1,020 matches
-
Elisabeta. Această lovitură de stat a fost sprijinită de ambasadorii Franței și Suediei, care doreau să schimbe politicile pro-britanice și pro-austriece ale guvernului Annei Leopoldovna. Noul regim a întemnițat în primul rând familia în cetatea de la Dünamünde în apropiere de Riga și apoi i-a exilat la Kholmogory. În cele din urmă Anna a murit la 18 martie 1746 în timpul nașterii. Fiul ei Ivan al VI-lea a fost asasinat la Shlisselburg la 16 iulie 1764, în timp ce soțul ei Anton Ulrich
Marea Ducesă Anna Leopoldovna a Rusiei () [Corola-website/Science/333079_a_334408]
-
limba belarusă și de utilizarea limbii în administrație. În 1939, Germania Nazistă și Uniunea Sovietică au invadat și au ocupat Polonia, aducând începutul celui de al Doilea Război Mondial. Mare parte din Polonia de nord-est, consfințită astfel prin pacea de la Riga cu 20 de ani în urmă, a fost anexată RSS Bieloruse, și formează acum regiunea istorică denumită Belarusul de Vest. Consiliul Popular Bielorus, sub control sovietic, a preluat teritoriile locuite predominant de etnici belaruși, la 28 octombrie 1939 la Białystok
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
vizitelor nocturne ale Christinei și în „balul fantomelor”. Finalul operei îl constituie dispariția Christinei după ce a fost respinsă de Egor. Nuvela a fost adaptată ca piesă de teatru și a fost jucată în anul 1997 pe scena Teatrului Nou din Riga, într-un spectacol regizat de Viesturs Kairišs. Adaptări teatrale ale nuvelei au fost realizate și în România. Astfel, o adaptare concentrată a capitolelor XIV și XV, cu un singur personaj: domnișoara Christina (interpretată de actrița Oana Pavalache), a fost montată
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
eșecul invaziei polone respinse de forțele ruse și ucrainene pro-sovietice, Ucraina n-a putut să se unifice și să-și câștige independența (chiar în acest text se arată că existau mai multe republici ucrainene în perioada 1918-1920). În urma Păcii de la Riga, tratat semnat de Rusia Sovietică, Ucraina Sovietică și Polonia, vestul Ucrainei de azi (atunci nu exista un stat ucrainean unificat) a fost împărțit și încorporat în Polonia, iar părțile centrale și estice au format RSS Ucraineană, în martie 1919, care
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
a fost trimis de către părinți în ucenicie la fotograful sibian Iainek, unde a învațat meseria de fotograf. După începerea Primului Război Mondial, în 1914, Mârza a fost recrutat în armata austro-ungară și trimis pe front în Galiția. În cadrul luptelor a ajuns până la Riga. În 1916, o dată cu intrarea României în război, a fost trimis pe frontul din Italia, unde a fost încadrat în serviciul topografic și fotografic al armatei. La terminarea războiului, Samoilă Mârza era la Trieste, de unde avea să plece la Viena în urma
Samoilă Mârza () [Corola-website/Science/311689_a_313018]
-
pe 10 noiembrie. După o serie de lupte, forțele ucrainene au fost alungate până 21 noiembrie de pe teritoriul care îl controlau, fiind obligate să se refugieze pe teritoriul polonez. Pe 18 martie 1921, Polonia, Ucraina și Rusia au semant la Riga un tratat de pace. Acest tratat punea efectiv capăt obligațiilor pe care și le asumase Polonia în cadrul alianței cu Republica Populară Ucraineană. Rusia Sovietică recunoștea prin acest tratat controlul Poloniei asupra Galiției ("Halychyna") și Ucrainei apusene, în vreme ce Polonia recunoștea existența
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
românesc. Aceste planuri s-au dovedit inoperante peste noapte, în momentul în care 800.000 de soldați ai Armatei Roșii au atacat cu cele două fronturi: Belarus și Ucrainean. Acest atac a fost o violarea a Tratatului de pace de la Riga, a Pactului de neagresiune sovieto-polonez și a altor tratate internaționale bilaterale sau multilaterale, la care Uniunea Sovietică era parte.. Diplomația sovietică a pretins că acțiunea ar fi fost justificată pentru "protejarea ucrainenilor și belarușilor minoritari trăitori în Polonia răsăriteană, în
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
430.000 de membri în Letonia. Din punct de vedere istoric, părțile centrale și de vest ale țării au fost predominant protestante, în timp ce partea de est - în special regiunea Latgale - a fost predominant catolică, deși catolicii există astăzi și în Riga și alte orașe datorită migrației din Latgale. Luteranii erau majoritari până la cel de-al Doilea Război Mondial, dar regimul comunist a slăbit luteranismul mult mai mult decât catolicismul, iar astăzi luteranii sunt doar puțin mai numeroși decât catolicii. Biserica Ortodoxă
Religia în Letonia () [Corola-website/Science/336020_a_337349]
-
