876 matches
-
Poemele luminii (1919). Ceea ce se ascunde în numinozitate are natura fenomenelor originare care "nu se revelează intelectului ca abstracțiuni, ci intuiției" (Fenomenul originar, în Lucian Blaga, Zări și etape, Editura Minerva, București, 1990, p. 117). Blaga vorbește despre artă ca revelare intuitivă a misterului ("arta este încercarea de a converti misterul pe un plan de intuiție", intuiția "năzuind să devină revelatoare"), despre "plenitudinea intuitivă" a poeziei, respectiv - din punctul de vedere al aprecierii operei de artă - despre "cuprinderea intuitivă" a gustului
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dă Blaga însuși atunci când vorbește despre distanța necesară - "frână transcendentă" - ce separă creația culturală de misterul absolutului. "Căci între absolut și noi se intercalează totdeauna metaforismul nostru revelator (...) care ne izolează de absolut" (Artă și valoare, în op. cit., p. 531). Revelarea fiind astfel metaforic limitată, vederea rămâne în așteptarea mistuitoare a unei lumini care nu se dă artei decât în distanța (izolarea) unei imagini. 1 F. Aderca: De vorbă cu Ion Barbu, "Viața literară", 15 octombrie 1927, în Ion Barbu, Versuri
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
34). 15 Aceleași elemente sunt reluate, nu peste mult timp, în concisul poem intitulat chiar Increat (în vol. Joc secund, 1930) și într-o viziune mai amplă în Oul dogmatic (1925), unde oul- simbol propune, prin straturile celor "trei atlazuri", revelarea plodului inaparent, vizibil doar în imaginea sa devoalată în perspectiva luminii solare. Nu am putea vorbi în acest caz de o imagine diafană propriu-zisă, întrucât ceea ce se lasă văzut nu luminează de la sine, prin însăși transparența prin care se vede
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al inimii, "interior față de ochiul trupului și exterior față de ochiul lui Dumnezeu" (Hugues de Saint-Victor, Meditații spirituale, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005, p. 63). 22 B. Fundoianu, op. cit., p. 67. 23 Ibidem, pp. 50, 51. Iată o splendidă pândă a revelării sufletului, părtaș la jocul iubirii, în Cântece simple: Vlaici, III: "Ți-e prea frumoasă carnea, ca să mai poți avea/ sufletul care sparge păstaia, ca o stea./ Aș vrea mereu să-l caut sub pielea ta bălană,/ cum umbli orb să
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în tehnica fotografică. Referitor la dezvoltarea facultății poetice, "inteligența - spune Fundoianu în Fals tratat de estetică - ar trebui să se deprindă cu mânuirea lămpilor voalate care luminează exact cât e nevoie - fără a-i dăuna - sau cât mai puțin posibil - revelării imaginii. Nimic mai delicat, într-adevăr, decât un negativ" (în Imagini și cărți, ed. cit., p. 602). 34 Ibidem, p. 650. 35 "În măsura în care întâlnim în lume opera de artă, iar în opera de artă individuală o lume, această operă nu
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
reprezintă măsura. Nu numai această măsură, ci însuși zeul care rămâne necunoscut, trebuie, în timp ce se arată pe sine ca pe cel care este El, să apară ca cel care rămâne necunoscut. Nu zeul însuși, ci mai întâi această stare de revelare este plină de mister" (M. Heidegger, "... În chip poetic locuiește omul...", în Originea operei de artă, ed. cit., pp. 210-211). 32 "Este epoca zeilor care au fugit și a zeului ce stă să vină. Aceasta este epoca de sărăcie, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Horeb lăuntric din volumul Destin (1933), în care problematica dezbătută de noi este prefigurată prin conotațiile unui pelerinaj al smereniei, căci cel care urcă "muntele de gând" al propriului Horeb pleacă în sine, se apleacă și se închină în căutarea revelării înaltului ce transpare prin "frunzarul rugului aprins". 23 Vis (1943), vol. Veghe, în op. cit., p. 152. 24 Marea biruință, vol. Întrezăriri; Comoara (1942), vol. Veghe, în op. cit., pp. 88, 126-127. 25 Te înalț, vol. Întrezăriri, în op. cit., p. 107. 26
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-ai prins-o nu e" (Etapă, vol. Versuri, 1966, în Leonid Dimov, Texte, ed. cit., p. 28). Așa cum se întâmplă și în poemul XXV din vol. Amintiri (1973), în care devoalarea misterului e refuzată, dar - în același timp - puterea de revelare se răsfrânge de la sine, luminează prin taina însăși: "E, dacă țineți minte, lâng-un grilaj îngust,/ Suflat în verzi metale și-n sticlă, un arbust,/ Cu frunze cântătoare, cu fructe de jăratic/ Precum un pom cu globuri într-un Crăciun văratic
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
utilizarea extrem de rafinată a potențelor limbii. De la exegeza lui Vasile Băncilă și pînă la descifrarea cu totul specifică făcută de Noica, receptarea filosofiei blagiene nu a putut ocoli osmotica ei legătură cu literatura, trecînd dinspre o evaluare accentuat autohtonă spre revelarea unei deschideri surprinzător de moderne. Filosoful de la Păltiniș făcea un update pentru deceniul nouă al secolului trecut și îl poziționa pe Blaga în raport cu gîndirea occidentală. Viziunea blagiană căpăta astfel o mare rază literară, își mărea sfera receptorului, era a omului
