37,636 matches
-
interzisese pe Blaga, Hortensia Papadat-Bengescu, Vasile Voiculescu, Ion Vinea, Ion Barbu, ca să mă refer doar la cîțiva care mai erau în viață în anii '50, sînt condamnabile fără circumstanțe atenuante. Așa cum am spus și altă dată, eu cred însă că revizuirea e obligatorie, mai mult, inevitabilă, doar că ea trebuie să țină seamă de toate aspectele vieții și operei scriitorilor. Criteriul moral e ineficient dacă le înlocuiește pe toate celelalte. Sadoveanu este cel mai mare prozator român din secolul trecut și
Sadoveanu, azi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15808_a_17133]
-
Maria Spiridon îi schițează un portret amplu și înțelegător, iar Adrian Dinu Rachieru se ocupă de critica de poezie a lui Gh. Grigurcu într-un articol cu va urma. Criticul însuși polemizează cu Ion Simuț pe tema canonului și a revizuirilor, reiterînd puncte de vedere pe care le cunoaștem, parte din ele publicate chiar în România literară în anii din urmă. Pledoarie pentru stagnare se intitulează textul împotriva lui Ion Simuț. Cronicarul crede că, cel puțin în premisele ei, poziția lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16166_a_17491]
-
nu-l agrea, pentru boieria lui țîfnoasă care, deși cultivat, nu înțelegea arta și, mai ales, poezia. Și, evident, nu-i împărtășea, într-o convorbire din salonul Kremnitzilor, opiniile (care erau și ale lui Maiorescu) în dezbaterile Parlamentului în chestiunea revizuirii articolului 7 din Constituție în problema încetățenirii evreilor, poetul îngăduindu-și să exprime, în chiar ziarul Timpul, alte, diametrale, puncte de vedere. Și scena finală din acest episod al romanului, cînd Carp "feudalul cu șase mii de fălci, trăit în
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
partidelor componente și a unui alt factor despre care nu s-a prea vorbit și pe care-l voi explicita în curând - rezultatului alegerilor din noiembrie 2000? Ce au promis câștigătorii alegerilor? Frânarea dacă nu chiar oprirea procesului de privatizare, revizuirea legii proprietății funciare, subvenționarea unor segmente nerentabile ale economiei etc., cu alte cuvinte încurajarea mai departe a indolenței și descurajarea spiritului de inițiativă. Iar populația a răspuns la acest otrăvit cântec de sirenă care a găsit rezonanță printre cei care
Când lenea ajunge să fie iubită by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16223_a_17548]
-
binele acestei ramuri culturale: ba conceptualizare, ba filologizare (studii și mai serioase), ba aducerea criticii la un nivel publicistic etc. Simona Popescu construiește o excelentă carte de critică, fără să-și enunțe emfatic intențiile de dărîmare a vreunui canon, de revizuire a istoriei literare etc. Veți întreba: ce fel de critică mai este și asta? unde îi sînt marile ambiții? Răspunsurile sînt inutile atunci cînd cartea te "prinde" ca un volum de beletristică sau, ca să măresc complimentul (din punctul meu de
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
sceptic cîrcotaș și pitoresc, așa cum s-ar putea crede din liniile citate mai sus? Poate pînă la un punct, în măsura în care se disociază de "eroismele actualizante", care "răscroiesc un scriitor", după un plac croitoresc, adică de excesele care pîndesc din direcția revizuirii. Dar sub acest strat incredul, descoperim un constructiv tenace, care țintește o performanță, cea de-a găsi "într-o operă atît de transparentă și de simplă" resurse de noi semnificații rezonabile. În calitate de constructor, înțelege a evita disproporțiile proiectului: Nu va
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
istoria literară proaspăt reperiodizată, observăm imediat cel puțin două momente în care bătălia canonică a despărțit apele: în momentul junimist de la 1865-1875, cu faimoasa polemică maioresciană împotriva romantismului, și în momentul sburătorist de după primul război, cu tot atît de faimoasele revizuiri lovinesciene. Actuala generație optzecistă pretinde același lucru pentru ea. Timpul îi va da ori nu dreptate. În ce mă privește, înclin să cred că paradigma postmodernă o înlocuiește pe aceea modernă exact în momentul în care Cărtărescu și compania își
Periodizări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16267_a_17592]
-
Precum vechii proletcultiști de odinioară, frustrații, lașii și ratații lăsau să se înțeleagă că literatura română se inventează acum, că înainte nu a fost decât un deșert spiritual etc. etc. că totul trebuie revizuit. Nu am nici o rezervă față de recitiri, revizuiri, ele sunt foarte necesare mai ales la noi, în lumea noastră culturală, înghețată în prejudecăți și căzută într-o veche și periculoasă autoadmirație. Numai că este important și cine face și "pe ce se bazează", vorba altui etern revizuit, Marin
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
