676 matches
-
românii răsăriteni, din care derivă aromânii și strămoșii megleniților, și românii apuseni, „din Iugoslavia de miazănoapte, care formau un singur grup împreună cu dacoromânii” (p. 254). Oricât s-a străduit Pușcariu să lărgească patria primitivă, au rămas zone largi unde prezența romanității orientale nu s-ar putea explica altfel decât prin migrații: aromânii s-au rupt de megleniți migrând spre sud, istroromânii au emigrat spre vest, muntenii și moldovenii au coborât din Ardeal la cel de al doilea descălecat, căci altfel nu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în care atât latina cât și traca și-au pierdut identitatea. Strădania științei tradiționale de a prezenta limba română ca pe o continuitate a latinei afectate în evul mediu de năvala populațiilor barbare se cere a fi înlocuită cu evoluția romanității orientale în interferență cu celelalte fenomene etnolingvistice care compun peisajul actual din jumătatea de est a Europei. Cercetător de largă cuprindere, O. Densusianu intuia șubrezenia eșafodajului teoretic al etimologiei tradiționale, de care însă nu se putea desprinde. De aceea el
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
inițial și zona restrânsă în care latina vulgară a trecut la româna comună autorul introduce „păstrarea unui element latin, fără îndoială destul de important, în Dacia și Moesia” (p. 189). Denaturarea istoriei prin anularea substratului și restrângerea spațiului de constituire a romanității orientale numai din latină a atras după sine șirul de falsuri menite să dea impresia unui întreg pe care să se poată baza cultura și educația: după ce se nasc în Iliria din latini, românii devin păstori nomazi și transhumanți; invazia
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ai unei populației străine, când ai alteia; organizarea politică le-a venit românilor de la slavi și de la maghiari” (p. 191); toate grupările etnice care au evoluat în spațiul aglutinant din jumătatea de est a Europei, paralel și în intersectare cu romanitatea orientală, ca efect al colonizărilor romane au fost transformate în populații năvălitoare, donatoare de cuvinte limbii române (p. 139 354); fonetica, morfologia și sintaxa limbii române, ca și lexicul fundamental al acesteia sunt o continuare specifică a latinei vulgare (p.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
populație latină, timp de 3, 4 sau mai multe secole, cât grosul latinității s-a retras într-o zonă restrânsă ca să poată reveni apoi ca români și să alcătuiască dialectele limbii române pe vechile teritorii ale limbii latine. Schema latinitate > romanitate inventată de lingvistica neogramatică pentru istoria dialectelor limbii române este anulată prin lărgirea până la globalizare a viziunii asupra istoriei limbii. Însuși coordonatorul ILR II se arată nemulțumit de felul cum această lucrare reflectă fenomenul cercetat, afirmând că formula adoptată „impusă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
românească neoficială. Dar Scraba nu a putut depăși tradiția neogramatică în privința adevăratei istorii a limbii române, care începe odată cu simbioza traco-latină, ce s-a înfăptuit pe spații largi în jumătatea de est a Europei, și din care au rezultat, alături de romanitatea orientală, și alte fenomene etnolingvistice. El a rămas la convingerea că slavii, maghiarii și turcicii au venit ulterior pe terenul civilizației antice românești, de care au profitat și sub aspect lexical. Iată de ce Scraba se străduiește să reducă numărul cuvintelor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
12. Scoaterea limbii române din relația genealogică latină → română prin identificarea sorginții ei în simbioza traco-latină schimbă radical perceperea fenomenului etnolingvistic românesc în două privințe. Mai întâi se impune acordarea aceleiași atenții ambelor laturi implicate în constituirea bazei traco-latine a romanității orientale, întrucât ambele sunt în egală măsură părtașe la istoria limbii române. În al doilea rând ideea de evoluție a limbii în general induce chestiunea preistoriei limbii române, întrucât latina și traca aduc fiecare la constituirea limbii române o încărcătură
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
globale a limbii. În consecință, limba română, născută din baza traco-latină, prezintă identități, afinități și consonanțe cu întreg peisajul lingvistic care s-a dezvoltat în vastul spațiu euro-afro asiatic: 1) cu italiana și cu limbile albaneză, slavă, maghiară; 2) cu romanitatea franceză și iberică; 3) cu spațiul indoeuropean neromanic: celtic, germanic, baltic, caucazian, indoiranian; 4) cu spațiul neindoeuropenizat: ugro-finic, mongolo-turcotătar, arab, basc etc. Toate coincidențele cu limbile acestui spațiu, apreciate de știința tradițională ca împrumuturi în limba română, sunt în realitate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
să-l facă cercetarea îl constituie recunoașterea bazei sociale traco-latine rezultate în urma cuceririlor romane în jumătatea de est a Europei. De aici decurge necesitatea luării în considerație a întregului peisaj lingvistic rezultat în această parte a continentului în întrepătrundere cu romanitatea orientală: limba albaneză, limbile slave, limbile baltice, maghiara sunt expresii individualizate ale mediului comun în care s-a constituit limba română. Cea de a doua treaptă a cunoașterii este dată de unitatea devenirii fenomenului lingvistic: substratul tracic înfige rădăcinile limbii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
