637 matches
-
brusc înveselite: — Vreau să le spun următoarele... A reușit imposibilul! Toată lumea e ochi și urechi. Fac câteodată versuri mai puțin serioase, recunosc, așa cum îmi plac și comediile, și spectacolele de mimă... Unul după altul spectatorii încep să bată din palme. Ropote de aplauze. Vipsania surâde la rândul ei, ușurată. Comedia lui Ver gilius Romanus, care va fi citită mai târziu, s-ar putea să nu se bucure de o primire atât de călduroasă. Nu-i vine să creadă. Oamenii par ahtiați
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în toate vremurile poezia ușoară s-a bucurat de atenția unor oameni foarte învățați și foarte serioși... Își schimonosește chipul ca și cum s-ar căzni să găsească urmă torul epitet. Se luminează brusc și-i dă drumul: Și foarte virtuoși! Alte ropote dezlănțuite. — De ce vă mirați atunci că încerc să urmez pilda și renu mele celor vrednici de laudă? Face o nouă pauză. Asistența așteaptă cu sufletul la gură. — Exemplu mi-a fost cel care s-a bucurat de un asemenea prestigiu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în fața ta frumoasă O să ție o oglindă, Să te vezi pe tine însăți Visătoare, surâzândă. I Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic, Rumenind străvechii codri și castelul singuratic Ș-ale râurilor ape, ce sclipesc fugind în ropot - De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot; Pe de-asupra de prăpăstii sunt zidiri de cetățuie, Acățat de pietre sure un voinic cu greu le suie; Așezând genunchiu și mână când pe-un colț când pe alt colț
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
poartă suflete sub coajă, Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă. Iar prin mândrul întuneric al pădurii de argint Vezi izvoare sdrumicate peste pietre licurind; Ele trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic, Când coboară-n ropot dulce din tăpșanul prăvălatic, Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace, În cuibar rotind de ape, peste care luna zace. Mii de fluturi mici albaștri, mii de roiuri de albine Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și roiesc după un semn Și în caii lor sălbateci bat cu scările de lemn, Pe copite iau în fugă fața negrului pământ, Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt, Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni, Orizonu-ntunecîndu-l, vin săgeți de pretutindeni, Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie... Urlă câmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. În zadar striga-mpăratul ca și leul în turbare, Umbra morții se întinde tot mai
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
se întâmplă câteodată să devenim chiar mai ticăloși decât mirenii. Ne-am înstrăinat cu totul de smerenia și răbdarea sfinților și de blândețea lor nemărginită. Noaptea trecută o ploaie zdravănă s-a abătut peste corabia noastră în timp ce pluteam în susul râului. Ropotul ei înspăimântător m-a trezit din somn. Spre rușinea mea, am avut un vis păcătos. Tocmai ca să nu păcătuiesc în astfel de momente mi-am legat strâns încheieturile mâinilor. Astfel sunt nevoit să mă lupt cu poftele trupești care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și va primi în schimb libertatea de propovăduire. Sunt încredințat că dacă n-o să-i jignim, dacă n-o să-i întărâtăm și dacă o să le dăm câștiguri în schimbul îngăduinței de a propovădui, atunci or să isprăvească și ei cu prigoana. Ropotul ploii se auzi iarăși în încăpere. Păstrând tăcerea, episcopii ascultau propunerile lui Velasco. De dragul câștigului, japonezii ne vor îngădui orice, repetă Velasco. O dată și o dată ne vor încredința până și sufletele lor. Se auzea din nou răpăitul ploii. Samuraiul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe cărare, Mândra e pe căi străine Și la mine nu mai vine. E amurgul ce îl simt aproape Și în curând o să mă-ngroape. Eu voi porni în sunete de clopot Udat de-o ploaie care va cădea în ropot.
