3,541 matches
-
sat unde ne puteam odihni. Cu toate că în zilele noastre, plutăritul e interzis căci nu mai e rentabil o plimbare pe unica plută a lui moș Neagu, e ca și cum am face o săritură înapoi spre vremea tinereții! Butucii care cândva erau rostogoliți din pădurile din jur pentru a devenii pentru câtva timp ,,vase plutitoare'' și apoi prelucrați la fabricele de cherestea din Piatra-Neamț, Bacău sau Galați de ani au fost suspendate. ,,Plutăritul'' pe mici distanțe a rămas doar în povești sau un
CROAZIERĂ PE BISTRIŢA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 by http://confluente.ro/paul_leibovici_1467535740.html [Corola-blog/BlogPost/354545_a_355874]
-
reflectă scântei deformate de tăișul sticlei... nisipul din clepsidra noastră se scurge impasibil. Cercuri noi se deschid. Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta e un bulgăre ce zace în stare latentă. La o ușoară adiere, privire sau șoaptă a minții, se va rostogoli în abisul mlaștinilor din meadrele Styxului, un tăvălug ce va târî prin focul patimii, în ceață și umbre, amintiri calde, lumina si zâmbetul, spre a uitării lui Lethe... Suntem călatori pe cele cinci râuri spre Lumea de Dincolo. Șoaptele timpului
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 by http://confluente.ro/Exodul_cuvintelor.html [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
vârste preșcolare. Drumul într-acolo l-am cunoscut aproape pe de rost, cu șipotele și izvoarele cu adăpătoare, cu tăietura din care adunam zmeură, atenți la fiecare zgomot ce putea anunța venirea ursului. Nu uit pantele line pe care ne rostogoleam spre vale, mestecenii de care ne aninam ca să ne „dăm huța” sau ritualul spălatului pe dinți cu cărbunele scârțâitor din vreo vatră stinsă, care ne făcea gingiile negre, ca la vampiri. La paisprezece ani, după admiterea la liceu, vegheată de
MUNŢII FĂGĂRAŞ, PENTRU CĂ EXISTĂ !* de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_muntii_gabriela_calutiu_sonnenberg_1336579628.html [Corola-blog/BlogPost/354439_a_355768]
-
acolo un peron invadat de actori în miniatură, zgomotoși și triști, buni de prins cu ace în pieptul zilelor cenușii. Dar vârsta scărilor a declanșat un protest. Poate pentru că am decupat o fereastră în cochilia de granit peste care am rostogolit luna, de vreo trei ori la rând. Paradis orb ca statuia unei pui de ciocârlie lângă o scoică uriașă, în care s-au tot bătut grămezi de cuie pe soclul nemărginirii ... Referință Bibliografică: Salutul trandafirilor sălbatici / Gina Zaharia : Confluențe Literare
SALUTUL TRANDAFIRILOR SĂLBATICI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Salutul_trandafirilor_salbatici.html [Corola-blog/BlogPost/369409_a_370738]
-
din 20 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului mi-au rămas două păsări heraldice-n vie pe dealul acela din visele mele și-un nuc ce avea coroana cât cerul la a cărui umbră stăteai, copilărie. toamnele cădeau altfel atunci, se rostogolea soarele pe devale, din mirajul serilor stelele deveneau licurici și -mi ieșeau ca fluturii-n cale. câteodată rămâneam cu ochii pe ele, erau un câmp de mioare pe cerul albastru, ciobanul se pitise departe în lună, eu călăream pe un
AMINTIRE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Amintire_ion_ionescu_bucovu_1390202095.html [Corola-blog/BlogPost/361620_a_362949]
-
să rămân și ale celor care mă așteptau, au lăsat urme adânci în sufletul meu. Mă simțeam deconectat afectiv de cei pe care îi lăsam în urmă, dar nu aveam încă stabilite legăturile cu cei la care plecam. Zilele se rostogoleau peste mine și viața mea părea cuprinsă de iureșul unui plonjon pe un tobogan alunecos”, continuă acesta. Totuși, după o jumătate de an în care se află în căutarea unui răspuns din partea lui Dumnezeu cu privire la oportunitatea deciziei de a părăsi
UN DEVOTIONAL BIBLIC PENTRU VIATA DE CREDINTA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 by http://confluente.ro/_in_racoarea_diminetii_de_petru_lascau_un_devotional_biblic_pentru_viata_de_credinta.html [Corola-blog/BlogPost/367263_a_368592]
