3,207 matches
-
piciorului de deasupra Îi atîrna și rotunjimea gleznei era foarte provocatoare. Mi-am plecat privirile. Ei bine, o să mai fac o Încercare cu aceste două obiecte-cheie. Insigna, cu centrul ei puțin ridicat În formă de triunghi echilateral, cu colțurile ușor rotunjite și o margine dintr-un strat argintiu pe un fundal albastru. Un S, și el din argint, ieșea În relief În mijloc. Era o literă puțin deformată, făcută din linii drepte și la prima vedere părea un fulger. Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
plângi așa de mult acum, ai observat? —Mda. Era doar din cauza hormonilor. Apoi a adăugat: — Dar tot e o jigodie. Uite! - a arătat înspre ea. - Vezi ceva ce nu-ți place? — Nimic. Arăta fantastic, luminoasă și cu un pântece puțin rotunjit. Apoi am observat. —Ai sâni. — Da! Pentru prima dată în viața mea. E grozav să ai balcoane. Luke mi-a deschis. Îi ieșea un ac din frunte, de parcă ar fi fost un inorog. —Gaz, a explicat. Gaz cu acupunctura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
facă anestezie, doar bărbatul poate. Infirmiera a ieșit și contracția a trecut. Se întâmplă ceva acolo? a întrebat Jacqui. Și-a scos o pudrieră din geantă, apoi a ținut oglinda între picioare, dar n-a reușit să vadă deasupra abdomenului rotunjit. —La naiba. Apoi și-a privit fața. — Uite în ce hal arăt, sunt toată roșie și îmi lucește fața. S-a pieptănat, și-a dat din nou cu ruj și și-a pudrat obrajii roșii. Cine-ar fi zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
acestuia. — Vezi? Făcu o mișcare, și plasa căzu. Proculus se întoarse spre Valerius. Plasa rețiarului îi răvășise părul, iar maestrul semăna cu un cocoș sălbatic gata de luptă. — Trebuie să faci în așa fel încât plasa să alunece pe partea rotunjită a scutului. Acoperișul sub care îți ascunzi capul lasă partea din spate a crestei coifului să iasă puțin în afară, împiedicând plasa să acopere capul și umerii. Trebuie să faci o legătură între creastă și scut, și când simți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
largul lui cu armele care puteau fi aruncate. Așa că a sărit la luptă, aproape cu insolență și și-a băgat nonșalant mâinile în buzunare, ca să-l irite pe adversar. Mâna dreaptă i s-a strâns pe un obiect tare și rotunjit. L-a scos mirat. Era Osul din K! Același os pe care Prepelicarul i-l aruncase înainte să dispară în tunelul din ea însăși. Osul din K. Vultur-în-Zbor nu și-a pierdut timpul cu speculații. S-ar fi putut gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de la capăt. Acum numărătoarea era doar o scuză. Scopul său adevărat era continua reînnoire a prieteniei cu fiecare piatră. Le da binețe ca unor vechi prieteni și se bucura când întâlnea ici vreo piatră ciobită și îndrăgită, dincolo vreo alta rotunjită și plăcută. Unora le dădea nume. Altele erau scena marilor aventuri din visele lui. Strada era microcosmosul lui și acolo își găsea el toate plăcerile și suferințele. Mic și pricăjit, era o parte a drumului, întocmai ca oricare din pietrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și ușa se deschise. În fața lui stătea un bărbat scund, cu o barbă neagră, scurtă, și părul lins, tuns perfect. Purta un smoching, era încins cu un brâu în carouri și ținea în mână o sticlă de coniac cu formă rotunjită, pe care o bălăngăne pe lângă picior. Danny mirosi același Napoleon de cincizeci de ani vechime pe care îl cumpăra el o dată pe an ca recompensă pentru că își petrecea Crăciunul cu mama lui. Bărbatul întrebă: — Da? De la LASD? Danny își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
colina Komaki. Cu mult timp în urmă, Hideyoshi făcuse o observație de o acută agerime strategică. și anume că Nobunaga ar fi trebuit să se mute de la Kiyosu, la Komaki. De fapt, nu era nimic mai mult decât o colină rotunjită, înaltă doar de nouăzeci de metri, dar domina câmpia în mijlocul căreia se înălța și ar fi constituit o bază convenabilă de unde să se poată organiza atacuri în orice direcție. Într-o bătălie de pe câmpia din Owari și Mino, dacă poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vale. Dar nimic mai mult. Toate zburătoarele fugiseră spre alt munte, mai pașnic, lăsând locul în seama oamenilor. Ieyasu părea să fie prea adus de umeri. După patruzeci de ani, devenise prea trupeș și, chiar când îmbrăca armura, avea spatele rotunjit și umerii dolofani; capul său părea aproape înfipt între umeri, sub coiful cu decorațiuni bogate. Își rezema pe genunchi atât mâna stângă, cât și dreapta, în care ținea bastonul de comandă. Așezat pe scăunelul de campanie, cu coapsele depărtate, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a fost modificat la începutul secolului al XIX-lea. Intrarea principală cu toate elementele ei decorative este încadrată de două coloane ce au rozete pătrate și capitele, care susțin o cornișă simplă. În timpan, într-o cruce cu brațe egale, rotunjite este sculptată stema Moldovei, capul de bour care susține o coroană, și câte un leu de o parte și de alta. Lespedea cu stema a fost deteriorată în partea interioară când s-a înălțat și s-a lărgit intrarea. La
