1,284 matches
-
buzele se albiseră de spaimă. Curiozitatea totuși o Îndemna să-și țină mereu ochii larg deschiși și să privească prin hublou. Ajunse În Țara Sfântă pe Înserate, contemplând din zbor o mulțime de minarete și cupole ce sclipeau În aerul roșiatic, ca niște sfeșnice poleite cu aur și argint. Coborând din avion, Mașa Își făcu din nou În gând semnul crucii, rostind Tatăl nostru și rugându-se de Dumnezeu să n-o uite printre străini. De cum puse piciorul pe pământ, Înțelese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Mă Întreb... I-a trecut prin minte că nu vezi prea bine? Nu știu ce i-a trecut prin minte. Nu a spus. — Ei, povestește-mi despre chestia asta. Nu era chiar neagră, nu-i așa? Trebuie să fi fost un ciocolatiu roșiatic sau poate culoarea palmelor? Obiectivitatea științifică a lui Wallace! — Nu vreau să vorbesc despre asta, serios. — Hai, unchiule, să presupunem că aș fi un zoolog care nu a văzut niciodată un leviatan viu, iar tu ai văzut cum arată Moby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o văzu pe Shula Încercând să-și acopere sânii cu cârpa cu care se spăla. Cada uriașă era numai pe jumătate ocupată de trupul ei scund. Tălpile picioarelor albe, observă, triunghiul feminin negru și umflăturile albe cu inele mari maro roșiatice. Venele. Da, da, aparținea clubului. Clubul de gen. Aceasta era o femeie. Acela era un bărbat. Ce să spun, ce mare diferență făcea asta pentru el. — Tată. Te rog. Te rog, stinge lumina. — Prostii. Te aștept În dormitor. Acoperă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și vibra ore în șir, făcând somnul o provocare și mai mare decât de obicei. Am achiziționat o durere de cap slabă, dar continuă. Cum am ajuns în Eastbourne pentru vacanța de Paște, pe barbă mi-a ieșit o iritație roșiatică, iar unghiile de la picioare mi s-au infectat cu o ciupercă nevăzută. Clar, toate astea era răspunsuri psihosomatice la stres. Dar la vremea aceea eram convinsă că erau pedeapsa pentru păcat; plata pentru că o trădasem pe Sheba. Eram încurajată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a întors stomacul pe dos. Mama care stătea cu picioarele încrucișate era lucrată după chipul Shebei. Avea brațe lungi, subțiri și gene grele, romantice și nasul ușor coroiat. Chiar și părul amintea de claia dezordonată a Shebei. Cât privește băiatul-bărbat roșiatic care se revărsa din abundență în poala ei - acesta avea o asemănare brută, dar evidentă cu Connolly. Îndrăznesc să spun: chiar și cineva care n-ar fi știut nimic despre toată povestea la care se făcea aluzie ar fi simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
așa de leneș și de blând c-ar fi putut să fie un canal din spatele casei sau una din bălțile pe care le făcea Roger în curte cu furtunul. Dincolo de întinderea de apă liniștită se profila un vârf din rocă roșiatică și cerul albastru. Alice a sorbit niște Fume alb dintr-o podgorie din sudul statului Idaho, ascultând ultimele note dintr-un concert de Bach cântat de pianistul din sala mare a hotelului. Stabilimentul era parcă desprins din Danville și transplantat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Ellis o aștepta lângă barca motorizată, cu bagajele în mână. Bătrânul nu-l salutase pe Drew; de fapt, stătuse cu spatele către toți, rigid și cu privirile ațintite în susul râului. Ceața odată ridicată, ultimele rămășițe ale luminii de zi străluceau roșietice. Toată lumea se retrăsese devreme. Ceea ce lui Alice îi convenea de minune. Nu toate poveștile pot sau trebuie să fie încheiate la final; învățase asta după a treia carte pe care o scrisese. Trebuie să lași spațiu în mintea cititorului pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mărești ochiul acela de pe tabletă schema este la -1 banii se transferă în contul virtual pariurile online au început trebuie să fii cumpătat la toamnă o să-ți dau țuică din prunul meu să nu te sperii, o să fie un pic roșiatică sub cazan trebuie să bagi vreascuri cât mai subțiri uite cam așa cât degetele mele Lucica DRAGOȘ <biography> Născutăîn data de 29.08.1959, în localitatea Hideaga, Maramureș, într-o familie de oameni harnici și inimoși. Absolventă a Facultății de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în mijlocul acelor molcome sindrofii feminine, că te afli la porțile altei lumi, atât de înșelătoare păreau acele după-amieze, asemeni perdelelor mohorâte ale solemnei încăperi. Erau totuși amurguri când razele soarelui, căzut în apus, scoteau la iveală