1,114 matches
-
gândindu-se la cei care le-au ridicat nu resimte decât milă; dacă arhitectul Îi mai poate apărea drept o minte luminată, lucrătorii acestuia nu mai sunt decât un fel de scripeți, aflați pe același plan cu lopețile, hârlețele și roabele. Este aceasta o nedreptate? Nu. Asemenea mașinilor cu aburi, oamenii Înregimentați prin muncă se manifestă toți În același mod, neavând nimic individual. Omul-instrument este un fel de zero social, iar numărul acestuia, oricât de mare ni-l putem Închipui, nu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
locuitori), hospites (oaspeți), coloni (coloni, țărani), iobagiones (iobagi), vulgares (oameni de rând sau de jos), pauperes (săraci), plebei (oameni de jos), inquilinii (jelerii), ministeriales (slujitori), famuli (servitori, slugi), dușnici (robi dăruiți), libertini (robi eliberați), servi (șerbi), manicipia (robi, slugi), ancillae (roabe, slujnice). La rândul lor, păturile sociale suprapuse erau desemnate și ele sub o serie de termeni: potentes (cei puternici), magistres (magiștri), proceres, nobilis (nobili), familiares, servientes, milites ș.a. Pe lângă aceste pături țărănești, existau o serie de categorii intermediare: 1. iobagi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
semiluna nouăi legi Au surpat două imperii și pe paisprezece regi, Peste Asia și-Europa au întins deodată lanțul Și ce zi înfricoșată [cînd] au fost luând Bizanțul! Peste crucile-nclinate suna jalnic glasul cobii Și pe uliți grămădite stăteau roabele și robii. Stăteau legați împreună, ici ostași legați de clerici, Țipetele de muiere răsunat-au din biserici Cu strigări de bucurie... oardele cele barbare Înadins făcură nunta lor păgână în altare; Urlete de biruință mestecate cu lung vaier Cu-ale
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
legi Au surpat două imperii și pe paisprezece regi, Peste Asia ș-Europa el își întinsesc lanțul. Ce mai zi înfricoșată când au fost luând Bizanțul! Când pe crucile-nclinate suna jalnic glasul cobii Și pe uliți în grămadă plângeau roabele și robii, Când din Aghia Sofia n-auzeai cântări de clerici: Țipetele de muiere răsunau doar din biserici Prin strigări de bucurie... Oardele cele barbare Înadins făcuse nunta lor păgână în altare; Urlete de biruințe mestecate cu lung vaier Cu-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a atmosferei. Se părea că erau singuri și clonele stăteau în continuare închise în Templu. După câteva minute, silueta imensă a navei-cargo acoperi soarele și apoi ateriza cu zgomot și praf la poalele unui deal, unde erau abandonate lopeți și roabe primitive și de unde clonele extrăgeau nisipul ce purta în el prețiosul austral. Din cala imensei mașinării, coborâră două utilaje imense, complet robotizate, dar conduse de operatori umani aflați în cabina transportorului. Coloșii scârțâiră pe șenilele lor vechi și începură să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
străveche, suprapusa legendei voievodului, privitoare la un posibil incest: Mihai întâlnește două femei, pe grecoaica Visa și pe fiica acesteia, Stăncuța, fără să știe că erau mama și sora sa. Se căsătorește cu Stăncuța și o tratează că pe o roaba pe Visa. O a doua grupa de lucrări își concentrează atenția asupra bătăliilor purtate de Mihai Viteazul pentru eliberarea de sub turci a creștinilor sud-dunăreni. Apare aici și legendarul Marcu Crăișoru care, trimis de turci pentru a-l suprima pe voievodul
IORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287604_a_288933]
-
