877 matches
-
rațiunea ne mai fiind În stare să-și dozească efortul pentru a Întocmi rapoartele de lucru zilnic care urma să le prezinte maistrului de șantier: aceeași foame care-l determină să ridice de printre dărâmături o bucată de biscuit parțial roasă de un șoricel, murdară, puțin umedă, pe care o ronțăi cu Încetinitorul de teamă să nu se termine prea repede. Trebuia riscat să-și Încerce norocul, noroc ce de multe ori Îi dovedise prietenia. Propuse maistrului civil al șantierului să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oare să cer acest favor comitetului oamenilor muncii dela instituția mea...? Nimeni nu avea curajul să zică da, ar fi trezit bănueli...! Nu mai vorbim de repercursiuni...!!” „Ai de gând să nu te mai Întorci...?” Luat prin surprindere, Tony Pavone roși. „Bine omule, de ce n’ai spus dela Început...? Ajungând În Israel, problema nu-i ușor de rezolvat. De pildă, Dictatorul Nicolae Ceaușescu a Încheiat un tratat de prietenie cu Statul Israel, care facilitează emigrarea evreilor În țara lor, mai precis
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a văzut toate acele trăsături aproape frumoase, pe care Alice se chinuise într-atât să le descrie - nasul aproape drept, sprâncenele arcuite dar prea blonde ca să mai fie vizibile, gura bine desenată dar distrusă de buzele uscate și mult prea roase. Un amestec nefericit de imperfecțiuni, un chip pe care-l uiți imediat ce l-ai depășit, un trup tremurător, de femeie deja înaintată-n vârstă, care nu justifica efortul de a-l mai descoperi. Și nici o implicație lesbiană, nici o convingere religioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Au mai mers cincisprezece metri, apoi Charlie a spus: Cum mi-ai zis ? Danny a ridicat din umeri. Trolule. Charlie a strâns pumnul, dar brațul nu i s-a mișcat din loc. Ciudatule. Când adulții s-au întors cu ochi roși, Danny și Charlie s-au prefăcut că stătuseră tot timpul pe plajă. Ellis și John au cărat generatorul în casă; Drew a luat telefonul prin satelit ca să anunțe că, dincolo de creastă, incendiul de pădure părea să se extindă. Charlie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
văd oameni plutind pe o mare pitică printre ei miliarde și un pic de mere de parcă i-ar ține de mâini sau ar face pod între ei aud cum se lovește mărul roșu de mărul verde mărul galben de umărul ros sunetul acesta îmi amintește de liniștea morților de pielea ta albă și buzele reci când îmi vorbeai despre nebunia de a fi mut paralizat sau pur și simplu plecat e clipocitul ochilor tăi atunci când pleoapele se înmulțesc ca iepurii și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
îmi zvâcnesc. amorțesc. desenez în continuare ploi. în colțul ochilor sunt aurii. din când în când îmi descriu viitorul. simt că îl ating cu vârfuri de gând. nu mă plictisesc. simt frica teoremei nedemonstrate la examen. profesori îmi sunt treptele roase. foamea de lumină nu mă încântă, mă înspăimântă. continui să fiu nedumerită. îți număr ploile de cuvinte evadate din enunțurile analizei matematice din care oamenii extrag mereu câte un grafic. lasă eroarea sau erorile să deformeze saltul liniilor. curbele se
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
scoase câteva scrisori pe care le puse în fața lui Allius. — Citește răspunsul lui Vitellius. Acceptă să se predea și face o lungă listă cu sclavii și bucătarii pe care vrea să-i ia cu el. Citește și tu! Allius Cerpicus roși. — Recunosc semnătura împăratului meu. — Cum se face, întrebă Antonius sarcastic, că nu ai cunoștință de tratativele mele cu Vitellius, dar le știi pe cele dintre Vitellius și Mucianus? Allius Cerpicus își drese iar glasul. — Nu am fost informat, spuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mă simțeam exact ca un robot, ca o rețea electrică zornăind din cauza călătoriei cu avionul, din cauza fuselor orare traversate în goană și a mahmurelii. Din întâmplare, telefonul era o vechitură: un exemplar cu disc. Degetele îmi erau deja atât de roase și îndurerate, încât fiecare vârâre în găoacele discului mă ardea cu tăria plumbului topit... Așa că la jumătatea drumului m-am oprit, formând numărul, cu degetul mic de la stânga. — Numărul camerei, vă rog, a spus telefonista cu bâzâitul ei de bondar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
