3,455 matches
-
ideea unui om, a unui triunghi, a unui zeu) nu este susceptibilă a căpăta ființă decât dacă este o idee a cugetului și dacă, ca idee a cugetului, este întâi de toate pura și simpla încercare de sine care o revelează ei înseși așa cum este ea în sine, drept cogitatio, drept modalitate a vieții, a sufletului chiar de-ar fi să nu fie acolo nici un om, nici un triunghi sau nici un zeu. În măsura în care viziunea obiectului presupune cunoașterea viziunii înseși și în care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
vieții ni se va părea neîndoielnic pe prea generală și excesivă deopotrivă. Este așadar important să o demonstrăm folosindu-ne de exemple precise. Vom vorbi mai întâi despre artă, și nu întâmplător, căci de ea ne vom servi pentru a revela ceea ce vom numi provizoriu aici barbaria științei. CAPITOLUL II ȘTIINȚA JUDECATĂ DUPĂ CRITERIUL ARTEI Știința nu are ca atare nici un raport cu cultura, și aceasta deoarece ea se dezvoltă în afara acelei sfere care este cea a culturii. Această stare de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
că poate să o facă, este diferența sau, mai curând, Abisul pe care, la începuturile gândirii moderne și fundamentând-o pe aceasta, Descartes a știut a-l recunoaște între "suflet" și "trup", adică între ceea ce, încercându-se pe sine și revelându-se sieși în această încercare mută de sine, este viață și acel ceva care, incapabil să înfăptuiască opera acestei auto-revelări și lipsit pentru veșnicie de ea, se dovedește a nu fi decât un "lucru", a nu fi decât moarte. Iată
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ea proiectează în exterioritatea reprezentării, ca tot atâtea elemente disparate, "cauza", "efectul", "mijloacele", "scopul", "relația" lor devenită ea însăși ininteligibilă, adică categoriile gândirii raționale în poziția și locul celor ale Corpului. Totuși, dacă o astfel de concepție asupra tehnicii se revelează astăzi ca funciarmente improprie, nu este numai din cauză că ea operează deplasarea praxisului din locul înfăptuirii sale reale în cel al reprezentării sale falsificatoare prin intermediul unei înțelegeri care stabilește cauze și scopuri, ci și deoarece în chiar acest loc al înfăptuirii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
-l produce pe acesta, între ceea ce am putea numi corelatul său noematic și realitatea sa noetică. Ea o privește întâi de toate pe aceasta din urmă, și aici este nimerit să o evaluăm și să o apreciem. Ceea ce ni se revelează astfel este o incompatibilitate între această intentio științifică însăși, adică ținta ființei naturale determinate științific drept singura ființă care există în realitate și "adevărată", cu excluderea oricărei alte realități și oricărei alte validități, mai cu seamă cea a subiectivității, și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
condiția de a fi dat și el în evidența a ceea ce nu poate fi altfel, într-o evidență apodictică. Ceea ce, tocmai, face din el un sentiment este faptul că el nu este și nu poate fi dat în acest fel, nerevelându-se niciodată într-o evidență, în ek-staza unei viziuni. Din acest motiv, el nu este de asemenea niciodată și nu poate fi datul stabil și permanent neputând fi altfel al acestei viziuni, ceea ce vom putea regăsi în identitatea sa cu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
unui inconștient originar care nu i se supune niciodată care este numele vieții. Or practica psihanalitică nu contenește să confirme primatul ireprezentabilului care determină reprezentarea și, spre exemplu, conștientizarea. Activitatea curativă subordonează în mod constant progresul cognitiv destinului afectului și, revelând natura adevărată a oricărei intersubiectivități concrete, relația dintre analist și analizant se situează sau mai curând funcționează ca o înfruntare între niște forțe scufundate în ele însele și prada patosului propriu al fiecăreia dintre ele. Prin aceasta psihanaliza se disociază
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
însemnate, pe care ar fi trebuit să le dea uitării de mult și definitiv, îi răscoleau acum sufletul și mintea. Și dacă până atunci fusese vorba doar de lucruri disparate, acum toate amintirile acestea se legau mai bine între ele, revelându-i cu suficientă claritate că Armanca jucase în viața lui un rol cu mult mai important decât fusese el dispus să admită ori să conștientizeze. O veritabilă placă turnantă a destinului său. Cum se petrecuse așa ceva era de analizat cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
a fost, de altfel, intens criticat în literatura de specialitate. Este adevărat că pare puțin acceptabil faptul de a limita orice alegere publică la o comparație între doar două soluții. Dar, chiar aban-donînd această condiție contestabilă, nu se rezolvă imposibilitatea revelată de Arrow. 4.2.2.3.2. Teorema imposibilității a Iui Sen Amartya Sen (în 1970) reia problema pusă de Arrow, renunțînd la al 5-lea postulat. Potrivit concepției sale, o regulă a alegerilor colective trebuie să respecte patru condiții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
