3,881 matches
-
Aventura, pe care Rowe și-o imaginase cîndva În culori atît de eroice, Își găsea deznodămîntul Într-un closet „pentru bărbați“... Hilfe se privi Într-o oglindă și-și netezi părul. — Ce faci acolo? Îl Întrebă Rowe. — Îmi spun la revedere, răspunse Hilfe, și scoțîndu-și haina, ca și cum ar fi vrut să se spele, i-o dădu lui Rowe. Pe mica etichetă de mătase de pe gulerul hainei se putea citi numele firmei Pauling and Crosthwaite... — Ai să găsești filmul dacă desfaci căptușeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
drăguț și o față ștearsă, searbădă. Trăsăturile ei păreau să nu existe. Ochii nu spuneau nimic. - Vă mulțumesc mult pentru tot, zise fata în timp ce își punea pufoaica. - N-aveți pentru ce, răspunse șeful de gară. Fata ieși pe peron. - La revedere, strigă. - La revedere, strigă și șeful de gară. Se întoarse în ghișeu și dădu pe gât cafeaua. Își aprinse o țigară. Scoase revista cu integrame dintr-un sertar. - Auziți? zise fata. Era în fața ghișeului. - Da? - Nu mi-ați dat bilet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
față ștearsă, searbădă. Trăsăturile ei păreau să nu existe. Ochii nu spuneau nimic. - Vă mulțumesc mult pentru tot, zise fata în timp ce își punea pufoaica. - N-aveți pentru ce, răspunse șeful de gară. Fata ieși pe peron. - La revedere, strigă. - La revedere, strigă și șeful de gară. Se întoarse în ghișeu și dădu pe gât cafeaua. Își aprinse o țigară. Scoase revista cu integrame dintr-un sertar. - Auziți? zise fata. Era în fața ghișeului. - Da? - Nu mi-ați dat bilet! - Scuzați-mă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
privește, domne? E copil, nu a făcut nimănui nici un rău... - Păi, tocmai, că a făcut, pisoiului... - Ei, și? Ce, dumneata nu mănânci animale? - Mă dau bătut, am zis, după ce am stat câteva secunde pe gânduri. Logica dumneavoastră este imbatabilă. La revedere. Am părăsit blocul pe același drum pe care venisem și am intrat în următorul. Alt hol, acesta mirosind a lemn putred, alt lift, dar cu aceleași inscripții porcoase, care m-a ridicat la etajul șase de data asta. Am sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
voi, dragă maestre, se pare că nu puteți trăi fără mine. Mă mir de ce, neaducând niciodată o cât de cât cumsecade contribuție prea-stelarelor voastre dialoguri. Nu, nu-mi amintesc să fi zis vreodată ceva aici în afară de bună-ziua, bună-seara și la revedere. Totuși, nu se știe de ce, mi-ați dus dorul. Ce-i drept, sunt un tip mișto, inteligent și arătos, dar este oare ăsta un motiv să-mi dați telefoane la trei dimineața? Domnii mei, la ora asta eu sau beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
răspunde ea - Dacă primăria crede că va face economie la felinare, n-am să luminez străzile pe socoteala mea! În plus, toată lumea știe unde e magazinul de pielărie al Armidei. Iar când trag oblonul, strada rămâne în întuneric și la revedere. — Tocmai de aceea ar trebui și tu să semnezi - îi spun ceilalți. O tutuiesc; toți se tutuiesc; vorbesc pe jumătate în dialect; e lume obișnuită să se vadă în fiecare zi de cine știe câți ani; orice discuție pe care o au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că și acesta e un roman interesant. Hai, nu lăsa conversația să lâncezească. Spune ceva, e suficient să vorbești. - Citiți multe romane? Da? Și eu, câteodată, deși prefer eseistica... Asta e tot ce poți spune? Și apoi? Te oprești? La revedere! Nu ești în stare s-o întrebi: „Ați citit cutare carte? Dar cealaltă? Care din ele vă place mai mult?“ Vezi, acum aveți despre ce vorbi vreme de jumătate de oră. Necazul e că ea a citit mult mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
N-o cheamă Margaret, zise secretara, ci Angel. N-a făcut nimic, iar el a scăpat basma curată. Bărbații scapă întotdeauna, nu-i așa? Lui Mma Ramotswe îi veni să răspundă Nu. Nu întotdeauna, dar se grăbea, așa că spuse la revedere pentru a doua oară și se îndreptă spre Facultatea de Economie. Ușa era deschisă. Mma Ramotswe citi bilețelul înainte să bată la ușă.: Dr. Oswald Ranta, diplomat economist, (UB) Ph. D. (Duke). Dacă nu sunt înăuntru, puteți lăsa un mesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
