410 matches
-
sarcasm la adresa feldmareșalului Bernard Montgomery, un general britanic legendar din al doilea război mondial; având nevoie de un nume „"care să sune alunecos"”, au ales „Python”. În alte ocazii Idle a pretins că numele Monty aparținea unui om popular și rotofei care obișnuia să bea în pubul din localitatea sa; oamenii de acolo obișnuiau să intre în pub și să-l întrebe pe barman : „A venit deja Monty ?”, făcându-l pe Idle să rețină numele. Lăsând la o parte aceste explicații
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
pretențioasă în ceea ce privea calitatea pietrelor, returnându-le dacă aveau cea mai mică imperfecțiune. Plăcerea de a mânca și numeroasele-i sarcini au făcut-o să se îngrașe după 30 de ani, până când figura ei încântătoare a devenit neplăcut de rotofeie. L-a întâlnit pe rege în toamna anului 1666. Îndrăgostit de La Vallière, la început regele nu îi acordă multă atenție, dar mai târziu se simte atras de spiritul malițios și conversația plăcută. Frumoasă și inteligentă, devine amanta regelui în mai
Francoise Athénaïs, Marchiză de Montespan () [Corola-website/Science/313298_a_314627]
-
Aku reușește să se transforme în câte o creatură mică și să scape cu fuga (vezi "Jack în adâncul mării" sau "Jack și eremitul din mlaștină"). Scoțianul apare în kilt, purtând mereu cu el cimpoiul, în atotîncăpătoarea borsetă sporran. Este rotofei, dar puternic, are părul roșcat și cârlionțat pe brațe. La spate poartă o sabie zdravănă, încrustată cu rune. Îi lipsesc câțiva dinți și chiar un picior, în locul căruia are montată o mitralieră. Vorbește cu accent scoțian. Este mucalit și lăudăros
Samurai Jack () [Corola-website/Science/319205_a_320534]
-
apară vreo sălbăticiune. Curând, un mistreț se apropie curios și adulmecă morcovul, însă deodată pământul se zguduie și se aude un muget care sperie atât mistrețul, cât și pe Jack. Dintre tufe iși face apariția un patruped blănos, mare și rotofei, fugind de mama focului, iar pe urmele lui, alți trei blănoși, dar călăriți de trei indivizi pitici și albaștri. Blănosul fugărit calcă în laț și îl târăște pe Jack după el, căci Jack își legase celălalt capăt al funiei de
Jack, blănoșii și criceliții () [Corola-website/Science/319258_a_320587]
-
propriului clan. Pe drum spre Ținuturile de Sus, Scoțianul își laudă neîncetat nevasta, descriind-o în cele mai minunate culori. Scoțianul îl duce mai întâi pe Jack la castelul clanului. Acolo, bărbații clanului tocmai se ospătau. Toți sunt roșcați, mustăcioși, rotofei, cu păr creț pe antebrațe și poartă kilturi, exact ca Scoțianul. Acesta este întâmpinat cu urale, în timp ce înfățișarea lui Jack le stârnește uimirea și hohotele de râs. Dar Scoțianul îi pune la punct și îl așază pe Jack la masă
Jack în Scoția () [Corola-website/Science/319295_a_320624]
-
curs de dezvoltare. Creșterea ratei obezității este cel mai evidentă în mediile urbane. Singura regiune din lume în care obezitatea nu este obișnuită este Africa Subsahariană. Termenul "obezitate" provine din limba latină, de la cuvântul "obesitas", care înseamnă „corpolent, gras sau rotofei”. "Ēsus" este participiul trecut al verbului "edere" (a mânca), precedat de prefixul "ob" (supra). "Dicționarul Oxford al limbii engleze" documentează prima utilizare a termenului în anul 1611 de către Randle Cotgrave. Grecii au fost primii care au recunoscut obezitatea ca afecțiune
Obezitate () [Corola-website/Science/315043_a_316372]
-
avea la acel moment o reputație bine cunoscută în cercurile literare. Inițial, el nu a observat-o pe Canto. Ea l-a privit cu admirație și curiozitate, dar nu avea nici un interes în inițierea unor relații sentimentale cu intelectuali. „Era rotofei, destul de înalt și cu spatele drept, cu o figură palidă și cărnoasă, avea picioare uimitor de mici și o mână pe care, când o strângeai, părea lipsită de oase, flască, de parcă ar fi fost stânjenită de inevitabila povară. Vocea îi
Estela Canto () [Corola-website/Science/336492_a_337821]
-
abandonat studiile la City College din New York. Mentorul său, regizorul Leo Bulgakov era un elev al lui Stanislavski și rămăsese în 1924 în Statele Unite, împreună cu soția sa, Varvara, în cursul unui turneu al Teatrului artistic din Moscova. Aspectul scund și rotofei al lui Bromberg l-a făcut să fie selecționat mai mult în roluri secundare, „de caracter” în care s-a distins în anii 1930-1940. El și-a făcut debutul la Greenwich Village Playhouse în 1926 în piesa "Prințesa Turandot" de
J. Edward Bromberg () [Corola-website/Science/334087_a_335416]
-
Cazacu. A cântat la Căminului Cultural Bălești, participând la toate manifestările organizate la nivel de comună sau naționale. A fost membru al Orchestrei „Taraful Gorjului”. Un lăutar cunoscut din Ceauru a fost Ion Trohonel, zis Purcel, poreclă legată de fizicul rotofei al lăutarului. El s-a născut în anul 1908 și a cântat în prima jumătate a secolului al XX-lea la hora satului, la nunți, botezuri, hramuri, fiind un lăutar căutat datorită virtuozității sale interpretative. Se mai cântă și astăzi
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
Gura Baibaciului" etc. . Prezența bobacului sau a baibacului în diferite zone ale țării este evidențiată indirect de onomastică și folclor. În Teleorman, Călărași, Giurgiu, Brăila, Ialomița și Ilfov, porecla de baibac era dată unui bărbat mic de statură, gras și rotofei precum o marmotă. Deosebit de prețuite erau blănurile de bobac din care se confecționau în vechime haine pentru femei și copii, denumite baibarace. În Valahia haina respectivă se numea "baibafir" și constituia un cadou prețios între darurile de nuntă ale mireselor
Bobac () [Corola-website/Science/333707_a_335036]