521 matches
-
în foșnetul pădurii magice, Profesorul renunță să mai arboreze vreo urmă de orgoliu masculin. Porni, oftând, să reconstituie incomoda traiectorie a întoarcerii, trăgându-se din ram în ram, sprijinindu-se cu bastonul în țesturi de rocă ce-și mai dezgoleau rotunjimile din frunzișuri, așezând pas după pas și ascultându-și precipitatele gâfâieli și bătăile nerăbdătoare-i inimi. Când, în fine, se cățără pe muchea platoului Contemporaneității, lumina era atât de difuză și de diminuată, încât ghidul-șofer, cu inel de platină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe Maria în bancă. Îmi călărea dezinvolt catedra, cu picioarele strânse într-o fustă lungă, gri, ticăloasă. Zâmbea, dar nu spre mine. Stătea picior peste picior, cu capul aplecat, frunzărindu-mi fișele. Nu-i descopeream gleznele, dar simțeam în palme rotunjimea genunchiului. M-am oprit în ușă. Imaginea curgea perfect, sobru, calculat. Mi se-ofereau o jumătate de profil, părul desfăcut pe umeri, un braț subțire, nevrotic, mulat într-un pulover negru, cu degetele sprijinite de catedră. Era suficient. În locul catedrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
întorcându-le cu o dexteritate nerușinată spre geam, de fiecare dată când se apleca după flori. Gălețile se înghesuiau la locul lor de lângă zid, pline cu buchete cărnoase, dar eu n-aveam ochi nici pentru bujori, nici pentru trandafiri. Urmăream rotunjimile colosale ridicându-se și coborând vertiginos, dislocuind aerul în volume masive, ca apa din cada lui Arhimede. În zilele când bătrâna țigancă lipsea, o înlocuia fata ei. Își așeza gălețile tot la colț, lângă policlinică. Pe trotuarul de vizavi, altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Norocoșii își cumpăraseră de-astea sau „de perimetru“: cum bătea puțin vântul sau fugea o pisică pe dedesubt, credeai că a început războiul și te cheamă în adăposturi: săreai reflex, cu tot cu pat. Piațeta se umplea de mașini, pe lungime, lățime, rotunjime sau diagonală, lumea dădea buzna la policlinică să-și repare prostata, dantura, rinichiul sau mai știu eu ce, oricum ceva important, care nu suferea amânare. Te baricadai în bloc și-așteptai week-end-ul ca într-o cazemată. La parter, putrezea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
unele litere chiar se scriau altfel, e scrierea vulgară, a copiștilor publici, pe care am imitat-o după niște mostre de epocă (am avut una); fiți, vă rog, de acord că nu e lipsită de calități. Uitați-vă la aceste rotunjimi ale lui d și a. Am transformat caracterele franțuzești în litere rusești, operațiune foarte dificilă, dar care mi-a reușit. Iată încă o scriere splendidă și originală, în fraza aceasta: „Sârguința biruie orice“. E o scriere rusească, de cancelarie, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
poarte altfel decât în mod obișnuit. Ce-i drept, din anumite cauze, generalul devenise excesiv de suspicios; însă, fiind un tată și un soț cu experiență și dibaci, își luă imediat măsuri de precauție. Poate că nu vom dăuna prea mult rotunjimii povestirii noastre, dacă o vom întrerupe în acest punct pentru a recurge la ajutorul unor explicații în vederea elucidării cât mai directe și mai precise a raporturilor și circumstanțelor în care găsim familia generalului Epancin acum, la începutul relatării. Am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
găsi manifestarea cea mai semnificativă în Incantații, volumul tipărit în 1931). E un mod de a sugera, indirect, acea disponibilitate a spiritului neîngrădită de nici o convenție, amendabilă - și nu în mică măsură - doar din unghiul de vedere al coerenței și rotunjimii „clasice” a construcției lirice. ULISE ÎN ORAȘ Performanța acestor ani și, poate, scrierea cea mai împlinită din întreaga operă a lui Ilarie Voronca este însă amplul poem Ulise, imprimat la Paris, în 1928, în colecția „Integral”. Comparativ cu versurile „integraliste
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Divine”, conform c]reia expresia „bine” are (aproximativ) aceeași semnificație cu expresia „voința lui Dumnezeu” este aceea c] „Dumnezeu este bun” devine o tautologie aparent lipsit] de valoare. Bun]tatea lui Dumnezeu nu ar fi mai remarcabil] decât, s] spunem, rotunjimea unui cerc. Deși unii teologii ar putea fi de acord cu acest rezultat, acesta nu ar fi acceptabil pentru teiști care consider] afirmația „Dumnezeu este bun” ca fiind mai semnificativ] și conținând mai mult] informație decât afirmația potrivit c]reia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
apăruseră în „Sburătorul”, „Curentul familiei”, „Rampa” și ultimul mult mai încoace, în 1979 (în „Manuscriptum”). Șerban Cioculescu își amintește a-l fi auzit citind un capitol în cenaclul lui Lovinescu: „Voinic, în puterea vârstei, cu un cap mărișor, compus din rotunjimi, cu umerii obrajilor proeminenți, de mongoloid sau mai exact de mandarin, cu un larg surâs, ușor dezlănțuit în râs jovial. Era un bărbat plin de farmec prin naturalețe și vioiciune intelectuală, un autentic om de spirit. Auditoriul în unanimitate sublinia
VALJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290417_a_291746]
-
mai puternice despre absurd și grotesc în dictatură pe care le- am văzut în cinema este secvența lui Emil Botta, dr. Paveliu, privind fix raftul barului și cerând repetat sticla cu eticheta „Cremă de mandarine. Oriental”. Toate catifelările, aromele și rotunjimile de vis din aceste cuvinte : cremă, mandarine, oriental, așezate în raftul bufetului... Pescăruș de la poalele munților, peste sinistrul trăscău dul ceag care ar fi făcut să vomite și un elefant... Reprezentanții Sistemului nu sunt, la prima vedere, niște monștri. Procurorul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
noi este expus cu stângăcie din varii perspective (auctonală, naratonală etc), mai mult,parvenitul fiind proiectat, așa cum arătasem în alt context, pe tiparul caracterului, ca un fel de universalie. La fel procedează în fond Mateiu Caragiale în Pajerele sale, fructificând rotunjimea de medalie a sonetului, în Boierul, Călugărul, Domnița sau Cronicarul accentul etic intră, prin constrângere și savantă artă, în urzeala portretului, ca în acest final din Trântorul: "îl leagănă maneaua, e veșnic beat de vutcă, / Să-ncalce i-e frică
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
sistemului centric al compoziției. Singura concesie făcută sistemului excentric este aceea că toate figurile, deviind de la modelul radial, capătă o poziție verticală. Prin urmare, ele își mărturisesc dependența de atracția externă a gravitației a cărei influență este astfel negată de rotunjimea centrică a mandalei. O relație de tip opus se impune în două mozaicuri bizantine din secolul al VI-lea aflate în biserica San Vitale din Ravenna, dintre care unul este prezentat în figura 8. Pe cei doi pereți ai absidei
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Adolf von Hildebrand sugera că sculptorul ar trebui să conceapă figura ca așezată între două panouri de sticlă paralele, astfel încât punctele sale exterioare să le atingă; tot el proclama: . Când regula este rostită în acești termeni, ea neagă însăși natura rotunjimii sculpturale. Totuși, este adevărat că multe sculpturi și-au recunoscut de-a lungul timpului dependența de privitor. Expunerea frontală a Paolinei Borghese de Canova (figura 20) se explică doar parțial prin necesitatea reprezentării în sine a figurii umane: ierarhia punctelor
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
lor trebuie delimitat de o margine. Rama definește tabloul ca pe o entitate închisă, un centru care își exercită efectele dinamice asupra celor înconjurătoare, precum și asupra propriului câmp intern. Funcția sa de îngrădire este invariabil exprimată atunci când forma este circulară. Rotunjimea, așa cum o vom discuta în capitolul următor, destinează rama aproape exclusiv interiorului, iar în plus, separă încă mai deplin opera de exterior. Totuși, este mai frecventă concesia făcută coordonatelor gravitaționale ale lumii exterioare, rama confirmă diferența dintre verticală și orizontală
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
imaginii oferite prin fereastra ramei sale, mutând o parte din greutatea compozițională în spațiul exterior. Observați că efectul este atât de violent nu numai pentru că știm că fața este o parte indispensabilă a capului. Cunoașterea însăși ar necesita completarea dacă rotunjimea capului n-ar suscita fundamente pur formale. Dacă, de exemplu, rama secționează mâna unui braț, efectul poate fi la fel de neplăcut, dar necesitatea de completare ar fi mai puțin stringentă, deoarece mâna posedă îndeajunsă integritate ca formă de sine stătătoare ca să
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
V Tondo și pătrat Animatorii cei mai radicali ai compoziției centrice sunt îngrădirile rotunde - ramele circulare, discurile, volumele sferice. Asemenea structuri absolut simetrice sunt în întregime determinate de centrul lor median, transmițând prin chiar această focalizare o dominantă inflexibilă. Simpla rotunjime refuză orice relație cu coordonatele excentrice ale spațiului terestru. Deși în ea sau prin ea însăși nu indică nici o direcție, încurajează mobilitatea: își află locul oriunde, ca și nicăieri. Forme flotante S-ar putea susține că obiectele circulare și sferice
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
vertical nu se distinge printre ceilalți în ceea ce privește structura centrică. Din moment ce are toate diametrele egale, nici unul nu poate fi ales în mod special. Neavând nici unghiuri și nici margini, obiectele rotunde nu indică vreo direcție, neposedând nici puncte slabe. Prin urmare, rotunjimea este forma adecvată lucrurilor mobile. Roata a revoluționat transportul prin rostogolirea ei liberă. Monedele, scuturile, oglinzile, bilele și farfuriile sunt rotunde, astfel că se pot mișca lin în spațiu. Priviți o miniatură franceză reprezentându-l pe Creator măsurând lumea (figura
