896 matches
-
cheltuiesc și mai mult din profitul ... pe care nu-l au, își reduc rezervele, cei bogați continuă să profite... Urmează anii 2005-2006. Urmează criza... Răspunsuri și noi întrebări Răspunsul la criză nu constă în denunțarea unor vinovați. Este vorba de revoluționarea cadrului de inteligibilitate, spune J. Attali. Atât timp cât analiza și acțiunea împotriva crizei sunt bazate, pentru dreapta, pe "necesitatea transpunerii principiilor liberalismului", și pentru stânga pe "orientarea nostalgică spre statul-providență", nu pot fi întreprinse acțiuni fezabile pentru depășirea crizei. Criza nu
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
urmărește distrugerea credinței prin uciderea oamenilor și ruinarea instituțiilor sacre. Față de ateiștii revoluționari, Iulian Apostatul e oarecum scuzabil: el voia să înlocuiască religia cu altă religie, voind să opună creștinismului reîntronarea zeilor în care, poate, credea ca un halucinat. Dar revoluționarii ateiști vor să-l distrugă pentru a-l înlocui cu neantul. Și totuși e ceva tragic și comic totdeodată în violenta negație revoluționară. Negația nu are subzistență proprie și deci, nu poate sta prin sine însăși; ea e umbra afirmației
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
au ieșit din istorie, cel mult au ieșit dintr-o anumită istorie, dar asta e cu totul altceva. Marx a visat să iasă dintr-o istorie și să intre într-o altă istorie, ca și Hitler, altminteri, și ca toți revoluționarii lumii. Nietzsche, observă Foucault, a reluat tema sfârșitului timpului "pentru a o transforma în moartea lui Dumnezeu și în rătăcirea ultimului om; a reluat finitudinea antropologică, însă pentru a face posibil saltul prodigios al supraomului; a reluat marele lanț neîntrerupt
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
termen lung, pe când cea de-a doua poate oferi răspunsuri la probleme curente. Legându-ne mai departe de ideea ca trăim Într-o societate dinamica unde totul este În schimbare, unde oamenii de știință fac noi descoperiri care conduc la revoluționări ale diferitelor concepte, dar și domenii de activitate, putem spune că acest fenomen specific psihologiei are influențe ce se manifestă implicit și În domeniul creativității. În acest context, al procesului de creație, investite cu responsabilitatea de a conduce structuri sociale
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
termen lung, pe când cea de-a doua poate oferi răspunsuri la probleme curente. Legându-ne mai departe de ideea ca trăim Într-o societate dinamica unde totul este În schimbare, unde oamenii de știință fac noi descoperiri care conduc la revoluționări ale diferitelor concepte, dar și domenii de activitate, putem spune că acest fenomen specific psihologiei are influențe ce se manifestă implicit și În domeniul creativității. În acest context, al procesului de creație, investite cu responsabilitatea de a conduce structuri sociale
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
Iași, de prin provinții, spre a se uni cu frații lor din Capitalie și a căuta împreună lecuirea boalei ce muncea pe români de atâta amar de ani" („Anul 1848 în Principatele Române", I, p. 415). Apare contradictoriu faptul că revoluționarii vasluieni nu se manifestă explicit în momentul declanșării revoluției moldovene, dar, cunoaștem, anii de împotrivire 1846 - 1847, făcuseră ca Vasile Mălinescu, Teodor Rășcanu, Durmuz, Teodor Sion, grav persecutați și urmăriți, ei luaseră drumul exilului, fără a abandona lupta. Informații interesante
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
care îi proteja pe practicienii tradiționali de interferența susținătorilor medicinei moderne. Această zi este în continuare sărbătorită în China sub numele de „Ziua Doctorului Chinez”. Mai recent, după preluarea puterii de către comuniști în China, și mai ales în timpul „Revoluției culturale”, revoluționarii radicali au început să amenințe din nou anihilarea în masă a tot ceea ce este asociat culturii chineze tradiționale, inclusiv medicina și practica qi gong. Totuși, ca și înainte, arta qi gong a fost salvată de uitare datorită sprijinului oferit chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
are noroc În dragoste (nevasta Îi e „prea frumușică și prea tânără...”). Jocul de cărți e lăsat de o parte când se pregătește o acțiune insurgentă a boborului. În așteptarea semnalului de Începere a luptei pentru instaurarea republicii În Ploiești, revoluționarii in nuce inițiază un interesant mod de petrecere a timpului, În salonul hotelului central: „De cu seară din ajun, 7 august, mai mulți conspiratori, Între cari și Stan Popescu, așteptând vești (de unde? istoria nu poate Încă spune), jucaseră, În salonul
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
persoane în organizația testată: „resemnații” - oamenii care se complac în situația actuală, pe care o percep ca fiind pozitivă; „respinșii” - se simt foarte nesiguri de situația lor la momentul respectiv în organizație, percepând mediul de lucru ca fiind unul ostil; „revoluționarii” - pentru care ideea de schimbare și progres se află la loc de cinste, ei apreciind schimbările radicale și rapide ce au loc în organizație. Bineînțeles că, odată nominalizate persoanele din cele trei categorii, cercetătorul poate utiliza analize ulterioare vizând distribuția
