1,947 matches
-
ia atitudini declarate care pe urmă le pot fi păgubitoare, dar de la care le-ar veni oarecum să mai dea înapoi; nu rareori împrejurarea e mult mai prejos de asemenea gesturi, iar cel în cauză se mai acoperă și de ridicol, fie că perseverează fie că nu. Nu e mai puțin adevărat însă că și prudența poate fi lipsită de măsură. Din exces de prudență se pot rata mari șanse. Nu numai șanse materiale, dar și (ceea ce multora poate că nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mari șanse. Nu numai șanse materiale, dar și (ceea ce multora poate că nu le spune nimic) mari șase morale. În definitiv, de patru secole de când râdem de Don Quijote nu încetăm totuși să-l și admirăm. Pe cât e ingeniosul hidalgo de ridicol, pe atât e totuși și de impunător, în vreme ce toți cuminții aceia care-l batjocoresc sunt nu ridicoli, dar derizorii. Chesterton a scris o carte, The defendent, în care se face apărătorul unei serii de valori discreditate, între altele și al
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nimbul (derizoriu astăzi) al acestor hărțuieli, cărțile scriitorilor au continuat să apară În România comunistă și ele au vorbit În mod cert alt limbaj decât cel tot mai rudimentar, mai agresiv, mai sufocant al Puterii. Cu toate limitele (inclusiv artistice), ridicolul, falsele iluzii și chiar consecințele nefaste În planul societății civile, aceste cărți constituie ele Însele expresia unei rezistențe culturale, desfășurate public, față de agresiunea puterii, a cărei tentativă constantă a fost de a impune, În același spațiu comunitar, un limbaj unic
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fi trebuit să fie. Nouă ni se pare cel mai adesea (deși am trăit atunci și acolo) incredibil, nu ne recunoaștem, nu ne face plăcere să ne recunoaștem. Rezistența are În conținut mult ridicol și eu mă recunosc În acest ridicol, nu În eroicul invizibil. Tu Întrebi, Marius, dacă am Încercat o identificare Între rezistența prin literatură și societatea civilă. Nu, și cred că literatura nu a vrut În epocă (din păcate) să țină locul societății civile - sintagma nu circula pe
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care se joacă viața și moartea, un prag existențial mai ridicat provoacă efecte mai puternice, În vreme ce În fața unei situații În care stai totuși În casă la tine, nu În celulă, numai că nu ai ce mânca, se naște mai degrabă ridicolul; iar ridicolul trebuie frecventat nu cu starea și nu cu instrumentele tragediei, ci cu cele ale dramei, ba poți să ajungi chiar spre melodramă și să spui: ce mare lucru! Deci sunt situații diferite, dar eu nu Îmi Îngădui să
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
joacă viața și moartea, un prag existențial mai ridicat provoacă efecte mai puternice, În vreme ce În fața unei situații În care stai totuși În casă la tine, nu În celulă, numai că nu ai ce mânca, se naște mai degrabă ridicolul; iar ridicolul trebuie frecventat nu cu starea și nu cu instrumentele tragediei, ci cu cele ale dramei, ba poți să ajungi chiar spre melodramă și să spui: ce mare lucru! Deci sunt situații diferite, dar eu nu Îmi Îngădui să spun că
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
să citească în absența autorității magistrului, singur deținător al cheii interpretării. Forma nouă permite un raport direct cu textul, nemijlocit, deci fără distorsiuni intelectuale ori constrângeri ideologice. Schimbarea formei dar și schimbare a fondului. întrebările sterile, tehnice, stridente, la limita ridicolului, dragi scolasticii fac loc unor interogații mai puțin preocupate de cer decât de pământ. Sunt reînviate morala, etica și politica, umaniștii se ocupă mai puțin de Dumnezeu și mai mult de oameni. Amănuntelor despre viața îngerilor, a lui Dumnezeu, a
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nevoie de atâtea pagini? Un portret rapid, dar schițat cu talent de către Stefan Zweig, Montaigne, PUF, Qvadrige. Este cartea la care lucra atunci când s-a sinucis, în Brazilia. Un Montaigne cosmopolit, umanist, tolerant - deci evreu, Teză împinsă până la extrem, până la ridicol, de către Sophie Jama, Povestea evreiască a lui Montaigne, Flammarion. Pentru ea, Montaigne este evreu fără cea mai mică umbră de îndoială îfapt care rămâne de demonstrat: echivalența stabilită între Louppes și Lopez, așadar cauza iudaității nu se bazează pe nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
semeni; recuzarea tuturor puterilor în afara celei pe care o obținem asupra propriei noastre persoane; natura soteriologică a filosofiei; rolul cardinal al educației în structurarea unui temperament filosofic; necesitatea imperioasă de a struni energiile animale din om; inegala valoare a existențelor; ridicolul valorilor artificiale - cum ar fi orgoliul sportiv; critica necumpătării alcoolice; refuzarea tuturor formelor de atașament, oricare ar fi ele; desconsiderarea paternității etc. Odată interpretate, aceste istorioare arată toate că există o distanță mare între ideea de greșeală îndeobște asociată lui