Letonia a fost de 416 persoane; trăiau acolo, de asemenea, 146 de hinduși și câteva sute de musulmani. O organizație neopăgână modernă este Dievturība. Biserica Reformată din Letonia este o denominațiune creștină reformată redusă numeric cu doar două congregații în Riga. În anul 2011, Ministerul Justiției avea în evidențe 1145 de congregații. Acestea erau: luterane (294), romano-catolice (250), ortodoxe (122), baptiste (94), ortodoxe de rit vechi (69), penticostale (52), adventistă de Ziua a Șaptea (51), evanghelice (39), Noua Generație (18), musulmane
Religia în Letonia () [Corola-website/Science/336020_a_337349]
-
Melodia (1964), când cele două au fuzionat. În primul deceniu al secolului XX, numeroase case de discuri occidentale și-au creat reprezentanțe în Rusia. Prima acțiune de acest fel a fost întreprinsă de compania britanică Gramophone, stabilită în 1901 la Riga (astăzi, capitala Letoniei) și deținătoare a mărcilor Amour Gramophone Record (Пишущiй Амуръ) și Concert Record Gramophone. Companiei britanice i-au urmat (într-o ordine aproximativ cronologică): Beka Grand Record, Extraphone și Artistotipia (Germania), Pathé (Franța), Zonophone Record (S.U.A.) și multe
Aprelevski zavod gramplastinok () [Corola-website/Science/318885_a_320214]
-
traseul feroviar Moscova-Kiev. Inițial, personalul număra cincizeci de angajați, agricultori din localitate aflați în căutare de locuri de muncă. Primele stocuri de discuri - pentru care materia primă era importată din Occident - au fost comercializate în orașele Moscova, Sankt Petersburg și Riga. Casa de discuri a fabricii a primit denumirea de Metropol Record. Noua afacere din Aprelevka s-a dovedit un succes și după câțiva ani s-a dorit extinderea întreprinderii. Izbucnirea Primului Război Mondial (1914) a dus la abandonarea unor astfel de planuri
Aprelevski zavod gramplastinok () [Corola-website/Science/318885_a_320214]
-
väg 8 Αχιλλέως 2 S- 112 76 Stockholm GR- 10437 Αθήνα Tel : + 46 8 697 2000 Τηλ : + 30 210 52 81 700 United Kingdom Latvija IS Pharmaceuticals Ltd PharmaSwiss Latvia SIA Office Village 54- 5 Ģertrūdes Street Chester Business Park Riga , LV- 1011 Chester Tel : + 37167502185 CH4 9QZ - UK Tel : +44 1244 625 152 Lietuva UAB PharmaSwiss Šeimyniškių st . 21B LT- 09200 Vilnius Tel : + 370 ( 5 ) 279 07 62
Ro_58 () [Corola-website/Science/290818_a_292147]
-
și diferite evenimente, Condado (Județul) Ribadeo a fost definitiv proprietate a lui Casa de Alba. Perioada de glorie a orașului a coincis cu cea de portului, fiind cap de comerț al Mării Cantabrice cu Marea Baltică, mai ales cu portul orașului Riga, de unde a fost importat exclusiv țuica. Declinul său a început cu concurența din alte porturi, cum ar fi Gijón, la mijlocul secolului al XIX-lea. Dintre clădirile ale orașului, simbolul este cea "Torre de los Moreno" (Turnul celor Moreno). Este o
Ribadeo () [Corola-website/Science/326537_a_327866]
-
1696). In 1696, el a fost asociat în mod nedrept cu un duel în care fusese implicat un prieten de-al său. Acest fapt l-a împiedicat pentru o vreme să se întoarcă acasă și astfel Georg a plecat la Riga, în Letonia, unde a debarcat pe 12 mai 1696. Aici s-a înscris la Universitatea din Dorpat și a stat în Marienburg (astăzi , în Letonia), în casa pastorului . Acolo a întâlnit-o și pe Marta Helena Skowrońska, o fată orfană
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
(n. 11 august 1892, Błonie - d. 12 mai 1970, Londra) a fost un politician, general polonez. Dorind să devină inginer a studiat șase semestre la Institutul Politehnic din Riga. În 1913 a fost mobilizat în armata rusă. În februarie 1917 a absolvit Academia Militară din Petersburg. După lovitura de stat bolșevică din noiembrie 1917 W. Anders s-a înrolat în Armata poloneză. A făcut studii de perfecționare în Franța
Władysław Anders () [Corola-website/Science/333280_a_334609]
-
cetățean român după alipirea Basarabiei de România în 1918. A devenit cunoscut prin tangourile sale fiind supranumit „Regele tangoului rusesc”, dar a cântat și numeroase cântece populare rusești. A efectuat numeroase turnee în străinătate la Paris, Londra, Viena, Belgrad și Riga. La București a fost proprietarul barului Leșcenco de pe Calea Victoriei. Arestat în 1951 a fost deținut la canalul Dunăre-Marea Neagră și a murit în spitalul penitenciarului din Târgu Ocna. s-a născut la 2 iunie 1898 în satul Isaevo, în apropiere
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
din urmă îl înfigea în podea. Numărul a avut un succes remarcabil. Dorind să-și îmbunătățească tehnica de dans, se încrie la școala de balet a balerinei , fostă solistă a . Aici o întâlnește pe Zinaida Zakit, o dansatoare letonă din Riga. Petre Leșcenco formează cu Zinaida Zakit un cuplu de dans care apare cu succes în diferite restaurante din Paris, alternând numerele de dans cu diferite cântece. Leșcenco nu avea o voce puternică și, într-o perioadă în care nu existau
