444 matches
-
cu mine pînă a învățat să zboare și a trebuit să plece, lăsîndu-mi o întristare adîncă ce ușor te obișnuiești cu orice ființă care îți aduce un plus de afecțiune!... Priveam în depărtare la strada pustie pe care se spulberau rotocoale de zăpadă și, spre norocul meu, mașina a venit dar a trecut pe lîngă noi în viteză, fără să oprească. Am început să rîd, deși toți ceilalți erau puțin dezamăgiți, eu în schimb simțindu-mă ca și cum aș fi primit un
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
același fel de lume, avem idealuri aproape identice, ne înțelegem instantaneu, sîntem un miracol dincolo de orice și iubirea ne aduce înspre miracol mereu... Noi sîntem începutul și adevărul... Ea este o orhidee și eu sînt un porumbel alb care dă rotocoale în înaltul azuriu, ea e perla oceanului de sentimente iar eu reciful de corali al aceluiași ocean, ea ar fi însăși primăvara și căldura însorită înălțătoare iar eu aș fi pomii înmuguriți ca sufletul invizibil al universului, sau poate amîndoi
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
baza ei rotundă, lată, întinzând cercul de lumină într-un oval galben, legănat - înainte și înapoi și din nou înainte și înapoi. Dalele albe se înroșiră o clipă, ca o baltă de sub o pojghiță de gheață. Culoarea se împrăștie în rotocoale și dispăru. Lampa își încetini mișcarea - înapoi și înainte și din nou înapoi și înainte. Cercul de lumină nu se mai mișcă. Totul era neclintit. Eram singur. Mi-am recăpătat ochii - Mark Richardson Mark Richardson Mark Richardson. Dar teama mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pământul îmbibat de apă săriră în lături când vârfurile bocancilor mei, genunchii și mâinile întinse se afundară în cratere de noroi rece, aspirant. — Să n-o pierzi, zise vocea fetei. Țigara îmi căzuse din gură când aterizasem și zăcea, scoțând rotocoale de fum, în iarba noroioasă, udă. Am ridicat privirea. — Și începe să faci ce ți se spune, zise ea, sau te las în urmă. Se întoarse și o porni pe peluza lungă într-o alergare susținută. M-am ridicat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
SÎnt Încă dispus să fac un schimb, rosti Hilfe. — N-ai nimic de oferit. Nici dumneata nu prea ai; și apoi, nu știi unde este filmul... — Mă Întreb cînd au să-nceapă sirenele, spuse bătrîna. Hilfe șopti, mișcîndu-și mîinile În rotocoalele de lînă: — Dacă-mi Înapoiezi revolverul, Îți dau filmul... Dacă mi-l oferi, Înseamnă că-l ai la dumneata. Așa că n-am nici un motiv să fac schimb. — Bine, dacă vrei să-ți iei revanșa, nu te pot opri. Credeam, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pereții acestei nemișcări, ca o fâșie de tapet prost lipită, s-a desprins o secundă care a căzut Încet, rotindu-se cu nehotărâre, asemenea unei frunze. Apoi, sub spațiul rămas gol a Înmugurit o muscă. După ce-a executat câteva rotocoale prin aer, ea a aterizat, ca o gimnastă pricepută, pe masa de ședință, la umbra unei farfurii. Un timp, și-a frecat picioarele, apoi s-a strecurat sub un șervețel uitat acolo. Brusc, din motive numai de ea știute, musca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mă las schimbat. Pentru a atenua gravitatea sentimentului precarității ființei, altfel spus, pentru a accepta trecerea în neființă, poetul își minimalizează urmele, semnele pe care le lasă în lutul moale - Câte-un surâs în ceasuri indecise, / O mângâiere-n stinse rotocoale, / Un gest umil din palme pururi goale / Și împărțiri în timp răsfrânt promise -, încât regretul despărțirii să fie mai puțin adânc, mai ales că, deși discretă, absența unei ființe dragi este resimțită tot mai pregnant: Unde-ți sunt ochii ce-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
înspre cetate unde-au găsit altă locuință lacustră acoperită de aștrii; își clădeau în nisip năzuințele, pigmentate într-un albastru-cenușiu întunecat și profeții deșarte. Nu mai aveau ochi pentru nimic altceva, răscolind numai pentru ei, vârtejul amintirilor; se vedeau stăpânind rotocol, veșnicia împreună. Asfințitul își lăbărța chipul neîndestulat al clipelor mai lungi ca orice închipuiri; fantomatice liniști dintr-un apus indicibil, franjurat în culori plăpânde... galben-roșiatice întăreau viziunile. Văzduhul albastru se destrămase gradat prin goblenuri în degrade; lumina pătrunsese peste zgomotul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
