649 matches
-
-l reclama pe Dumitrașcu Cantacuzino, Domn abuziv care îi luase niște bani: „Și după ce s-au mazilit Dumitrașco-vodă, s-au dus mașteha acestor boieri, vorniceasa lui Chiriiac Sturzii, la țarigrad, de au zăbovit giumătate de an și ș-au aprinsu rogojini în cap, de l-au pârât la împăratul pe Dumitrașco-vodă. Și nemica n-au putut face, să isprăvească ceva. Și au mâncat banii toți Dumitrașco-vodă” (Ion Neculce). Familia, dar și „casa” în ziua de Sfântul Ignatie Teoforul a anului 1663
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
plastic sau o bucată de lemn care va avea rol protector. • Verificați proptelele pentru pomi; dacă este nevoie, ajustați-le sau înlocuiți-le. • În jurul arborilor și arbuștilor acoperiți solul cu un îngrășamânt organic, iar dacă este nevoie, înveliți-l cu rogojini. • Udați din abundență noile plante. • Cu ajutorul unui furtun de udat spălați bine arborii și arbuștii, foioasele și coniferele care e posibil să fi fost afectate de sarea rezultată în urma dezghețării. Vara • Tundeți și fertilizați, dacă este nevoie, coniferele, arborii cu
[Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
de mobilă, de chibrituri,de ambalaje, cât și în locuințe drept combustibil. Industria casnică folosește ca materie primă aproximativ 11 specii de plante elastice și trainice, care servesc atât la confecționarea prin împletit a unor obiecte utile (coșuri, mese, scaune, rogojini, etc) sau la legat, cât și la producerea fibrelor obținute pentru fabricarea unor pânze, saci, frânghii. Ele pot fi utile și în tapițerie. Industria chimică valorifică unele substanțe organice, cum sunt: rășinile, gudroanele, gutaperca, etc. Industria celulozei și hârtiei folosește
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]
-
slab și neputincios a prins curaj și s-a apropiat de el: ŤEi, a dat damblaua în tine. }i-au ieșit păcatele pe nas. Acum ia-ți patul tău și umblă, dacă ai curaj. Nu credința te-a pus pe rogojină, ci sifilisul! }i-ai râs de mine, ai aprins pădurea, mi-ai doborât gardul de la casă, mi-ai omorât câinii și mi-ai ascuns ursul crezând că astfel îmi vei știrbi autoritatea. Nu-ți face griji, aici, în Măgura, eu
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
patul sărăcăcios cu patru pari înfipți în podeaua de lut, bărbatul și femeia casei, oameni de vreo patruzeci de ani, fără copii, cu ei așezați în alte locuri, probabil, se luptau îndîrjiți pe patul de lemn avînd în loc de cearceaf o rogojină, - văzusem bine, foarte nouă. El, în nădragii dați jos, cu labele picioarelor în tîrlici, cu cureaua cazonă desfăcută atingînd rogojina. Femeia, ceva mai tînără, avea și ea niște tîrlici, de altă culoare, și rupți, cu picioarele albe, grase, ridicate în
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
fără copii, cu ei așezați în alte locuri, probabil, se luptau îndîrjiți pe patul de lemn avînd în loc de cearceaf o rogojină, - văzusem bine, foarte nouă. El, în nădragii dați jos, cu labele picioarelor în tîrlici, cu cureaua cazonă desfăcută atingînd rogojina. Femeia, ceva mai tînără, avea și ea niște tîrlici, de altă culoare, și rupți, cu picioarele albe, grase, ridicate în tavan, cu părul pe jumătate sur despletit, basmaua neagră cu flori roșii, atîrnîndu-i pe creștet încă, semn că o luase
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
Trupul care nu cedează. Muncitorii așarnați cu pickamerele lor, tocmai ei, care... (șters energic). Piața măturată de vijelie. Singurul, spectator... nimeni decât volgile negre care gonesc prin piață... troleibuzele... toți se fac că nu văd... Abia acum văd clar și rogojinele zbătându-se în vânt și care încearcă să acopere trupul decapitat al statuii... brațul ridicat, îndreptat înainte și asupra căruia în acest moment se abate sfredelul electric neîndurător, dar nici brațul nu cedează. Rogojinele, în acest caz... totul e ca
Carnetul roșu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15197_a_16522]
-
văd... Abia acum văd clar și rogojinele zbătându-se în vânt și care încearcă să acopere trupul decapitat al statuii... brațul ridicat, îndreptat înainte și asupra căruia în acest moment se abate sfredelul electric neîndurător, dar nici brațul nu cedează. Rogojinele, în acest caz... totul e ca o pudoare a distrugerii... ele încercând să ascundă ceea ce, de fapt, toată lumea ar dori să vadă. Și tocmai când mă gândeam la asta, deodată rogojinele, sub presiunea vijeliei, cedează, se rup, cad în lături
Carnetul roșu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15197_a_16522]
-
abate sfredelul electric neîndurător, dar nici brațul nu cedează. Rogojinele, în acest caz... totul e ca o pudoare a distrugerii... ele încercând să ascundă ceea ce, de fapt, toată lumea ar dori să vadă. Și tocmai când mă gândeam la asta, deodată rogojinele, sub presiunea vijeliei, cedează, se rup, cad în lături, se desfac asemeni unei cortine, iar trupul decapitat, cu un singur braț, tocmai cel ce arăta viitorul radios al omenirii, anevoie de smuls, ca orice iluzie, se arată... de fapt mi