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
Zinaida a rămas însărcinată și în ianuarie 1931 s-a născut fiul său Igor Leșcenco. Deoarece nu mai putea dansa, Petre Leșcenco a decis să încerce să-și dezvolte cariera în calitate de cântăreț, renunțând la dans. În partea veche a orașului Riga exista o mică cafenea numită "AT". În cafenea cânta uneori o mică orchestră, organizată de violonistul Herbert Schmidt și adeseori mai participau cântăreți precum și actorul rus Vsevolod Orlov cu diferite scheciuri. Cafeneaua era locul de întâlnire a intelectualilor din oraș
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
cântăreț precum și modul în care putea să-și pună în valoare vocea, care avea un timbru plăcut dar nu avea un volum foarte mare. Performanța a fost foarte apreciată și a reprezentat începutul succesului internațional al lui Leșcenco. Spectacolele din Riga au arătat însă că genul lui Leșcenco era mult mai potrivit pentru săli mici, de cafenea sau restaurante, decât pentru scenă. Reprezentațiile sale din sălile cinematografelor au generat mult mai puțin entuziasm. În vara anului 1931, agentul său, Duganov, a
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
sezonul de vară cu familia, cântând la restaurantul "Jurmala". Problema mărimii sălii în care cânta s-a ridicat și de această dată, concertele date în marea sală a Clubului Nautic din Liepăja fiind în general prost apreciate. După întoarcerea la Riga, își reia activitatea în atmosfera care îi convenea mai bine de la cafeneaua "AT". Repertoriul lui Petre Leșcenco cuprinde lucrări ale compozitorilor din Letonia, printre care "Ochi negri", "Rapsodie albastră", "Ultimul meu tango" și "Spune-mi dece" de și "Tatiana", "Miranda
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
vodca" de Mark Marianovski dar și lucrări ale unor compozitori români ca tangoul " Când felinarele se-aprind" de Petre Andreescu, "Mișa" de G. Vilnov sau "Sașka" de Max Halm și chiar compoziții proprii cum sunt melodiile "Basarabeanca: Din Basarabia la Riga", "Bucură-te, sufletul meu" și "Băiețelul". În 1931 Leșcenco ajunsese sufficient de cunoscut pentru a putea să se gândească la înregistrarea unor discuri cu cântecele pe care le interpreta. Începutul l-a făcut la Berlin cu firma a lui unde
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
cântecele pe care le interpreta. Începutul l-a făcut la Berlin cu firma a lui unde a înregistrat zece melodii pe discuri de 78 rot-min, printre care trei compuse și cu texte proprii. În același an, Helmars Rudzitis înființează la Riga firma și face apel la artiștii din localitate pentru primele discuri pe care le produce. La această companie Leșcenko face înregistrări cu cântecele sale de succes din capitala letonă: "Tango ultima mea", "Spune-mi de ce" și altele. Ulterior, Leșcenco a
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
Herbert Schmidt, Nicolae Cereșni și alții. În 1932, soții Leșcenco se reîntorc pentru ultima oară la Chișinău unde Petre Leșcenco dă două reprezentații. Apoi se mută împreună cu părinții și surorile sale la București, unde se simțea mai bine decât la Riga unde, având în vedere că nu vorbea letona, exceptând contactele sale cu comunitatea exilaților ruși, avea nevoie de un translator. În 1933, înființează compania „Gheruțchi, Cavur și Leșcenco” care a deschis pe Strada Brezoianu Nr. 7 din București o mică
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
sale la Belgrad, Leșcenco a fost invitat să cânte la o festivitate de familie a regelui Alexandru I al Iugoslaviei Karađorđević. Apoi se duce la Viena unde mai dă o serie de spectacole. La sfârșitul anului 1933 el concertează la Riga, în Letonia, precum și în țările vecine Lituania și Estonia. În 1934 Petre Leșcenco pleacă la Londra. El cântă în mai multe emisiuni de la BBC, în cele mai scumpe restaurante și saloane aristocratice din Londra. La "Pensiunea Rusă" după cină, el
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
acestuia la București. După deschiderea barului său, numărul turneelor sale în străinătate s-a redus, în parte și din cauza tensiunilor din perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial. În 1938 Petre Leșcenco și Zinaida ajung pentru ultima oară la Riga unde Leșcenco dă ultimul său concert din Letonia, acompaniat de orchestra dirijată de Herbert Schmidt. În 1940 el dă ultimele sale concerte la Paris, reușind cu multă greutate să se întoarcă în țară, continuând să cânte la restaurantul său. În
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]