-
el. În câteva secunde, pe mătăhălos îl transformă într-un munte cu trei stânci țuguiate în vârf, iar lângă el, Pui de Ger deveni un pietroiaș, din care țâșni un izvor cu apă cristalină. Cojoacele de zăpadă căzură de pe uriaș, rostogolindu-se în avalanșe. Ajuns în fața Temniței cu Troiene, pe Mărțișor îl cuprinse emoția. Își aduse aminte de bieții nenorociți care l-au încurajat și l-au ajutat să evadeze, sperând că vor scăpa și ei. Apoi alunul... și falnicii brazi
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1427009185.html [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
mai mare criminal din istorie! • Am ucis mai mulți oameni decât toate războaiele lumii. Am transformat pe oameni în brute. • Am adus nefericirea în milioane de cămine. • I-am adus pe mulți tineri promițători la nivelul unor epave deznădăjduite. • Am rostogolit la vale mulțimi nevinovate, • I-am distrus pe cei slabi și i-am slăbit pe cei tari. I-am înnebunit pe cei înțelepți și i-am transformat pe cei nebuni în bufonii lumii. Cei nevinovați și neînsemnați îmi cad lesne
CUGETĂRI (1) – MONOLOGUL ALCOOLULUI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 by http://confluente.ro/Gabriela_janik_1399443952.html [Corola-blog/BlogPost/350667_a_351996]
-
În metafora nevăzută de culori. Când pisica mă zgârâie și-mi dă fiori... Undeva s-aude zăngănitul porților de fier. În dureri de lumină Sunt atâtea pășiuni în inima mea încât pot veni noaptea toți cerbii să pască când se rostogolește în iarbă o stea în dureri de lumină o steluță să nască. Golgota de unde dispar crucile Citesc cărțile despre castelul pe care-l păzesc Au scris despre el prietenii și sufăr. Închid cartea noaptea și mă-ngrozesc Când îmi crește
ÎMI PARE CÂMPIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Imi_pare_campia.html [Corola-blog/BlogPost/361099_a_362428]
-
pur și simplu deschis tuturor posibilităților, cu direcție neprecizată, momentan în repaus. Aparent. Căci proiectele cele mai temerare, cele mai încăpățânate obsesii, cele mai solide întreprinderi, cei mai încrâncenați promotori, tot în bine trucata nemișcare își află matca și se rostogolesc prin lume ciorănind, iohannisând, paul-gomând, ca să nu mai vorbim de celelalte metode de-a lua lumea-n piept, fiecare din ele ca un miniportret al Hermannstadtului, plasat în rame inscripționate minuțios, patentate pe nume de la A la ...W precum Agârbicieanu
SIBIUL – SINGULAR, CU ARTICOL HOTĂRÂT de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_gabriela_calutiu_sonnenberg_1367240266.html [Corola-blog/BlogPost/375283_a_376612]
-
a se smulge perfidului somn și se ridicase hotărâtă să reintre în răcoarea valurilor. Vremea frumoasă atrăsese multă lume la plajă. Ridicându-se în picioare, privi în lungul țărmului. Copiii alergau printre siluetele întinse pe plajă, câte o minge se rostogolea scăpată dintre mâinile neastâmpărate, iar pe teritoriul nimănui, între nisipul uscat, bătut de vânturi și apele mării, se ridicau deja castele cu pereții bine întăriți cu scoici, rod al unei munci perseverente de câteva ore. Din spuma valurilor, pe ale
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473269413.html [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
PRIVIRI OBOSITE La fereastra cu priviri obosite de atâtea așteptări, tăcerea e o dungă subțire cu umeri plini de ninsori. Iarna se clatină prin copaci ca o clipă lovită. Prin amurgul de deasupra mea cade o stea rătăcită. Râul se rostogolește-n vale rușinat de nudul lunii pitită-n barba teiului sub care îți sărutasem sânii. Îți ating umbra atârnată-n cuier, mă viscolesc insomnii, te-nchid în inimă ca-ntr-un album cu șterse fotografii. CÂNTEC Iubito, e-atâta rugăciune
POEME de GEORGE BACIU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Poeme_0_1_2_3_4_5_6.html [Corola-blog/BlogPost/357840_a_359169]
-
