873 matches
-
-l Înspăimânta. Dimpotrivă, aproape că-și dorea să fie descoperit, arestat, judecat. Pentru că făcuse ceva important. Era cineva - În această opacitate scârboasă a lumii. Însă mașina de poliție rămase În urmă, pierdută printre semafoarele galbene - nici un control de documente, nici o revelare a faptului că tânărul Zero aparține unei familii importante, nici un telefon către părinții neîncrezători - fiul meu? dar cum e posibil? trebuie să fie o greșeală, e un băiat obișnuit, atât de cuminte -, fără proces, condamnare, Închisoare sau altă recunoaștere publică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
amintirea nu este decât un semn de neant. Omul normal, lipsit de înțelegere metafizică, nu are conștiința intrării progresive în moarte, deși nici el, ca nici o ființă, nu scapă acestui destin inexorabil. Unde conștiința a căpătat o autonomie de viață, revelarea morții devine atât de puternică, încît prezența ei distruge orice gen de naivitate, orice elan de bucurie și orice voluptate naturală. Este ceva pervers și infinit decăzut în a avea conștiința morții. Toată poezia naivă a vieții, toate seducțiile și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ce descoperă în fiecare moment o relativitate insurmontabilă. Experiența naivității este singura cale de salvare. Dar pentru acei care simt și concep viața ca o îndelungă agonie, problema salvării rămâne o simplă problemă. Pe această cale, mântuire nu va fi. Revelarea imanenței morții în viață se realizează în genere prin boală și stări depresive. Există, desigur, și alte căi, dar acelea sânt cu totul accidentale și individuale, ele neavând o capacitate de revelare ca bolile și stările depresive. Dacă bolile au
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
problemă. Pe această cale, mântuire nu va fi. Revelarea imanenței morții în viață se realizează în genere prin boală și stări depresive. Există, desigur, și alte căi, dar acelea sânt cu totul accidentale și individuale, ele neavând o capacitate de revelare ca bolile și stările depresive. Dacă bolile au o misiune filozofică în lume, apoi aceea nu poate fi alta decât să arate cât de iluzoriu e sentimentul eternității vieții și cât de fragilă e iluzia unui definitivat și a unei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
boală, moartea este totdeauna prezentă în viață. Stările cu adevărat maladive ne leagă de realitățile metafizice, pe care un om normal și sănătos nu le poate înțelege niciodată. Este evident că între boli există o ierarhie în capacitatea lor de revelare. Nu toate prezintă cu aceeași durată și intensitate experiența imanenței morții în viață și nu toate se manifestă în forme identice de agonie. Oricât s-ar individualiza și specifica bolile în indivizi, există totuși moduri de a muri legate de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
flori a justificat în fața înțelegerii mele existența unei finalități universale, precum o pată în puritatea unui azur a fost de natură a-mi ațâța verva pesimistă. Cei ce interiorizează peste măsură descoperă în cel mai insignifiant aspect al naturii o revelare simbolică. Oare tot ceea ce am văzut eu în viața mea să port în mine? Mă sperie gândul că toate peisajele, cărțile, femeile, vulgaritățile și viziunile sublime s-au condensat într-un creier și că o parte din trecutul umanității s-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care ea o presimte și a cărei stimulare secretă și căldură prevenitoare le descoperă în adâncul său”2. Omul, revelat ca persoană, nu este reductibil la o sumă de atribute substanțiale; „păstor al ființei” (Heidegger), el trăiește „întru mister și revelare” (L. Blaga). „E adevărat - spunea Petre Țuțea, cu tonul său apodictic și ireductibil - că misterul nu e comod, te neliniștește. Dar dacă misterul ar fi absent, neliniștea metafizică a cunoașterii ar dispărea și omul ar deveni mineral. Funcția pozitivă a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sugereze, indicând un adevăr frust și bine păstrat. „Aceasta e prima trăsătură decisivă a Adevărului creștinismului: faptul că nu diferă cu nimic de ceea ce el face adevărat.” 3 În perspectivă creștină, Dumnezeu e definit drept o coincidență totală între actul revelării (revelația) și conținutul ei (autorevelația)1. Identitatea între „ce” se arată și „cum” se arată, unitatea dintre adevăr și metodă (In 14,6), respectiv consubstanțialitatea dintre fenomenalitate și fenomen; toate acestea apar drept confirmări ale unei exigențe prescrise deja în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
