17,708 matches
-
număr al revistei Agora, scoasă de Ion Caraion și Virgil Ierunca în 1947, și Mircea avea un exemplar, pe care mi-l împrumutase și mie.) Personajele din Artistul și moartea au următoarea caracteristică: în atmosfera macabru simbolică a piesei, ele rostesc replici care sunt aproape exclusiv citate din autori numiți sau din autori nenumiți, pe care cititorul trebuie să-i recunoască sau să-i ghicească. Maxime celebre (uneori inversate sau subtil deformate), aforisme, profesiuni de credință, fraze memorabile sau selectate idiosincratic
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
o poezie mai mult sau mai puțin izbutită, a cărei artificialitate însă nu reușește să fie tăinuită complet într-un scris chinuit. În versurile sale, cuvintele vin de la sine, se pare că, dacă nu ar fi gura poetului, s-ar rosti singure. Practică o poezie aparent de modă veche, rimată, cadențată, rînduită într-un cadru prestabilit, și totuși face altceva decît poezie tradițională. Dacă respingerea armoniei formelor, plasticității, muzicalității, a oricărei sintaxe este regula scrisului postmodern, atunci Cioclea, considerat poet postmodern
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
tot conținutul acestei poezii (ș...ț ca un fel de contrapondere...). Tare ar fi bine ca aici, ca și în cazul altor poeți mai tineri, să nu se adeverească, pînă la urmă, aceste cuvinte ale lui Cioran: "neavînd nimic de rostit, se specializează în rostire", ceea ce trimite la atît de cunoscuta "coada sunătoare" despre care vorbea Eminescu. Poezia lui Nicolae Leahu este într-atît de altfel, încît m-aș mira foarte mult să se fi găsit cineva care să o fi diagnosticat
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
arborele meu osos până sus. D: O câte glasuri se aud în vocea mea neauzită! T: Vino vineri când sunt obosit: un moșneag trântindu-se-n propria-i moarte... D: Ce viitor au postumii... N: De-aș avea buze aș rosti dimineața îngerului negru deodată cu mine zămislit de-aș avea mâinile în afară aș lumina - vreau să deschidem farmacia zăpezii. M: Stau în strană și gândul a piatră-mi miroase caut leagăn pe umărul tău pustiit aici miroase a piersică
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
cum mor și mă lasă cântând de dor... să implor jocul fericirii, luna iubirii. LÂNGĂ ÎNGERI un tablou, o candela, patru crini albi... și-o lumină de taină! lacrimile mele deschid cartea memoriei... și mi-aduc aminte ultimele lui cuvinte rostite de tastele unui calculator... „cu bine, latona." am ramas singură Într-o lume cu gust de hârtie... știu că o să mă ardă felul meu de-a fi, dorul de acasă... 16 februarie 2009,15:06 Lui Artur Silveștri ROȘA NEL
Editura Destine Literare by Daniela Voiculescu () [Corola-journal/Science/76_a_328]
-
Litaniile Mării dar se-aud... Chiar dacă valul dur izbește-n stâncă, Stârnind vârtejuri, dinspre zarea largă, Voind ca amintirea să o șteargă Doar urma se mai dăinuiește Încă. În clinchete de vesele pahare, Visând Olimpul și celești fanfare Am să rostesc poetică urare: Acum, la ceas superb aniversar, Merită să-l stropim cu Murfatlar; Poete, deci, să ridicăm paharul Dorindu-ți să te prindă...Centenarul !
