5,386 matches
-
a lupta și a coopera În același timp. Acum, dacă aveți Întrebări, vă stăm la dispoziție... Al doilea expert terminase ce avea de spus și se așeză disciplinat pe scaunul său, Împletindu-și apoi degetele ambelor mîini sub bărbie și rotindu-și cu iuțeală capul Într-o parte și În cealaltă, ca să vadă dacă printre cei prezenți este cineva care Îndrăznește să-i pună vreo Întrebare. Nu era nimeni. Urmă o jumătate de minut de liniște introspectivă, la capătul căreia Împăratul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
erau unificate prin super-simetrie Într-un singur cîmp cu o singură structură autoreferențială - iar de acum Încolo, orice devenea posibil. Femeile Trimise Își muiară degetele În apa sărată și aruncară picături unele asupra altora, apoi Înspre cele patru puncte cardinale, rotindu-se pe loc și bolborosind cuvinte fără sens, sau al căror sens nu-l știa nimeni. Ar fi trebuit să urmeze momentul propriu-zis de meditație ordonată, dar Întîrziaseră deja prea mult cu celelalte preparative, astfel că Joanna-Jeni hotărî să treacă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Ceaiul va fi gata Îndată și Îi voi pune un pic de rom, ca să te Învioreze. Pablo se lăsă pe un taburet, de partea cealaltă a mesei, zîmbind cît se poate de recunoscător. Își ținea În continuare pălăria În mîini, rotind-o neîncetat, pentru a-i verifica marginile. — Totuși, de ce ai venit? Îl Întrebă. — Eram lîngă dumneata cînd te-ai ridicat și ai plutit, În timp ce eu Îți țineam palma lipită de creștet, răspunse Pablo. După aceea, toți au fugit, iar eu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se Învîrte și apa din ea dă pe-afară, iar Înăuntru e goală. Afirmație care introducea dintr-o dată un principiu de relativitate. Ideea fizicianului Mach, despre care Christina desigur nu auzise, este că atunci cînd o găleată cu apă se rotește uniform și se creează o forță centrifugă, nu se creează de fapt nimic, ci doar se constată o inerție determinată de ansamblul tuturor obiectelor din cosmos. Încît mai curînd universul Însuși este acela care, Învîrtindu-se În jurul găleții, atrage apa Înspre
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
atrage apa Înspre pereții acesteia. Totuși, din răspunsul Christinei rezulta oarecum că ar ști despre ce e vorba. — Și mie mi se Întîmplă la fel, de la o vreme. Dar am impresia că găleata stă pe loc și numai apa se rotește, după ce a băgat cineva mîna și a tulburat-o. — Aha, Înseamnă că am rămas amîndoi așa de la Marea Spirală. Atunci s-au Învîrtit toate În capul meu, pînă cînd nu am mai știut unde mă aflu. Această explicație banală și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
unui om curajos, sau care ar ști mai multe decît alții. Așteptă să se facă liniște; dar era liniște, de cîteva minute bune. Probabil că, În acest timp, el repeta ceva În gînd - degetele mari ale celor două mîini se roteau repede unul după altul - deși se prea poate să fi fost doar un semn de nervozitate sau grabă. În sfîrșit, Își drese glasul, lăsă mai Întîi capul În jos, apoi Îl ridică și privi Întrebător către cer, cu ochii Închiși
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cuprinse mașina și, În cîteva clipe, jeturi de lumină țîșniră În toate părțile, spintecînd văzduhul Întunecat. Era numai Începutul. Urmă o bubuitură asurzitoare, care făcu să se cutremure pămîntul. Un imens glob de foc se ridică deasupra cîmpiei și se roti turbionar, ca o cometă sau ca un soare straniu ivit dintr-o dată de sub pămînt, topindu-se numaidecît după aceea În imensitatea nopții și lăsînd În urmă un fel de pulbere luminiscentă, cu miros de cauciuc ars. În același timp, bucăți
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
versurile Însă nu le Înțelegea. Absorbit de cîntecul lui, Michel legăna elegant bidonul În aer, ca și cum ar fi dirijat cu el vreo orchestră. Uneori Îl depărta mult de corp, alteori Îl apropia, apoi Îl ridica și Îl cobora, sau Îl rotea, după cum cerea melodia... - și deodată, Întorcîndu-se brusc, Îl pocni cu el pe Pablo drept În frunte. CÎnd s-a trezit, Pablo nu mai era legat. Între timp, cineva aprinsese felinarul. Michel dormea În cotlonul lui, sau numai se prefăcea că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
