165,466 matches
-
top al prezențelor autorilor pe rafturile buchiniștilor și că acest nevinovat calcul poate fi un posibil barometru al preferințelor cititorilor, al politicilor editoriale dintr-o anume perioadă sau al schimbărilor de canon. Astfel, trei motive explică, în primul rând, numărul ridicat din anticariate al unor cărți sau autori: fie au publicat foarte mult, fie au fost publicați în tiraje foarte mari sau reeditați constant, fie pur și simplu nu se mai citesc. Dintr-un motiv sau altul (lesne de ghicit oricum
Scriitorul frate cu anticariatul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13494_a_14819]
-
noi din Mulțimea singurătate probabil că da. E chiar posibil ca ea să fie mai aproape de sensibilitatea cititorilor de astăzi, pentru că înlocuiește nonfigurativul modern cu figurativul din postmodernitate, mai pe gustul contemporanilor, firește. Rămîne însă de văzut dacă se va ridica la înălțimea poeziei „înalte” care l-a făcut celebru pe autor și i-a asigurat un loc în istoria literară.
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
istorice care a alungat literatura și literatorul tot mai departe de scena conștiinței publice. În plin triumf al individualismului (tradus în literatură printr-un autobiografism ubicuu, hedonist sau dezabuzat, clasic sau “postmodern”), Houellebecq își precizează la maximum contextul și-și ridică protagonistul la coeficientul general. În plin postavangardism și postexperimentalism, el scrie inspirîndu-se din limpezimea și sentențiozitatea scriiturii realiste de secol XIX - pentru care-și manifestă explicit predilecția, sau din marile povestiri parabolice ale secolului recent încheiat. În plină epocă a
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
haiku-ul pîntecului ei pulsează. toate obiectele plutesc/ dansează ca în interiorul unei lacrimi. o carte-i poposește/ între buze. o gustă. biblioteca/ o tabacheră cu tutun din Țările de Jos/ toate o amețesc și o fac mai ușoară. cînd/ își ridică privirea pe unul din rafturi/ într-un borcan cu ploaie o mică făptură aidoma ei/ dar nu mai mare decît un ciorchine de strugure./ cornul încă moale/ și transparent departe de a fi/ o lance e încă bont pe frunte
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
ocupe un scaun la masa aceea, pe care, în gândul lor, poate că și visau s-o răstoarne... Se iscau certuri și discuții violente... Cei mai nărăvași erau simboliștii. Macabrul poet Obedenaru ne citea poeziile numai la miezul nopții. Se ridica solemn și, cu voce alui groasă de bas, tuna: Metal oribil: revolver! Ești trăsura de unire Între viață și mister! Mă întrebi ce cred eu despre proza noastră de azi. Admir puterea de lucru a romancierilor, - se scriu multe romane
Masa intelectualilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13513_a_14838]
-
trăi o perioadă fericită a vieții lui. A fost o aventură complexă. În ceea ce privește intervenția mea, ea pornește de la o idee mai veche, aceea că literatura antică greacă este exemplul cel mai nobil al felului în care scriitorii puteau să se ridice deasupra patimilor politice, șoviniste, naționaliste etc. etc. Faptul că rapsozii greci au putut povesti peripețiile dușmanilor în mod obiectiv, fără a cădea în capcanele naționaliste, este semnificativ și exemplar. Ei au dat întregii literaturi universale, prin refuzul de a compromite
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
cei care povestesc întîmplările și conflictul sînt elenii sau troienii. Ceea ce este minunat! Eu susțin azi că, din nefericire, sensul moral, etic al literaturii antice a fost uitat și abandonat, așa încît avem foarte puține cazuri în care literatura se ridică deasupra pasiunilor politice ale momentului. RB: Să ne întoarcem la literatura Estului și Sud-estului european. Din moment ce procesul comunismului nu a fost încă, juridic vorbind, serios început, necum dus pînă la capăt, poate literatura să-și asume menirea de a-l
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
pun probleme. Sînt atît de absorbit de carte, încît nu am timp să-mi pun probleme de ordin teoretic. Tot ce pot face este să încerc să scriu cît mai bine cu putință. A-mi pune astfel de probleme îmi ridică mereu noi dificultăți în cale, îmi creează îndoieli. Iar problema mea este aceea de a nu-i dezamăgi pe cei care, de la început, au în mine o încredere pe care eu nu am împărtășit-o niciodată... Fiindcă de multe ori
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
loveau adânc în ficat combinați cu miorlăiturile isterice ale „solistului”. Ca și cum asta n-ar fi fost destul, șoferul - o huidumă rasă în cap, îmbrăcat sumar, dar plin de fierăraie lucioase pe brațe și pe piept - a început să chiuie animalic, ridicându-se de pe scaun și rotind viguros, ca și cum ar fi mânuit un lasou invizibil, un braț solid, „lucrat” în îndelungate ore la sală. Mulțimea a înmărmurit, incapabilă să reacționeze la apariția coșmarescă. După ce mașinăria infernală a dat colțul, o femeie de lângă