îi mergea numai lui, pentru că era unicul, de neînlocuitul șef al Serviciului, de fapt Serviciul însuși. Au trecut cîteva săptămâni bune, în reverii din ce în ce mai încîlcite și mai lipsite de suport. Adevărul era că-și pierduse aproape orice speranță într-o revedere cu Mihai Mihail, deja se juca conștient cu imaginile sale în chip de șef de birou, semăna cu un aranjor de curse de la Hipodrom care propunea o sumedenie de pariuri în speranța că unul va fi cel puțin Austriacul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de unde băieții contemplară un ultim apus de soare pe insula în care se născuseră, în care trăiseră până în acea zi și în care, poate, n-aveau să se mai întoarcă niciodată. În zori, Tapú Tetuanúi merse să-și ia la revedere de la venerabilul Hiro Tavaeárii, care arată îmbătrânit, trist și fără îndoială preocupat de sensul în care evoluau lucrurile. Cu toate acestea, zâmbi ușor când citi mândria și satisfacția de pe chipul băiatului. Am venit ca să mă binecuvântezi, maestre, începu Tapú, îngenunchind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
diamante, cerceii tăi preferați din argint parcă-s decorațiuni ieftine pentru pomul de Crăciun. Sunt pe drum, spune ea în telefonul mobil. Îl pot lua pe cel de la trei jumate, dar numai pentru jumate de oră, spune. Mai spune la revedere și închide. Îți atinge mâna cu mănușa ei moale, catifelată, și-ți zice că arăți bine. Te întrebă ce mai faci. O, ce făceai și până atunci, îi răspunzi. Te ocupi de picioare. Ți-ai făcut o clientelă fidelă. Lentil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fetița stătu țeapănă doar pe un colț de bancă și nu avu curajul nici măcar să respire. Teodor, emoționat și cuminte, n-o deranjă în nici un fel. La venire îi ura "Bună dimineața" și nu pleca fără să-i spună "La revedere". Obsedată de gândul că nu-l văzuse vreodată mâncând, Luana scotea pe ascuns pachetul cu gustare și se ascundea într-un colț al curții să-l mănânce. Cu timpul, obișnuiți cu hachițele fiecăruia, cei doi începură să comunice. Fata îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
amintire. Cu mâini tremurânde ea deschise catalogul și făcu prezența pentru ultima oară. Apoi, cu licăriri umede în ochi, desfăcu o cutie de bomboane și-i servi pe "copii". Luana o privi îndelung și nu știu să spună decât "La revedere, tovarășă învățătoare!" Anii de gimnaziu au debutat în forță. Diferența uriașă între dădăceala primilor patru ani și modul de lucru "cu bucățica" îi zăpăci pe debutanții ciclului II de gimnaziu. Cămașa bleu și sarafanul albastru ar fi trebuit să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu se piardă în vânzoleala din jur. În timp ce străbăteau sala ochii Luanei îi întâlniră pe cei ai lui Marc. Era acolo, pe unul din scaune, alături de toți colegii lui de clasă. Privirea lui mai avea încă, în ea, lumina bucuriei revederii chipului drag, când sesiză că fata e prinsă de mâna unui alt băiat. Luana nu se așteptase să-l vadă acolo. Nu-i spusese că va veni, n-o invitase să-l însoțească. Conștiința situației în care se afla și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se întorceau din perindări, făceau foc lângă cort, prăjeau cartofii și învârteau mămăliga în ceaun. Într-una din zile s-au plictisit și s-au întors acasă. La începutul lui septembrie, Renar și Oliviu au venit să-și ia la revedere. Se întorceau la Timișoara. Începea școala. Prima zi de școală a cam dat-o peste cap. Noile colege, dezinvolte și bine dezvoltate, adevărate domnișoare, au făcut-o să se simtă dureros de mică și neînsemnată. Adevărat zbir și atotputernic stăpânitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bine? Nu știu. Nu știu, Luana, nu mai știu nici eu. Ce-i cu voi, oameni buni, de nu vă mai înțeleg? Simțind că dacă mai rămâne o secundă va face o prostie, Renar încălecă pe bicicletă, își luă la revedere și plecă în goană. Fata se repezi în casă și-o luă pe Sanda la întrebări. Forțată să vorbească mama îi spuse că o sunase Vera, supărată foc și-i ceruse să-și țină fata departe de copilul ei. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