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
în istorie. De aceea, în succesiunea lor "nu vom putea descoperi un cert progres liniar"21, care să conducă la "o cunoaștere pozitivă, absolut adecvată"22 a lumii. Deși istoria lor nu înregistrează un autentic progres în sensul apropierii de "revelarea misterului" pe cale pozitivă, teoriile științifice favorizează totuși un progres. Este vorba despre progresul tehnicii. După expresia lui Blaga, el se manifestă "eclatant, continuu, liniar" în practica științifică. Dar autorul ține să precizeze că aceasta nu înseamnă că "izbânzile practice ale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Pentru Dilthey, tocmai "lupta" cu enigma universală asigură consubstanțialitatea sistemelor filozofice, fiind unica trăsătură comună care le conservă acestora continuitatea conținuturilor. La rândul lui, Blaga subliniază insistent că metafizicienii dintotdeauna și de pretutindeni au căutat "mereu unul și același lucru: revelarea misterului cosmic și divin"42. În plus, pentru filozoful nostru atitudinea în fața misterului constituie criteriul major de delimitare a tipurilor de cunoaștere. Revenind acum la problema definirii filozofiei, subliniem că în timp ce la Dilthey ambele dimensiuni ale demersului filozofic (latura științifică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aceea, filozofia ca Weltanschauung ne apare ca o filozofie a hiatusului repetabil. Pentru Dilthey, ca și pentru Blaga, "insondabilul" în sine devine o motivație a creației filozofice, un imbold spre cunoaștere. El întreține năzuința spre adevăr, chiar dacă orice încercare de "revelare" lui este "cenzurată" fie de istoricitatea noastră, fie de un Mare Anonim. "Insondabilă" în primul rând este "enigma vieții și a lumii", care în viziunea lui Dilthey atrage investigația filozofică numai atâta timp cât rămâne enigmă, adică ar spune Blaga câtă vreme
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cât și umilința: Existența în istoricitate, existența fără posibilitate de ancorare în absolut, este desigur o existență tragică, dar în univers ei îi revine semnificația unei demnități fără seamăn", fiindcă "în acest mod de existență în orizontul misterului și pentru revelare, în acest mod de a crea într-un cîmp stilistic, fără vreo putință de a evada din relativitate, consistă rostul omului"115. În aceste condiții, după ce pune sub semnul întrebării valabilitatea modelelor anterioare (al unității prestabilite și al unității deduse
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Mărturisitorul demonstrează că pentru a ajunge la contem‑ plarea gloriei lui Dumnezeu prin chipul lui Cristos identic cu noi după aspect, Cuvântul a acceptat fără șovăire să devină tip și simbol; s‑a arătat ca simbol, plecând de la sine însuși. Revelarea sa în Transfigurarea de pe muntele Tabor nu este scop în sine, dar prefigurează icoana centrală: icoana icoanelor, adică crucea. 7. Natura icoanei Între natura și conținutul icoanei există o legătură strânsă. Natura icoanelor a fost definită în conciliile ecumenice: al
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
mincinoasă depărtare, prada vederii?). Se conturează, prin alegere, insolitarea unui segment structural, a unui fragment. Lîngă tabloul reprodus, așteaptă, deschizîndu-se unui ochi mai cercetător, detaliul. Tehnică artficială de punere în relief, de scoatere din text, din context, tocmai în ideea revelării. Un titlu celebru din filmografia regizorului Michelangelo Antonioni poate fi invocat, spre comparație: Blow up, povestea născută din mărirea "detaliului", din explorarea unui clișeu, a unui cadru fotografic. Că acolo se vede, după examenul amănunțit, arma unei crime, ascunsă vederii
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de Marthe Robert în Roman des origines et origines du roman). Amănuntul de viață poate deveni crucial în înțelegerea dispoziției creatoare, în considerarea personalității vii a artistului, după cum, simetric, percepția criticului în raport cu "lumea de hîrtie" implică o atenție scormonitoare și revelarea specificului discursului pe care-l are ...sub ochi. În Impresii asupra literaturii spaniole, 1965, Călinescu privește și tablourile, nu doar textele. Semnificația se degajă vizual, iar, pe urma ei, caracterologic. Nu toate picturile sînt însă cu adevărat "transparente" în privința sensului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
gândirea simbolică este înrădăcinată în om încât îi dă posibilitatea de a depăși bariere culturale, granițe spațiale și temporale pentru a dialoga. Astfel, simbolurile se universalizează și dobândesc o funcție de unificare a semnificațiilor pentru ca în final să îndeplinească funcția de revelare prin care exprimă o altă ordine a lucrurilor. În acest sens, simbolul vizează intuițiile originare, creațiile cele mai profunde și mai trainice ale spiritului. Prin natura și funcțiile sale, simbolul exprimă participarea efectivă a omului la o realitate cosmică. Funcția