anume. PÎnă la banca unde o lăsaserăm pe Christina erau ceva mai mult de cincizeci de metri, prin urmare nu aveam motive să presupun că vederea mă Înșeală. Priveliștea era mai curînd comică. Poate că, dacă nu s-ar fi rotit, nici nu mi-aș fi dat seama că plutește. Atîrna suspendată În aerul vînăt, așa ghemuită cum stătuse pînă atunci pe bancă, se rotea Încet, tatona aerul cu mîinile, apoi Își Îndreptă trupul și se Înclină pe diagonală, În timp ce jos
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că vederea mă Înșeală. Priveliștea era mai curînd comică. Poate că, dacă nu s-ar fi rotit, nici nu mi-aș fi dat seama că plutește. Atîrna suspendată În aerul vînăt, așa ghemuită cum stătuse pînă atunci pe bancă, se rotea Încet, tatona aerul cu mîinile, apoi Își Îndreptă trupul și se Înclină pe diagonală, În timp ce jos Pufi dădea ocol În jurul ei, lătrînd scurt din cînd În cînd. Din celălalt capăt al aleii, filosoful și Însoțitorul său o văzuseră, de asemenea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
curent puternic în ceafă, Roja se răsucește în direcția ușii. În pragul Feroviarului stă Gulie, avînd pe el un maieu găurit și strîngînd în mînă un caiet studențesc. Intri sau ieși? strigă o voce, un nor de musculițe i se rotesc în jurul capului, Gulie aruncă o privire către masa din colț și pășește înăuntru apăsat de parcă ar fi avut o greutate pe umeri. Cum m-ai găsit? îl întreabă Roja, trăgînd cu ochiul la caiet. Mare maestru Dendé, parcă el ar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
totul pentru ea și să aștepte să vadă ce se va întîmpla la capătul percheziției despre care Roja o pusese în temă că era posibil să se petreacă în acea noapte. Zbîîîrrrr, tacatacataca, simte cum i se dezmorțesc degetele, își rotește privirea pe deasupra meselor de lucru, au rămas doar ele trei, ce te miri așa Delfinaș? Dacă o mai lungim mult, ne prinde dimineața tot aici, Tușico, tiparul e mama croitoriei, spune Angelina, asta așa o fi, apoi urmează cusutul, atenție
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
înghesuiți în picioare alături de militari, și pe actorii și regizorii care mergeau spre Studiourile de Film. — Vi s-a făcut poftă, spune Roja, privind la luminile colorate din tavan, care încep să se aprindă rînd pe rînd și să se rotească amețitor. Din spatele unui pupitru încropit în dosul barului un individ pitic manevrează în sus și în jos la potențiometre, învîrtește la butoane, urmărește concentrat zvîcnirile acelor vumetrelor. — Dacă o s-o țină tot așa, o să mă apuce durerile de cap, începe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a spart mitingul, au apărut cîteva autoturisme fără număr. Asta mi-a sărit în ochi la prima vedere, lumea a început să se adune ciorchine în jurul lor, derbedei, copii ai străzii, nici un individ serios, cînd la un moment dat tot rotindu-mi privirile în jur, pe cine credeți că văd la orizont? — Monte Cristo în persoană, ghicește Dendé, e la mintea cocoșului că fiecare din grupurile astea avea în frunte pe cineva desemnat dinainte. — Eu atunci am dat pentru prima dată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Poate dacă ați mai fi rămas cu noi puțin pe Baricadă, completează Tîrnăcop, am fi făcut mai mulți purici. Se strînge lațul, se gîndește Roja, văzînd cum începe forfota din jurul Baricadei, toată zona s-a transformat într-un furnicar, își rotește privirea în jurul Pieței, arterele principale sînt blocate de cordoanele scutierilor, dublate de forțe ale armatei echipate ca de război așteptînd în dispozitiv de luptă. Cîteva autoturisme Dacia și Lada, abandonate la întîmplare pe trotuarele din fața Facultății de Geologie, îngreunează traficul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Și fabrica mergea din ce în ce mai prost, ajunse în pragul falimentului, printre colege se instalase o stare de invidie și răceală totală. Nu mai schimbau o vorbă nici măcar între ele, zile în șir situația rămînea neschimbată, simțea cum nori negri i se rotesc deasupra capului. îl repezea, nu mai era dispusă să stea de vorbă cu el nici măcar despre cum fusese călătoria. Asta-l interesa pe el? putea să-i fie rușine, îți vine și ție acuș’ rîndul, îl amenință printre dinți. Știi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lăsat inerția, așa cum obișnuia domnul Conroy să spună la ora de știință, să o Împingă prin deschizătură spre margine. Ea a intrat În panică, s-a Încordat și a scos un țipăt, dar tu ai