el doar dorința animalică a bărbatului iar ea obiectul care împlinea această pornire. Se simțea folosită, mințită, înșelată. Vestea nunții lui Dan veni ca o mântuire. Îi dădu pretextul de-a fugi acasă, pentru a se ascunde sub fusta mamei. Revederea casei părintești, a verișorilor alături de care trăise momente de libertate și fericire îi aduse, în oarecare măsură, detașarea de care avea nevoie. O găsi pe Bica la fel de energică și binevoitoare iar Luana nu putu să nu-și verse amarul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să mă oprești. El o săgetă cu o privire de gheață și conduse nebunește, într-o tăcere apăsătoare, tot drumul până acasă. După trei săptămâni, sună telefonul. Mara, fosta colegă de bancă, o anunța că la sfârșitul lunii se organiza revederea după zece ani de la terminarea liceului. Luana n-avea nici cea mai mică dorință de a participa, dar la insistențele fetei nu mai avu ce face și promise că va fi prezentă. Nu-i spuse nimic lui Ștefan. Lăsă, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
săgeților otrăvitoare. Cei doi se cântăriră îndelung și, cu cât privirile lui stăruiau mai mult asupra ei, cu atât se îndulceau și căpătau reflexe de admirație. Simțind că se înmoaie, Rosti lăsă paharul pe măsuța de lângă el, zise un "La revedere" din vârful buzelor și se depărtă. Masa festivă și dansul s-au desfășurat, la sfârșitul săptămânii, la Durău. Frumoasa stațiune montană primise votul unanim al participanților. Tot la insistențele Marei a fost și doamna Escu prezentă. Se purta mini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
inima omului de afaceri iar la scurt timp se legă între ei o prietenie pentru care nu reușeau să-și găsească suficient timp. Când Ștefan îl sună să stabilească o întâlnire, Bariu, obosit în urma unei zile pline și epuizante, acceptase revederea ca pe o binecuvântare. Se întâlniră într-un local select și intim de la marginea orașului, se cufundară în lumina difuză și scaunele moi, încercând să se detașeze de activitățile zilnice. De obicei, își povesteau întâmplări din viața personală dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să o readucă, pentru totdeauna și cu acte în regulă, în viața lui. În absența unei reacții potrivite și inspirate din partea celuilalt care, cu stoicism, continua să-i păzească fereastra, Luana se lăsă asaltată de atacul delicat al lui Ștefan. Revederea depăși orice așteptare. S-au întâlnit la o terasă, au mâncat mici și-au băut bere. Au dansat obraz lângă obraz până dimineață și-au plănuit un week-end, în afară, pentru săptămâna următoare. S-au despărțit, nu înainte ca Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
zi ce trece. Sătulă de mers pe jos, a oprit un taxi care puțea a fum de țigarete cu cuișoare. A despăturit ziarul și a privit prima pagină. Bill scrisese cu litere surprinzător de elegante: Pagina 5. P.S. Încântat de revedere, B. A dat pagină după pagină. Noi proteste În Europa Împotriva Încarcerării lui Mandela. Sukarno condamnă Rezoluția privitoare la incidentul din Golful Tonkin. Bikila Abebe promite o medalie de aur pentru Africa. Brejnev acordă Indoneziei ajutoare suplimentare. Consumul de droguri
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Așa crezi? Grozav! Pe moment Margaret s a simțit iritată de asemenea Îngâmfare. Cum putea el, de-abia sosit de la Paris, să știe dacă o cameră de Închiriat Într-un sat din Bali era sau nu așa cum trebuie? Atunci, la revedere! Cum ziceam, dacă vrei să vezi cum cade cineva cu adevărat În transă, ar trebui să vii prin partea unde locuiesc eu. Ce ai văzut azi era doar... un amuzament. — Sigur, a spus el cu o voce nesigură și a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Din. 11 În bucătărie, până să dea apa-n clocot, Margaret se Întrebă cum de sărise atât de firesc să-l Îmbrățișeze pe Adam. Nu izbutea să-și dea seama ce o făcuse să se simtă atât de bucuroasă la revederea lui, Întru totul ușurată, aproape fericită că Îl găsea În bună stare, așteptând nerăbdător Înapoierea ei. Când s-a ridicat să-i iasă În Întâmpinare, i se citise pe chip atâta speranță, atâta așteptare și nevoie de protecție, Încât simțise
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-ți amintești! A zis cumva unde se duce ori ce planuri imediate are? Z s-a Încruntat Încă puțin și a dat din cap. Nu. Îmi pare rău. Cu-adevărat trebuie să mă duc. Mă gră besc foarte tare. La revedere! A făcut câțiva pași repezi și s-a În tors iarăși. și, ca să știți, a adăugat ea, Din și cu mine n-am Între ținut niciodată astfel de legătură. Eu n am timp de amoruri prostești. — Ești tânără, a zis
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]