afirmând, plastic, despre moldoveni, munteni și ardeleni că "toți aceștia dintr-o fântână au izvorât și cură" (Cantacuzino, 1984, p. 50). Până în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, prin lucrările de mare calibru intelectual elaborate de Dimitrie Cantemir, ideea romanității originare și a unității etnice a moldovenilor, muntenilor și ardelenilor pare să se fi impus în rândul puținilor cărturari preocupați de asemenea afaceri ezoterice cu idei istorice. Ar fi mai mult decât hazardat să extrapolăm identitatea etnică articulată în conștiința
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
preia sarcina de structură ideologică de rezistență a conștiinței de sine românești ieșită, doctrinar, de sub zodia ortodoxiei, dar îmbrăcându-i, în continuare, caftanul ritualic (Blaga, 1995, p. 69). Conștiința românească, deprivată de fondul său ortodox, a fost ranforsată cu ideile romanității poporului român și continuității istorice a acestuia pe teritoriul dacic. Ideile originii nobile, a priorității istorice și permanenței temporale a românilor în spațiul transilvănean, mobilizate în angrenajul argumentativ cu care se purta lupta intelectuală pentru drepturi politice în secolul al
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
un trecut ficționalizat. Însă acest demers imaginativ nu trebuie asimilat noțiunilor de ficțiune sau invenție, ci mai degrabă trebuie înțeles ca o forțare imaginativă a unor descoperiri istorice. În această cheie pot fi înțelese atât excesele latiniste ale Școlii Ardelene (romanitatea pură a românilor, exterminarea totală a dacilor), cât și replica dacistă (în cea mai autohtonistă formulă aceasta regăsindu-se în fanteziile pelasgice ale lui Nicolae Densusianu). Deși extreme, ambele poziții își au originea în constatări factuale suportate de investigații arheologice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
comune este turnat în matrița latinității absolute a tuturor etnicilor români. Embrionul identitar al românismului, care avea să irumpă ulterior într-un naționalism exclusivist etnic, a fost sădit de cronicarii din secolul al XVII-lea, care au "descoperit" și subliniat romanitatea popoarelor de care aparțineau. Originea a devenit nu doar izvorul conștiinței identitare românești, ci și pilastrul ei fundamental. Specificată în esența sa încă de vechii cronicarii moldoveni, sarcina mult mai laborioasă a elaborării și impunerii ideii originii latine a românilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ale (pre)istoriei romane din tabloul cronologic al istoriei românilor, fixând startul istoriei românilor în anul 86 e.n., odată cu războiul inițiat de Domițian Daciei aflată sub conducerea lui Diurpaneus Decebal. Abandonând latinitatea pură a românității, care in extremispresupunea chiar identitatea romanității cu românitatea, Șincai stabilește un alt principiu care se va impune ca modalitate de fixare a punctului de geneză a istoriei românilor: interacțiunea dintre sangvinitatea, limba, civilizația romană și teritorialitatea dacică. Fuziunea dintre cele două elemente, la care se va
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
românilor în Dacia este cronografiat de Maior ca venind odată cu "descălecarea românilor în Dacia" în urma cuceririi romane (Maior, 1990). Totuși, Maior simte nevoia de contextualizare istorică, astfel că narațiunea istoriei românilor pornește, în lucrarea sa, de la momentul contactului primordial al romanității cu teritorialitatea dacică reprezentat de primele războaie ale romanilor cu dacii din timpul lui Iulius Cezar. Patru decenii după Șincai și Maior, Alexandru Papiu-Ilarian (1852, p. 2), prelungitor al paradigmei ardelene în Școala latinistă, recalibra momentul cronogenetic al istoriei românilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cu dacii din timpul lui Iulius Cezar. Patru decenii după Șincai și Maior, Alexandru Papiu-Ilarian (1852, p. 2), prelungitor al paradigmei ardelene în Școala latinistă, recalibra momentul cronogenetic al istoriei românilor în anul 106. Principiul stabilit de Șincai, al interacțiunii romanității cu teritoriul dacic în datarea cronogeniei, este păstrat, Papiu- Ilarian operând doar un discret reglaj cronologic, fixând momentul zero al istoriei românilor odată cu deznodământul celui de-al doilea război romano-dacic, sfârșit cu cucerirea Daciei de către Traian. Prin această manevră, principiul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
momentul zero al istoriei românilor odată cu deznodământul celui de-al doilea război romano-dacic, sfârșit cu cucerirea Daciei de către Traian. Prin această manevră, principiul lui Șincai este rafinat și adus la puritate, întrucât istoria românilor debutează exact la momentul sintezei dintre romanitate și teritoriul dacic (dacii, ca popor, sunt eliminați complet din istoria poporului român, tot ce rămâne moștenire din partea lor este exclusiv elementul geografic, teritoriul dacic). Interacțiunea romanitate- teritoriu dacic este perfecționată în conjuncția dintre cele două elemente care aveau să