ținut-o strîns și ai rotit-o, ridicînd-o În picioare. Te-ai simțit atît de mîndru că erai atît de puternic și că ea era atît de ușoară. Îți plăcea cînd te puteai apropia de ea În felul ăsta. Căldura trupului ei lipit de-al tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Simți că toată carnea ta caldă de mamifer Îl Înfășoară ca niște pături În straturi, asimilîndu-l, lăsîndu-i bunătatea să se scurgă spre organele din corpul tău. Respirînd. Respirînd. Nu-mi place asta. Ieși din tunel Bruce 000000 00000000000000000000000000000000000000000000000 Tunelul se rotește În jurul nostru, cu conturul vizibil al pietrelor, Începînd să se Învîrtească prin Întunericul schingiuit și jegos. Auzim voci, dar nu sîntem Încordați. Apoi din nefericire nu mai sîntem În vid. N-am simțit că am plecat din tunel sau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
bucătărie. Noaptea am coborât În curte și, la lumina lunii am săpat În mica brazdă de pământ cu un cuțit, o gropiță În care l-am vârât, acoperind-o apoi la loc. L-am visat În aceeași noapte, cum se rotește deasupra capului meu cu aripile larg desfăcute, până când se face un punct alb. Dacă l-a omorât ea și mi l-a adus la ușă? I-a pus pe gardul de piatră de vizavi mălai cu otravă, În zori, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sfială de canapeaua pe care zăcea bătrânul și l-a săruta pe obraji. Era sărutul morții, a comentat după dispariția bătrânului, femeia care-l Îngrijea. Optsprezece iulie Am visat după multe zile un ozene uriaș care, Înainte de-a se roti deasupra unei mări calme, a aruncat limbi de foc transformându-le pe pământ În omuleți jucăuși de culoarea oțelului. M-a trezit o bătaie În ușă. N-am răspuns. Ea se furișează printre mașini, și se pierde prin mulțimile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o vâră În ochi, Îl orbește pe Antoniu care Închide În grabă caietul și se ridică În picioare , apropiindu-se de ușa deschisă a magherniței, timp În care polițistul Își mișcă mâna În care ține micul obiect metalic ce luminează, rotindu-l cu mișcări repezi, ca și când ar spăla parbrizul unei mașini. Lătratul câinelui lui Ben se aude ca de pe fundul unei fântâni. Și, deci a murit, boschetarul cu care Împărțeai șandramaua. Chiar așa, din senin? Nu cumva i-ai făcut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
când ar fi vrut să-și limpezească gândurile, a apărut grobianul ăsta care culmea, Îl mai și acuză de moartea lui Kawabata. Cine a avut oare cinismul să-l trimită cu băutura În nas, și la ora asta? După ce mai rotește lanterna de câteva ori, și Înjură ca la ușa cortului, polițistul Își pune șapca pe cap și pleacă Împleticindu-se . În Întunericul ghetoului, lumina lanternei lui, pare că face salturi de colo-colo, fugind de cineva care ar vrea să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
guma de pe frunte și o aruncă afară, prin ușa deschisă.. -Înțelege, n-am cum să Împart cu tine spațiul ăsta. Bruta se Încruntă, scrâșnește din dinți și așează pe pat, sacul de voiaj. după care Își Încrucișează mâinile și-și rotește privirea, fotografiind interiorul, cu ochi de expert.. Prin fermoarul Întredeschis, gâtul sticlei a ieșit și mai mult la vedere. -Ți s-a urât cu binele? Crezi că-s idiot? Am aflat tărtăcuță plină cu aer, că a mai locuit cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
răspuns destul de surprinzător. — Când spuneți asta mă faceți să mă gândesc la o vulpe care susține că crede în gâște, am zis. Râse brusc, apoi puse și cealaltă mână pe mâner și ridică sabia cu o iuțeală surprinzătoare și o roti deasupra capului. Sabia scoase un șuierat ca de bici. În coborâre, vârful sabiei trecu la câțiva centimetri de brațul scaunului meu, apoi se lăsă spre podea. — Vă pricepeți s-o mânuiți? am întrebat. — Am studiat mânuirea ei timp de câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și uitându-se la șervetul tăiat. Am observat că respiră greu. Apoi își apropie din nou scaunul de masă și se așeză. Ridică sabia ca și cum ar fi fost un obiect foarte greu și-și răcori fruntea lipind-o de lamă, rotindu-și încet capul în contact cu ea cu o mișcare ce aducea a mângâiere. Apoi o puse pe masă, ținând în continuare o mână pe mâner. M-am uitat la mânerul lung de culoare închisă care continua arcuirea ușoară, înspăimântătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]