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
Internet, se pot observa - în registrul familiar juvenil al românei vorbite-scrise - multe noutăți, dar și surprinzătoare persistențe ale unor fenomene mai vechi. O lungă discuție despre legitimitatea și utilitatea copierii (în Forum ComputerGames, 2001) permite să se constate frecvența destul de ridicată cu care apar, în limbajul tinerilor, formele fără sufixul -ez ale verbului a copia; mai ales la conjunctiv, la persoanele I și a II-a singular și a III-a singular și plural - “eu am dat ieri teza la mate
Vechi și nou by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13514_a_14839]
-
anului II de Jurnalism, de cele mai multe ori printre membrii propriei familii - bunici, străbunici, apoi vecini și prieteni de familie. Subiecții au între 70 și ceva și peste 100 de ani, sînt majoritar femei (poate pentru că media de vîrstă e mai ridicată în rîndul lor, poate pentru că intervievatorii sînt ei înșiși predominant tinere femei), provin fie din mediul urban (uneori din rîndul societății bune de dinainte de 1947), fie din cel rural (chiar dintre cele mai sărace), din Ardeal (cîteodată strămutați în Capitală
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
satul lui din Giurgiu, avea cruce-n cimitir și slujbele de pomenire gata făcute. Pentru Natalia Radu, războiul a-nsemnat fuga din Basarabia natală, o dată cu intrarea rușilor; au venit apoi românii, Natalia și familia ei s-au întors, și-au ridicat iar casa și acareturile, pentru ca patru ani mai tîrziu să ia din nou drumul Regatului, lăsînd în urmă totul părăsit și cîinii urlînd. I-au dus la Brăila, cu șlepul peste Prut, Ștefan și Ioan Chirilă (bunicul și, respectiv, tatăl
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
Magdei Cârneci din perioada 1979-2002. El conține răspunsuri la interviuri și diverse anchete literare, mici studii de literatură comparată, critică și teorie literară, amintiri, texte prezentate la diverse colocvii internaționale și chiar unele încercări de analiză politică. Dincolo de aspectele punctuale ridicate de fiecare text în parte, această carte poate fi citită și ca o foarte interesantă trecere în revistă a mutațiilor suferite de scrisul Magdei Cârneci în douăzeci de ani de carieră. Comparînd textele în succesiunea lor cronologică este evident faptul
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
literatura română s-a instaurat tradiția deplângerii soartei scriitorului în cadrul societății lui inadecvate și deplângerea soartei proprii, a poporului și a țării de către scriitori nevolnici.” Am citit, pe gânduri am căzut, lovindu-mă destul de tare, într-un târziu m-am ridicat, pentru întâia oară fără să mă lamentez - cu toate că sunt de felul meu plângăcios - pentru colegii din paragraf nu garantez, nefiindu-mi apropiați. Cine este acel Don de Lillo iarăși nu știu și mă tem că nici n-am să aflu
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
de a fi. Erau casa lui, locul lui. Era cochilia care îl proteja». Brusc, corpul ei e cuprins de un frison intens și scurt. Privirea fixează năucită un cuvînt din text. Cîteva clipe întîrzie în starea asta. Apoi, fremătînd se ridică și căută în raftul cu cărți. Ia dicționarul, găsește cuvîntul care nu-i dă pace, îi află înțelesul pe care și-l notează cu creionul pe un caiet de matematică nescris: «cochilie, s.f. 1. Înveliș calcaros sau silicios al unor
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
Elocventă este opinia lui La Bruyère: „Omul ridicol este acela care atîta vreme cît rămîne astfel are înfățișarea unui prost. Prostul nu scapă niciodată de ridicol - este caracteristica lui; mai cade cîteodată în ridicol și cîte un deștept, dar se ridică”. Dacă la greci ridicolul se opunea virtuții iar la romani se opunea civilității, la francezii din era clasicismului indica o lipsă de judecată, o ignoranță (în speță în conduita socială). Prostul se arăta vitregit de le bon sens, neputînd reprezenta
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
a valma, și pe Iliescu, și pe Năstase, și pe Vadim Tudor (deși acesta, culmea, n-a fost membru de partid!), și pe Păunescu și întreaga „directocrație” îmbogățită fabulos după 1990. Împotriva unui proces al comunismului în est s-ar ridica - n-o să vă vină să credeți! - o bună parte din intelectualitatea occidentală. Netrăind nici o clipă oroarea lagărelor bolșevice și nici exterminarea prin înfometare sau prin miile de ore petrecute la cozi în speranța kilogramului de zahăr și-a sticlei de
