. A depășit de acum etapa nihilismului radical și avansează, tot solitar, în cea dilematică, a nuanțărilor și reconsiderărilor retrospective. Constantă a rămas acuitatea cu care observă și interpretează lumea vremii sale. De aceea, cred că cea mai interesantă parte din acest epistolar rezidă în comentariile sale asupra actualității politice. Două aspecte îl preocupă cu precădere: aberația criminală și stupidă
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
înseamnă că pentru a ne purifica sufletul, la fiecare 5 ani de când ne naștem, ne putem privi cu conștiința noastră, în ce fel ne-am purtat, ce gânduri am întreținut, cum am vorbit, și toate acestea ne clarifică situația privind retrospectiv la viața noastră, la fiecare 5 ani, până acum; în acest fel putem descoperi dacă și când am făcut ceva rău altor ființe umane, putem clarifica și purifica asta. Și de fiecare dată când găsim astfel de situații, inima noastră
Știu japonezii ceva? Se pregătesc pentru vizita extratereștrilor () [Corola-journal/Journalistic/65519_a_66844]
-
Gheorghe Anghel sau al lui Ion Lucian Murnu, de pildă, cît și cu puseele de independență și cu febrele novatoare ale tinerilor aflați la începutul carierei lor artistice. Și acești tineri nu erau chiar de neglijat, iar dacă îi privim retrospectiv erau de-a dreptul de temut. George Apostu, Paul Vasilescu, Pusi Cocea, Geta Caragiu, Vasile Gorduz, Silvia Radu, Constantin Popovici, și lista ar putea continua, sînt reperele acestei noi generații care va marca decisiv configurația și sensul sculpturii noastre contemporane
Doina Lie, o schiță de portret (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6471_a_7796]
-
copil mort"), au fost expuse alături de altele ale unor artiști astăzi uitați, unii - Max Klinger sau Albert Besnard - poate pe nedrept. Continuând șirul de manifestări dedicate unor pictori olandezi ai Secolului de Aur, aceeași Galerie Națională a consacrat o mică retrospectivă unei artiste cvasi-necunoscute -Judith Leyster - de la a cărei naștere s-au împlinit 400 de ani. Expoziția, centrată în jurul unui autoportret din 1632-1633, aflat în colecția muzeului, a inclus o bună parte din cele circa 30 de lucrări atribuite pictoriței. Datele
Mici expoziții la Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6485_a_7810]
-
Iordăchescu Ionuț Bibliotecă Academiei Române găzduiește, luni, 25 noiembrie, de la ora 11:00, o expoziție de periodice vechi, unele de la începuturile presei din România, prilejuita de aniversarea a 100 de ani de la apariția primului volum de bibliografie retrospectivă. Vernisajul va fi prezentat de colectivul de Periodice al Serviciului de Bibliografie Națională, în sala Theodor Pallady, în perioada 25-27 noiembrie. Potrivit unui comunicat, prin intermediul a mai mult de patruzeci de periodice, expoziția va arăta publicului multitudinea și diversitatea presei
Expoziție spectaculoasă de presă veche, pe 25 noiembrie, la Biblioteca Academiei Române by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/61154_a_62479]
-
Petcu, profesor la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării (FJSC), si Ileana Stâncă Desa, bibliograf cu o activitate de peste 40 de ani în cadrul serviciului de Bibliografie Națională. Din 1913 până în prezent, au fost redactate doar cinci volume de bibliografie retrospectivă a periodicelor românești.