spionajul, mituirea și propaganda. „Toată Poarta s-a pornit pe cerut“, această exclamație este confirmată la fiecare pagină de lista darurilor pretinse cu insolență de dregătorii otomani, mari și mici: blănuri, giuvaeruri, ceasuri și, la un moment dat, chiar „două-trei roabe frumoase“13. Denunțurile și zvonurile se acumulează frenetic, atât cu privire la situația din țară, cât și despre evenimentele, oricât de neînsemnate, din Fanar. În Țara Românească, dezastrul economic silește populația la emigrare în masă: „oamenii așteaptă numai să se topească zăpada
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ăla de dantelă.) — Unde sînt ceilalți? schimb rapid subiectul. — A, se ocupă Tarkie de ei, spune Suze, privind absent pe fereastră. Îi urmăresc privirea și-l zăresc pe soțul ei Tarquin Împingîndu-l pe finul meu Ernie În jurul cortului, Într-o roabă, cu Clementine În portbebe, lipită la pieptul lui. — Mai vreau! se aude vag scîncitul lui Ernie de afară. Mai vreau, tati! — Așa o să fii și tu peste cîteva luni, Luke, spun cu un zîmbet larg. — Mmm-hmm. Luke ridică din sprîncene
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
motive amoroase. Autorul surprinde ceva din atmosfera mahalalei, insistând pe urmărirea unor destine umane, fără lirism, fără porniri critice sau ironii. Neașteptate sunt romanele sale istorice. Hangița Tudora (1970) imaginează viața mamei lui Mihai Viteazul, fiică de moșneni olteni, ajunsă roabă la turci, răscumpărată de un negustor grec (care o face stăpâna unui han) și devenită „țiitoarea” lui Pătrașcu-vodă, tatăl viitorului domn. Femeie vrednică, vitează, pricepută, ea se bucură sau suferă pentru faptele fiului, aflate din relatările unor martori. Apar, astfel
STEFANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
exotice proprii Stambulului și Bucureștilor. Este o lume a diplomației desăvârșite - memorabil, amintind de Mihail Sadoveanu, e episodul în care vizirul Suleiman și robul său Ismail îndepărtează pericolul iminent ce planează asupra capetelor conducătorilor turci, înfățișându-i sultanului mânios o roabă nouă, Aișa -, unde stăpânesc trădarea, uneltirile și peșcheșurile, iar puterea se dovedește scurtă și iluzorie. Căderea protagoniștilor - fie că e vorba de doctorul Mavru, de cadâna Aișa, de Hangerliu, de negustorul Arapache sau de Constantin Ipsilanti - ilustrează drama individului într-
STANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289870_a_291199]
-
Ardat - probabil din ebraicul Arâbâh, „pustiu” - la capătul a șapte zile de pregătire spirituală. În cea de‑a șaptea zi, Ezdra vede de‑a dreapta sa o femeie care plânge și se tânguiește strigând. La întrebările lui, aceasta îi explică: „Eu, roaba ta, stearpă am fost, fără copii vreme de treizeci de ani, măritată fiind. Cu toate acestea, în fiecare zi și în fiecare ceas, vreme de treizeci de ani, m‑am rugat Celui Preaînalt, zi și noapte. În sfârșit, după treizeci
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
copii vreme de treizeci de ani, măritată fiind. Cu toate acestea, în fiecare zi și în fiecare ceas, vreme de treizeci de ani, m‑am rugat Celui Preaînalt, zi și noapte. În sfârșit, după treizeci de ani, Dumnezeu a răspuns roabei sale, văzându‑i ocara. S‑a milostivit de nenorocirea mea și mi‑a dat un fiu. Tare m‑am bucurat de acest fiu și eu, și bărbatul meu, și toți cei din preajma noastră și i‑am dat slavă celui Preaputernic