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cronogentic își găsește reflexia în titlul operei lui Papiu-Ilarian: Istori'a Romaniloru din Daci'a Superiore. Istoria este a romanilor, teritoriul le revine dacilor. Esența identității române, în perspectiva Școlii Ardelene și a celei latiniste, este conferită, așdadar, de ancorarea romanității (sangvinice, lingvistice, juridice, culturale etc.) în teritorialitatea dacică. Reprezentat grafic, modelul identitar propus de intelectualii ardeleni este alcătuit din axa verticală a timpului reprezentată de romanitate și din axa orizontală a spațiului reprezentând teritorialitatea dacică. Punctul zero al acestui grafic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
române, în perspectiva Școlii Ardelene și a celei latiniste, este conferită, așdadar, de ancorarea romanității (sangvinice, lingvistice, juridice, culturale etc.) în teritorialitatea dacică. Reprezentat grafic, modelul identitar propus de intelectualii ardeleni este alcătuit din axa verticală a timpului reprezentată de romanitate și din axa orizontală a spațiului reprezentând teritorialitatea dacică. Punctul zero al acestui grafic simbolizează ceea ce am numit a fi "momentul cronogenetic" al poporului român, reprezentat de intersectarea romanității cu spațiul dacic (pentru Șincai acesta este anul 86 e.n., pentru
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
intelectualii ardeleni este alcătuit din axa verticală a timpului reprezentată de romanitate și din axa orizontală a spațiului reprezentând teritorialitatea dacică. Punctul zero al acestui grafic simbolizează ceea ce am numit a fi "momentul cronogenetic" al poporului român, reprezentat de intersectarea romanității cu spațiul dacic (pentru Șincai acesta este anul 86 e.n., pentru Papiu-Ilarian acesta devine 106). În Istoria Romaniloru (1853, 3 vol.), A.T. Laurian, legatarul și promotorul spiritului istoriografic al Școlii Ardelene, stabilește ceea ce poate fi numită logica latinistă a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
român. Fixând cele două centre de greutate ale istoriei românilor în Roma și Constantinopol, Laurian a realizat o "transpunere la nivel istoric a dimensiunilor genetice si spirituale ale românilor" (Roșu, 2004, p. 121). Românitatea devine astfel produsul alchimiei istorice dintre romanitatea genetică și bizantinitatea spirituală. Elementul latinist rămâne totuși dominant, așa cum arată restructurarea cronologică a istoriei. Pe lângă reliefarea romanității, efectul simbolic al cronologiei romane este acela de a evidenția vechimea, continuitatea și nobilitatea originară a poporului român, caracteristici care pot fi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
transpunere la nivel istoric a dimensiunilor genetice si spirituale ale românilor" (Roșu, 2004, p. 121). Românitatea devine astfel produsul alchimiei istorice dintre romanitatea genetică și bizantinitatea spirituală. Elementul latinist rămâne totuși dominant, așa cum arată restructurarea cronologică a istoriei. Pe lângă reliefarea romanității, efectul simbolic al cronologiei romane este acela de a evidenția vechimea, continuitatea și nobilitatea originară a poporului român, caracteristici care pot fi contrastate în raport cu popoarele migratoare care au ajuns să încercuiască "insula de latinitate" românească. Sistemul triptic de periodizare dezvoltat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de maximă importanță în scrierile cărturarilor Școlii Ardelene. Motivul este lesne de intuit: coloniștii romani au format bazinul populațional care, prin aclimatizarea la teritoriul dacic, s-a prefăcut, în cursul timpului, pe nesimțite, în poporul român. Micu specifică foarte precis romanitatea italică a coloniștilor, proveniența acestora exclusivă din Roma și Italia. Recrutarea coloniștilor din miezul imperiului și transplantarea lor în teritoriul dacic asigură un transfer de romanitate pură. Filiația românilor își are astfel originea în sursa cea mai pură a etnicității
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a prefăcut, în cursul timpului, pe nesimțite, în poporul român. Micu specifică foarte precis romanitatea italică a coloniștilor, proveniența acestora exclusivă din Roma și Italia. Recrutarea coloniștilor din miezul imperiului și transplantarea lor în teritoriul dacic asigură un transfer de romanitate pură. Filiația românilor își are astfel originea în sursa cea mai pură a etnicității romane. Șincai, mai puțin intransigent cu privire la originea strict italică a coloniștilor, menționează că, după măturarea dacilor, Traian "fórte mulțĭ lăcuitărĭ aŭ dus în Dachia, din tótă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în păstrarea purității este instituirea unor norme rigide privitoare la "comensualism și connubium" (i.e., interdicția de a mânca împreună și de a încheia căsătorii exogene, în afara grupului de apartenență). În viziunea istorică a lui Maior, românii și-au prezervat intactă romanitatea prin instituirea prohibiției cu privire la connubium. Ne-amestecându-se cu alte neamuri prin căsătorii, românii au evitat orice sursă de "poluare genetică" a fondului lor romanic. Aceeași teză a purității absolut romanice a românilor este apărată și de către Budai-Deleanu, care chiar dacă le acordă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]