în care să se simtă lejer, un nivel pe măsura înțelegerii sale. Romanul trebuie să fie precum viața: o față accesibilă oricui, iar celelalte, cele mai multe, doar celor cu informație, cultură și sensibilitate deosebite. Plecînd așadar de la aceste, să le zicem, revizuiri mi-am recitit un roman la care țin mult, Drumul cenușii. Și recunosc că n-am nici o emoție în fața timpului ce va veni. Am citit, mai zilele trecute, într-o foarte prestigioasă revistă suedeză, o cronică la această carte apărută
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
Nicolae Manolescu Un interesant articol despre revizuirile literare publică, în Familia, nr. 9, Ion Simuț. Intitulat Rezistența vechii ierarhii de valori, articolul examinează (sumar, dar complet) motivele care au făcut-o să pară de neclintit scara de valori stabilită la finele deceniului șapte și la începutul deceniului
Despre revizuiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16568_a_17893]
-
cea mai mare parte dintre observațiile criticului orădean. Mi-am propus să insist pe una sau două dintre ele, în speranța de a duce cu o jumătate de pas mai departe discuția. Ion Simuț vorbește, pe drept cuvînt, de trei revizuiri succesive în literatura postbelică: una, preponderent politică, în anii '50, legată de proletcultism; a doua, aproape integral estetică, între 1965 și 1975, care a creat o ierarhie critică paralelă cu ierarhia oficială; și a treia, aproape exclusiv morală, după 1989
Despre revizuiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16568_a_17893]
-
aproape exclusiv morală, după 1989. Cea mijlocie i se pare lui Ion Simuț a se fi dovedit cea mai eficace, pariind pe valori cu o mare rezistență. E normal să fie așa. Din mai multe cauze. întîi, fiindcă e singura revizuire estetică. Fără a mai lua în calcul, acum, împrejurările care i-au obligat pe criticii generației mele să procedeze la impunerea cu orice preț a esteticului, trebuie să spun că tocmai acest caracter specific literar, artistic, al revizuirii din anii
Despre revizuiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16568_a_17893]
-
e singura revizuire estetică. Fără a mai lua în calcul, acum, împrejurările care i-au obligat pe criticii generației mele să procedeze la impunerea cu orice preț a esteticului, trebuie să spun că tocmai acest caracter specific literar, artistic, al revizuirii din anii '60-'70 a jucat rolul decisiv în corectitudinea și durabilitatea scării rezultate. Proletcultismul anterior fusese comandat de oficialitate și mergea împotriva curentului firesc din literatură și a firescului literaturii înseși. Nu e de mirare că revizuirea adusă de
Despre revizuiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16568_a_17893]
-
artistic, al revizuirii din anii '60-'70 a jucat rolul decisiv în corectitudinea și durabilitatea scării rezultate. Proletcultismul anterior fusese comandat de oficialitate și mergea împotriva curentului firesc din literatură și a firescului literaturii înseși. Nu e de mirare că revizuirea adusă de el a fost fără viitor. Mai complicată este situația de după 1989. Accentul definitiv și irevocabil pus pe reevaluarea morală a izvorît din condițiile particulare ale revoluției anticomuniste. Dacă ne gîndim bine, nu se putea altfel. încă o dată, scriitorii
Despre revizuiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16568_a_17893]
-
în ograda lor. Nici o instituție culturală (și nu numai!) n-a cunoscut un proces la fel de lucid și de radical ca acela din literatură. Procesul comunismului s-a făcut în România doar în literatură. Reversul acestei stări de lucruri este că revizuirea n-a contat aproape deloc pe o reevaluare estetică. Din contra, încrîncenarea judecății morale a lăsat să se înțeleagă că valoarea literară ca atare nu mai intră în discuție. Mari scriitori au fost țintuiți la stîlpul infamiei. Reacțiile s-au
Despre revizuiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16568_a_17893]
-
nu trebuie tratat ca un simplu infractor. Părerea mea a fost din capul locului aceea că adevărul se cuvenea rostit, fără menajamente, dar că exclusiva reconsiderare morală, oricît de necesară în procesul comunismului, nu poate pretinde să fie o reală revizuire, care să schimbe ierarhiile. S-a întîmplat ce era de prevăzut: scara de valori stabilită cu treizeci de ani în urmă n-a putut fi înlocuită cu alta, în pofida libertății de exprimare și a contextului radicalizat de după 1989. Ion Simuț
Despre revizuiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16568_a_17893]
-
la îndemînă să scriu atît de răsfirat, mărturisește Ovidiu Pecican, trebuind să înving ba acuzele de sprijinire a adversarilor (și deci de concurență neloială în cîmpul revuisticii!) formulate de redacția-mamă, ba frînele cenzurate ale unor redactori șefi neinteresați în promovarea revizuirilor, însă foarte implicați în protejarea amicilor lor personali." (Menționez aceste detalii pentru că, în cei cincisprezece ani scurși între timp, asemenea conduite sînt departe de a fi dispărut, ba chiar s-au accentuat, într-un soi de restaurație discretă, deși coerentă