e să mi le restrâng la dimensiunea acestui pasaj, se opresc în jurul firescului sub semnul căreia s-a petrecut toată această evoluție. Căci, cu flerul lui politic bine exersat, Dan C. Mihăilescu sesizase ceea ce o simplă perspectivă stilistică nu poate revela. Pragul pe care îl fixează celebrul Jurnal al fericirii e, de bună seamă, ceva mai solid decât ar lăsa impresia. Anii de detenție comunistă și presiunea anchetelor Securității nu au cum să se înscrie - nici măcar printr-o relativizare de ordin
Metrologia lecturii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8067_a_9392]
-
Gheorghe Grigurcu Odată ajuns pe acest teren ferm, autorul Interlocuțiunilor își revelă încă o trăsătură a mentalității sale tradiționale (Monsieur Homais era un adept al stîngii atee), și anume religiozitatea. Credința e, în ochii săi, un dar nativ, a cărui absență divulgă o infirmitate: "Așa cum unora le lipsește simțul sublimului sau al
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6993_a_8318]
-
apreciat profesionalismul unor buni muzicieni ai genului cum sunt soprana Mihaela Stanciu, soprana Silvia Sorina Munteanu, baritonul Iordache Basalic. Așteptăm să o urmărim într-un întreg spectacol pe soprana Aurelia Florian, o prezență muzical-artistică mai mult decât promițătoare! Voci ce revelează evoluții de bună atracțiozitate - aici cu ajutorul microfonului - au oferit mezzosopranele Maria Jinga, Mihaela Ișpan, Antonela Bârnat. Doi tenori ce promit o carieră artistică remarcabilă sunt în acest moment Mihai Bogdan - o voce lirică ce dispune de abilități tehnice bine strunite
Momentele muzicale ale sezonului estival... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7023_a_8348]
-
indiferent de gen, nu trebuie să fie infailibilă. Ar deveni antipatică și și-ar alunga cititorii. Apropo, ai scris despre Dan Sociu, care e foarte bun. Ai arătat că structura pe care el a impus-o Nevoilor speciale mai mult revelează decât ascunde. I-ai demonstrat asta într-o cronică splendidă. Cred că i-a plăcut. Chiar dacă i-ai deconspirat strategia. S-au văzut degetele pianistului. S-au observat limpede câteva lucruri inteligente pe care el nu le-a băgat în
Gabriela Melinescu - „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7410_a_8735]
-
idei și soluții prezente în mai toate producțiile din ultimul deceniu și discutînd despre nostalgie, modalități de socializare, emigrație, moarte, obsesia istoriei recente, relația părinți-copii, umor-dramă, prezența sau absența genurilor în accepțiunea lor tradițională, volumul abordează producțiile Noului cinema românesc, revelînd apropieri nebănuite între ele. Cele zece studii critice confirmă că noua generație de cineaști nu este una spontanee, apărută într-un pustiu cinematografic, și că Noul val nu este întîlnirea întîmplătoare a unor personalități care nu au nimic în comun
Noul cinema românesc. De la tovarăşul Ceauşescu la domnul Lăzărescu () [Corola-journal/Journalistic/68681_a_70006]
-
una impersonală, mediată exclusiv de cărți și manuale „infectate" de „morbul" expunerii științifice. Chiar și filmele, și documentarele noastre istorice sînt realizate în conformitate cu paradigmele „eroizante" ale mitologizării. Personajele istoriei românești au mereu, la reconstrucția arheologică, aure de semizei, gesturile lor revelă conținuturi irepetabile. Omul modern nu poate decît să se prosterneze în fața trecutului și apoi, inhibat, cel mult să-l ignore. Andrei urmărește, fascinat, exponatele interminabilelor săli din British Museum (unde l-am dus în trei zile consecutive!). Fiecare dintre ele
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
de o bună structurare a dinamicii lucrării. în plus - lucru foarte important - am constatat înnoirea aparatului orchestral, întinerirea acestuia. în mod special la compartimentul alămurilor. Sună calitativ mai consistent. Mai clar. Lemnele oferă sonorități în pachete acordice mai atent structurate. Revelează utile transparențe timbrale. în deschiderea concertului, prezentată în primă audiție, Suita de balet a tânărului compozitor Lucian Zbarcea se dovedește a fi o sonorizare eficient ilustrativă a unei imagistici dinamice. Tânărul compozitor dispune de un evident simț al culorii sonore
S-a redeschis Studioul de Concerte Radio by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6764_a_8089]
-
pe punte foarte tîrziu de la desprinderea de țărm, coordonînd activitățile de navigare de la distanță, prin ofițerii lui, Starbuck, Stubb și Flask. Are comportament de deus otiosus, făcîndu-se simțit într-un mod invizibil, prin transcendență. Cînd, într-un final, i se revelă lui Ishamel, arată terifiant, păstrînd toate trăsăturile unei sacralități întunecate (fără jumătate dintr-un picior -înghițită, după o confruntare directă, de balena albă - și cu o cicatrice care-i brăzdează adînc obrazul, Ahab, conform percepțiilor înfiorate ale naratorului, se instaurează