Poem Aniversar. In: Editura Destine Literare by Redacția () [Corola-journal/Science/76_a_350]
-
din plictis. Uite, pe o coajă de nuc sângeriu, la comanda iubirii Îmi scriu testamentul... Azi, Îmbătrânit zaraf, călcat pe inimă de șenila păpădiilor, adorm În patul de puf al muțeniei și culmea, Îmi este de-ajuns! Adevărul inimii Îl rostesc pe tăcute și vad cum uitarea mă-nvinge... SILABA ÎNVIERII MOSC VISEAZĂ Regele zăpezii a venit În poarta inimii mele și proorocit-a: pregătește-te cu smerenie, ca mâine vei muri sub povara cuvântului tandru! Apoi, fumul ecoului se va
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
de lună și de liliac. În zori Îmi va fi dor de Steaua Polară, căci de mult, tare de mult am părăsit zodia sărutului cast. Nu vezi, nepurtat a rămas inelul de fum al rostirii, precum acest imn Împărătesc, greu de rostit În ianuarie... DE BOALĂ GREA Înfige, deci, hangerul! Numele tău nu l-am uitat, Lumino! Setea gurii mele te vrea, ispită a cerului cu două toarte de foc! Și nu asmuți limba de chiparos a splendorii, căci până În moarte voi
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
Mircea Eliade, atunci fiind arhiplina, dar acum goală pentru înregistrarea filmului. Ceea ce îi dă un aspect și mai miraculos, parcă simți prezenta spiritului lui Eliade care umple sală și misterios intuiești prezenta sacrului despre care ne vorbea el. Auzi cuvintele rostite la acea ocazie de Charles Long, coleg și bun prieten al marelui dispărut, în emoționantul sau elogiu la adresa acestuia. Aceste cuvinte au o rezonanță atât de profundă și vibrantă cum numai un afro-american o poate exprima cu ecouri de la Martin
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
scriitori de talia lui Le Clézio și Paul Ricoeur au admis cât au fost influențați ei de concepția eliadesca. Urmează Paul Barbaneagra, realizatorul filmului “Mircea Eliade și redescoperirea Sacrului”, în care marele scriitor a fost interpretul principal. Obsedante sunt vorbele rostite de el “Dacă Dumnezeu nu există totul este cenușe. Trebuie să mori ca să renaști în nemurire...” În acest interviu, Barbaneagra susține chiar că întreaga intelectualitate a Franței de atunci era sub influența lui Eliade, pe când Gallimard subliniază poziția unică a
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
sută materialista a Occidentului și el se imunizase împotriva lor și le socotea un mare pericol pentru tineri. Cu privire la tinerii lui asociați aleși de el, el nu le oferea decât ceea ce era bun.” Cât de diferite sunt aceste sincere cuvinte rostite în 1992, comparate cu insinuările sinistre din românul sau Ravelstein 10 ani mai tarziu. Cine oare i-a otrăvit sufletul ca să se degradeze în acel hal? Un portret asemănător al lui Eliade este prezentat de Mac Linscott Ricketts, fost elev
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
organizată în 18/31 decembrie 1904, sub egida Societății „Tinerimea Română” și a Societății Domnișoarelor (în prezența unui public „distins de dame, bărbați și tineri”), în „saletul” Casinei Române (localul Reuniunii Române de Lectură), unde, după un discurs de deschidere rostit de Valeriu Braniște („despre sociabilitate și însemnătatea ei pentru progresul omenimei [sic!]”), între opusurile interpretate s-a numărat și Serenada de dimineață [sic!] (Aubade pour Violon et Piano), o versiune (transcripție) pentru vioară și pian a trioului Aubade pentru vioară
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
rigidiză și se mări nefiresc de mult. Bărbatul o scăpă din mână Înspăimântat. Căzută pe covor lumânarea Își continuă arderea. Femeia se repezi s-o ridice, dar rămase uimită cu ea În podul palmei. ― E rece, mai putu ea să rostească rigidizându-se la fel ca bărbatul. Rămasă ca de piatră, cu lumina izvorând din palmă, femeia nu schiță nici un gest când bărbatul i-o luă din mână. Dar parcă nu i-ar fi luat-o. Din palma ei continua să se
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
de lumea aceasta). În acel timp uită cugetele cele pământești, pentru că mintea i se umple și este captivată de lucrurile cele divine și cerești, de lucruri nemărginite și de nepătruns, de lucruri minunate, pe care gura omenească nu le poate rosti. (În acel moment, pe bună dreptate, poate), rugându-se să zică: «O, de s-ar duce și sufletul o dată cu rugăciunea»”<footnote Sf. Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia a VIII-a, 1-2, traducere de Pr. Prof. Dr. Constantin
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
fantastică de care doar Poetul este În stare, altele se retrag În străfundurile inimii și nu se lasă scoase de acolo decât cu greu, și doar atunci când George Filip se acoperă cu acea lumină că un clopot dincolo de care Își rostește nemărginirea sufletului. Și cuvântul e unul singur și doar el, poetul Îi cuprinde Înțelesul Întreg și se transformă uneori În rug, și cade odată cu roua, lacrima care risipește lumină arderii spre necunoscut: ȚARĂ. „sunt prea puține flori peste câmpii iar
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
cunosc deja taina, fie sunt inițiați În lumea celor care le-au purtat către existență. În cazul „șoaptelor” lui Vosganian e vorba despre destinul unui neam, cel al armenilor. Nu e deci car-tea unui glas, a unei individualități ce se rostește, ci o sumă de povești inscripționate În filigran de o voce ce se definește ca purtătoarea de cuvânt a acestei lumi; fiecare dintre istorii are desigur unicitate, dar ea se leagă de celelalte prin aceeași povară a suferinței unor oameni