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
confuziei, a "haosului" care, antistructură fiind, e nu mai puțin un efect malefic al structurilor "noii orînduiri" de funestă memorie. Pe plan cultural, se impune conștiinței critice vigilente a lui Ovidiu Pecican stabilirea unui "nou canon", liberalizant sub egida lovinescienelor "revizuiri", operație deloc simplă, după cum prea bine știm, implicînd asimilarea zonelor interzise, în frunte cu diaspora, reexaminarea gloriilor epocii comuniste, precum Zaharia Stancu și Titus Popovici, "cîntărirea corectă" a opozanților și disidenților precum Paul Goma, analiza unor trăsături apărute pe parcurs
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
mediul îl poate influența, dar nu oricît de mult. Credea, totuși, că "bagajul" acesta, periodic dezorganizat de influențe, trebuie adaptat "călătoriei" pe care te pregătești s-o faci și, mai ales, momentului cînd pleci la drum. De aici nevoia de "revizuiri". Iconoclaștii care am devenit îi răzbună pe iconodulii care am fost. Despărțirile necesare, modelele lăsate în urmă (și, uneori, privite de sus) pe măsură ce ajungi să te "pricepi" (amintindu-mi, fără să fie vreo legătură, de "creșterea" intelectuală, deodată cu "descreșterea
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
care l-au precedat, Lovinescu a scris, nuanțat. Paginile de Critice în care și-a reetalonat instrumentele, spre a ocoli o rutină păguboasă pentru el și nedreaptă pentru autorii discutați, au ajuns, prin grija lui Ion Simuț, o singură carte: Revizuiri, publicată în 2003 la Paralela 45, cu o prefață de Mircea Martin. "E vremea unei revizuiri" sună, ambiguu, argumentul pe care îl aduce Lovinescu în sprijinul acestei utile actualizări critice a unor păreri vechi, sau măcar în parte învechite. Spune
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
instrumentele, spre a ocoli o rutină păguboasă pentru el și nedreaptă pentru autorii discutați, au ajuns, prin grija lui Ion Simuț, o singură carte: Revizuiri, publicată în 2003 la Paralela 45, cu o prefață de Mircea Martin. "E vremea unei revizuiri" sună, ambiguu, argumentul pe care îl aduce Lovinescu în sprijinul acestei utile actualizări critice a unor păreri vechi, sau măcar în parte învechite. Spune, mai apoi, că "trăim însă în timpuri neasemuit de rare". Constatarea e, în anii aceia, oarecum
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
Gherea, Brătescu-Voinești, Delavrancea sau Goga. Îi vor întoarce plata, cei "loviți" dintre ei, prin lipsurile pe care le vor găsi Istoriei civilizației române moderne. Dar nu simplele inimiciții și "așezări" periodice de tabere literare trebuie, în primul rînd căutate în revizuirile lovinesciene. Se conturează acolo, mai curînd, o efigie de critic responsabil, în felul în care a fost Maiorescu. Un critic - curator, pus să "îngrijească", în cunoștință de cauză, o moștenire. Lovinescu, "progresistul" de-al cărui nume se leagă "arderea etapelor
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
mlădieri firești, nu cu superbia antipatică a călătorului cu loc rezervat. O tradiție oarecum curtenitoare, care se impune fiindcă mai e de folos, nu pentru că vremea noastră i-ar datora reverențe, e cea pe care o caută criticul printre texte-fetiș. Revizuirile lui sînt, practic, o "denunțare" a "icoanelor" dragi, pe care ne-am învățat, suflete tinere, să le privim fără întrebări: "Răposatul Haret era ministru al Instrucției Publice și scria "d-selle"- pentru "domniei sale". Reformase întregul învățămînt. Rămăsese însă cu ortografia dascălului
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
-o, neputînd evita, cu sentimentul relativității tuturor judecăților, cu patimă bine strunită, cît să convingă fără să deruteze. Nu a căutat concluzii parțiale ci, precum cel mai "ingrat" dintre discipolii lui, un specific. O aceeași unitate de măsură, supusă periodic revizuirii, de la origini pînă în prezent. Dincolo de judecățile exagerate, de o anume forțare a "desuetudinii" ce refuza să vină (ca în cazul lui Caragiale), a reușit să producă, în critică, fenomenul pe care genetica îl numește "mutație mută": o mutație care
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
dispariția unui mental viciat, dominat de conservatorismul postideologic, de un "centralism" al opiniei ce nu îngăduie variațiuni, id est, spre a pune degetul pe rană, de un dogmatism care, chiar îngropat într-un verbiaj "democratic", nu e mai puțin constrîngător. Revizuirile - termen ajuns aproape peiorativ, din pricină că a fost răsucit la infinit de atîția pledanți ai stagnării - sînt frecvent refuzate, pe motivul că ar tulbura "stabilitatea", cultul valorilor, spiritul istoriei. Astfel disprețul totalitar față de public se prelungește prin disprețul față de "democratizarea lecturii
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]