faci. Iar de la o vărstă încolo,chestia cu „totul e să vrei ” ,rămâne doar lozincă. Situația nu pare absolut deloc, atât de roză. Pe de o parte îl caută mafioții și sigur n-o să-i fie moale că le-a rostogolit monarhii umflați forțat la burtă, iar pe cealaltă, a distrus mașina și marfa dinăuntru ,în care așa inopinant,mai răsăriseră și niște droguri albe,impresionant de lucitoare. Și nu de la neoane ! Îi era rușine să mai dea ochii cu Răzvan
VIATA LA PLUS INFINIT (4) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1448443846.html [Corola-blog/BlogPost/382911_a_384240]
-
mișcare inima dacă era oprită, repetând respirația directă gură la gură. În sfârșit îi simți pulsul slab, deci mai erau speranțe ca fata să scape cu viață din teribilul accident. Mașina se desprinsese instantaneu din ciotul de stâncă și se rostogolea cu zgomot în râpă, creând panică printre cei ce priveau de sus și nu știau dacă a prins pe cineva în rostogolire. Scânteile produse prin frecarea metalului cu piatra dură, porni vâlvătaia ce se prelingea spre baza muntelui. Flacăra ajunse
ROMAN (FRAGMENT) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_fragment_stan_virgil_1343813959.html [Corola-blog/BlogPost/360073_a_361402]
-
Le puteți citi aici. Democratizarea adusă de accesul liber la internet și penetrarea rețelelor sociale sunt incontestabile în evoluția omenirii, însă este tot mai aproape momentul punerii în balanță a efectelor catastrofale aduse de aceste platforme imense pe care se rostogolesc minciuni cu rang de știre. Anii care vin vor arăta în ce măsură Mark Zuckerberg și fondatorii Google sunt oameni cu viziune sau distrugătorii știrilor credibile și informației neviciate. Încă de la apariția marilor rețele de socializare și site-uri de găzduire a
2017, o chestiune de siguranță a umanității by https://republica.ro/2017-o-chestiune-de-siguranta-a-umanitatii [Corola-blog/BlogPost/339209_a_340538]
-
roșii care avuseseră aceasi soartă, aruncau în sus stropi mici, ca și când acolo începuse să plouă. În cea de a doua încăpere, !0-15 cartofi cu coajă cu tot, săltau rând pe rând de o parte, ca și cum ar fi vrut să se rostogolească, după care cădeau la loc. Acum știam de unde venea mirosul. Când eram copil, bunica mea punea iarna, aproape în fiecare seară câțiva cartofi în cuptorul de la sobă. Ei erau deliciul nostru după masa de seară. Cartofi copți cu sare, Doamne
MASA DE PRÂNZ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Masa_de_pranz_.html [Corola-blog/BlogPost/355803_a_357132]
-
zâmbet, nu același ca mai devreme, ci unul care era numai pentru mine, unul care îi adâncea și mai mult gropițele semănate în mijlocul obrajilor. Glasul ei ca o simfonie îmi pătrunde urechile, inima-mi e slăbită din strânsoare, firicele fiebinți rostogolindu-se greoaie îmi brăzdeză fața încremenită, deschid ochii- ninge, ninge liniștit cu fulgi mari și albi ca sufletul mamei mele. Acum știu de unde avea atâta putere și cum reușea să facă vrăji. Dumnezeu o iubea. O iubea atât de mult
MAGIE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 by http://confluente.ro/paulian_buicescu_1480614797.html [Corola-blog/BlogPost/370495_a_371824]
-
a cărui culme joacă într-un orizont confuz în arșița zilei. CĂPITANUL ARNĂUTU: (către căpitanul Sasu) Acolo trebuie să fie palatul! CĂPITANUL SASU: Până acolo e cale lungă printre pinteni stâncoși, cascade, văi cu râuri repezi ale căror ape se rostogolesc într-un zgomot infernal în prăpăstii. CĂPITANUL ARNĂUTU: (cu entuziasm) Ăsta-i Regatul lui Dracula! CĂPITANUL SASU: Și al urmașilor săi! CĂPITANUL ARNĂUTU: Și noi suntem din neamul său! Oare de ce ne războim cu el? Treptat roata de foc a
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_iv_sc_ion_nalbitoru_1390815168.html [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
că n-am vrut. Știi, mi-am adus aminte de ala și... - Și m-ai ales pe mine! - Las-o baltă. Câinele se retrase pierzându-se prin perdeaua de gheață a nopții. După numai câteva clipe însă avea să se rostogolească spre ei, prin șuierul viscolului, un urlet sinistru. Hmmm, ceva nu e-n ordine, gândi John. Presimțea c-aveau să se petreacă lucruri importante în noaptea asta. - Gary, ia caii și du-i la adăpost. Trezește-l pe grăjdar. Vezi