Carnetul roșu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15197_a_16522]
-
erau ochelari și pince-nez-uri de diferite mărimi și forme. Toate barometrele expuse indicau furtună. Niște puști se îndulceau cu înghețată, mâncând cu lingurițe de os din pahare albastre fațetate. În piață zbierau purcei în saci și, în coșuri, acoperite cu rogojină până la gât, gâște. Zburau paie. Muște mari, în straie verzi de bal, cădeau cu un bâzâit de elice în coșuri cu cireșe amare putrede, se ciocneau în aer și făceau mici voiajuri de nuntă. Tot drumul, Evsei Lvovici îl înfieră
Ilf și Petrov - 1001 de zile sau Noua Șeherezadă () [Corola-journal/Journalistic/5220_a_6545]
-
o veche pălărie, de care noi întotdeauna făceam haz văzând pe fratele meu că tot o puneape cap de câte ori pleca într-o excursie prin împrejurimi. Însă în halul în care ajunsese după împușcătură nu s-ar fi putut întrebuința, așa că “rogojina”, cum o poreclisem noi, era menită să fie zvârlită acum la gunoi ! Noi însă ne îngrozeam la gândul că s-ar fi putut auzi troznitura glonțului și atunci ar fi putut năvăli la noi cazacii, crezând și cu drept cuvânt
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
Fortunato", hotărî Aldaya, care nu apucase a învăța numele pălărierului. În felul acesta, descoperiră că don Ricardo Aldaya era sătul pînă peste cap de oameni care se temeau de el, îl adulau și i se întindeau la picioare ca niște rogojini. Îi disprețuia pe pupincuriști, pe fricoși și pe oricine demonstra orice fel de slăbiciune, fizică, mintală ori morală. Cînd dădu peste un băiat sărman, un simplu ucenic, care avea obrazul și șarmul de a-l lua peste picior, Aldaya hotărî
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
Avusese noroc încă de la început, căci în acele zile, cît se ocupaseră de construirea barăcii, pe cer nu se-nsoțiseră niciodată mai mult de doi-trei nori, în nici un caz nori de ploaie, așa că nopțile petrecute în aer liber, dormind pe-o rogojină aruncată direct pe pămînt, nu-l chinuiseră prea mult. Toată munca aceea sub cerul liber, după mai bine de-un an petrecut în celulă, era un fel de noroc, sau măcar așa considera Bruno. Încă de cînd părăsise sala tribunalului
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
lui. Tot atunci, în primele zilele, începuse prietenia lui cu Porthos, care încă nu-și cîștigase porecla la vremea aceea. Nu pentru că fusese atras în vreun mod de povestirile sale despre „Grossfeld Handball”, ci pentru că se nimeriseră amîndoi pe-o rogojină, o împărțiseră de nevoie în cîteva nopți. Iar după aceea, cînd adăpostul fusese terminat, reușiseră să-și așeze păturile unul lîngă celălalt. Acesta fusese al doilea noroc - nu că se așezaseră unul lîngă altul în adăpost, ci că brigada lor
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
în plin răsărit - soarele răsărind de vreo cîteva minute, aruncînd o pajiște nemărginită, un culoar de foc infinit pe întinsul mării calme încă, adormită parcă, stăpînită încă de fiorul ori duhurile nopții... Și nu mai spuse nimic. Ceilalți doi, de pe rogojina fină de pai de orez, o amintire a celui dintîi, a economistului, care călătorise de mai multe ori în China...; ceilalți doi, vasăzică, economistul și matematicianul, profesorul, cel mai tânăr din cei trei noctambuli protestară la aprinderea țigării. Cu toate că fumau
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
alimenta cu apă o parte a orașului. "Acea apă pleca de la balta menționată și trecea prin suburbiile Oțetari, Batiștea și Scaunele și forma o baltă pe locul unde a fost vechea Carvasara (Vama, n.m.), fierăriile vechi și unde se vindeau rogojinile și lemnăriile adică în coasta grădinii de astăzi a lui Sf. Gheorghe. Acea baltă era înconjurată cu trestie, cu sălcii și aproape de dînsa se făcea tîrgul sau piața, căci acolo erau scaunele de pescării, măcelării, manufacturile brute și se numea
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
se organiza doar odată pe an, în luna mai, la marginea Capitalei. "O dată cu ivirea florilor și înverzirea pomilor, se adunau din toată țara locuitorii, își schimbau și își vindeau manufacturele lor și productele lor, precum: donițe, oale, instrumente de lemnărie, rogojini, haine și orice alte manufacturi brute ce producea muncitorul muntelui, al pădurilor și al bălților; se făceau logodne, se rudeau cei din cîmp cu cei din munte; în fine ținea tîrgul Moșilor o săptămînă, începînd de luni. Joi se înveseleau
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
draci: e supărat, nervos, nemulțumit, neajutorat, nedreptățit. Mai păstrează impresia obscură că s-a petrecut, totuși, ceva foarte straniu cu el - prea-i merge rău. Dedesubt, la cinci-șase metri sub el a fost curățat pământul și s-a întins o rogojină de către țăranii adunați să se închine: din clipă în clipă se așteaptă să se prăbușească, desconcentrat, cocoșat de atâtea gânduri negative, cu labe lungi de păianjen, vedenie colectivă.