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
putrede ale corectitudinii politice, un fel de a da replici generale la fenomene particulare. Pentru că una e să te revolți împotriva cinismului atâtora dintre „promotorii” transnaționalelor, și alta să respingi cu indignare aceste formule în numele neputinței tale de-a te ridica la nivelul propriilor vise de mărire. Nu știu câți dintre degenerații gen Naom Chomsky, inamic nevrotic al ideii de capitalism, și-ar abandona avantajele catedrelor occidentale pentru a veni să trăiască din două sute de dolari la, să zicem, Universitatea din București. Sau
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
le coordonați. Ce ați putea să ne spuneți despre această înflorire a cercetării asupra imaginarului în a doua jumătate a secolului al XX-lea, a stării sale actuale a viitorului ei în secolul al XXI-lea? limitează problematica imaginarului și ridică un anumit număr de dificultăți de traducere linvistică și de transpunere culturală a acestui cuvînt și a acestui cîmp de investigație a artelor și științelor umane. Și totuși în producția universitară franceză acest cuvînt a cunoscut în ultimii 40-50 de
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
-i înlătura de la putere. Scenariul e simplu, și cred că nici n-a fost măcar nevoie să fie consultați băieții de la „dezinformare” pentru a-l pune în aplicare. Din moment ce Stolojan a devenit un pericol real, trebuia urgent să i se ridice în față niște baricade. Ele nu puteau veni, firește, dinspre Putere, pentru că n-ar fi avut nici o credibilitate. Ca dovadă, scheunăturile lui Agathon au avut efectul contrar: ele au arătat o putere... neputincioasă, văităreață ca o babă lovită de reumatisme
Popeye-marinarul ia lecții de greacă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13586_a_14911]
-
dacă Stolojan nu putea fi doborât din exterior, s-a încercat contracararea din interior. Și așa a ajuns Băsescu la „Realitatea TV”, beneficiind de-un tratament de lux din partea păunescului: limbi grețoase de sus până jos, laude deșănțate și mingi ridicate la fileu. Cu unicul scop de-a dovedi că sondajul CURS minte, că adevăratul candidat serios nu e cel indicat de public, ci Popeye-marinarul-cel-atotputernic. În disperarea lor, pesedeii au acceptat chiar ca o sumă de oameni de-ai lor să
Popeye-marinarul ia lecții de greacă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13586_a_14911]
-
cu persoana lui Ștefan Cazimir; eu, cel puțin, nu am știut niciodată numele vreunui alt membru de marcă al acestei formațiuni politice) a jucat rolul unei supape menite să regleze prin bună dispoziție, relaxare și (uneori) bagatelizare, presiunea (adesea) prea ridicată din cele două camere (parlamentare). Metoda era simplă și mai întotdeauna eficientă. Pe fundalul unor dezbateri excesiv de încinse, degenerate uneori pînă la nivelul injuriilor și al atacurilor la persoană, apărea la tribună, diafan, președintele PLS, care rostea cel mai adesea
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
cu care nu se glumește. Și apoi, ca membru al comisiei juridice, politicianul Ștefan Cazimir ar trebui să știe că, din punct de vedere formal, Nicolae Ceaușescu era la vremea respectivă reprezentantul majorității. Fusese ales cu 99,9%, mass-media îl ridica în slăvi, scriitorii îi dedicau omagii, iar „oamenii muncii” îi scriau telegrame de adeziune. Cine contesta în anii ’70-’80 această stare de lucruri? Dacă exista o altă majoritate de ce nu se manifesta în vreun fel? Ceaușescu ar fi putut
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
unele femei din sat lucrează acolo (una din ele, macaragiță, are brațul gros cît trunchiul unui bărbat și bea o oală de cacao cu lapte dimineața). Umbrarele de viță au rămas aceleași, dau umbră generoasă și nepăsătoare, praful ulițelor se ridică, implacabil și dobrogean, la fiecare pas mai apăsat. este moleculară, pierzîndu-și forma mereu pentru a rămîne și renaște, într-un timp fără descriere. Vama-i o stare între doi mai, a tale of two villages. Căci sufletele noastre bune și
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
versuri din volumul Neguri albe (1920): „Amanta mea sublimă - Depărtarea”, „Rătăcesc și drumăresc neîncetat”, „M-am născut cu dorul de lucruri uriașe”. Sau din volumul Versuri (1925): „Cu ce-am stricat dacă-am voit să lupt, să-nving, să mă ridic... “, „uriașa bogăție de a nu avea nimic!...”. Și, ca o continuă escaladare a barajelor geografice: „O, plecările, plecările, plecările/ cu toate porturile și din toate gările,/ pe toate mările și spre toate depărtările.” Asemenea versuri, pe fondul lor afectiv și
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]