770 matches
-
un capăt la altul, cu capul Între umeri, cu brațele Încrucișate sau cu mâinile În buzunare, scuturat din cap până-n picioare de frisoane. Există o altă particularitate care nu a scăpat nelipsiților observatori: În pofida lanțului de ceas care Îi unea reverul cu buzunarul stâng, el refuza jucăuș să spună cât e ceasul. Deși de o generozitate perfect dovedită, nu achita notele de plată, nici nu dădea vreo patacă la cerșetori. În schimb, tusea Îl scutura frecvent. Sociabil, dacă există așa ceva, menținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a urcat pe poziții importante la capitolul garderobă. Bașca, veșmântul masculin prezenta o latură nespus de atrăgătoare pentru loviturile revizionismelor critice. Reacționarii au eșuat vădit În vana lor dorință de a justifica frumusețea, sau măcar utilitatea, unor accesorii cum sunt reverul, manșeta, nasturii fără cheotori, noduroasa cravată și panglica pe care poetul o va fi numit „soclul pălăriei“. Scandaloasa arbitrarietate a unor podoabe atât de lipsite de efect a sfârșit prin a-și câștiga o stare publică. În această privință, sentința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și ba se arunca jos, ba sărea sus din trampolină În piscină. ți-ar fi plăcut. II Miercuri am reluat dialogul. Savastano a sosit cu oarece Întârziere, dar un servitor Îi marcase cartela. Omul râdea ca un anunț, iar pe rever Îi strălucea o garoafă mai ceva ca a domnului Zamora. Mai una, mai alta, mi-a făcut confidențe: — Asear, Cufărașu mi-a glisat În caraiman o movilă dă mălai, că cică să cumpăr dân florăria dă pă Avenida Alvear un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de tenis și pe Borges subtil ca zeii, chinuind fără milă Remingtonul. Beau ciocolată după ciocolată, poate chiar din cănuțe azurii precum cea a lui don Isidro Parodi, râd fără opreliști, Își pasează cu cea mai mare Îndemânare vorbele, cu revere impecabile. Undeva nu prea departe, Silvina, soția lui Bioy, pictează ascultând muzică la fonograf: „După un timp - i-a povestit Borges lui Sorrentino - ne-am dat seama că unele discuri ne tăiau elanul sau ne enervau, erau piese de Debussy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se refugiaseră rațe. Apoi Însă, se Întoarse spre Helen și-i privi profilul, obrazul și gîtul, care-i deveniseră rozalii, În fine, din cauza interesului și fascinației reale pe care o trăia, și, dincolo de gulerul ridicat al paltonului lui Helen, zări reverul crem dedesubt, și sub el pielea netedă și curată. Își aminti cum stătuse În dormitor, Încheindu-i rochia frumoasă, Își aminti lunecarea pijamalei de mătase, senzația de greutate a sînilor ei fierbinți și elastici. O năpădi din nou un val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ai de gînd să te dezbraci? Helen Își desfăcu fularul destul de ostil, apoi Își scoase bereta și Începu să-și descheie nasturii de la palton. Era Îmbrăcată În aceeași rochie pe care și-o pusese de dimineață - marca Cedric Allen, cu reverele crem, pe care Kay o admira atît de mult. Rămăsese Îmbrăcată așa, Își dădu acum seama, pentru că dorea s-o impresioneze pe Julia, dar imaginea Juliei, cu părul proaspăt spălat, pantalonii șifonați, șosetele, papucii și gura nerujată - și, mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un praf de scorțișoară, pistruii. Cele trei nașteri - toți băieți zdraveni - nu au reușit să Îngreuneze trupul de iepșoară al fostei atacante la netball 1. Robin spunea că dacă vrei să vezi ce poate soția lui, trebuie să-i vezi reverul la tenis: exact când credeai că totul s-a terminat, că e imposibil să lovească mingea, ea se „deznoda“ și ți-o strecura drept În teren. Am privit-o făcând asta pe proprietatea familiei Cooper-Clark din Sussex, acum două veri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
trîntă ca niște școlari stîngaci, gîfÎind și icnind, pînă ce Bobby Crawford smulse cazmaua din mîinile lui Andersson, făcîndu-l să cadă cu picioarele rășchirate. Îl ajută apoi pe Sanger să se scoale și să rămînă În picioare, apoi Îi scutură reverele de praf. Cenușiu la față, cu părul argintiu sculat În jurul urechilor, Sanger se Îndepărtă șchiopătînd, ocrotit de Crawford, care ținea cazmaua cu ambele mîini ca pe o rachetă de tenis. — Să-ncercăm să ne calmăm..., spuse Crawford, ridicînd brațele spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