Expoziție spectaculoasă de presă veche, pe 25 noiembrie, la Biblioteca Academiei Române by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/61154_a_62479]
-
cu absolută, onestitate." (p. 16) Că îl credem sau nu pe Gottfried, asta depinde de ce am priceput fiecare din raportul de forțe din lumea contemporană. Oricum, istoria conservatorilor stă în progresiva lepădare a principiilor dreptei, de unde și tonul de prohod retrospectiv din paginile volumului. Din păcate, ce îngreunează lectura e puzderia de personaje americane al căror nume nu spune nimic cititorului român. Trecînd însă peste pletora onomastică, cartea e lizibilă și aducătoare de stenahorie hermeneutică. De ce? Fiindcă pricepi că, în România
Epitaf pentru conservatori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6324_a_7649]
-
drama unor oameni siliți să trăiască într-o țară care trebuia să reacționeze într-un fel la extinderea conflictului european. Că unii au reacționat sub forma simpatiei față de Puterile Centrale e un detaliu care nu le poate fi imputat decît retrospectiv, și doar sub unghiul judecății politice. Dar atunci, în contextul epocii, comportamentul lor a fost perfect întemeiat, nici bun și nici rău, ci în conformitate cu convingerile lor. Psihologic vorbind, Maiorescu sau Pârvan sînt consecvenți cu ei înșiși, cum nici Slavici și
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
-l face la pragul celor 70 de ani. Un capitol ieșit din comun se intitulează „Lecturi autocritice", unde poetul, recitindu-și volumele tinereții, le comentează cu ochi critic. E impresionantă detașarea cu care își respinge poeziile nereușite, grație unei nepărtiniri retrospective de lăudabilă cruzime. „Trezirea la conștiința critică, spre vîrsta de 30 de ani, m-a ajutat s-o rup cu exersarea voinței de a scrie indiferent dacă eram inspirat sau nu." (p. 180) Oare cîți dintre cei care acoperă paginile
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
eu, acel eu pe care Malraux îl numea „palat al tăcerii în care fiecare intră singur“), Petru Pătulescu e un spirit resemnat, trăgînd după sine crucea neîmplinirilor de destin. Singura cale de a rezista în fața acestor eșecuri e digerarea lor retrospectivă: autorul se consideră un neîmplinit în viață, în iubire și creație, de unde și usturătoarea presimțire că între vocația pe care a simțit-o crescîndu-i sub piele și mediul în care a trăit nu s-a putut lega o afinitate. De
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
moderniste, peisajul Herței, al provinciei moldoveneș ti sau al Sinaiei rămîne, totuși, peisaj local concret, la fel de intim asimilat ca și tradiția iudaică și biblică - evident, departe de bucolismul grațios al lui Francis Jammes sau al emulului acestuia Ion Pillat. Prefața retrospectivă a Priveliștilor (Cîteva cuvinte pădurețe) este o falsă desolidarizare, echivalentă cu recuperarea identității românești „defuncte”. Fondane îl lasă moștenire publicului din România pe Fundoianu, prin ce are mai reprezentativ și mai adînc „specific” ca identitate poetică. Mai substanțial, în orice
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
Aniței Nandriș-Culda, nu fără necesare delimitări polemice de comentatorii din anii comunismului. Capitolele despre Streinul, Chelariu și Vesper din ultima secțiune a volumului sunt, uneori, reduntante prin raportare la considerațiile deja formulate în monografiile anterioare despre „iconari”; o remaniere compozițională retrospectivă n-ar fi stricat. E de regretat și faptul autorul nu și-a „periat” stilistic textele, grevate, mai ales în close up-urile analiticteoretizante, de o exprimare cam dificultoasă. Însă, pe ansamblu, soliditatea documentară, detenta ideatică, subtilitatea critică și relevanța restituirilor
Trăiriștii bucovineni by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4693_a_6018]
-
îl fac pe Zanzotto să nu se recunoască în respectiva Neoavangardă, și chiar să se dezică de ea, conștient că experimentalismul lui are profunzime și calități sensibil superioare acelei mișcări numite și Gruppo 63. Dacă totuși e să le găsim retrospectiv vreun merit acestor Novissimi (cam toți devenind ulterior universitari), amintim descoperirea și redescoperirea prin textele lor a unor autori italieni și străini, preluați drept modele: Dante, Ezra Pound, James Joyce etc. În general, însă, la epuizarea (prin 1970) a aventurii
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
Congresul PSD nu poate fi caracterizat decât printr-un singur cuvânt evreiesc, "chutzpah", care descrie "tupeul de pildă al unui om care și-a omorât părinții și în instanța de judecată pledează pentru milă pe motiv că e orfan". Analizând retrospectiv, evenimentele de sâmbătă, care au cuprins cele trei congrese ale formațiunilor politice din Uniunea, precum și mitingul USL, purtătorul de cuvânt al PDL, afirmă că ” A fost un spectacol propagandistic lipsit de substanță, marcat de un gest cabotin al domnului Ponta
De ce îl acuză Voinescu pe Năstase de "chutzpah"? () [Corola-journal/Journalistic/45423_a_46748]
-
filele lui: o halenă grea, deprimantă, provocată de drama unor oameni care nu pot face nimic împotriva unui regim care a hotărît să-i elimine. E ca o treptată strîngere a lațului social, dar o strîngere la care cititorul asistă retrospectiv, contemplînd răceala unui labirint birocratic, în care victimele sunt sufocate sub sunetul neutru al prevederilor juridice. Ioana Diaconescu a simțit din plin deprimarea pe care o inspiră aceste catastife macabre, de-a lungul celor 11 ani cît a cercetat arhivele
Mănușa întoarsă pe dos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4566_a_5891]