1,063 matches
-
marea asceză. O celulă de partid se inaugurează în subsolul stabilimentului, iar ședința este condusă de una dintre pensionarele cu state vechi de plată. În mijlocul facerilor și desfacerilor revoluționare, stabilimentul pare să cunoască o ultimă înflorire, spirit tranzacțional, madama face reverența cuvenită noii puterii venite să o încalece. Fetele ambetate așteaptă și ele momentul când vor deveni „femei cinstite”, ceea ce se și întâmplă. Un tânăr trăiește o poveste romantică la fereastra uneia dintre damele de consum, partidul își organizează demonstrațiile triumfale
Memento Andrei Blaier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5063_a_6388]
-
un cult. Scala. Scala, locul în care am auzit aplauzele lui Strehler pentru Ion Marin. De ce nu vuiesc presa, radioul, televiziunile despre asta? De ce atîta tăcere românească față de un eveniment cu adevărat remarcabil? De ce superficialitatea și ignoranța ne-au ars reverențele? Nu exista scuza "n-am știut" în plin secol al exploziei informaționale, al accesului la tot ce cu mintea nu gîndești. Și, totuși, de ce nu putem să prețuim valoarea, să-i arătăm strălucirea? Am primit cîteva însemnări, tulburătoare, pe care
Pe drumul lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10627_a_11952]
-
este de-a dreptul copleșitor. Acest triptic cultural și spiritual, nu doar teatral, organizat în jurul "regelui George Constantin", cum îl numește Lucian Pintilie, este nu doar o necesitate pentru istoria teatrului românesc, ci, în același timp, un gest de mare reverență în fața unei valori. Antologia Floricăi Ichim stă pe o idee foarte solidă, unică pînă acum în materie de carte de teatru: personalitatea artistică a lui George Constantin este urmărită de la A la Z, adică din școala de teatru și apoi
George Constantin sau aventura destinului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17412_a_18737]
-
Într-un fel, Matteo Garrone reînnoadă cu tradiția neorealismului italian, felia de viață este livrată însă ca un biftec în sânge, trântit astfel încât fleica să răsune înfundat precum corpurile de vieri ale mafioților măcelăriți fără figuri de stil sau aristocratice reverențe făcute tradiției. Și cei care în final îi ucid pe cei doi tineri porniți în marea lor aventură fluturând numele eroului favorit au aspect de mezel. Există ceva respingător, grețos în obezitatea acestor huidume încălțate în șlapi, un fel de
Viața ca o pradă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7302_a_8627]
-
care le comentează) oferind o imagine cît mai complexă a fațetelor contradictorii ale metropolei și oferind o bibliografie largă celor care doresc să aprofundeze unul sau altul dintre aspectele enunțate. Scriind București. Carte de bucăți, Dan C. Mihăilescu face o reverență în fața vechiului București. Este o carte de suflet care, fără a avea strălucirea artistică a cărții Ioanei Pârvulescu, Întoarcere în Bucureștiul interbelic (fapt explicabil: la origine fiind vorba de o rubrică de ziar, autorul a fost obligat să-și condenseze
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
ori viețile simple ale unor țărănci al căror portret moral e impecabil. Evocarea acestor figuri feminine e de cele mai multe ori empatică, acută, oscilând adesea între vocea apăsată menită să sublinieze grozăvia unor fapte din trecut și tonul admirativ, plin de reverență în care sunt descrise calitățile excepționale, intelectuale ale unor personalități feminine (începând cu Regina Maria, Missy, și terminând cu Alice Voinescu sau Jeni Acterian). De altfel, cartea se organizează ca un triptic - Trăind regal frumusețea, plăcerea și dăruirea de sine
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
asta a făcut ca efortul pe care-l depusese pentru mine să fie și mai emoționant. Când s-a apucat să ducă, plin de atenție, farfuriile la masă, iar pe a mea mi-a așezat-o în față plin de reverență, arăta teribil de nesigur. Mai bea niște vin, mi-a spus turnându-mi din nou în pahar. Ceea ce a fost o schimbare față de rolul de filială locală a Alcoolicilor Anonimi pe care îl jucase cu mai puțin de zece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai Încolo era expus un porc tăiat. Heidi Îl zărise cu coada ochiului și acum evita să se uite Într-acolo. —Măcelarii și pescarii de obicei nu sunt budiști, spuse Walter. Dar chiar dacă sunt budiști, au o atitudine plină de reverență față de pescuit. Prind peștele În plase și-l aduc la mal. Spun că salvează peștii de la Înec. Din păcate... Aici se uită În jos, ca un penitent. —...peștii nu-și mai revin. Salvează peștii de la Înec? Dwight și Harry se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Caspică, aveau afaceri cu negustori din Veneția și Padova. Lucrau cu corăbii Închiriate de la venețieni, cele mai bine construite - spusese unul din ei, Înalt, mustăcios, cu o pălărie neagră cu boruri largi, pe care o și scoase În semn de reverență. - Hans Burgenblatt - se prezentase Într-o italiană amestecată cu germană. Însoțit de bunul meu amic Walter Kraus, specialist În parfumuri... Kraus, mai scund și mai rotofei, făcu și el o reverență, adăugând: - Încântați să ne aflăm În compania unei doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