Epilog by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83204_a_84529]
-
latră Răgușit. Iat-o! Plină, dinspre munte, Iese luna din brădet Si se nalță, -ncet-ncet, Gânditoare ca o frunte De poet. Ca un glas domol de clopot Sună codrii mari de brad; Ritmic valurile cad, Cum se zbate-n dulce ropot Apa-n vad. Dintr-un timp și vântul tace; Satul doarme ca-n mormânt Totu-i plin de duhul sfânt: Liniște-n văzduh și pace Pe pământ. Numai dorul mai colindă, Dorul tânăr și pribeag, Tainic se-ntâlneste-n prag, Dor cu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Lupta nevăzută Elena Marin Alexe Îmi trec prin inimă ropot de ploi Cu ironice zâmbete calde Înveșmântate în negru puhoi Și lacrimi pierdute-n tornade Întrebările încep să coboare Dănțuind trist în hora uitării Se deschide pe nori câte-o ușă Dar se-nchide cu semnul mirări Braț la braț
Lupta nev?zut? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83244_a_84569]
-
victorie pentru Guvern, așa cum sperase de Silva, procesul șefilor militari - care are loc în ziua de 27 septembrie la Școala Navală, se transformă într-o răsunătoare biruință a revoluționarilor. Acuzații se apără în fața unei săli pline, entuziaste, care subliniază prin ropote de aplauze o mărturisire de credință naționalistă, orice șarjă împotriva ticăloșiei politicienilor. Generalul Carmona se transformă din acuzator în apologet. Juriul achită pe toți complotiștii, care se pot întoarce la unitățile lor și-și pot relua activitatea revoluționară. Citirea sentinței
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la rândul lor, repetând de mai multe ori strigătul lor de luptă. De îndată ce formațiile hune ajunseră în bătaia arcurilor, arcașii intrară în acțiune, iar nori de săgeți se ridicară, brăzdând cerul, din ambele laturi; se încrucișară, apoi căzură cu un ropot ca de grindină, decimând rândurile dușmane. Imediat după aceea, cu strigăte sălbatice, cele două cavalerii se năpustiră una împotriva celeilalte în galop și, aproape imediat, se aruncară înainte și războinicii pedeștri ai celor două armate, stropind totul împrejur în timp ce alergau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Wisichart dacă locul acela putea fi apărat. Burgundul chemă pe unul din soldații săi să-l ajute să se elibereze de platoșă și de cămașa de zale de dedesubt; după ce le lăsă pe toate să cadă pe jos într-un ropot metalic, își puse mâinile în șolduri și trecu o privire peste zidurile părăginite ale incintei, clădirile cu acoperișuri joase și ieșite din încheieturi, poarta mare, cu scânduri grele, dar cu cuie lipsă, și își spuse, în fine, părerea. — Nu, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să mai zică nimic. Era deja târziu și mulți mușterii părăsiseră deja sala de mese ca să se ducă la dormitoare. Gazda și servitorii săi veneau și plecau printre mese, aranjând și aruncând priviri nerăbdătoare puținilor rămași. Afară încă ploua cu ropot mare. Sebastianus hotărî că venise momentul să se retragă și discuția se încheie acolo. A doua zi de dimineață, ieșind în curte, regăsiră soarele. După ce îi lăsă lui Maliban timp să-și ia rămas bun de la cucerirea sa din seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mulțimea și apucând-o cu frenezie pe strada ce flanca episcopia și ducea până la bastionul indicat de Anianus. O clipă mai târziu, atenția lui Sebastianus fu atrasă de strigătele de alarmă ale unor soldați aflați alături de el și de un ropot amenințător de copite pe caldarâm. întoarse din nou privirea spre stradă și văzu înaintând un grup compact de cavaleri, a cărui apariție smulse mulțimii strigăte de spaimă și provocă un du-te-vino tumultuos, fără nici o direcție precisă, căci, pentru cetățenii Aurelianei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
indiferent de hotărârea pe care o voi lua, mulțumesc tuturor pentru concursul dat, de-a munci, de-a trăi clipe frumoase Împreună, În mod deosebit pentru amintirile fără asemănare ce vor rămâne permanent proaspete În memoria mea. Încă odată, mulțumesc!!” Ropotele de aplauze Îi confirmă,odată mai mult, bucuria de-a fi fost călăuza acestor minunați oameni, de-a trăi În mijlocul lor, de-a se confunda cu ei. Cuprins de o ușoară exaltare, Tony Pavone le strânse mâna la toți silabisind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