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
altă formă. El se comportă atât de mult ca un tondo în mediul înconjurător, încât îl putem numi un tondo interior. Caracterul distinct al formei rotunde mai poate fi observat la capul Creatorului, care apare înconjurat de un nimb circular. Rotunjimea centrică accentuează cele două forme prin cipale ale compoziției și le leagă printr-o axă verticală excentrică, ce fixează cei doi centri mobili de dreptunghiul ramei. Acțiunea picturii culminează cu interacțiunea dintre capul foarte energic al Creatorului și lumea căreia
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mobili de dreptunghiul ramei. Acțiunea picturii culminează cu interacțiunea dintre capul foarte energic al Creatorului și lumea căreia i-a dat mișcare și pe care o măsoară. Ne putem întoarce la capul Fecioarei din relieful lui Michelangelo (vezi figura 42). Rotunjimea sa, susținută de simetria imaculată a feței, îi conferă o distincție aparte și pondere îndestulătoare pentru a-l lăsa să acționeze ca vârful unei piramide compoziționale care organizează corpurile mamei și copilului printr-un mănunchi de vectori ce se deschid
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cărui formă le include pe amândouă. În comparație cu cercul, ovalul pierde din simetria centrică de dragul unei tensiuni crescute. Renașterea a îndrăgit cercul ca fiind forma perfecțiunii cosmice, în timp ce faza manieristă a Barocului și-a ales elipsa puternic încordată care contrapune ambivalența rotunjimii extensiei. Este drept că elipsa deține o simetrie stabilizatoare proprie. Derivarea sa din cerc este cu adevărat convingătoare doar atunci când distanța dintre două focare rămâne mică și forma sa tinde către circularitate. Pictorul sau arhitectul pot selecționa o anumită formă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în jurul focarului de jos al elipsei, în timp ce vârful este inundat de lumină, de spațiul gol al unui interior sau de norii însuflețiți probabil de o pereche de îngerași plutitori. În cele din urmă, ne aflăm aici în fața unei asonanțe față de rotunjimea prin care formatul ramei influențează formele compoziției. În Madonna della Sedia (vezi figura 47) văzusem acest lucru exemplificat de volumele rotunde ale membrelor ce alcătuiau compoziția tondoului. Un exemplu perfect al unei rame ovale, accentuând tema subiectului picturii, este precupeața
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
dincolo de măr, în mediul său înconjurător; ceea ce trebuie mai întâi perceput este mărul ca obiect. Ceea ce ne este necesar pentru a identifica obiectul ca fiind un măr este faptul că el este un obiect cu formă și culoare date. Vedem rotunjimea mărului - ceea ce nu înseamnă că percepem o formă rotundă în locul unei imagini optice complexe. Ceea ce se petrece este de fapt operația mult mai sofisticată a perceperii rotunjimii ca o generalitate potrivită, sugerată de forma dată. Perceperea mărului ca rotund creează
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
este faptul că el este un obiect cu formă și culoare date. Vedem rotunjimea mărului - ceea ce nu înseamnă că percepem o formă rotundă în locul unei imagini optice complexe. Ceea ce se petrece este de fapt operația mult mai sofisticată a perceperii rotunjimii ca o generalitate potrivită, sugerată de forma dată. Perceperea mărului ca rotund creează ceea ce eu am numit un concept sau o categorie perceptivă. Diferențierea rotunjimii ca sinele său conceptual în stare nudă de rotunjimea ca schemă inerentă ce dă formă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
imagini optice complexe. Ceea ce se petrece este de fapt operația mult mai sofisticată a perceperii rotunjimii ca o generalitate potrivită, sugerată de forma dată. Perceperea mărului ca rotund creează ceea ce eu am numit un concept sau o categorie perceptivă. Diferențierea rotunjimii ca sinele său conceptual în stare nudă de rotunjimea ca schemă inerentă ce dă formă imaginii care o include sieși este în mod fundamental relevantă pentru compoziție în domeniul artistic. Ca un exemplu, pot să mă refer la un eseu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
operația mult mai sofisticată a perceperii rotunjimii ca o generalitate potrivită, sugerată de forma dată. Perceperea mărului ca rotund creează ceea ce eu am numit un concept sau o categorie perceptivă. Diferențierea rotunjimii ca sinele său conceptual în stare nudă de rotunjimea ca schemă inerentă ce dă formă imaginii care o include sieși este în mod fundamental relevantă pentru compoziție în domeniul artistic. Ca un exemplu, pot să mă refer la un eseu de Rosalind Krauss, în care aceasta descrie ce s-
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]