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
Nu istoria personală, ci aceea colectivă. În cazul lor, a armenilor din Cartea șoaptelor, memoria individuală și cea a neamului par adesea a se suprapune, căci fiecare supraviețuitor duce cu sine povestea celor care nu au mai apucat să-și rostească adevărul și nici să găsească țărmul primitor În care să-și refacă nu patria reală, ci pe cea imaginară - singura posibilă. Pierduți pe drumul suferințelor și al morții, În martirajele spre taberele de la Deirez-Zor, rătăciți În cele șapte cercuri concentrice
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
cunosc deja taina, fie sunt inițiați În lumea celor care le-au purtat către existență. În cazul „șoaptelor” lui Vosganian e vorba despre destinul unui neam, cel al armenilor. Nu e deci car-tea unui glas, a unei individualități ce se rostește, ci o sumă de povești inscripționate În filigran de o voce ce se definește ca purtătoarea de cuvânt a acestei lumi; fiecare dintre istorii are desigur unicitate, dar ea se leagă de celelalte prin aceeași povară a suferinței unor oameni
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
Nu istoria personală, ci aceea colectivă. În cazul lor, a armenilor din Cartea șoaptelor, memoria individuală și cea a neamului par adesea a se suprapune, căci fiecare supraviețuitor duce cu sine povestea celor care nu au mai apucat să-și rostească adevărul și nici să găsească țărmul primitor În care să-și refacă nu patria reală, ci pe cea imaginară - singura posibilă. Pierduți pe drumul suferințelor și al morții, În martirajele spre taberele de la Deir- ez-Zor, rătăciți În cele șapte cercuri
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
El este credincios Și drept ca să ne ierte nouă păcatele Și să ne curățească pe noi de toată nedreptatea” (I In. 1, 8-9). Mântuitorul Hristos, venind la râul Iordan, Își Începe misiunea Sa printr-o exortație fermă la pocăință, atunci când rostește prima Sa predică: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor” (Mt. 5, 17). Același Îndemn Îl rostise și Înaintemergătorul Său - Sfântul Ioan Botezătorul (Mt. 3, 2). Această Sfântă Taină a Pocăinței a fost instituită de Mântuitorul Hristos după Învierea
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
nedreptatea” (I In. 1, 8-9). Mântuitorul Hristos, venind la râul Iordan, Își Începe misiunea Sa printr-o exortație fermă la pocăință, atunci când rostește prima Sa predică: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor” (Mt. 5, 17). Același Îndemn Îl rostise și Înaintemergătorul Său - Sfântul Ioan Botezătorul (Mt. 3, 2). Această Sfântă Taină a Pocăinței a fost instituită de Mântuitorul Hristos după Învierea Sa din morți, textul pe care se Întemeiază acest adevăr fiind consemnat În Evanghelia după Ioan: „Și zicând
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
de creștine, pentru că se revendicau de la Isus Cristos (Origen, Contra lui Celsus 5,61-62), și felul În care rivalizau unele cu altele. El scrie: „aruncă unii Împotriva celorlalți ocările cele mai Înfricoșătoare, care se pot și care nu se pot rosti, și nu sunt dispuși să lase de la ei cât de puțin pentru buna Înțelegere” (5,63). Cu toate acestea, observa că exista Între acestea o grupare pe care o socotea cea mai Însemnată, dat fiind numărul membrilor săi și importanța
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
gol<footnote Tranchefort, Francois-Rene. L’Opera, ed. Seuil, Paris, 1983, pag. 433. footnote>. Nimic nou. Istoria muzicii a consemnat deja gafe celebre, porintre ele căderea operei Traviata cu ocazia premierei mondiale de la Veneția. Neclintit de huiduielile publicului, G. Verdi a rostit celebrele cuvinte Qui vivra verra/ Cine va trăi, va vedea, și a avut întru totul dreptate. Turandot este precedată de Wozzeck de Alban Berg (1925) și succedată de Les Mahlheurs d’Orphee de Darius Milhaud (mai, 1926). Este cert că
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
năravurilor, inteligența politică a acestei țări arată uneori semne de copilărie. Ca un sfinx, mut încă și cu ochii închiși, stă anul viitor înaintea noastră, dar știm bine că multe are de zis, că cumplite sunt enigmele ce le va rosti, că în prăpastie va cădea cel ce nu va fi în stare să le deslege. Iar Edipul destinelor noastre se uită în fața acestui sfinx, și în loc de a fi pătruns de seriozitatea adâncă, tragică poate a fizionomiei lui, el s’apropie
CER SI PAMANT ROMANESC Un mesaj de Anul Nou 1883 al domnului Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93775_a_95067]
-
astăzi, ajungând până la Fântâna Turcească. Erau vremurile în care nimeni nu vorbea de Cernăuți, pe atunci existând numai cetatea Țeținei. Ca într-un stop-cadru dintr-un film realist, autoarea ține să aducă în prim-plan un detaliu extrem de important, dar rostind ca în treacăt, cu un zâmbet dulce-amar, înțelegător, parcă: ,, După ce au isprăvit cu luptele, străbunii noștri au făurit temple ale credinței și culturii, au creat valori nemuritoare, întrupându-le în opera sublimă a Unirii”. După aceste momente, în care pulsează
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]