penumbrele aburului slinos, cu ochiuri de lumină în care se distingea doar întunericul și tivul de ceață și unsoare, aerul atârna m spatele și în fața mea ca o chiuvetă veche, plină cu vase murdare. Distrusă, terminați, astmatică, Londra, cu obrazul ros de vărsat, își ispășea condamnarea sub cerul mustind de apă. La intrarea ornamentată a unui magazin de la parterul unui bloc, stătea un bătrân cu un palton închis cu nasturi și pantofi mari, lustruiți, vorbind ploii. Era încadrat de alți bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spuse ea, ce ți-e și cu suferința asta a ta. — Știu. Te face să te tăvălești de râs. Cu o mișcare rapidă am scos portmoneul din buzunarul de la inimă. Dar Martina prinsese deja cu vârful degetelor (cu unghiile puțin roase, nevopsite, nu ca unghiile Selinei) nota de plată. — S-a rezolvat, spuse ea. Mai departe de-atâta n-am ajuns. Ea nu știa nimic. Și poate că nici nu avea nevoie să știe. Totul se reducea la bani - totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
așezasem acolo lângă ea, că și eu sunt mișcat și sufăr din pricina durerii foarte speciale a celui înșelat, tăcerea suferinței... Da, înțelegi? Numai sentimente omenești, în toate felurile posibile. I-am privit unghiile și am văzut cât de mâncate și roase erau: Durerea umană ajunsese până în vârful degetelor, doar eu nu eram în stare să văd acest lucru. — Martina, am spus eu. Scumpo. Eu... — Hai că începe. — Trebuie să mă duc la budă. — Nu mai e timp. Du-te. Repede. — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lui Mal. „Parteneri majori pentru o cauză majoră”. Ellis Loew se ridică în picioare lângă scaunul său. „Întâi vă voi spune ce avem, pe urmă îmi spuneți de ce avem nevoie. „Avem depoziții luate sub jurământ de la membri sindicatului, consemnând implicarea Roșilor în AUFT. Avem liste cu membri de frunte ai Partidului Comunist comparate cu listele membrilor de frunte ai AUFT - cu multe nume comune. Avem copii ale unor filme pro-sovietice făcute în timpul războiului - pură propagandă roșie - la care au contribuit membri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai devreme sau mai târziu, va insista la cine nu trebuie și se va alege cu un glonte. Ce îl surprindea era faptul că Danny murise dintr-un accident. Buzz lăsă remarca să treacă, apoi întrebă: — Era Danny homo? Bergstrom roși, tresări, tuși în paharul de bere și zise: — Dumnezeule, nu! Peste două secunde scotea din portmoneu poze cu soția și copiii săi. Buzz se întoarse în L.A., îi dădu telefon unui prieten de la LASD și află că dosarul de la Personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
înainte de marele lui act final. Buzz îi lăsă să se apropie. Bătrânul îi întinse mâna încă de la zece metri depărtare. Ochii lui erau aprinși de boală, fața îi era de un bej murdar și întreaga lui făptură arăta scobită și roasă. Vocea îi era puternică, iar zâmbetul care o însoțea dovedea că e mândru de asta. — Domnul Meeks? Buzz îi scutură mâna foarte încet, temându-se să nu i-o rupă. — Da, dom’ doctor. — Și ce grad ai? — Nu sunt polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai atenți la înfățișarea lui Pârvu Dumitru, pe care nu-l prea băgam în seamă și care n-avea numai grija învățăturii, ca noi, ci mai dădea și meditații, ca să-și poată întreține frați mai mici. Avea o haină întoarsă, roasă și peticită la mâneci și coate și un pulover lucrat din rămășițe de lână. Și-a strâns cu grijă cărțile într-un ghiozdan de pânză gri, și s-a îndreptat încet înspre ușă, de unde s-a întors ca să ne salute
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cerșetorul nu privea nimic. Poate era chiar orb. Umerii Îi erau lăsați În față, pieptul scobit. Fără Îndoială, un om bolnav. Îngerul? Pictorul fu străfulgerat de această idee. Dar nu, nu era posibil. Cerșetorul era acoperit de haine subțiri și roase, n-avea nici un loc În care ar fi putut ține o armă și nici nu putea scăpa de loviturile date În batjocură de ienicerii din patrule. Nu, Îngerul n-ar risca să stea acolo, În mijlocul pieței, fără nici o armă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tânăr pe atunci, pășește nervos în sus și-n jos, iar conturile trupului său gol rămân imprimate în sudoarea cearceafului de pe pat. Bea apă din cana acoperită de pe masă. Îngenunchează să se roage. Își trece palmele peste piele, cu unghiile roase își scarpină pieptul mușcat de țânțari. Fiecare atingere îi usucă pielea. Clima tropicală are acest efect blestemat asupra lui, dizolvând tot ce-i european în el în arșiță și umezeală, transformându-l pe acest slujbaș al Domnului, într-un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