largi, pe care o și scoase În semn de reverență. - Hans Burgenblatt - se prezentase Într-o italiană amestecată cu germană. Însoțit de bunul meu amic Walter Kraus, specialist În parfumuri... Kraus, mai scund și mai rotofei, făcu și el o reverență, adăugând: - Încântați să ne aflăm În compania unei doamne dintr-o familie atât de respectată... Șleahul Începea să intre În munți, și după o conversație fără subiect cu contesa, cei doi rămăseseră puțin În urma trăsurii, discutând aprins. Se apropia seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
se vedea pe ferestrele largi ale sălii, plin de bărci cu pânze și de corăbii cu două vele, luminate, și ele, asemenea orașului. Un tânăr În haine albastru-Închis, asemănătoare unei uniforme de gardă, se apropie de contesă și făcu o reverență. - Signora contessa, mă numesc Bogdan Litovoi și sunt ambasadorul Moldovei În orașul lagunei. Mă bucur să vă văd și, mai ales, mă bucur că Întâmplarea cu micul Alexandru s-a terminat cu bine. - Moldova are deja ambasade În Occident? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
voievodului Ștefan. Chiar acum, ambasadorul Ion Țamblac pornește spre Istanbul... Dar dați-mi voie să v-o prezint pe sora mea, Erina, care arde de nerăbdare să vă cunoască și, firește, să cunoască acest minunat oraș... Domința Erina făcu o reverență, ridicându-și privirile spre contesă. Era Îmbrăcată Într-o rochie de un roșu aprins, cu un decolteu larg, care Îi punea În evidență colierul de perle de la gât. Părul castaniu Îi era lung și buclat, strâns deasupra frunții Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
vrând parcă să pășească peste două trepte, deodată, grăbind și chicotind. Bătrânul le privește. Se oprește. Și se trage de-o parte, lângă perete, oferindu-le politicos, înțelegător, cale deschisă. Fetele se opresc și ele. Se înclină, îl salută cu reverență, își apleacă ușor frunțile cu deferență, rușinate, serioase, tăcute. Și încep să urce potolite. Mă gândesc: "Oare ce a intervenit? Să le fi dojenit fostul profesor? Dar n-am auzit nici un schimb de cuvinte! Să-l fi cunoscut și s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Iar ceva asemănător trebuia să se fi petrecut și În mințile oamenilor care se apropiaseră și ei, atrași de strigăte. Văzu cum nu puțini Își făceau semnul crucii, cu siguranță pentru a invoca ocrotirea lor personală, În nici un caz din reverență față de cel răposat. Lângă cadavru erau niște fragmente de sticlă, acoperite de o umbră Întunecată. Dante culese puțin din acea substanță cu vârfurile degetelor. - Ulei de lampă, Îi spuse lui bargello, care se apropiase. - Limpede ca lumina zilei, exclamă acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la naiba pe taică-meu, În sfârșit... - Ce legătură are Împăratul, fir-ai să fii de nenorocit? strigă Dante exasperat. Toți vorbiți despre el ca și când umbra lui s-ar fi Întors și umblă pe pământ. Dar, În loc să o faceți cu reverența cuvenită celor răposați, Îl smulgeți din somnul lui ca să-l folosiți drept paravan pentru manevrele voastre. Care e scopul Întregii povești? Cecco scutură din cap. - E un proiect alcătuit din mai multe părți, precum crengile unui copac mare. Fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Și voi mi-ați făcut o mare surpriză când ați venit la Curtea mea. Gigel: Mulțumesc, Soare. Stelelor, bine ați venit la observator. Vi-l prezint pe ML și pe Roboțel și el un prieten bun. (Planetele fac câte o reverență în timp ce Gigel le prezintă) ML: (când îi este prezentată Halley) Am avut fericirea de a te vedea acum 30 de ani. N-am crezut că într-o viață de om am să te mai văd odată. Halley: Mulțumeste-i lui Gigel
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
a făcut apariția din celălalt capăt al holului. Fața lui păstra același aer de repaus feroce care mă derutase pe parcursul călătoriei, dar când s-a apropiat de noi, masca i s-a transformat: a executat în fața noastră o pantomimă de reverențe și ploconeli, iar eu m-am pomenit, la rândul meu, rânjind și dând copios din cap. Părul lui alb, rărit, arăta proaspăt pieptănat - aproape proaspăt spălat, de parcă descoperise o mică frizerie pitită în celălalt capăt al apartamentului. După ce a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
