415 matches
-
loc în loc, copacii nu dispăruseră de-a binelea. Într-o altă lume, copiii mergeau în față, fără să se uite înapoi. Maca gâfâia pe urmele lor, dar se mai înviora când vedea eforturile lui Jenică de a-și sălta pântecul rotofei. Tili fusese, la un moment dat, cât pe ce să-i ajungă pe băiețandri, spunea, la fiecare salt, câte un nume, de parcă Maestrul păpușilor răscolea prin cutie. Astfel încât, fie din cauza coroanelor rărite ale copacilor și a crengilor sleite de ani
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întrebă Jenică, potrivindu- și pasul după mersul grăbit al lui Maca și săltându-și nădragii care-i cădeau sub burtă. Celălalt se opri brusc și-l împunse cu degetul în cămașa largă, unde socotea că ar trebui să fie pântecul rotofei. — Mereu e ceva de cucerit... spuse, arătând priveliștea dinaintea lor, dar care nu era totuși de natură să-i îndreptățească entuziasmul. Habar n-ai... Te întrebi, poate, cum e să existe o stradă largă, lipsită totuși de case și trotuare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cuibări în îmbrățișările discrete pe care le presu punea dezbrăcatul. Maică-sa îi puse haina pe umeraș, culese de pe guler două scame închipuite și o netezi, cu aceeași duioșie ca atunci când haina se întindea pe umerii căzuți și pe burtica rotofeie a fiului ei. Apoi, cu mâinile proptite în șolduri, îi privi ținuta lipsită de vlagă. — Ce să vezi ? îl întrebă, sugerându-i că, după osteneala cu despachetatul, nu se putea mulțumi cu atât de puțin. — Oriîncotro vezi cu ochii, răspunse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spre cele două tăvi plasate între el și mama sa. Una e făcută din argint, iar cealaltă din aur. Pe tava din argint se află plăcuțe din bambus ce poartă numele noastre inscripționate pe ele. Marea Împărăteasă e o femeie rotofeie, cu fața precum un dovleac uscat. Deși nu are decât puțin peste cincizeci de ani, îi atârnă riduri de la frunte până pe gât. După spusele lui Fann Sora cea Mare, a fost concubina favorită a lui Tao Kuang, împăratul de dinaintea Majestății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și iscoadele noastre au verificat siguranța templului. Templul pare a fi bine pregătit pentru sosirea noastră. Acoperișul vechi a fost lustruit și înăuntru s-a făcut curățenie. Mai-marele călugărilor este un bărbat cu înfățișare blândă, cu buze subțiri și obraji rotofei. — Zeița milei, Kuan Ying, a transpirat, zice el zâmbind. Am știut că acesta era mesajul Cerului care îmi spunea că Majestățile Voastre veți trece pe aici. Deși templul este mic, urarea mea umilă de bun venit se întinde de la mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și apoi să merg În continuare cu taxiul spre Murray Hill decât să mă contrazic cu el, așa că i-am făcut cu mâna Elisei și i-am urmat pe Philip și Sonja spre intrarea din față, simțindu-mă ca fetița rotofeie și stângace a unui cuplu de atleți olimpici. Hei, băiete, cheamă-ne un taxi, te rog, Îi strigă Philip portarului, pocnind din degete fără vreo direcție anume. Fără Îndoială, era un gest insuportabil, dar având În vedere că tipul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ei pe timp de vară. Și era cât pe ce să se întâmple așa, cu ochii la un țânc de vreo doi ani, negru precum ciocolata cea mai ciocolată și care semăna leit cu Tom, o păpușă, un negru mititel, rotofei și zâmbitor, rudimentar făcută dintr-un plastic tare, însă foarte simpatică, fabricată, pe vremuri, probabil de Arădeanca 31. Acum mă întreb cine o fi venit cu ideea să spargă tiparele acelor timpuri... Dar de așteptările cele mai lungi aveam parte
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
verdeață / Cărăbușul de aramă / vine din turnătoria / verii, să-l luam în seamă. // Zgomotos ca o reptilă / Printre vreascuri se avântă, / să arate că-i din lumea / celor ce nu prea cuvântă." (Lucian Blaga, Cărăbușul de aramă) (c) "O tânără rotofeie și drăgălașă țâșni deodată din căsuța cu pricina și li se alătură drumețelor noastre. Fetița se ridică și porni în urma femeilor, care se apucară să discute cu însuflețire, forfecând pe toți locuitorii cătunului și pe cei din împrejurimi." (Yohanna Spyri