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
cumpere la prețuri exorbitante. Acțiunea lor de formare ca rasă, deși a fost dificilă și mult disputată de chinologii vremii, nu s-a oprit aici, ci a culminat cu altele și altele care au dus, În cele din urmă, la revoluționarea calităților și frumuseții acestor câini-lup. Printre aceste acțiuni rămâne În istorie aceea Începută În data de 3 aprilie 1899, la Karlsruhe, din vestul Germaniei, când von Stephanitz a găsit și a cumpărat pe reproducătorul „Hector”, căruia i-a schimbat imediat
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
Galați, În anul 1838, mutat la București În mai 1842, cu acest prilej stabilindu-se și primele relații politice, urmate de cele culturale, prin plecarea unor tineri români la școlile și universitățile belgiene. În Belgia și-au continuat activitatea politică revoluționarii români de la 1848, care au editat la Bruxelles, după anul 1852, publicația intitulată Republica Română, iar În 1856 Steaua Dunării (L’Etoile du Danube). Ideea unirii Principatelor Române s-a bucurat de simpatie În rândurile opiniei publice belgiene, date fiind
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Oana Mirela Axinia () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93531]
-
perioade lungi de timp în cursul cărora trimit bani în țara din care provin. Atunci când familii întregi migrează, acestea sunt cel mai adesea tratate ca străine, rareori asimilate, copiii născuți în țara gazdă putând să nu primească cetățenie. Într-adevăr, revoluționarea telecomunicațiilor a conferit o anumită permanență acestui statut temporar. Ieftină fiind, tehnologia eficientă dă posibilitatea grupurilor să mențină legăturile cu cei de acasă și să prezerve cultura specifică locurilor de proveniență. În prezent câteva studii importante asupra culturilor etnice arată
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
a fost lansată în 1996, de către comisarul de atunci Edith Cresson, cu prilejul Anului European al Educației Permanente, printr-un discurs în care indica ceea ce considera drept cele mai importante recomandări ale Cartei Albe. O recomandare prin care se dorea revoluționarea educației forței de muncă era Cardul European de Competențe Personale (European Personal Skills Card), destinat să acrediteze abilitățile de muncă care nu au fost acoperite de diplomele eliberate de școli, inclusiv școlile vocaționale. Cardurile de competențe personale sunt "dosare care
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
ele chiar a primit premiul întâi într-o competiție științifică 25. Conceptul unei „frontiere naturale” - care avea o conotație strategică și politică, dar nu și una științifică în secolele al XVI-lea și al XVII-lea - a fost reinterpretat de revoluționarii francezi în sensul de frontieră „corectă” din punct de vedere geografic. În anii ’70-’80 ai secolului al XIX-lea, opinia publică britanică a discutat serios despre problema „frontierei științifice”, adică o frontieră care să corespundă rațiunii și care, în
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
că instalarea dezechilibrelor de care am amintit s-a declanșat în același deceniu opt al secolului trecut când preocuparea pentru câștigul imediat a devenit prioritară, iar termenul scurt a început să capete preeminență în defavoarea perspectivei, a cercetării care să favorizeze revoluționarea periodică a inovației. În sfera cercetării, aceste tendințe au luat forma unei constrângeri: cea a încadrării în tiparul unui calcul economic. Dacă în primii ani, acest lucru a favorizat chiar o explozie a inovației, pentru că fântâna creației exista deja, pe măsură ce
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
să folosească aproape orice modalitate pentru a înlătura amenințarea reprezentată de blocul sovietic. N-ar fi avut nimic împotrivă dacă aceste mijloace ar fi presupus sprijinirea dictatorilor anticomuniști; acest scenariu era preferabil din punct de vedere moral celui în care revoluționarii marxiști ar fi ajuns la putere, suprimând libertatea și eliminând orice șansă de adoptare a unor eventuale reforme. Cealaltă tabără era de părere că cea mai bună metodă de combatere a comunismului era susținerea consecventă a principiilor umanitare. America nu
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
beneficiară a postcomunismului românesc, aflată în competiție atât cu vechea societate comunistă (actuala țărănime și urmașii proletariatului comunist), cât și cu elitele diverselor alternative ale tranziției postcomuniste, între care foștii proprietari ai perioadei interbelice, elitele „minoritare” - de la intelectualii disidenți, la „revoluționarii anticomuniști” -, clientela lor economică și administrativă și, nu în ultimul rând, capitalul străin care, împreună cu grupurile sociale dependente de acesta, joacă un rol cu totul special, care nu se limitează în nici un caz doar la maximizarea profitului, dar poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