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
Iordachescu Ionut Femeile din Japonia sunt cele mai longevive persoane din lume, arată o statistică realizată de britanici, iar regimul lor alimentar ar putea fi cheia unei vieți îndelungate și sănătoase. Un nou studiu a revelat beneficiile unei diete bogate în pește crud, legume și ceai verde, iar japonezele au cea mai ridicată speranță de viață dintre femeile din statele supuse cercetării, trăind în medie 86,4 ani, conform The Independent. Datele publicate de Oficiul Național
Secretul japonezelor, cele mai longevive persoane din lume by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/79251_a_80576]
-
a tradus, din nou, piesa. Nu a folosit nici una dintre variantele existente. Limba are altă dinamică, alt ritm, cuvintele își găsesc sinonime vii, actuale, cu rezonanță imediată. Sînt trezite cîmpuri semantice care, prin încărcătura lor, construiesc alte drumuri prin poveste, revelă pasaje altădată ascunse de praf. La nivelul traducerilor este una dintre problemele fundamentale în ceea ce privește un spectacol Shakespeare. Sînt cîțiva regizori importanți de la noi, și mă gîndesc repede la Vlad Mugur, la Silviu Purcărete, la Alexandru Tocilescu, la Alexandru Darie, care
Voi zbura cu albinele... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7458_a_8783]
-
eseului. - Va apărea oare această carte? Încep să-mi pun întrebări, nu din cauza editorului, distins profesor universitar. Dar nici el nu poate face minuni contra situației actuale a editurii românești, neomenește lipsită de mijloace financiare, de când Ministerul Culturii și-a revelat incapacitatea de a mai acorda subvenții. Cartea mea cuprinde eseuri felurite: Chateaubriand, Dostoievski, Prosper Mérimée, Balzac, André Gide și alții, dar și comentarii despre autori români. - Mă obsedează o întrebare căreia nu i-am găsit locul decât aici, spre finalul
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
Fără a avea o tradiție autohtonă, așa cum se întâmplă în Europa de Vest, unde există o cultură extrem de rafinată a lecturii cu voce tare, între audiobook-urile apărute la noi se remarcă câteva, de excepție. De curând am ascultat două, care mi-au revelat o experiență cu totul nouă a ceea ce înseamnă înțelegerea unei cărți, dar și mai mult decât atât, un alt fel a percepe timpul: nuvela lui Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici citită de Victor Rebengiuc și romanul lui Mateiu Caragiale, Craii
Cărți vorbite... în trafic by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7947_a_9272]
-
oferă servicii ”ofshore”, una din Singapore, iar cealaltă din Insulele Virgine Britanice. Dezvăluirile au ratat mecanismele de funcționare a miilor de companii cu sediul în paradisuri fiscale. De atunci, 40 de instituții media din întreaga lume care lucrează cu ICIJ au revelat cazuri de plasări de fonduri legale sau ilegale în paradisuri fiscale de către personalități, oficiali sau oameni de afaceri din numeroase țări, inclusiv România.
Offshoreleaks: Le Monde refuză să comunice guvernului vreun document by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/79717_a_81042]
-
-urile interviului. Unul dintre consilierii lui David Frost, James Reston (Sam Rockwell) apreciază în final puterea reductivă a unui prim-plan, dar și capacitatea de a transmite în timp ceva inefabil atunci când printr-o scăpare este atins acel nerv care revelează o personalitate precum cea a lui Richard Nixon. Nu știu dacă Nixon s-a ridicat vreodată la înălțimea momentelor din film pe care ni le oferă Frank Langella. Poate că da, și nu a existat niciun aparat de filmat sau
Nixon vs Nixon by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7670_a_8995]
-
printr-o reacție ce-o problematizează rezultă bunăoară din cîteva pasaje în care prezintă statutul ireductibil al operei. Un statut "incert, oarecum himeric". Întrucît actul critic, "apropiindu-se asimptotic de structurile și sensurile operei, nu are șansa de a-i revela acesteia bogăția de semnificații, nu îi poate demonta mecanismele subtile spre a o explicita în multitudinea de aspecte ce-o alcătuiesc, (...) opera literară rămîne un miraj care se îndepărtează progresiv". Intuiției critice nu-i rămîne decît "să aproximeze intențiile și
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
masca olimpiană a criticului se destramă pentru a lăsa să se întrevadă neliniști, aproximații, o conștiință a limitelor proprii, toate acestea conducînd la un fel de katharsis, la o purificare interioară a exegetului aflat în fața unui text care, succesiv, se revelează și se refuză percepției". Adică un joc al conștiinței analitice cu opera care se deschide și se închide, se dăruiește și "se claustrează în structura sa autarhică", aidoma unei seducătoare de mare clasă. Opera ca o analogie a eternului feminin
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]