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în toate lucrurile mâinilor tale, pe care le vei face tuț” - Deuteronomul, 14, 2940), să fie inclusă, cu drepturi egale, în momentele de destindere („«Să te veselești înaintea Domnului Dumnezeului tău, tu, fiul tău și fiica ta, robul tău și roaba ta, levitul din cetățile tale și străinul, orfanul și văduva, care vor fi în mijlocul tău, în locul pe care l-a ales Domnul Dumnezeul tău, ca să fie numele lui acoloț”; „«Și să te veselești în sărbătoarea ta, tu, fiul tău și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și străinul, orfanul și văduva, care vor fi în mijlocul tău, în locul pe care l-a ales Domnul Dumnezeul tău, ca să fie numele lui acoloț”; „«Și să te veselești în sărbătoarea ta, tu, fiul tău și fiica ta, robul tău și roaba ta, levitul și străinul, orfanul și văduva, care sunt în cetățile taleț” - Deuteronomul, 16, 11, 14). Condiția femeii rămase fără bărbat, deci fără apărare și sprijin, expusă abuzurilor, extorcărilor și nelegiuirilor („Mai-marii lui urzesc în el intrigi; ca niște lei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
el o parte din acel tezaur), legitimându-l, Petru Șchiopul s-a însurat, în mare taină, cu Irina Botezatu, care devenise de ceva vreme stăpână pe sufletul și în patul Domnitorului. A încheiat această căsătorie de „legalizare”, prin care fosta roabă răscumpărată (devenită „țiitoare”, aparținând, deci, unei „instituții” care se înfiripase deja) devenea Doamnă a țării, înainte de a-și părăsi tronul și țara și a oficializat-o printr-un „act de mărturie” (datat 27 ianuarie 1511) scris de el cu o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ilisafta, cum își semna ea, voievodal, scrisorile) a lui Gheorghe Ștefan, trebuie să se fi aflat, categoric, și Ștefana Mihailovna, rusoaică (N. Drăganu) ori circaziană (din nou o cercheză, frumoasă cu siguranță, cum a fost și acea Natalia ori Nedelea, roabă răscumpărată, care îl însoțesc întâi pe Mihnea al III-lea Radu în refugiul lui transilvan, pentru a trece apoi - după moartea lui Mihnea - în brațele lui Constantin Șerban, și el pribeag în acea vreme), persoană ce se aflase până atunci
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Radu în refugiul lui transilvan, pentru a trece apoi - după moartea lui Mihnea - în brațele lui Constantin Șerban, și el pribeag în acea vreme), persoană ce se aflase până atunci în suita Doamnei (căreia i-a fost, după toate probabilitățile, roabă). Ștefana devenea, după plecarea Doamnei Safta, concubina „oficială” a lui Gheorghe Ștefan. Cercheza i-a fost credincioasă moldoveanului care încerca, zadarnic, să-și recâștige tronul cu sprijin „european”, i-a stat alături, înfruntând o mulțime de vicisitudini, până când petrecărețul și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Știrbei), cu marele ban Barbu Craiovescu, mai bine zis (frații Craiovești au zidit înainte de 1491 Mănăstirea Bistrița din Oltenia, - pictată, în 1519, de Dobromir din Târgoviște împreună cu Dumitru și cu Chirtop, biserica Sf. Dumitru din Craiova, mănăstirile Sadova, Brâncoveni, Strehaia, Roaba), și continuă cu Radu Buză din Cepturoaia (Buzescu), mare spătar (ctitor la mănăstirile Căluin, Stănești și Dobrusa), cu marele ban Dobromir din Runcu (care a zidit Mănăstirea Lipovul și biserica din Runcu), cu Mitrea din Hotorani mare vornic (de numele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aceste] lăcașuri și la veșnicele lăcașuri; veșnica lui pomenire”88 - aflat în zisa biserică, glorioasa ascendență paternă. Ascendența paternă, aducătoare de noblețe, este evocată și în inscripția funerară a Doamnei Elena, soția lui Petru Rareș: (trad.) „Această groapă e a roabei lui Dumnezeu Elena, Doamna lui Petru Voievod, fiica lui Ioan Despot țarul, care s-a strămutat la aceste lăcașuri și la veșnicele lăcașuri; veșnica ei pomenire [...] 70...”89. O glorie consolidată prin părinți. Inscripția a rămas necompletată. Indolenți au fost