la glosarul din finalul volumului. PARTEA ÎNTÂI 1 — Julius Caesar ia învățat pe străbunii noștri să învingă... Iar noi vom continua să învingem! tună un glas, acoperind strigătele și trosnetul focului ce devasta satul pierdut printre pădurile din Gallia Narbonensis. Rotocoale de fum negru se ridicau spre cer, împinse de un vânt prevestitor de rele. Prin perdeaua aceea deasă care acoperea totul, se contură tot mai clar silueta unui soldat roman. Era scund și îndesat, înspăimântător cu darda ce-i străpungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
reușiră însă să intre, deoarece, din ordinul lui Flavius Sabinus, apărătorii dărâmaseră statuile ce împodobeau sălile și le îngrămădiseră la porți, pentru ca dușmanii să nu poată intra. Vitellienii atacară atunci alte intrări. Focul se întinse repede. Spre cer se ridicau rotocoale de fum și scântei. Flăcările distruseră templul lui Jupiter Optimus Maximus, ridicat de strămoși, și continuară să se întindă, distrugând arhivele unde se aflau cele trei mii de tăblițe de bronz pe care, din vremuri străvechi, fuseseră scrise textele adunărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un gaz portocaliu și viața depinde de mirodenie. Nenorocirea este că se pune la cale un complot Împotriva mirodeniei. La Împărat sosește navigatorul, Într-un samovar. Vrăjitoarea trebuie să plece. Navigatorul e hidrocefal. Pufăie. Scoate flăcări de aragaz, litere și rotocoale laser pe-o guriță răutăcioasă aidoma cu aceea a lui Predator, alcătuită din cîrlige cartilaginoase mișcătoare, deși e inteligent. El Îi spune Împăratului că fiul ducelui trebuie să moară. Adică Paul Atreides. Și trebuie să moară pe planeta Caladan, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
evident, nu este adevărat, sau, cel puțin, nu este adevărat sub forma care mi-a fost transmisă mie. E drept, și Heraclit a spus ceva în același sens, dar... Se întrerupse din nou și zâmbi amar, urmărind cu ochii un rotocol de fum înălțîndu-se molatic deasupra lor. - Ce e teribil în amnezia unui poet, reluă după o lungă tăcere, este faptul că, pe măsură ce memoria personală dispare, o altă memorie, i-aș spune culturală, răzbește din adâncuri, și dacă un miracol nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe gospodari în casă, tare devreme. Lui, fiind mezinul familiei, tata îi povestea. Odată, pe înserat, împreună cu doi camarazi reușise să evadeze din lagăr. Acum regreta că nu-l întrebase mai multe despre fuga din acel loc, probabil împrejmuit cu rotocoale de sârmă ghimpată, cu foișoare de pază în care soldați nemți, rigizi și nemiloși, cu căști metalice pe cap, vegheau la orice mișcare a prizonierilor. Încercase să-și închipuie barăcile în care erau ținuți, atitudinea învingătorilor față de deținuți, dar renunțase
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
zilnic. Dar cu cât armata creștea, șansele de a o putea controla scădeau. Totuși nu existau îndoieli asupra rezultatului acelei bătălii. Pe măsură ce noaptea se lăsa dinspre est, focurile victoriei începeau să ardă pe toate străzile importante. Fumul se ridica în rotocoale spre cer și flăcările roșii ca sângele mistuiau întunericul. Linneenii de jos, chiar în acel moment îndurând începutul ocupației barbare, nu ar fi fost dispuși să admită că înfrângerea acceptată în silă reprezenta un posibil moment de cotitură al războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Nimeni și nimic nu va putea întoarce vreodată, romantica ilustrație a gândului, ce contemplă duios fruntea. De multe ori am să dau rotocoale sensului tău în viață, fiind întrupat în cuvinte... Rostiri literare de peste Prut Alexandru Mihăilă De cele mai multe ori, scrierile autorilor tineri pendulează între certitudini și încertitudini, fapt firesc, de altfel, ținând cont de cuprinderea trăirilor artistice într-un timp consacrat îndoielilor
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
le-ați stabilit voi, la un moment dat. Nu aveți cum să evadați din tiparele artificiale în care v-ați băgat singuri. Nu vrei un trabuc? Vulturul trăgea dintr-un trabuc, alături de el, și părea extrem de satisfăcut. Scotea pe cioc rotocoale albastre... - Cubaneze, astea-s cele mai bune. Am un tovarăș care mi le aduce regulat... Țâșni în picioare și o luă la fugă... Încotro? Acolo unde ar fi trebuit să fie benzinăria la care alimentase de atâtea și atâtea ori