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ne-am putea privi cu detașare, istoric...“ Cotește după colț, trece de stația de tramvai, se depărtează, intră pe o străduță laterală. Liniște pitică, șerpuind prin curți oblice, orientale. Peste garduri clipește, rar, geana lungă și verde a crengilor. Grădinițe rotunjite, lângă mormane de gunoaie. Tufe țepoase de trandafiri roșii lângă grămezi de cârpe, cutii, pungi. Pitoresc patriarhal, anulând delimitările. Aleea se deschide, în stânga, spre refugiul unei vile ratate. Porți, coloane, balcoane, graba vanitoasă a parvenirii, nostalgia unui stil. Eterogenul pregăteste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ochii și continuă să plutească. După un răstimp, înoată spre marginea bazinului. Îl privesc cum iese din piscină. Apa cade de pe el în șiroaie argintii. S-a îngrășat enorm. Mușchii de pe piept și brațe sunt umflați și moi. Sub pântecul rotunjit, picioarele îi sunt extrem de subțiri. Ia de jos un prosop și își pune niște pantaloni scurți gri. Sună-l pe premierul Zhou să convoace o ședință. O să stau de vorbă cu „băieții din vechea gardă” pe data de optsprezece. Apropo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Atenție să nu... De câte ori n-ai mai mers pe aici, la fel, la fel, la fiecare pas picioare nenumărate urcă odată cu tine treptele de ciment ale podului, dedesubt, trei firișoare de apă, supte de limbile de nisip, de bolovanii mari, rotunjiți, pe care stau sezoniști modești. Leșuri moi, albicioase așteptând zadarnic să mai iasă soarele peste pământul semănat de umbre. Ajunserăm la capătul de apă/ pe-afundul ocean, unde-i orașul cimerian, poporul cel de-a pururi/ Învăluit În ceață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ziua-noaptea, pământul-apa, dar chiar și pe noi; chiar și pe ei: bolșeviștii-sataniștii... Așa că mă Întorc. De la distanță de patruzeci de ani și trei mii de kilometri - la Început, nu chiar În Mana mea, În universul ei rotund și pentru eternitate rotunjit, ci „pe-acolo”; prin jur - cât mai prin-jur târcolul. Dorință care nu are nimic din „căutarea rădăcinilor” (oare?), nici din „confruntarea” unui trecut care numai pentru mine există cu un prezent care nu mai există pentru nimeni. Fiindcă, deci, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ca să ne salute. Veniserăm În Întâmpinarea lui, pe drumul dinspre Kazvin. Sosea, Împreună cu ai săi, În trăsuri de poștă vetuste, cu echipaje prăpădite. Stranie această asemănare cu Howard: aceiași ochi, același nas, aceeași față rasă cu grijă, poate ceva mai rotunjită, același păr de culoare deschisă, străbătut de aceeași cărare, aceeași strângere de mână, politicoasă, dar cuceritoare. Modul nostru de a-l fixa din priviri ar fi trebuit să-l supere, dar nu lăsă să se observe nimic; e adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
voi scrie o scrisoare frumoasă, ca să-și dorească să mă găsească, îi voi scrie că am o grămadă de bani sau că sunt un top-model faimos, dar eu zâmbesc jenată, nu știu dacă să râd sau să plâng, în fața trupului rotunjit, scund, cu fața congestionată. Ilana, spun eu, dorința copilului de a te întâlni nu depinde în nici un caz de aceste lucruri, de bani sau faimă, trebuie să construiești o legătură pe niște baze reale, trebuie să îi povestești câți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
unui pîlc de copaci. Casa era acoperită periodic de nori de praf din cauza obuzelor care o loveau. VÎntul dispersa praful și casa reapărea precum un vapor care iese din ceață. În fața soldaților, un tanc Înaintă smucindu-se, ca un gîndac rotunjit și cu un nas Înarmat, și dispăru printre copaci. Cum ne uitam, văzurăm soldații aruncîndu-se la pămÎnt. Apoi un alt tanc Înaintă pe flancul stîng și dispăru și el printre copaci; Începurăm să vedem flamele obuzelor trase de el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
