765 matches
-
-o... Dar la nivel național, cum ați receptat abdicarea regelui? Înainte să plecăm de la școală În vacanța de sărbători, am cântat „Trăiască regele!”, iar, după ce ne-am Întors..., el n-a mai fost. Atunci, colegele mele și-au pus pe rever o panglică mică, tricolorul, prins cu un ac de gămălie. Și-un coleg de-al nostru de la Liceul Industrial, a cărui mamă a ajuns mai târziu din muncitoare activistă de partid, a zis: „Vezi să nu-ți cadă fasolea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pachet” și ciorapi italieni lycra. Era cineva Svetlana! Pe ea eram geloasă, pe ea o invidia toată lumea. Renunțase la serviciul din fabrică. Amantul ei era procuror. Svetlana mergea la priveghere la morți, de unde fura bolduri pe care le înfigea în reverele amanților căsătoriți. Aceștia stăteau noaptea lângă femeile lor ca morții. Înviau numai în așternuturile apretate ale Svetlanei. Comerțul cu lucruri „din afară”, carne, unt, cașcaval și alte „bunătăți” mergea bine. Își luase o Dacie nouă, galbenă, cu banii în mână
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
vine să scrie direct pe paginile voastre. Sunt sigur că, dacă Într-o bună zi ar ploua cu căcat de la cer, pe aici ar mirosi a violete. Un văl roșu se coborî peste ochii poetului. Îl Înșfăcă pe celălalt de reverul vestei, zguduindu-l cu violență. - Cecco, ai venit să Îți bați joc de orașul meu odată cu pungașul acela de Brandan? Nu dai greș niciodată, dacă e vorba de trișat la zaruri. Cecco Îi apucă delicat degetele, descleștându-se cu grație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
înghețată, că lași totul baltă și fugi după el. Pe scurt, ești un prost,“ îmi spunea, luându-și șalul din pânze de păianjen croșetate una lângă alta și punându-și-l pe umeri la fel cum își aranjează un bărbat reverul hainei. „Habar n-ai ce te-așteaptă dacă îți închipui că așa o poți duce toată viața, râzând și băgând în tine prăjituri cu piersici.“ Coblin îmi deschisese gustul pentru prăjituri; ea pe de altă parte le disprețuia profund. „Hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de hârtie mâzgălite cu cifre, transformând lirele în franci, pesos, șilingi, mărci, scuzi, piaștri și chiar ruble. Moșul ăsta, pe nume Ryehurst, care avea un picior în groapă, ședea acolo într-un costum de mort, dintr-o flanelă violetă fără revere sau nasturi, sau butoniere, făcea calcule cu lire și scria scrisori ziarelor despre Căderea Franței și cum să se înhațe aurul țăranilor din ascunzători sau care trecători spre Italia erau mai bune pentru automobiliști. În tinerețea lui depășise recordul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
că măsura mai mult de un metru douăzeci, un metru treizeci, fără să arate însă a pigmeu sau a liliputan. Stătea în mașină uitându-se sever drept în față. Când l-am privit mai bine, am observat că avea pe reverul redingotei ceva ce părea a fi o pată de sos. Am mai observat că între jobenul de mătase și tavanul mașinii rămânea un spațiu de patru-cinci centimetri. ĂDar, în primele minute petrecute în mașină, eram preocupat în mod special de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
controversată, și categoric lipsită de succes, despre un băiețaș „talentat“ aflat la bordul unui transatlantic și, pe undeva în povestire, descriam ochii băiatului. Printr-o coincidență fericită, am asupra mea un exemplar din chiar această povestire, prins, cu gust, de reverul halatului meu de baie. Citez: „Ochii lui, de un cafeniu pal și deloc mari, erau ușor sașii - stângul mai mult decât dreptul. Nu erau îndeajuns de sașii încât să-l desfigureze sau ca defectul să fie vizibil de la prima privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ringul de dans principal și un balcon care se Întinde pe două laturi. Podiumul DJ-ului este pe a treia latură. Muream de nerăbdare să dansez, dar aveam noua mea haină din piele de leopard, lungă până la glezne și cu revere mari - gen anii ’70, luată de la second-hand - și nu mă puteam hotărî dacă să o las deoparte sau să o duc la garderobă. În schimb, Tom a jurat că o va păzi ca pe ochii din cap, iar el e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dintr-un cartier sărac al Kabulului, chinuindu-mă să nu mă ating de ele ca să nu mă molipsesc și eu. Ieșind pe neașteptate În stradă, m-am trezit față În față cu o tânără care Își făcea de lucru cu reverul unei haine lungi până la pământ și groaznic de urâtă. Își ridică ochii spre mine și tresări când m-a recunoscut. — O, sal’tare, Îmi zise. Am știut de-ndată că era prietena celulitică a lui Naomi. 