camera într-o lumină roșiatică, decolorată de cenușiul marilor perdele, vrându-se imperiale, și răsărea o dulce așezare a covoarelor de lână, nebăgate în seamă până atunci, a pernelor lucrate la gherghef ori cu fețe brodate naiv, închipuind nimfe și fauni, luminări de animale exotice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ea hotărâse, cu numai trei ani în urmă, înlocuirea în toate camerele a sobelor înalte cu flise albe, de o estetică convalescentă ce se reclamau a fi schimbate, după patruzeci de ani de ființare a lor. Focul iradia o lumină roșiatică ce juca peste pereți și tavan umbrele spătarelor înalte a două scaune de epocă și silueta unei vaze de flori, care în acest anotimp ocrotea trei trandafiri artificiali, ale căror tulpini păreau crescute din semiobscuritatea dimprejur. Mă gândeam să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și transparent și nu, surprinsă într-un moment de pudicitate înfrântă, și un altul, pictat după coperta unei cărți, cu zborul lui Nils Holgersson pe spinarea gâștei Selmei Lagerlöf. Aici la căldura dulce a butucilor arzând în șemineu, lumina lor roșiatică jucându-ne umbrele pe pereți, la muzica aceasta discretă a aparatului de radio, probabil un post străin, o melodie indiană, apoi alta cântată, în engleză, suntem la începutul lui ianuarie 1948. Pari puțin trist dar nu poți să spui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
coapsa ca-ntr-un joc cu valurile de pe plaja unei mări imaginate, pe care iluzia o deschisese în față. Se ridică brusc în picioare, încolăcindu-și mâinile după gâtul meu, ne sărutarăm, se desprinse și începu să joace pe nisipul roșiatic al mării, colorat de flăcările domoale ale șemineului. Era un dans sprinten, în care zvâcnea angajată întreaga mlădiere a trupului ei subțire și zvelt. Descria cercuri cu mâna stângă aplecată deasupra nisipului imaginar, în timp ce-și rotea trupul în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
brațelor, închipuind până la auz ritmicitatea unor imagina de castaniete. Prelinse, pletele-i curgeau șiroaie, acoperindu-i din când în când sânii aflați sub rochia udă, lipită de trup. Veni, deodată un minut când avui impresia că prinse în mâini discul roșiatic al soarelui în apus, aplecându-l în stânga și în dreapta deasupra umerilor, apoi trecându-l prin fața trupului ca pe o minge, și totul avu în clipele acelea magnificența unei alte lumi cu care părea înfrățită de mult. - „Keti! strigai, se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Dar în locul ei se ivi El, ca-n alte dați - de-atâtea ori uitat - cu pelerina - acum străvezie - atârnându-i pe umeri, surâzând binevoitor. Stătea lângă mine, drept, nemișcat. Era dimineață, soarele se vedea prin fereastră, departe, la dunga încă roșiatică a răsăritului. - La ce gândești? mă întrebă. - La tot. - Lumea e în fierbere, îmi spuse. Făcu o pauză, se mută în dreptul ferestrei; adăugă: vor trece zeci de ani până ce lumea asta își va regăsi echilibrul sau își va construi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fața luminată de soarele Levantului ce se ivise la orizont. Venea, sigur, din O mie și una de nopți, vindea pentru serai pământ de înflorire, altfel nu se explică sosirea lui, regulată, în fiecare primăvară, lumina de pe față, mantia orizontului roșiatic pe umeri, vocea familiară. Ce părere aveți, doamnă Pavel? Întorcându-mi fața de la fereastră văzui că doamna Pavel plecase, nu observasem, atât de absorbit fusesem de trecerea căruțașului cu calul mic și slăbănog venind din orient, că nici n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-mi și după o jumătate de oră de conversație ambiguă, începu amurgul - partea aceea a zilei era vinovată, gândesc acum, - ne prăbușirăm necontrolați pe divanul acoperit cu o cuvertură plușată, de culoare bej, pe care trupurile noastre, ajutate de căderea roșiatică a soarelui, aveau să plutească învingătoare ca pe apa unui ocean nesfârșit. Ea se lumină de-o fericire rară, eu asemeni, încât, privind, sau numai exultând, trupul ei se dezgoli imaginației mele ca-n prima zi a Facerii lumii. Încetase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