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cariera unui preot. Canoanele Sfinților Apostoli, imprimate în îndreptarea legii sunt explicite în acest sens: „Canonul 18 al Sfinților Apostoli grăiește: cine va vrea să se facă preot și se va însura, de va lua fiimeae văduă, sau curvă, sau roabă, sau slujnică, sau cinghiasă, acela nu poate fi preot”; „Cine va ținea văduo, sau lăsată de altul, sau slujnică sau curvă, acela să nu fie preot”; „Pentru să nu se facă popă cine ține lăsată sau văduo, sau slujnică, sau
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o exasperaseră, în fine, apetiturile erotice (de mult cunoscute) ale senzualului ei bărbat și, soție neglijată, se hotărâse să oficializeze, prin plecare, stingerea unei relații. într-adevăr, „titulară” a patului voievodal era de mai mult timp, verosimil, Ștefana Mihailovna, o roabă eliberată de Doamna Safta, rusoaică (N. Drăganu) sau, poate, circaziană (Constantin Gane), credincioasă țiitoare a Domnului. Munteanul aflase că Voievodul „nu o iubiia [pe Doamna Safta], că avea țiitori”. La fel și Ion Neculce: „Și el ș-au luat o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pare, prin 1699, când trecuse de optzeci de ani. Mai apăruse, însă, încă o pretedentă la rangul de văduvă - Ștefana Mihailovna, o circaziană (din nou o cercheză, frumoasă cu siguranță, cum trebuie să fi fost și acea Natalia sau Nedelea, roabă răcumpărată, care îl însoțise întâi pe Mihnea al III-lea Radu în refugiul lui transilvan, pentru a trece apoi - după moartea lui Mihnea - în patul lui Constantin Șerban, și el pribeag în acea vreme, sau ca acea Marie, care i-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Voievod - căci era fiu al sorei lui Petru Șchiopul, Alexandra, țiitoarea (un fel de „instituție” în preajma Domnilor români; iubitele lui Mihai Viteazul pot depune mărturie) ce se aflase până atunci în suita Doamnei (căreia i-a fost, după toate probabilitățile, roabă) și care devenea, după plecarea Doamnei Safta, concubina - într-o carte publicată acum câțiva ani, am dat acestei „trepte” un sens mai înalt decât „țiitoriei”, chiar dacă în DEX între cele două cuvinte - țiitoare și concubină - există o relație de sinonimie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
veac”. După cumplitul măcel, „ginerii lui [ai lui Constantin Brâncoveanu] și cu doamna - scrie Axinte Uricariul - și cei câțiva boieri au rămas tot la popreală”. La început în serai - Doamna Marica, Bălașa și Anica, soția lui Constantin beizadea, fuseseră declarate roabe, turcii sperând într-o bogată răscumpărare -, apoi - vreme de aproape șapte luni - la Bostangibașa, închisoarea datornicilor. Câteva zeci de pungi cu bani condiționară scoaterea lor din temniță, dar nu izbutiră să obțină și libertatea. Manevrele Cantacuzinilor, ale celui de pe tron
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
le înconjurau pe Elena-Ecaterina Rareș ori pe Ruxandra Lăpușneanu), jupânesele și jupânițele - „Curtea”, restrânsă dar privilegiată, a Doamnei (și lucrurile nu stăteau altfel nici în casele boieroaicelor) -, în straie „de casă”, nelipsite însă de strălucire, lucrau, ajutate de slujnice și roabe, țeseau, coseau la gherghef, brodau cu pricepere obiecte de podoabă pentru îmbrăcăminte ori pentru odăile palatului și pentru lăcașurile de cult. De aici porneau comenzile pentru completarea proviziilor și a garniturilor ustensilelor de bucătărie (din păcate, eu nu am la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]