10 Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Alex, care se vedea pe sine ca o luptătoare, se simțea singură, amenințată, respinsă. Tom a fost cheia, darul picat din ceruri, noul obiect al dragostei. (Alan îl adusese în brațe pe Tom la Belmont și copilul se agățase de reverele hainei lui, ca un mic animal. Alex avusese dificultăți să-i desprindă mânuțele crispate ca niște gheare.) Firește, pe băiețașul acesta îl iubise și îl dorise de dragul lui; dragostea era privilegiul lui Alex. Râvnise la copil din momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ochi înguști, de un albastru deschis. Se îmbrăca, asemenea tatălui său, în costume de modă veche, cu vestă. (Numai că, în timp ce tatăl își comanda costumele la cel mai bun croitor din Dublin, Emma le cumpăra de ocazie.) Purta gulere cu revere răsfrânte și lavaliere și un ceas cu lanț (moștenit de la tatăl lui). Ca să imite pince-nez-ul tatălui, folosea ochelari fără rame, cu lentile înguste. Arăta ca un cărturar și ca un gentleman. Dar era și sportiv. Tatăl lui fusese un bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
probabil, o fată foarte bogată. Dorothy i se adresă lui Tom (a cărui prezență, alături de Anthea, o enerva): — Gata, acum am eu grijă de ea. Tom se ridică. Anthea se ridică la rândul ei și-i spuse, ținându-l de reverele pardesiului. — Tom, n-am să uit niciodată că în seara asta ai fost alături de mine. O, Tom, de-ar fi totul bine pe viitor! O să mă retrag acum. Noapte bună. Anthea se reîntorsese în York cu sufletul plin de Joey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fustă strâmtă care-i modelează curul într-o formă perfectă de inimă cât roata carului. Nu ți-ar veni niciodată să crezi cât costă costumul ăsta. Adaosul comercial e cam de-un trilion la sută. Jacheta are pulpane scurte și revere și umeri largi. Croiul la un piept e simetric, cu excepția găurii din care țâșnește sângele. Apoi Evie începe să bocească, acolo-n picioare, la jumătatea scărilor. Evie, virusul ăsta mortal al momentului. Pentru noi, ăsta-i semnalul să ne uităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
rudă cu Neabulion, țipă Gărăgău peste umăr, rînjindu-și dantura incredibil de albă. Jucăm ping-pong. Nu pot să-l las să mă bată, pentru că e tămîie, dar nu se supără, ba chiar pare să se amuze. Îl Învăț să lovească cu reverul și să nu mai urmărească bila cu paleta, ca un handicapat (rîde iar), cînd servește. — O arunci În sus și stai cuminte, nu dai din gheare, pînă cînd Începe să vină Înapoi și ajunge În dreptul tău și atunci o lovești
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ai tăi, să mi se deschidă lumina de necrezut a revelației. În clipa aceea am știut precis ceea ce ai știut și tu. Să nu crezi că mi-a fost ușor să plec. Am cusut - fără să știe nimeni - ascuns, la reverul stâng al rochiei acelea albe, fotografia ta mică pe care mi-ai dat-o, din care desprinsesem numai capul ca o ghilotinare sublimă a înfățișării tale de-atunci, care pentru mine a rămas neschimbată. La penultima noastră întâlnire o aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
rochiei acelea albe, fotografia ta mică pe care mi-ai dat-o, din care desprinsesem numai capul ca o ghilotinare sublimă a înfățișării tale de-atunci, care pentru mine a rămas neschimbată. La penultima noastră întâlnire o aveam cusută sub rever, peste ea un petic din aceeași rochie, luat din tivul de jos; știam că trebuie să plec în curând, eram fericită de ideea ce-mi trecuse prin cap și o realizasem, dar nu-ți puteam spune, te-ai fi speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de fapt să-i protejez. Am o informație care o să te lase cu gura căscată. Infirmiera și asistenta medicală s-au certat groaznic, ieri, de la un supozitor antihemoroidal. Smith se prefăcu că Își drege glasul și duse discret mîna la rever, unde se afla ascuns, sub stofa hainei, butonul de pornire al microcasetofonului. Era un model mai vechi, fără dispozitiv de pornire automată. — Ghm, ghm, nu prea Înțeleg, fii te rog mai explicită. De ce să se certe tocmai de la un supozitor