e un furnal și toată lumea din interiorul ei piere În cîteva minute. Am simțit-o pe Paula cum se Împleticește și se lasă pe mine și i-am cuprins cu brațul umerii tremurători. Începuse să plîngă, lacrimile ei Îmi umezeau reverul hainei de bumbac. Părea gata să cadă din picioare, dar se adună și șopti: Dumnezeule mare, cine-a putut să facă așa ceva? Încă susținînd-o pe Paula, i-am vorbit lui Cabrera cu tot calmul pe care mi l-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mă făcea să bănuiesc că urma o cale a ei. Mă conducea prin coridoarele periferice ale unui labirint, ghidîndu-mă către ușă de cîte ori păream să șovăi. Acum aștepta liniștită În timp ce eu mă holbam la sînii ei, dezveliți intenționat de reverele joase ale hainei sale. — Paula, ești prea fermecătoare pentru gardienii ăia de pușcărie. (I-am tras reverele unul peste celălalt.) Sau așa-ți menții În formă pacienții vîrstnici? — SÎnii sînt pentru Frank. Voiam să-l mai Înveselesc puțin. Crezi c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
labirint, ghidîndu-mă către ușă de cîte ori păream să șovăi. Acum aștepta liniștită În timp ce eu mă holbam la sînii ei, dezveliți intenționat de reverele joase ale hainei sale. — Paula, ești prea fermecătoare pentru gardienii ăia de pușcărie. (I-am tras reverele unul peste celălalt.) Sau așa-ți menții În formă pacienții vîrstnici? — SÎnii sînt pentru Frank. Voiam să-l mai Înveselesc puțin. Crezi c-o să funcționeze? — SÎnt convins c-o să funcționeze. Dacă nu ești sigură, poți să verifici În prealabil cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
O văzusem filmînd, aproape goală, o scenă de viol, iar ea hotărîse să nu mai apară niciodată goală În fața mea. Mă așteptă să-mi golesc șifonierul, apoi preluă ea controlul. Îmi aranjă cămășile În valize și-mi Împături halatul, netezind reverele de parcă ar fi vrut să scuture toate urmele pielii ei. — Îmi pare rău că pleci. (În acel moment Își observă imaginea În oglindă și rămase privindu-se fără nici o expresie În ochi.) Într-un fel, ai ținut locul cald pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la înfulecat. Așa cum le folosește, cuțitul și furculița pierd rolul de ustensile domestice ale civilizației, părând în mâinile lui mai degrabă niște arme ucigașe. Pe șervetul alb, prins în gulerul cămășii cafenii, se ghicesc urmele unor degete. Câteva firmituri punctează reverele uniformei negre. Marius împinge în spatele Smarandei un scaun, apoi se așează și el. Ceremonios, maître depune pe scrobeala imaculată a fețelor de masă două meniuri învelite în piele închisă la culoare și lista de vinuri. Se hotărăsc pentru supă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
șervetul scrobit. A făcut parte din Abwehr 41, mai nou face buletine informative pentru Schellenberg 42. Mă întâlnesc foarte des cu el la clubul de tenis, unde este cunoscut chiar și printre profesioniști ca un jucător cu lovitura extraordinară de rever. Ofițerul german duce delicat șervetul la gură, se ridică, trage marginile vestonului parcă pentru a îndrepta niște cute invizibile ale uniformei, apoi se îndreaptă fără grabă către masa lor. Mișcările ferme trădează condiția fizică perfectă a unui trup robust, întreținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mașina. Sărut dreapta, domniță, spune bătrânul îndesându-și pe cap căciula din blană albă de miel în timp ce se îndepărtează. Rămași singuri, Smaranda se întoarce către Marius care asistase tăcut la toată convorbirea dintre cei doi. Îi mângâie încet și timid reverul uniformei, parcă îndepărtând niște scame imaginare. Aș fi vrut să te conduc la gară. Nu. E mai bine așa. Știi că nu îmi plac despărțirile pe peronul gării. Am impresia că au ceva irevocabil și definitiv în ele. Partir c
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un tânăr frumușel ca o păpușă de porțelan, în mare vogă prin lumea mare a Bucureștiului, bârfitoarele saloanelor spuneau că scăpase de front datorită mângâierilor perverse ale unui fost ministru. Îmbrăcat cu smoking negru, având o garoafă roșie prinsă la rever și părul negru lins dat pe spate uns cu briantină, fixează îndrăzneț cu cicoarea ochilor perechile aflate pe ring. Genul de privire care face femeile să-și aerisească plămânii cu oftaturi și pune pioneze în nervii bărbaților. Printre numeroșii dansatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care o ghidaseră? mă întrebai privindu-i palma pe care continua s-o țină pe obrazul lovit. Își plecase fruntea și din când în când își strângea genunchii ca și când i-ar fi fost frig, se încheia învelindu-și gâtul cu reverele pijamalei, ca și când ar fi avut un șal. Și cu coatele pe genunchi își ducea palma și-și ascundea obrazul. Nu cumva ea fusese crispată de vinovăție când rostise cuvintele "nu ți-am distrus opera?" Nu cumva dorind iertare, înțelegere, vrusese