industrial din mediul urban, căruia îi erau asociate și subordonate instituțiile anexe ale salariaților prestatori de servicii pentru proletarul industrial - de la medici și profesori până la vânzători, polițiști și funcționari în administrația de stat. Un sistem paralel de distribuție funcționa pentru „revoluționarii de profesie” ai Partidului Comunist, de asemenea salariați, dar într-o economie paralelă cu cea dominantă. Or, pentru întreaga perioadă a tranziției comuniste, normalitatea socială nu a cuprins niciodată mai mult de o minoritate a populației. La sfârșitul comunismului, proletariatul
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
relația cu statul, adică cu clasa politică. Statul (clasa politică) intervine în sistemele de distribuție - și în structura de normalitate socială - fie direct, ca în cazul subvenționării directe a unor categorii socio-ocupaționale (funcționarii de stat, polițiștii, ofițerii etc.) sau politico-sociale („revoluționarii”, intelectualitatea culturală, foștii proprietari etc.), fie indirect, prin influențarea semnificativă a pieței, care poate merge de la subvenționarea prețurilor de cost și acceptarea arieratelor ca mijloc de finanțare a producției și reeșalonarea preferențială a datoriilor clientelei politice și până la privatizările preferențiale
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
distribui „vinovățiile” în societate în detrimentul populației și nu în detrimentul politicienilor. Insuficienta schimbare a realităților - instituții economice, sociale, culturale etc. - era din vina politicienilor; insuficienta schimbare a mentalităților rămânea vinovăția populației. Intelectualitatea postcomunistă românească a procedat exact la fel ca și „revoluționarii” comuniști, cu singura diferență că a inversat termenii „buni” și „răi” ai ecuației: rămășițele mentalităților comuniste au devenit termenul „rău”, în vreme ce mentalitatea burgheză a devenit termenul „bun”. Cealaltă particularitate a paradigmei mentalităților comuniste este că are darul de a produce
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
ai lumii“ (2, 183). Ei chiar credeau că „barierele pe care deosebirile naționale le ridică între popoare, [...] toate îngrădirile acestea, care rezultă din mulțimea de limbi, stau în cale progresului“ (2, 190). Ca atare, noua societate, pe care o visau revoluționarii, „nu poate fi dar clădită mai liberă și mai fericită decît pe o temelie anațională“(2, 185). Argumentele seminariștilor nu erau de neglijat. „Civilizația omenească nu poate fi asimilată de un popor decît în forma culturii sale proprii, [afirma seminarisul
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
locul acestora îl ia instituția „județului sătesc”, format din preot și trei membri aleși, judecând toate pricinile ivite în comună. Regulamentul Organic continua să exercite în împărțirea dreptății influența sa de clasă. Găsim aici, încă una din pricinile pentru care revoluționarii de la 1848 au pus pe foc acest Regulament, considerat ca un instrument de aservire a poporului. Odată cu Unirea Principatelor, a urmat introducerea Constituției după modelul belgian și introducerea legislației din Apus, care n-au corespuns întru-totul tradiției și modului de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cu obediență și cu spirit reducționist în peisajul cultural românesc. Prin articole și studii precum Chipul lui Lenin în literatură (1949), Eroul revoluționar al literaturii sovietice din primii ani de după Marea Revoluție Socialistă din Octombrie (1963) sau Literatura revoluției și revoluționarea literaturii (1967), apărute în „Viața românească”, „Romanoslavica”, „Revista de istorie și teorie literară” ș.a. se încearcă și „transplantul” modelului sovietic. Publică, sub pseudonimul Corneliu Rădulescu sau fără semnătură, materiale de propagandă, probabil solicitate, și pe care era oricând dispus să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288494_a_289823]
-
denumirea sugera existența unei grupări formate din lideri politici aflați în emigrație sau în țară care militau în favoarea schimbărilor fundamentale. Dar poate cel mai important era faptul că principiile menționate în documentul amintit se regăseau și în actele promovate de revoluționarii din Țara Românească 19. Remarcabili deveneau cei care-și desfășurau activitatea în Muntenia și Moldova, de formație liberală, și care din perspectiva mentalității lor, a modului în care vedeau raportarea la marile provocări ale perioadei puteau fi numiți legaliști. Printre
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
acesteia, cu multă forță a intereselor micilor centre urbane. Prin propuneri precum cele menționate se producea alăturarea lui I.C. Brătianu unui grup din care mai făceau parte: C.A. Rosetti, N. Bălcescu, I. Ghica 30. Dincolo de propuneri precum cele amintite, revoluționarii radicali reușeau să transmită mesajele și proiectele lor de modernizare a societății cu ajutorul comisarilor de propagandă, dar și al unor documente precum "Proclamația de la Islaz" sau "Dorințele Partidei Naționale" (acceptată ca fiind creația lui M. Kogălniceanu), ambele meritorii, mai ales
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]