gradul de imprecizie și de stranietate pe care suprarealismul autentic Îl realizează (destul de rar, ce-i drept, chiar la promotorii săi francezi cei mai Înflăcărați!). Similaritatea (metaforei) și contiguitatea (metonimică) funcționează la el nu atît (sau aproape deloc) În sensul revelării unor obscure straturi ale inconștientului, cît În direcția realizării unei viziuni caleidoscopic-spectaculare, În conturarea căreia o cvasiinfinitate de „obiecte” este convocată pentru a dezvălui Înrudiri posibile, analogii surprinzătoare, cu - adeseori - o pasiune și un rafinament de poet manierist și cu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ar trebui citit În primul rînd ca o amplă ars poetica. Deoarece, dacă În cărțile anterioare problema raporturilor eu-univers, a „definirii” poeziei sub semnul implicării subiectului În spectacolul „baroc” al dinamicii cosmice și al exersării (și exercitării) puterilor imaginative Întru revelarea Înrudirilor secrete dintre obiecte, apărea doar intermitent, În acest volum ea devine centrul ordonator al viziunii. Voronca Își structurează de fapt acum, pentru prima oară, Întregul discurs liric În funcție de problematica scrisului, asumat ca dimensiune existențială majoră, angajînd un destin uman
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cu sens ambiguu - poarta - marcînd deopotrivă Închiderea și promisiunea unei deschideri, a unei comunicări. Trăirea (poetului) ca asumare a destinelor particulare apare aici, simbolic, drept element unificator Între cele două serii figurative, - posibil agent transfigurator al ambianței schițate, În sensul revelării unor orizonturi purificatoare. Cu cîteva rînduri mai jos, „mesajul” poetic apare de altfel explicit: „Aș fi vrut să smulg inima mea ca pe o lămîie din coșurile cu fructe, s-o arunc ca pe o promisiune de aur (s.n.) În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
școlărițe cu părul cearceafurilor despletit glasurile sunt scăzute ca gîrlele În secetă timpul Îmbrăcat În halat alb trece pe lîngă tine... Lăsînd la o parte faptul că intenția „absconsității” e străină autorului lui Ulise, programul său fiind, dimpotrivă, unul al revelării cît mai multor raporturi și analogii posibile Între evenimente, stări și obiecte, rămîne evidentă reminiscența „canavalei” pe care se țese discursul liric și pe care o „traduce” imagistic. Comoditatea relativei linearități a cadrului ideatic-descriptiv e Însă larg compensată de performanțele
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mimesis-ului ar fi fost, înainte de toate, acela de a stabili relații între fapte care - în absența coerenței imprimate de mythos - ar fi putut părea pur și simplu aleatorii. Într-un cuvânt, principala intenție a mimesis-ului ar fi - din acest unghi - revelarea unei structuri care face evenimentele să devină inteligibile. În ceea ce privește dianoia (ideea, intenția sau tema), aceasta contribuie la conceptualizarea, pe alt palier, a istoriei povestite, permițând receptorului să acceadă, de la înlănțuirea temporală a faptelor, la sensul lor general. Cu alte cuvinte
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
virtual”106. Cu alte cuvinte, că operele poetice s-ar raporta la lumea reală după un regim referențial propriu, abolind referința descriptivă (și mizând, într-o primă etapă, pe autoreflexivitatea limbajului), doar pentru a permite într-o etapă mai avansată, revelarea unor aspecte ale modului nostru de-a-fi-în-lume. Pentru Ricoeur, lumea este, așadar, ansamblul referințelor deschise de către toate felurile de texte (descriptive sau poetice), pe care le-am citit și interpretat, care au îmbogățit orizontul existenței noastre: A înțelege aceste texte șdescriptive
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
desăvârșită (protejată de o epidermă „extrem de subțire, dar foarte pigmentată, strepezitor gustoasă”). Nu e foarte greu, în asemenea circumstanțe, să ne dăm seama că aparenta ariditate „științifică” (evidentă atât la nivel sintactic, cât și la nivel lexical) servește în fond revelării a ceea ce, până la urmă, rezistă și scapă numirii. În mod paradoxal, tocmai prin obstinația cu care această „poezie a obiectului” nu urmărește să spună mai mult decât ceea ce spune, ea își dezvăluie resursele halucinatorii, spectrale. Mai mult decât atât, elementul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
conceptualizantă. În lirica șaizecistă, pe lângă „păsările”, „caii” (de preferință albi), „copacii”, „îngerii”, „pietrele” aglomerate în rețeaua densă de simboluri, „cuvintele” au fost și ele invocate cu un patetism deosebit, ieșit din convingerea că limbajul și-a oferit serviciile întru deplina revelare a adevărului ființei și lumii. Mulți dintre șaizeciști au preferat modelul blagian (Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Gheorghe Pituț); alții au redescoperit - în prelungirea filonului gândirist din epoca interbelică - universul fantasticului popular (Ion Gheorghe); chiar Nichita Stănescu, în primele volume, absoarbe
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sub forma informației "științifice", Bonifaciu Hagienuș e "moralist, cunoscător al filozofilor greci" și al sublimităților eroilor lui Plutarh, dar oricât de erudit, un cinic și un laș, Dinu Gaittany și Maximilian Hangerliu "recunosc valorile genealogice", Tudorel, Gavrilcea, Carababă "au spasmul revelării lor prin forță, ei sunt din familia aventurierilor cu nuanțe, Tudorel de pildă reflectînd-o și ca om individual și ca membru al nației sale" ("Doru este o personalitate, distingîndu-se violent de turmă, a cărei ideologie din cauza asta o trădează fără