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_cornel_arm_ioana_voicila_dobre_1360647829.html [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
de John, începu să tremure din toate mădularele. - Ce-nseamnă asta, John, băiatule, ce-nseamnă asta? John călcă apăsat scările de la intrare în han. Un yankeu vru să-i vină în ajutor. John îl împinse cu piciorul și yankeul se rostogoli pe trepte, până jos. Domnul Forest se postă în fața lui John. - Asta, nu! Nu permit. Du-te unde vrei, casa mea nu-i cimitir de cadavre. - Ce port pe brațe nu-i un cadavru, e un om degerat. Mai bine
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_cornel_arm_ioana_voicila_dobre_1360647829.html [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
de dragoste și devenise partenera ideală pentru o partidă de amor. Starea noastră sufletească contribuia cel mai mult la acest moment erotic, setea de dragoste se declanșase instantaneu și voluptatea ajunsese la paroxism. Când unul, când celălalt eram deasupra, ne rostogoleam înlănțuiți și, în patul matrimonial improvizat din cele două paturi separate, era o vânzoleală și un scrâșnet de lemn uzat în multe lupte de acest gen, de-a lungul timpului. Sub ploaia de sărutări și mușcături ușoare cu care o
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1444995235.html [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]
-
vârf, ca și pârtia de schi aveau zăpada tasată și câțiva turiști se încumetau să coboare pe propriile lor picioare din vârful muntelui. Ne distram privind cum mai cădeau schiorii începători, sau pe cei ce coborau pe cărarea din stânga noastră, rostogolindu-se prin zăpadă. Când am ajuns sus, pe platou, în fața hotelului Clăbucet, am rămas înmărmuriți de ce vedeam. În fața noastră se desfășura întreaga splendoare a Predealului, atât cât se putea vedea din cauza părții împădurite a muntelui. Era impresionant de frumos: muntele
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1444995235.html [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]
-
îndrăgostit de „urcușuri” pe cele mai înalte culmi ale spiritului, își ia „revanșa”, cioplind din stânca dură a gândului cuvinte pregătite a stârni și invidia zeilor. În condițiile în care criza intelectuală adâncește tot mai mult prăpastia unde se vor „rostogoli” toate trăirile minunate exprimate prin Cuvânt - este imperios necesar - ca cineva să strângă în „mănunchi” aceste spirite înalte, rafinate, sensibile și, astfel s-ar putea salva de la „moarte” atâta „concentrare de simțire”... Valentina Becart Colaborez cu diverse site uri ce
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 by http://confluente.ro/Stan_Virgil.html [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
contopec cu notele naturii, înflorindu-i partituri pe care e forțat să-și continue nesomnul creației. “A explodat din muguri poezia/ Cu rime-mbrățișate pe clavire/ Și-a luminat în versuri galaxia/ Petalelor de fragedă iubire.// Mi-ai sidefat ingenuu simțirea/ Rostogolind cuvinte pe o harpă,/ Reinventat-ai pentru noi murirea,/ Ca-n nicio primăvară să nu-ncapă.// În trupul meu viorile se-nchină,/ Iar din privirea-ți floare de narcisă/ Se naște simfonia cristalină/ De-atâta vreme pentru mine scrisă.” (A
BASORELIEFUL “MĂNĂSTIRILOR DIN GÂNDURI” A LUAT FORMA ACESTEI PRIMĂVERI de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 by http://confluente.ro/tatiana_scurtu_munteanu_1455968852.html [Corola-blog/BlogPost/372349_a_373678]
-
de zdrobire a nimicului, a banalității unor voci, pentru care odată am vrut să fiu. Acum nu mai vreau. Mi-e a odihnă, mi-e a muncă. Mă prind cu dinții de lemn de creanga de fier a valorilor. Mă rostogolesc prin iarba amară a cuvintelor. Le ascult teama de a nu fi. Mă doare glezna gândirii profunde. Mă doare un dinte. Îl păstrez. Se ridică mereu din coșul de răchită și râde laptelui nesupt din sânul stâng al existenței. Odată
MERS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 by http://confluente.ro/Mers_anne_marie_bejliu_1331100663.html [Corola-blog/BlogPost/348342_a_349671]