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
strig, vor să atingă pline de sudoare căldura ștrangulată-n dormitoare. Cutii de-o clipă-n care-ngropi puiul de somn. Of-ul prea mic, sughițul, un cuțit ... Saltelele de lână, saltelele de paie, scânduri, nuiele, arcuri, perne de aer - rogojini de sânge în zgâlțâit de trenuri, în clătinatul de vapoare, paturi pe roți care îmi plimbă orfelinatul de coșmare. Vrei să scapi - iei avionul și de sus privind, nu vezi decât aceleași capete de pat, bălăngănindu-se, smucind, lovind tăblii
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
nu există că până acum nimeni nu l-a văzut că nici marii cosmonauți sovietici nu l-au zărit pe undeva prin spațiul cosmic. Ajuns acasă i-am comunicat vestea plin de entuziasm bunicului meu care se ruga, retrograd, pe rogojina roasă din colț i-am strigat pur și simplu tovarășa profesoară ne-a spus „Dumnezeu nu există”. A continuat netulburat să se roage când a terminat m-a întrebat cu un zâmbet binevoitor „Dar ouă la alimentara există, dar carne
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/2728_a_4053]
-
își ridică stăvilar e lăcusta care își pierde corpul în agitație bărbat cu creneluri care mărunțește viața fără membrane bărbatul meu e copil. în uterul soare înflorim în menghină ** îi aud pe locatarii casei de alături și picioarele lor pe rogojini. în spatele ușii în casa în care mă las presat ca o tăietură de ziar toxică în anticamere nu găsesc nimic intim îmi aștern propriile murdării fieste unde prietenii lipsesc. cu ei petrec pe un cer în piele roșie cu ei
Poezie by Andra Rotaru () [Corola-journal/Imaginative/9539_a_10864]
-
obicei, la vârsta aceea, ficțiunile sunt luate drept realități. Mie, invers, ficțiunea mi se părea că... era,... dar că nu exista; așa cum îl vedeam eu de pildă pe nea Radu, brutarul, când ne aducea nouă pâinea caldă învelită într-o rogojină, în căruța lui trasă de un cal chior. Mai târziu, ficțiunea nu mi se mai păru decât o întâmplare petrecută cu adevărat, însă ticluită, răstălmăcită, cei mai mari mincinoși fiind scriitorii. Dar mama, însăși, cu imaginația ei, n-o fi
"Dacă mama arată cum trebuie..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10965_a_12290]
-
făcute de așa-zișii chiaburi. Nu toți însă puteam să fim chiaburi. Și pe-atunci, dacă vreți să ne credeți, existau și săraci, dar și bogați. Acele case erau arătoase pe dinafară, dar pe dinăuntru, pe paturi erau întinse vestitele rogojini. Să vezi chiabur dormind pe cearceaf, saltea? Ferit-a Sfântul! Vorba unui învățător suplinitor, dar sărac lipit (foarte elegant) pământului: Ocupi rogojina în lung și-n lat Alături de-un înalt bărbat de Stat. Din tot căsoiul acela, căsoi cu
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
săraci, dar și bogați. Acele case erau arătoase pe dinafară, dar pe dinăuntru, pe paturi erau întinse vestitele rogojini. Să vezi chiabur dormind pe cearceaf, saltea? Ferit-a Sfântul! Vorba unui învățător suplinitor, dar sărac lipit (foarte elegant) pământului: Ocupi rogojina în lung și-n lat Alături de-un înalt bărbat de Stat. Din tot căsoiul acela, căsoi cu de la 6 camere în sus, olteanul din acele timpuri își ducea viața nu în casa mare, ci într-un fel de "aplecător
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
fiului său numele locului, de Viersanu. A construit o biserică ce a durat până în anul 1805 după care fiul acestuia Preotul Vierseanu a construit între anii 1886-1890 o altă, din lemn, acoperită cu sita, actualmente cu tablă, biserica din satul Rogojina, o biserică fără turla, în formă de corabie, cu hramul Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, ca simbol al drumului sinuos pe meleaguri străine, aproape, dar departe de ținuturile strămoșilor din Țară Zarandului. Preotul Constantin Vierseanu a avut un
Vierșani, Gorj () [Corola-website/Science/300472_a_301801]