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tău. Cât de curând. Poți să consideri că asta este o previziune. - Nostradamus cu joben, am trăit s-o văd și peasta! Unde-ai citit viitorul, în fundul jobenului? Magicianul scoase o pipă lungă din buzunar, o aprinse tacticos și pufăi. Rotocoalele de fum se ridicau către cer împreună cu stropii de ploaie, iar imaginea părea desprinsă dintr-un film în care unii se jucaseră mult prea mult cu efectele speciale. Apoi pocni din degete și deasupra orașului izbucni un foc de artificii
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
voie homosexualii trăsnet să fie monogami? Nu e drept! — Da, te Înțeleg. De când au voie heterosexualii trăsnet să fie monogami? Mă rog, exceptând cazul În care sunt monogami cu mine, firește. Am tras adânc din țigară și am slobozit un rotocol de fum aproape perfect. — Ei, recunoaște acum, Andy. Așa-i că te bucuri că ai venit cu mine astă-seară? Nu-i cea mai grozavă petrecere din lume? a zâmbit el. Acceptasem cam În silă să merg cu James după ce Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Grigore o simțea lângă dânsul, fericită și caldă. Zise cu o voce avidă și supusă: ― Tu ești cea mai frumoasă! ― Tu ești, Petrică? ― Eu, eu! Hai, deschide, mamă, hai! Intră. În casă era întuneric. Numai focul din vatră răspândea un rotocol de lumină roșcată. ― Mi se pare că nici nu dormeai? întrebă Petre. ― Ce să dorm? Că până le-am dat de mâncare, până s-au culcat ei, a trecut vremea, zice maică-sa horobăind pe lângă foc. Dar și tu, dragul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca și răcoarea ce-l înconjura și-i mulcomea bătăile inimii. Lăsă capul înapoi pe rezemătoarea fotoliului și închise ochii, zicîndu-și amuzat: Ce nostim ar fi să adorm așa!" Din când în când însă trăgea din țigară schițând câte un rotocol de lumină roșiatică. Deodată i se păru că o ușă s-a deschis și s-a închis atât de domol, că nici nu i-a auzit zgomotul. Ascultă o clipă, apoi, nemaiputîndu-și stăpâni răbdarea, se ridică brusc în picioare. Jilțul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iei razna ? — La ce te poți aștepta de la un chirurg ? Trebuie să fii nebun de-a binelea ca să nu te scrântești. Uite cum e... Doctorul fără de arginți își scoase moneda și o azvârli în sus. Ea căzu, răsucindu-se în rotocoale tot mai mici și vibrând. — Cap, ghici Pantelimon. E bine. Așa ziceam și eu. Acum fii atentă. Să zicem că omul stă aici, unde e banul, cu brațele în lături, ca în Lecția de anatomie a lui Rembrandt. Numai că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și o prindea cu îndemânare, cumpănind pentru o clipă cum să-și țină palmele. Iar dacă întrebarea era prea complicată și insuficientă pentru a arăta calea ori felul cum trebuie să mergi pe ea, lăsa moneda să cadă și număra rotocoalele pe care le făcea. Cosmina încheie astfel o conversație pe care nici n-o începuse. Și pe care doctorul Pantelimon părea s-o continue cu el însuși. — Sufletul e ca o pasăre scăpată din laț, auzi Cosmina în urma ei. Lațul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
năpusti Mierlă, omul-pasăre. Și nu spre ei, ci spre cer. Ca și ciocârlia, care e singura pasăre ce cântă și zboară în același timp, omulpasăre își ascuți limba între dinți, slobozind triluri suitoare. Se înălță, fâlfâind din aripi, și desenă rotocoale tot mai mari și mai iuți. Sau cel puțin așa credea el. Calu îi făcu semn, plictisit, să se potolească și Mierlă încetă să-și mai agite aripile, strângându-și brațele pe lângă trup și înghițindu-și piuitul. Calu fornăi, sumețindu-se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de dovleac, băga câte una în gură și Puțică din stânga scuipa cojile. Apoi Puțică din stânga ceru un chiștoc aprins și trase un fum pe care Puțică din dreapta îl scoase pe nări. Apoi trase Puțică din dreapta și Puțică din stânga suflă câteva rotocoale desăvârșite. Fură atât de impresionați, încât Lucică încercă zadarnic, arătându-se pe rând ciung, olog, amândouă deodată, ba chiar făcând și o criză de epilepsie, să le stârnească interesul. Isaia socoti că a sosit clipa lui, trase o dușcă zdravănă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Bunelu se apropie de umărul popii și îi șopti : — Asta venea de trei ori... Isaia făcu o cruce largă. Noi suntem din ăia necăjiți, spuse, cu ochii la cer. Dumnezeu ne înțelege din prima... Puțică își clătinară prapurii, Iadeș dădu rotocoale cu cădelnița, „Amin“, suspină cercul, pe mai multe voci, dintre care mai rămase, câteva clipe, suspendat ciripitul lui Mierlă. Isaia își aminti : Să zică unu’ Tatăl nostru... Cortegiul răspunse cu o tăcere încurcată. Magdalena se împiedică, Lucică o strânse tare după
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]