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
suplimentare. Ar fi fost În stare să parieze că acel cineva care-i văzuse pe Jegg și pe asistenta medicală Împreună la un restaurant era Însăși infirmiera - și Într-adevăr, ar fi cîștigat pariul. Își drese glasul, duse mîna la rever și apăsă din nou pe butonul ascuns al microcasetofonului, de data asta pentru a-l Închide. Știa de pe acum că, În raportul pe care-l va Întocmi, pentru a-l trimite apoi șefilor săi de la Washington, va folosi cîteva formule
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
confecții. Khosmyn era la post, urmărind vigilent cele cîteva cliente care se tot fîțÎiau printre rîndurile de haine. Naggie se opri să cerceteze un costum cu taior și fustă, de culoare bej. Întorcea mecanic, pe o parte și pe alta, reverele hainei. Chipul ei Încremenise Într-un surîs ușor crispat. Vorbi cu voce joasă, conspirativă. — Tipul de acolo... Nu te Întoarce! E În colț, la capătul rîndului de pardesie... Nu ți se pare că l cunoști de undeva? Contrar recomandării primite
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pumni - Îi arătau respect și-l ocoleau. Colonelul purta costumul de bun, pălărie pe cap, pantofi lustruiți În picioare și de pe umeri până sub genunchi Îi atârna un palton cenușiu, cam ros la mâneci, dar care Îi dădea prestanță. Pe reverul paltonului avea insigna aia de veteran de război. Era frig de-ți dădeau lacrimile, dar el nu se mișca de la coadă, părea pregătit să Înfrunte cu demnitate pe oricine și orice. Din când În când, din pricina frigului, dar și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
domnule. Și-acuma, ca și cum m-aș lăuda cu asta, să mă duc să le cer viză? Ce gafă, domnule! Mi-a slăbit mintea, ce să mai zic...». Și-a scos insigna, după care o jumătate de oră și-a frecat reverul acela, că locul pe care fusese bucățica de tablă emailată era mai Închis la culoare decât restul paltonului și acest amănunt n-ar fi putut scăpa ochilor vigilenți ai funcționarilor: și-ar fi dat seama imediat că În fața lor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
A reculegere ambiguă seamănă o Invitație la Dolhasca (în Adio, Robinson Crusoe): Vino la mine să jucăm popice! Tu bile de cristal, eu cea de puf Vom arunca-o spre Euridice, Îmbujorați și puri, ca pămătuf De rouă fragă la reverul umed Și-n cap cu pălării de fin batist, Și cine-o va atinge moale-n suflet Din magazii o s-o aducă trist Când dup-amiaza face fleașcă murei Și gramofonul cântă în neștire A veșnicie tandră: "Luri-Luri", " Viața este
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de zi are haina încheiată la un singur rînd sau la două rînduri (la un nasture sau la doi nasturi), iar pantalonii sînt tubulari și strîmți. Pardesiile și demiurile sînt lungi, acoperind bine glezna și chiar jumătatea superioară a gambei. Reverele sînt scurte, iar gulerele adeseori de catifea. Apare și aici buzunarul exterior (ca acela de la jachetă) care adăpostește batista albă fină. Cămășile sînt din mătase, dejalenă sau poplin. Fracul (purtat cu papilon alb) și smochingul (purtat cu papilon negru), cămașa
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
europeană sau polară, cu ochi de sticlă. Gulerul și mînecile demiurilor sînt și ele din blană naturală. Iarna doamnele poartă manșon din blană sau stofă asortat la pardesiu sau demiu§§§§§. Costumul bărbătesc are haina (jacheta) strîmtă și scurtă, uneori cu revere late (mai ales la haina la două rînduri) și pantalonii destul de largi, cu manșetă** Cravatele erau de lățime medie. După cel de-al Doilea Război Mondial, mai ales în timpul de austeritate prelungită din primii ani, moda este mai săracă, mai
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
pe corp (stilul slim-fit) și cambrate pe talie, punînd în evidență siluetele atletice sau subțiri. Buzunarele cu clape ale jachetelor au șlițurile tăiate oblic pe talie; deasupra buzunarului drept apare acum un buzunar mic, și el cu clapă, pentru monede. Reverele sînt foarte înguste și scurte. Cravatele sînt și ele foarte înguste și ceva mai scurte. Moda tinerească a deceniului al șaptelea este lansată de buticurile de pe Carnaby Street, o stradă în plin centrul Londrei (cartierul Soho). Anii '70 sînt o
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]