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
acest joc de lumini această fenomenologie și a împlini evenimente a căror semnificație supremă, contrar concepției heideggeriene, nu este de a dezvălui (...) Relația dintre Același și Altul nu se reduce întotdeauna la cunoașterea Altuia de către Același, și nici chiar la revelarea Altuia către Același, distinctă în mod esențial de dezvăluire". (Emmanuel Lévinas, Totalitate și infinit. Eseu despre exterioritate, traducere de Marius Lazurca, Iași, Editura Polirom, 1999, pp. 10-11). 424 Ibidem, p. 21. 425 "Maniera Eului față de 'altul' lumii constă în locuire
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
se nuanțează și i se adâncesc sensurile chiar pe baza textului sursă, stabilindu-se că mimesisul ca imitație în absolut este o imposibilitate. Dat fiind că însuși primul său teoretician a considerat mimesisul cunoaștere ca reelaborare a datelor realului întru revelarea sensului gândit și exprimat de subiectivitatea care apelează la acest real, Cecilia Maticiuc insistă pe acel "cum" al relației artă-realitate care înregistrează moduri diferite de realizare, tocmai pentru că, așa cum pe bună dreptate subliniază autoarea în spiritul teoriei bahtiniene, aceasta operează
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
egiptean care copleșea sub lovituri pe unul din frații săi, în special fuga sa în deșertul Madian, apariția "tufișului arzător" (prima sa întâlnire cu Iahve), misiunea cu care 1-a însărcinat Dumnezeu, de a scoate poporul său din Egipt, și revelarea numelui divin; cele zece plăgi provocate de Iahve pentru a forța consimțământul faraonului; plecarea israeliților și trecerea lor prin Marea de trestii, ale cărei ape au scufundat carele și pe soldații egipteni care îi urmăriseră; teofania de pe Muntele Sinai, alianța
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ca asemenea experiențe să fi fost apanajul exclusiv al preoților și al unui anumit număr de sacrifianți. Dar ele au avut o rezonanță considerabilă grație imnurilor care le exaltau, grație, mai ales, interpretărilor pe care aceste imnuri le-au suscitat. Revelarea unei existențe plenare și beatifice, în comuniune cu zeii, a continuat să obsedeze spiritualitatea indiană multă vreme după dispariția băuturii originare. S-a căutat deci să se atingă o astfel de existență prin alte mijloace: asceza ori excesele orgiastice, meditația
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu ei tocmai spice de grâu. Mai mult încă, spice de grâu sunt gravate pe numeroase monumente chiar la Eleusis. Desigur, Demeter era zeița grâului, și Triptolemus era prezent în scenariul mitico-ritual de la Eleusis. Dar e greu de crezut ca revelarea unui spic proaspăt să fi constituit unul din marile secrete ale supremei epopteia, afară doar dacă se acceptă interpretarea lui Walter Otto, care vorbește despre un "miracol" specific Engomion pentru Sfinții Martiri, în Patrologia graeca, voi. 40, col. 321-324. Misterele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
familiariza" cu zeițele; el era, întrucâtva, adoptat de către divinitățile eleusiniene 10. Inițierea revela atât apropierea de lumea divină cât și continuitatea dintre viață și moarte. Idei, desigur, împărtășite de către toate religiile arhaice de tip agricol, dar respinse de religia olympică. "Revelarea" continuității misterioase dintre viață și moarte îl reconcilia pe epopt cu ineluctabilitatea propriei sale morți. Inițiații în Misterele din Eleusis nu formau o "Biserică", nici o asociație secretă comparabilă cu Misterele din epoca elenistică, întorși acasă, myștii și epopții continuau să
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
orizont sau obicei periferiile (din punct de vedere mediologic) lumii universitare. Noua filosofie a fost pentru noi una dintre primele ștafete ale videosferei către grafosferă, din viitor spre trecut, și a jucat, în această privință, un rol de pionierat în revelarea tehnologică. Forma i-a fost cel mai important conținut, deplasarea vectorilor provocînd în viața intelectuală "evenimentul". Nimic nu dovedește mai mult că o idee este viabilă decît "construcția ideală a spiritului". Și spiritul se află în trup ca la el
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
un mod de comunicare înseamnă totdeauna să-l personalizezi. Programul creștin este în acest sens mai performant și mai rentabil decît cele precedente. Revelațiile religioase pun față în față o cunoaștere cu alte cunoașteri. Aici avem de-a face cu revelarea unei persoane în care oricine își poate descifra propria viață. Este propunerea unei experiențe în care fiecare își poate citi propria istorie. Evreii și creștinii trăiesc experiența unui dumnezeu, și Dumnezeu trece și aici, și acolo printr-o istorie. Este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]