geamantanelor pentru ca șeful de nivel să știe că nu lipsește nimeni de la activitatea pe care o coordona, apoi a urmat un gen de țopăială, o melodie fără ritm cântată la papucii de casă și întreruptă din când în când de ropote de palme sparte deasupra capului, câteva flotări și... gata. Aveți un sfert de oră să vă spălați, să vă faceți paturile la fel cum le-ați găsit și să coborâți în curtea școlii, la careu. Spălătorul era o încăpere de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Nu, răspunse celălalt, era bălan... dar, ce-i dreptu, voinic român... Cum s-a dus... parcă nici n-a fost! Apoi plecară. Cerul era căptușit cu nouri alburii; o liniște mare plutea pe mormintele sărace. Și în tăcere deodată răzbătu ropotul unui umblet de cal: crâșmarul Petrache trecea călare pe roibul străinului. Apoi, după ce se făcu liniște, câțiva fulgi, ca niște flori de vișin, începură să joace peste lăcașurile tăcerii. Florile înghețate se înmulțiră, prinseră a curge potop alb, se așternură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ființa. În neștire se așeză la locul lui, în preajma vitelor, pe maldărul de fân, și sta iar cu ochii la stele; și nici nu simțea răceala nopții care trecea ușor peste fruntea-i fierbinte. La câteva zile după aceasta veniră ropote de ploaie cu întreruperi; pe urmă ca niște pâcle se așezară lungile ploi de toamnă. Zările erau închise de un fel de ziduri cenușii. Dintr-un tavan jos de nouri curgea burniță rece, umezind clădirile, adăposturile vitelor și perdelele pustii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ură spre tatăl său și rupând de pe el straiele-i de matasă. Cu podoaba pe care o avea la centură, un stilet mic, o jucărie aurită, s-a străpuns pe loc în inimă, ridicându-și viața. S-a auzit afară ropotul străjii lui Mustafa, întorcându-și caii spre tabără. Odată cu vântul s-a îndârjit murmurul ordiei de la Amasia. Crainicii trecuți de cătră cortul verde spre ei au strigat poruncile stăpânului celui mare, dar ienicerii lui șahzadè n-au răspuns la chemarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
privirea de la biroul ei. — Se pare c-o să avem parte de-o furtună. Am fost așa de copleșită că a trebuit să mă așez. Cerul s-a întunecat din ce în ce mai mult și mi-am concentrat voința asupra sa și, când primul ropot de tunet s-a făcut auzit deasupra Manhattan-ului, am răsuflat ușurată. În câteva clipe, cerul era brăzdat de fulgere și norii s-au revărsat. Ascultând șuierul ploii torențiale care scălda orașul, tremuram de agitație; îmi tremurau și buzele. Când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Uitasem că toamna venea. Era mai demult o stradă, O școală, și bruma cădea - Prin săli, ca nimeni să-l vadă, Un elev singuratic pălea. Un om, în amurg, pe o stradă... Pe foi nu mai știu cum trecea - Sub ropot, și-a lumii grămadă... - Uitasem că toamna venea. Singur Odaia mea mă înspăimîntă Cu brâie negre zugrăvită - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. - Odaie, plină de mistere, În pacea ta e nebunie; Dorm umbre negre prin unghere
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Aula Universității „Petre Andrei” din Iași, la Congresul Internațional de istorie a presei (180 de ani de presă românească), prof. univ. I . Hangiu, care la aproape 90 de ani, realizează o nouă ediție a Dicționarului presei literare românești, a smuls ropote de aplauze participanților când și‐ a declarat vitalitatea și intențiile literare de viitor. Membrii Asociației Române de Istorie a Presei au fost entuziasmați și l‐au privit cu admirație și respect, deși majoritatea lor erau tineri. Să aibă profesorul sănătate
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
seară și cu toții credem că merită aplauzele noastre. Spre oroarea mea, David Stronge a continuat să înainteze de-a lungul camerei și m-a luat de talie. Mi-am ridicat capul. Toate privirile erau îndreptate către mine politicos și un ropot de aplauze le însoțea. David Stronge era deja transpirat și emoționat. Era scârbos. —Să mergem afară, îmi șopti familiar la ureche. M-am desprins din strânsoarea lui și am dat paharul de șampanie pe gât. —Vin imediat, i-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
vorbea o limbă a secretelor care, de cum erau date În vileag, fugeau pentru totdeauna. De mii de ori am vrut să recuperez acea primă după-amiază petrecută În vila de pe bulevardul Tibidabo cu Bea, cînd universul Întreg se lăsase dus odată cu ropotul ploii. De mii de ori am vrut să mă Întorc și să mă pierd Într-o amintire din care abia dacă pot răscumpăra o imagine furată căldurii flăcărilor. Bea, goală și strălucind de ploaie, Întinsă lîngă foc, cu ochii larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]