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai apese pe trăgaci... -2Hedonistul asasinat. Protarh joacă de la un capăt la altul rolul prostănacului. Intervențiile lui se rezumă la vreo zece rânduri într-un dialog de o sută cincizeci de pagini. Iar luările lui de cuvânt strălucesc printr-un ridicol desăvârșit: el nu înțelege, cere să i se repete, repetă el însuși, întreabă pentru a fi sigur că a înțeles, lasă întrebările fără răspuns, răspunde alandala sau prea tarziu. Când ia cuvântul, o face pentru a aproba, a consimți, a
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
printre primii palatele conceptuale dincolo de bine și de rău. Lumea merge, târâș-grăpiș, pentru că majoritatea oamenilor se mint, se iluzionează, construiesc decoruri de teatru în care-și spun povești. Pentru a nu privi în fața mizeria propriei lor existențe, tragismul destinului lor, ridicolul oricărui divertisment social și ineluctabilitatea dispariției lor anunțate. De unde și delirul lor de invenții, tehnicile puse la punct pentru a evita să privească ceea ce trebuie văzut. Negare, rea credință, refulări, proiecții, bovarism, tot atâtea mecanisme de apărare organizate timp de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
el inventează astfel libertinajul în forma lui modernă. în această privință, Lucrețiu este contemporanul nostru. Evident, învățătura lui se află la antipozii creștinismului, care proslăvește virginitatea, celibatul, asceza și se decide să tolereze sexualitatea doar pentru a nu se expune ridicolului de a profesa o doctrină nepracticabilă, față de care credincioșii să-și ia zilnic anumite libertăți! Asociind sexualitatea, iubirea și procreația, supunând de altfel regimul sexual unui a priori sentimental și afectiv, Părinții Bisericii elaborează gândirea dominantă pentru întreaga noastră civilizație
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
consumul de spirtoase ("Ziua", 2006) [băuturile spirtoase] Un maidanez a ucis un japonez (JN, 2006) [un câine maidanez]. 2.2. Tiparul adjectivelor substantivizate cu referință abstractă este special: S-a aventurat în necunoscut Admiră misticul A trecut de la sublim la ridicol. În ciuda naturii sale virtuale, suportul elidat rămâne totuși prezent: marele, inutilul, frumosul sunt percepute drept "caracterul comun a tot ceea ce este mare, inutil sau frumos". Pentru că suportul nu are sens lexical, adjectivul funcționează mai degrabă ca un fel de nume
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
ceea ce este cunoscut în legătură cu pozițiile filosofice ale autorului. Însă unii contemporani nu au prceput această ironie, care în text nu reiese cu putere decât începând cu al treilea paragraf. Al doilea paragraf se prezintă ca un raționament economic foarte serios: ridicolul din al treilea paragraf este cel care permite reinterpretarea sa retroactivă sub forma unei ironii: Popoarele din Europa, după ce au exterminat pe cele din America, au trebuit să reducă la sclavie pe cele din Africa, pentru a se folosi de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dorește să respingă o percepție eronată a femeii în epocă, înfățișată doar ca victimă a iubirii și a trădării masculine. Personajele masculine sunt la fel de ironizate, sunt caracterizate drept „fățarnici”708. Asistăm la o feminizare a lor, pentru a le spori ridicolul, acționează precum femeile, de aceea sunt tratați ca atare: „Legenda femeilor cinstite a fost gândită ca un poem despre bărbați, nu despre femei, și în mod special despre două categorii de personaje masculine, oricât de curios ar părea: cei care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ele, reunirea în aceeași categorie a celor omogene și respingerea celor discordante, în final urmărindu-se utilitatea descoperirilor produse prin puterea imaginației. Gustul este un simț intern care permite delimitarea ideilor frumoase de cele urâte, a celor decente de cele ridicole. Este de remarcat că imaginația se aseamănă cu gândirea divergentă, iar judecata cu gândirea convergentă (aceste atribute ale gândirii vor fi tratate în §4.1.1.2). Gustul este un supliment la judecată, de factură estetică, care conferă în primul
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
creative sunt dispuse să-și asume asemenea riscuri. Ele deschid drumul noilor tehnologii, care nu se lasă intimidate de critici și care mai târziu, când ideile lor se dovedesc perfect funcționale, sunt lăudate și aclamate în cor. 2. Teama de ridicol Frica de a nu părea ridicol este una dintre cele mai vechi, apărând din primii ani de viață, și este totodată foarte greu de îndepărtat. Copiii, în jocul lor, își provoacă adesea stări de râs. Pe lângă bună dispoziție, din nefericire