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mașini de acest fel nu erau obișnuite, dar aparatul se supuse docil. Un enorm membru hidraulic se abătu asupra țestei reginei și o aruncă peste un panou. Creatura reacționă instantaneu și șarjă din nou, pentru a fi întâmpinată de un rever de cel puțin o tonă. Căzu răsturnându-se într-o stivă de mărfuri. ― Apropie-te! urla Ripley rânjind. Apropie-te, gânganie! Bălăbănind coada, regina, turbată, atacă mașina pentru a treia oară. Brațele ei biomecanice se abătură peste cele pur mecanice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nu doar decorativ: dacă nu-i plăcea de tine, Andrei Lupu se ridica de la masă înainte să apuci tu să te-așezi. Ziua, lucra la o companie de-avocatură (cu mulți &). Îi recunoșteai costumul, cu insigna cu tricolorul pe-un rever și legitimația atârnată la gât, pe sub sacou (politica firmei); pe-al doilea rever era capsat microfonul telefonului. Noaptea își făcea comerțul cu vechituri, apărea tot la costum, cu cataloage și fotografii sepia, ca pe vremea bunicilor. Doar tricolorul lipsea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de la masă înainte să apuci tu să te-așezi. Ziua, lucra la o companie de-avocatură (cu mulți &). Îi recunoșteai costumul, cu insigna cu tricolorul pe-un rever și legitimația atârnată la gât, pe sub sacou (politica firmei); pe-al doilea rever era capsat microfonul telefonului. Noaptea își făcea comerțul cu vechituri, apărea tot la costum, cu cataloage și fotografii sepia, ca pe vremea bunicilor. Doar tricolorul lipsea de pe revere: nu te verifica nimeni, în afara orelor de serviciu. Nu sufeream costumele, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am pus costum. Tricou, o cămașă curată, descheiată la gât. Sacou pe deasupra. Blugii bleumarin închis, de la Steilmann. O pereche de ghete: de fetru bineînțeles. Mă simțeam liber în ele, sportiv. Pieptănătura, umerii sacoului scuturați de scame imaginare, ca Otilia pe reverele lui Pascalopol. Gulerul cămășii îndreptat. Păream onorabil și onest. Cât să-l conving pe tânărul Lupu. Și, fie vorba între noi, nici taică-meu nu reușea să arunce cu Istoria lui Călinescu, pentru că, pur și simplu, n-o avea: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
O scrisoare pierdută?). Piesele mă călcau pe nervi, actorii erau triști și resemnați, pe mulți îi știam de pe vremea lui Ceaușescu, recitau poezii patriotice la televizor, cu mapa roșie în mâini. Stăteau smirnă, împachetați în costumele lor de tablă, cu reverele cât cartea de telefon. Acum abia se mai țineau pe picioare, făceau figurație sau uitau replicile, nici vocea nu bătea mai departe de rândul doi. Trecutul Mariei arăta ca teatrul după care se dădea în vânt: și viu, și mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
acolo unde viețile, teama sau reținerile noastre nu puteau ajunge. Îmi imaginam că eu sunt inspector, iar Maria, o funcționară de la Poștă. Purtam amândoi uniforme bleu, eu sacou drept și cravată groasă de tergal, ea șepcuță neagră pe cap și reverele cămășii desfăcute peste taior. În piept îi strălucea o siglă cu numele și funcția, prinsă cu un ac de siguranță de cămașă, chiar deasupra sânului: când respira, numele i se mișca odată cu sânul, indicându-i responsabilitățile. O controlam în modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prinse în catarame rotunde, speriau până și fâșia de abdomen în care mișca buricul. Fetele îmbrăcau niște tunici cabrate, cu epoleți și nasturi metalici, de cazarmă; fireturile atârnau pe stofa lucioasă de velur sau catifea, croită în unghiuri drepte, cu revere largi de mareșal. Culorile tari reveniseră, textura preferată părea una densă și mată, jucând în falduri adânci: mov, vișiniu închis, bleumarin; te simțeai ca în Muzeul Draperiilor. Prin despicătura tunicii, între tricoul prea scurt și pantalon, sclipeau pietrele prețioase sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
medalistică ca pe aceea a unui om în vârstă, cu părul cărunt, cu expresie meditativă a feței. În partea dreaptă-sus este inscripția arcuită pe două rânduri ION IONESCU DE LA BRAD / 1891-1991. Ținuta vestimentară a savantului este alcătuită din haină cu revere bogate, vestă, cămașă cu guler înalt și papion. Pe reversul medaliei (fig. 103rv) este imaginea mormântului, având în față un monument cu inscripție adecvată. De jur-împrejur este inscripția CENTENARUL TRECERII ÎN ETERNITATE (în partea de sus) S.N.R. SECȚIA BACĂU (în
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]