meu e candid, păcat că nu îl vezidar mai păcat nu este că prăpădim livezi? Iubirea noastră nu e cuplaj de maidanezi, te rog să cauți alte locații potrivite»... Fac cereri, iubi, 'ntr-una, de-atunci, poate mă crezi, am ochii roși, o vârstă, cireșul mă înghite, surâsul meu e candid, păcat că nu îl vezi ... Cântec înapoi la tine Vor veni megieși, va fi roi de tembeli, sub fereastra-ți prea mulți vor falsa repetat, parcă văd prin potopul de pași
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
din coapse, simulînd indiferența. Fete de la țară, venite la tîrg să se școlească, vorbeau gros, azvîrlind cîte un „tu” ațîțat, și se lăsau urmărite de bandele elevilor cu muzicuță. Mulțimea fîșîia lasciv în timp ce cuburile clădirilor cu acoperișe cenușii și tencuiala roasă se înecau în viermătul multicolor. La mansarde ramele leproase ale ferestruicilor se înclinau, gata să verse fiere în cazanul de sub ele. Claxoane sunau sfîșietor și, o clipă rupte, lanțurile omenești se căutau din nou. Deodată îmi apăru o scenă pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mine. Învățătorul cunoștea nu numai franceză și germană, ci o mulțime de alte lucruri, de pildă, filozofie. Amic cu Bachus, pensionarul era plin de înțelepciune ca un butoi. Umbla c-o pălărie spartă și își călca încălțămintea pe ștaif. Urzeala roasă a pantalonilor de velur era băgată în niște ciorapi vrîstați. Mă luase în primire nu ca pe unul ce trebuia îndopat cu franțuzească, ci mai degrabă ca un auditor al filosofiilor sale. - Păpușoiule, hohotea el cu gura largă în care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tablă. După perdeluța de tifon, în fereastră zăcea, lîngă cutia de chibrituri, un capăt de lumînare. Pe sub tavan se întindea în diagonală o sfoară cu rufe puse la uscat. Striate de colburi vechi, în colțurile afumate, atîrnau pînze de păianjen. Roasă, dușumeaua fusese acoperită cu un petecar. Deasupra plitei, o coală de hîrtie cu imprimeu decolorat era țintuită pe perete în cuie, bătute printr-un bilet de tren tăiat în patru. Pătată de muște, hîrtia constituia fundalul cîtorva farfurii desperecheate, stăpînite
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe el să se hodinească, hotărî femeia. Eu încălzesc apă și pregătesc o gustare. Se pare că-i hăituit. Conu Alecu plecă în tîrg să-l caute pe plăpumar. Bătrînul Aizic ședea la primul cat, într-o clădire cu tencuiala roasă care înconjura, ca o cetate, curtea. În interior pătrundeai prin gang. Pestriță și murdară, trăia acolo din negoț mărunt o colonie de făpturi cu chipul omenesc. Ținînd sub observație strada, cîțiva moșnegi pe scaune, în gang, ședeau la taifas ca
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dintâi țipăt ‐ despică noaptea în bloc, țipătul lui își face loc pe fereastră, primul lui țipăt ce spune mumii și lumii: Eu sunt! Sunt stăpân pe pământ! Primii pași îi va face între scaun și masă, pe scoarța rărită și roasă ce ‐ am adus‐ o cu noi ... Colțul dulapului va păstra amintirea primu lui cucui, ‐ Usciorul ușii, semnele creșterii, fereastra îi va aduce ‐ nainte lumea de schele unde încă zidim ‐ să dureze pereții - anii și sufletul generației mele ... Iar casa însăși
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
taină, pe care trebuia să o descopăr demult, nu doar în dimineața aceea apăsătoare. Ochiul drept, doar el aduce vestea bună, mai adaugă umbra ei, ștergându-și cu un colț al basmalei vechi, lacrima îmbătrânită,ce se agățase de genele roase. Apoi dispare ca o arătare palidă, în zarea însângerată și proaspătă și se topește în lumea adormită a copilăriei mele. Îmi apăs ochiul stâng până simt durerea cum pătrunde ca o nepoftită. Îl îndemn pe celălalt să se zbată, așa
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și pomeni și rugåciunile se råcoreau în prealabil cu înjuråturi adresate facturilor mamei și tatålui lor de taxe și prețurilor pe sută de grame de gaturi aripi și gheare la un loc și visul de zbor se încheia în oasele roasele de canini Atunci oamenii deveneau metafore contemporane poemului într-o dungå de clopot rostit și ceasul solar se întorcea în umbrele timpului. Atât de ușor ca o lespede diafanå de suspin că un munte de aer împungând påmântul Un zbor
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1640]