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
unei agrafe de birou, iar apoi să citească lista. După cele două minute numărul de răspunsuri este relativ mic, deoarece cuvintele „să citească lista” au rezonat puternic în mintea subiectului. A intervenit una din cele mai puternice bariere: teama de ridicol. Persoana s-a gândit la o utilizare anume, a evaluat-o ca fiind naivă sau inadecvată și a refuzat să o noteze. În mod normal, dacă se cere unei persoane același lucru, dar fără sintagma „să citească lista”, numărul de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
de a fi ridicol sau tendința evaluării fiecărei idei. Este util ca la începutul ședinței, dacă sunt mulți participanți noi, să facă o prezentare scurtă (de 10-15 minute) despre gândirea divergentă și despre blocajele creativității (în special despre teama de ridicol și tendința evaluării fiecărei idei). Dacă este important ca toți participanții să coboare pe cât posibil barierele, pentru lider este esențial să le înlăture cu totul. O simplă ridicare din umeri a sa la auzul unei idei mai bizare sau ignorarea
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
mai contagios decât râsul și entuziasmul. Liderul este membru al grupului și contribuie la zestrea de idei, mai ales atunci când discuția lâncezește. El însuși poate propune idei fanteziste, de aceea trebuie să fie o persoană care nu se teme de ridicol și de eventuale zâmbete stârnite. 8. Liderul va da grupului o normă de realizat. Va stabili, funcție de tipul problemei, să se strângă, de exemplu, 300 de idei, un număr suficient de mare pentru a-i încuraja să nu mai interpreteze
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
considerate nesemnificative de către ceilalți. De asemenea, el acorda atenție fiecărei idei pentru a vedea unde poate ajunge. O cerință importantă a emiterii de idei fără judecarea lor imediată, mai ales în grupul creativ, este înlăturarea unui blocaj frecvent: teama de ridicol. - spunea A. Toffler. Regula 12: Impuneți-vă de la început un număr exact (dar mare) de soluții și un timp limită Să considerăm un experiment: se cere ca în trei minute să găsim cât mai multe idei de folosire a unui
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
până în noiembrie 1929. Colectivul redacțional nu este menționat. De orientare promarxistă și prosovietică, publicația are în programul ei „promovarea unui curent de idei generoase corespunzător vremii”. Pe frontispiciu figurează în fiecare număr o cugetare de Dostoievski („Cine se teme de ridicol nu iubește adevărul”) și una de I. Al. Brătescu-Voinești („Dacă te-ai hotărât să spui adevărul, pregătește-te de suferință”). Revista publică o singură poezie originală (Prometeu), aparținând lui I. Șarvari. În rest, se reproduc fragmente lirice din Împărat și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289038_a_290367]
-
vorba de "a părea savant prin citate, ci de a fi într-adevăr."(Charles Perrault).67 Proclamarea superiorității Modernilor se face mai ales în numele progresului științific în domenii precum astronomie, fizică, medicină etc., ce, prin noile descoperiri, aruncă în sfera ridicolului concepțiile anticilor. Greșeala lui Perrault este de a transfera această idee și în domeniul literaturii. Prin prisma evoluției neîncetate, el aplică un silogism oarecum deplasat, integrând creațiile literare în aceeași sferă cu produsele științei. Ori literatura în sine, prin complexitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
meschinăria conflictului propriu-zis. De altfel, ideea inutilității disputei se relevă și prin maniera în care sunt redate cele două tabere Anticii sunt creionați pe tot parcursul textului într-o lumină favorabilă, în timp ce Modernii sunt puși constant sub pecetea caricaturii, a ridicolului, ceea ce sugerează că laurii victoriei au fost atribuiți încă dinainte de a începe lupta, cel puțin din punctul de vedere al autorului. Ca urmare, deși se specifică de la începutul textului că finalul bătăliei este necunoscut întrucât s-au pierdut ultimele file
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
atât în competența lexicografică a lui U., autor al unui dicționar francez-român (1897), cât în porniri șovine. Într-o suită de cronici, notițe umoristice, portrete caricaturale și parodii, U. se arată un observator care, într-un crochiu vioi, dezinhibat, surprinde ridicolul unor personaje și situații ale zilei. Anomalii de tot felul, puzderie de subiecte îi sunt oferite de experiența omului de lume și a medicului. Sancțiunea vine de obicei prin intermediul parodiei. Umoristul înscenează simulând seriozitatea, exploatează cu fantezie asociativă, dar nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]