goale. Pe nepoata venită în doliu atunci, slabă, plăcută la înfățișare, cu ochii adânciți în orbite, palidă, n-am mai văzut-o niciodată. 3. Trecuse un an de atunci. Alaiul după-amiezii de vară intra victorios în odaie, ocrotit de razele roșiatice ale apusului. Lungile perdele străjuiau la ferestre o anume intimitate caldă, misterioasă, pe care sufletul o simte totdeauna ca venită din altă lume. Doamna Pavel era în sufragerie, în cealaltă parte a clădirii și-și dădea în cărți. „O pasență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să începem. Dar până la urmă tot ne vom vindeca. Adevărul e singurul medicament. Numai că asta nu se știe când va fi, dar va fi, căci tot ce e nefiresc e sortit pieirii. Pelerina-i albă, puțin trișată în lumina roșiatică a apusului, îi atârna pe umeri asemeni cavalerilor de Malta, simbolizând pentru el puritatea, permanenta întoarcere la izvoare. - Dacă privești de departe, spusei, totul pare o magnificență. - Da, dar structura statului totalitar se întemeiază, ceea ce de departe nu se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
că eu nu învățasem încă s-o respect, nici să-i descifrez mesajele. Întins alene în djerma largă, cu capul ușor înălțat pe o bârnă de lemn, legănat de flecăreala marinarilor care se pierdea armonios în clipocitul apei, priveam soarele, roșiatic deja, ce avea să apună peste trei ceasuri pe malul african. — Mâne în zori, vom fi la Misra-Veche1, îmi strigă un negru din echipaj. I-am răspuns printr-un zâmbet la fel la larg ca și al lui. De acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
În apropiere se auzi urletul lupilor. În acea clipă, totul se schimbă brusc. Valerius se văzu pe sine, adult, în mijlocul unui amfiteatru roman, strângând în mână o sabie, bine proptit pe picioare. Soarele la asfințit scălda arena într-o lumină roșiatică; o clipă, lumina aceea îl orbi. Mulțimea urla, încurajându-l pe adversarul său, un gladiator înarmat cu o plasă și un trident. Valerius îi întâlni privirea limpede, de nepătruns; avea chipul plin de cicatrice. Cercetă calm trupul acela care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
chipul acela plin de răutate se afla în fața ochilor mei. Din gură i se rostogoleau monede de aur, de parcă le-ar fi vărsat - Antonius își trecu mâna peste frunte, încercând să alunge imaginea aceea care îl chinuia. Apoi, un nor roșiatic a înghițit viziunea, și chipul acela infernal a dispărut. — Cine era? întrebă Valerius. L-ai recunoscut? E un om pe care l-ai mai văzut? — Nu, nu l-am văzut niciodată, dar fiecare trăsătură a lui mi s-a întipărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
urmă mergea în fața lui pe cărare. Unde era? Se uită în jur. Fluieră de mai multe ori, chemându-l. Zadarnic. Neliniștea lui Valerius se preschimbă în spaimă. Un tunet îl făcu să tresară; imediat, cerul se acoperi de nori întunecați, roșietici. Vântul începu să bată cu putere și aproape că îi smulse mantia; se abătu apoi spre pădure, îndoind vârfurile copacilor. Totul se întunecă, petalele florilor căzură, zăpada se pătă de sânge, câteva păsări își fluturară aripile prin fața lui, înghițite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
prietenul său era încă în picioare, în ciuda rănii, nu-i venea să creadă că stătea acolo viu, cu picioarele depărtate, cu scutul în mâna stângă și pumnalul în dreapta, cu capul apărat de coiful căruia soarele la asfințit îi împrumuta străluciri roșietice. Skorpius se ridică. Coapsa și spatele îi sângerau. Se clătină. Luă încet tridentul și se aruncă înainte furios, dar fără apărare. — Ucide-l imediat! Grăsanul de lângă Valerius era agitat. — Acum e ușor să-l ucizi. Ucide-l, Salix! Cu inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Legiunii Galbiana îl opri, lovindu-l cu putere peste braț. — Nu așa! strigă Antonius. Pumnalul căzu la pământ. — Ticălosule! izbucni Valerius. Ticălosule! Tocmai tu... Scăpă din strânsoare și apucă o tavă mare, încărcată cu sturzi ce pluteau într-un sos roșiatic. O aruncă spre împărat și-l nimeri în plin. Sosul și sturzii se împrăștiară peste tot. — Ucideți-l! bâigui Vitellius, agățându-se de cei care îl ajutau să se ridice. Listarius nu-l ajută. Se uita impasibil la imperator-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de medic al lui Valerius și trecu pe sub bolta de la intrare cu pași repezi. Văzu un portic dreptunghiular, umbros, dincolo de care se întindea o grădină cu o piscină în centru. În jurul ei, mai multe bazine circulare fuseseră umplute cu nisip roșiatic, adus cu siguranță din deșertul african. De-a lungul porticului se ridicau niște coloane cu partea de jos vopsită într-un albastru intens și capitelurile în ocru. În liniștea ce domnea acolo se auzeau doar țipetele stolurilor de rândunele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]