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
gîdilitoare inteligență. De-abia oferise Muster mingea victorioasă publicului, că midineta tv a și trecut cu microfonul pe sub nasul activiștilor și miniștrilor pedeseriști, veniți, se-nțelege, de dragul sportului alb, nu de-al, puah! propagandei. Conectați la sursa de curent cotrocenist, rotofeii amatori de sport au dat drumul la bandă și au grăit, in corpore, de imaginea României în lume, din America-n Bangladesh, îmbunătățită, iată, și de anvergura turneului tocmai încheiat. Vă închipuiți ce felicitări a primit subrețica de la colegii ei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cine? întreabă Mahalia, prima de la ușă. Fost ștab la propagandă, pardon, agitație și propagandă, de o inventivitate înmărmuritoare cînd urma să pice Pingelică și Samantha în vizită de lucru (rapsozi cu dible și țambale, cîntînd urcați în copacii de pe traseu), rotofeiul și crăcănatul pitic te întîmpina de după biroul lui pe care trona, ca bibil, chivotul unei locomotive neaoșe, lucrat în cetatea eternă a Nicolinei revoluționare, te întîmpina cu scîrba unui Mussolini decrepit, balansîndu-se dezabuzat doar pe picioarele din spate ale fotoliului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
poate fi mulțumit de bagheta-i luciferică. Rumoarea generală se rupe brusc: o canțonetă! Pe sub pod trec, grupate, cinci gondole auriu-negre. Pline cu bătrînei nordici, gălbui-pufoși, în veselă transă vesperală. Din ultima lor gondolă, dintre acești copii bătrîni, un tuciuriu rotofei, cu mari favoriți albaștri, vocalizează sfîșietor: O, sole mio... Înfiorîndu-și acordeonul fanat. În urma lor, implacabilă, rumoarea anonimei înscenări. Pictorul care, dimineața, sub umbrelă, lucrează pe trotuar, la Santa Fosca, și care a deprins deja de la mine un "bună dimineața" extrem de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
însemna, tîrziu, în Pantheon). Ce-or fi sporovăind în deambularea lor negrăbită? Eminescu, spiritul doct-ordonat, acrib scotocitor de rafturi tipărite, Creangă, întruchiparea oralității informe. Eminescu, efebul grav și tragic (nu fără pusee de zicere lumească, groasă), Creangă, pusul pe șagă, rotofeiul pișicher. Ce? Reciproca valorizare a genialității latente, iată ce, probabil, îi ținea ore întregi în preajma carafei pîntecoase. Dar Eliade-Cioran-Ionescu? (Surescitați fiind noi acum și de zarva iscată recent în jurul cărții unei franțuzoaice dubioase prin așezarea tendențioasă a celor trei în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lăsa în pace. Sau, uneori, hotărându-se în sfârșit, se năpustea pe urma lor pe o stradă laterală... Dimitrici nu avea nici un motiv să mă menajeze. Povestea totul fără ocolișuri. Pe bancheta din spate a mașinii era tolănit un personaj rotofei, chel, cu un pince-nez1 înecat într-o față puhavă. Beria. Alegea trupul femeiesc pe care îl poftea. După aceea, gealații lui o opreau pe trecătoare. Era perioada în care nici măcar nu aveai nevoie de un pretext. Dusă la reședința lui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
KB. Voi continua până la vreo 900, ca să intru între limitele d-lui Kogălniceanu, pe care îl respectam și-l iubeam destul, dar acum tind să-i devin chiar un fel de fan! Îmi place tot mai mult scundul și relativ rotofeiul cărturar și politician... Nu, nu prea cred să aibă egal în breslele astea! Poate Popeye, cu tot ce s-a putut aduna prin porturile lumii... Dorin Popa: Cream chiar nu am mai ascultat de foarte multă vreme. Ei au și
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
politic a României de azi e plin de necunoscute pentru noi românii, care mocnesc și își așteaptă ospățul. CORBII Corbii zilelor noastre „îndrăgi-i-ar ciorile și spânzurătorile”, ca și cei din trecut, porniți pe jaf și stricăciune, grași și rotofei, doldora de euro, nemunciți, pierduți în fabuloasele averi, buimăciți de grija de cum să-și mai dosească jaful, în tainice cotloane, rod din carnea cât a mai rămas a bietului român sărăcit, macină și doboară temeiurile noii rânduieli umane pentru care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]