oprindu-ne pe noi să vorbim și pe ei să audă, și făcându-ne, printr-o crâncenă răsturnare de valori, să ne rușinăm de ceea ce-i mai bun în noi. Deprinderea de a zeflemisi distruge înțelegerea și sensibilitatea care înseamnă reverență. Să prețuim castitatea, nu ca pe un cod rigid, cenzorial, ci ca pe o formă de respect și blândețe, o respingere a promiscuității, un simț al delicatului mister al relațiilor umane. Să prețuim și să înfăptuim acele lucruri care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui? — Nu mi se pare grozav să apar dobitoc în ochii cuiva pe care îl respect. — Desigur, ai citit unele dintre cărțile lui. — Dac-aș fi avut o pălărie, mi-aș fi scos-o în fața lui, cu un gest de reverență. — Oricum, ai căzut la picioarele lui. — Mi s-au îndoit ochelarii. — Hai să ieșim să reluăm trânta și-or să se îndrepte. — Și vreau să mă uit bine la fratele tău. — La George? Încă mai am o vânătaie acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
inscripția Forza Petrolul! își ridică ritualic palmele, către ei, plecându-și maiestuos, cu o gentilețe exagerată, fruntea lui lucie și netedă. Apoi, rostește: Sunt Arhanghelul Uriel. Pace și împlinire vouă, tuturor, dragii mei prieteni! Ciudat, arătarea jerpelită, aplecată în onctuoasa reverență, radiază în efluvii un parfum seducător difuz, ca de paciuli. Sile nu percutează, cum era și normal, horăind netulburat și uniform, de-a-mboulea, cu capul său cât o baniță, scăpat pe ceafă. Vierme se sforțează să nu lepede coșul, ogârjit de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mâna enormă se ridică pentru a atinge buclele umflate de păr roșcat. — Și aceasta..., mâna atinge buzele groase și umede. — Aceasta, zice Brandy, este prințesa Brandy Alexander. Agenta imobiliară se lasă într-un genunchi, schițând ceva care aduce și cu reverență, și cu gestul pe care l-ai face dinaintea unui altar. Face o genuflexiune. — E-o mare onoare, zice ea. Sunt sigură că aceasta e casa care vi se potrivește. E-o casă pe care nu poți decât s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Romexpo, rezervat evenimentului. (...) «Organizatorii» erau reprezentați de o singură persoană din spatele unui calculator, care răspundea cererilor solicitanților, pe rând, fără să se grăbească. Un mister al târgului a fost și amplasarea toaletelor“. Iorgulescu o ține cu sincretismul Rompres: „Remarcând «cu reverență» efortul organizatorilor pentru reușita târgului, Iorgulescu a apreciat «generozitatea spațiilor», «calitatea cărților ca aspect, ca obiect grafic», ambele situate la «standarde occidentale, europene», ca și «deschiderea sincretică a târgului, care va include în program și alte manifestări culturale, precum proiecții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
pentru cartea pe care mi-ați dat-o prin doamna Pavel - e vorba de Paul et Virginie, am citit-o încă în penultima clasă de liceu, făcea parte din lecturile obligatorii la „franceză”. - N-am știut, zâmbi. Apoi, glumind o reverență, adăugă: „ Scuzați vă rog” și zâmbi în continuare. Dar atunci de ce ați mai ținut-o? - Am considerat că ar fi fost o grosolănie să v-o restitui chiar atunci, prin mătușa dumneavoastră, ați fi putut interpreta greșit. Gândeam să v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de coc, de tinerețea din vara acelui an, când amândoi coborârăm pe peronul gării orașului acesta. - Când plecați? o întrebai deodată, folosind fără să vreau pluralul. - Poimâine! Poate domniile-voastre mă-nsoțiți la gară, spuse și întrebuință râzând, drept răspuns, pronumele de reverență. Chiar asta vroiam să-ți spun, dar luată cu vorba era să uit. - Prea bine „doamnă”, glumii substantivând protocolar. Ea râse din nou. Și în seara aceea, pentru că era mult prea târziu, sau poate o tulburare a timpului, o condusei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
L., directorul unei edituri importante (pe celălalt nu-l cunoșteam, un tip mai Înalt și slab, cu mustață și ochelari, care mergea cu capul aplecat Într-o parte și nu spunea decît: „Îhîm, Îhîm“) s-a oprit, a făcut o reverență cam teatrală și a spus: — Sărut-mîna doamnă Christina. Ce mai faceți? — Bine, mulțumesc de Întrebare, răspunse ea indiferentă. — Vă salut, domnilor, numele meu este Pablo Cârlan, interveni și Pablo. Însă cei doi se Îndepărtară fără să-i răspundă. După aceea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]