peste hainele pe care le-am purtat la oră; am ieșit de la sală în pantaloni de trening și tricou. Tricoul albastru al lui Finn, ud de transpirație, s-a lipit de pieptul lui, care este bine lucrat, cu o formă rotunjită. Cred că muncește mult la sală. Întorc privirea, ca să nu se prindă că mă uit la el. În zilele noastre, nu se uită numai bărbații la pieptul femeilor; trăim într-o societate cu oportunități egale. Îmi dau seama că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
stadiu, prelungirea vieții fizice...” „Nu nemurirea...” „Nu dintr-o dată”. „Dar tu?” „Trebuie concentrare. Nu-ți ascund că-i obositor. Înțelegi, nu mai am douăzeci de ani...” Mi-am regăsit grupul. Tocmai intrau Într-o cameră cu pereți albi, cu colțurile rotunjite. Pe fundal, ca Într-un muzeu Grévin - Însă imaginea care-mi răsărise În minte În seara aceea a fost cea altarului pe care-l văzusem la Rio În cortul umbanda -, două statui În mărime aproape naturală, de ceară, Îmbrăcate Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
precum Sfintele Paste și Crăciunul “învrăjbește” voințe pentru a reconstrui demnitatea umană. Atât cât se mai poate. Dumnezeu ne măsoară cu El. Zâmbește ochilor care lăcrimează amar și crud din punct de vedere existențial. El ne așează în palme soare rotunjit de-atâtea primăver și veri pentru a încălzi cuvântul din noi. Le vorbesc elevilor mei despre bunătate, despre fapte săvârșite intru vrere. Nu putem fi liberi, ne spune Creatorul, daca nu alegem desăvârșirea. Cu ce preț? Nici noi nu știm
La început a fost cuvântul. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Alexandru Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2054]
-
în perioada 10-12 ani. Coroanele voluminoase se dezvoltă din doi lobi (vestibular și oral), sunt aplatizate mezio-distal la premolarii maxilari și circulare la premolari și mandibulari. Prezintă cinci fețe (patru axiale și una ocluzală). Fețele vestibulare sunt poligonale, cu unghiuri rotunjite, convexe în ambele sensuri, cu convexitatea maximă în treimea cervicală. Fața orală este mai mică în dimensiune, comparativ cu cea vestibulară, cu excepția premolarului 1 maxilar. Este convexă în ambele sensuri, cu maximum de convexitate în treimea cervicală sau medie. Fețele
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
în treimea cervicală a feței palatine. La nivelul ein-gulumului există “foramen caecum”, fosetă ce apare datorită discontinuității stratului de smalț. Fața mezială are un contur triunghiular, cu următoarele margini: marginea cervicală - are formă de “V” deschis spre rădăcina cu vârf rotunjit; marginea vestibulară - are forma unei linii ușor convexe, cu convexitatea maximă în treimea cervicală; marginea palatinală - linie convexă în treimea cervicală și concavă în două treimi incizale. Relieful feței meziale este convex în dublu sens, vestibulo-oral și cervico-incizal, realizând punctul
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
un contur asemănător feței meziale, dar cu dimensiuni mai reduse. Relieful este mai accentuat convex decât al feței meziale. Incisivul central maxilar este un dinte monoradicular, cu rădăcina cilindro-conică. Secțiunea la colet are formă de triunghi echilateral, cu unghiuri mult rotunjite. Vârful rădăcinii este orientat spre distal. Dintele are o cameră pulpară cu o formă ce redă în mic forma coroanei dentare și cu un singur canal radicular. Caracteristici pentru identificare: -diferență mică între lățime și înălțime; -unghiul disto-incizal rotunjit; -unghiul
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
mult rotunjite. Vârful rădăcinii este orientat spre distal. Dintele are o cameră pulpară cu o formă ce redă în mic forma coroanei dentare și cu un singur canal radicular. Caracteristici pentru identificare: -diferență mică între lățime și înălțime; -unghiul disto-incizal rotunjit; -unghiul mezio-incizal-aproape drept; -fața mezială aproape plană; -rădăcină unică, conică, cu o formă triunghiulară rotunjită pe secțiune orizontală. INCISIVUL LATERAL MAXILAR (fig. 37), 12.2.2. înălțime totală = 22 mm înălțime radiculară =13 mm diametre: - coronar MD = 6,5 mm
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
este mai puțin accentuată. Rădăcina - axial are formă de con efilat. Secțiunea în plan transversal este ovalară, aplatizată mezio-distal. Pe fețele proximale ale rădăcinii sunt prezente șanțuri longitudinale, vizibile mai ales în treimea mijlocie. Caracteristici pentru individualizare: -coroana este mai rotunjită, mai scurtă și mai îngustă meziodistal decât a incisivului central; -unghiul incizo-mezial este mai ascuțit, cel incizo-distal mai rotunjit; -marginea incizală este mai accentuat oblică spre distal și colet; -fața palatinală este mai concavă în cele două treimi incizale; -pe
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]