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
priorităților etc. Scopul esențial al discuției îl constituie formarea capacității clientului de a analiza corect situațiile problematice în termeni de premise (cauze) și concluzii (efecte), astfel încât am putea numi aceasta tehnică "silogistică asistențială". * Confruntarea: este tot o tehnică "educațională", de revelare a anumitor comportamente, atitudini și incidente din viața clientului, care au produs efecte negative. Prin confruntare nu se caută cauzele comportamentelor inadecvate, ci doar conștientizarea existenței lor și aflarea unor alternative comportamental-atitudinale. * Tehnica rememorării urmărește să-l determine pe client
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
socialisme africane" care se impuneau în aceeași perioadă. Abordarea metodică bazată pe recentrarea analizei atât asupra procesului de muncă și de producție, cât și asupra inegalității privind accesul la bunuri și resurse (de subzistență, de prestigiu, matrimoniale) duce imediat la revelarea raporturilor de dominare, cu precădere a celor care se exercită în cadrul rudeniei "reale", simbolice sau metaforice. Examenul conținutului material al raporturilor bărbați / femei și primul născut / frații mai mici îi permite lui Meillassoux (și celor pe care-i inspiră ulterior
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
se poate vorbi de prelungirea mitului În literatură: nu numai că anumite structuri și figuri mitologice se regăsesc În universul imaginar al literaturii, dar, mai mult, pentru că În aceste două cazuri este vorba de creație, cu alte cuvinte de crearea (=revelarea=) unor lumi paralele universului cotidian unde noi ne mișcăm” (). Esențial este deci nu descifrarea simbolismului povestirii, ci „mesajul” ascuns de realitatea povestirii (mai precis acel nou gen de realitate pe care o dezvăluie aventura lui Gavrilescu). Ca Într-un mit
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
extraordinare de Poe, traduse prin intermediul versiunii franceze a lui Baudelaire: O balercă de Amontillado și Masca. De influențele pe care le-a avut din partea lui Poe ar fi greu de vorbit, iar confruntarea cu acesta ar putea interesa doar pentru revelarea diferențelor. În cazul lui France, este însă mai mult decât influență. Încă mai înainte de a se putea vorbi de un contact între cei doi, au existat înrudiri de structură estetică. Ca și la Mérimée, cu alte coordonate, scrisul lui France
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
o concentrare de sacru. E în lucrul acesta, ca și în Ideea lui Hegel, un fel de a te îndura de toate, de a le înnobila și mântui. Dar există aici și dezavantajul de a vedea în orice mărunțiș o revelare a sacrului, riscând în felul acesta să dezintegrezi sacrul însuși. Ai să vezi de pildă cum sfârșește volumul II din Hist. des idées... "L'autobus qui s'arrête à Éléusis". Într-un autobuz care face cursa Atena-Corint și care are
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a oprit și celelalte e real, a făcut vâlvă în 1940, a fost și relatat în ziarele din Atena. Or, simți că Eliade, preluîndu-l, și crede în el. Ei bine, nu merge să vezi într-o poveste de-asta o revelare a sacrului. Îl diluezi. Și cu visele face la fel. Zece ani cât a fost prieten cu Jung își tot povesteau vise. În schimb, nuvela cu Ivan e teribilă. Eliade a fost întotdeauna așa: une boîte à surprises. Îți spunea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Întru totul elină. Oricum, căile autobiografiei erau deschise. Sfidarea agorei Epoca elenistică marchează o trecere În registrul mut, În invizibilitatea principială 8. Isocrate, autorul primei autobiografii, profită tocmai de această modificare În sensibilitatea vremii. Plutarh definește un timp biografic al revelării caracterului, altul decât cel al evoluției și al dezvoltării individului. Jurnalul intim s-ar putea apropia de acest tip plutarhic de biografie, În care caracterul se află Într-un permanent proces de definire și autodefinire. „Descompunerea exteriorității publice a omului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
se oprește doar la ecorșeu. La străpungerea dureroasă a epidermei. Cărțile suportă, alături de ele (uneori chiar Înaintea lor, uneori chiar Împotriva propriei lor integrități) expunerea rănii provocate de indecizia manifestată În inefabilul act al creației. O suportă și o provoacă. Revelarea unui secret, tentația mărturisirii Încărcată de Încrederea În acțiunea cuvântului trebuie să se Îndrepte Întotdeauna spre exterior. Oricât de insondabile ar fi profunzimile din care urcă el. Oricâte piedici ar Întâmpina În drum. Jurnalul intim e o efemeridă, un vis
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]