1,828 matches
-
apoi mai complicat, începuși să reciți, nu vorbeai încă, dar eu te auzeam recitând, interpretând roluri, visam adică, mă uitam la tine și simțeam ce faci, ce vorbești, îți spuneam discret: te aud! Nu te rușinai deloc, nu te-ai rușinat niciodată, n-ai simțul ridicolului, ar fi fost catastrofal pentru un actor, te-ai fi pierdut pe scenă. Vorbeai și cântai în copaie de dădeau frunzele pe colnic, ne era teamă să nu mori, că prea erai altfel, Lasă, țațo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
politicos. A venit acolo, în margine de pădure, una de-i ziceam Romanița, era mai mare ca mine, trecuse de 17 ani, a început fata să se joace, să-mi dea jos pantalonii, ai tu ceva acolo?, eu m-am rușinat la început, apoi, încet, am lăsat-o pe ea să mă caute în pantaloni, să nu vadă că puța mea creștea din când în când, dar ea a aflat secretul, eu mă feream de toți, mai ales de maica-mare, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
poșetă, a scos nu știu ce și-au căzut niște hârtii pe jos, Maestrul a sărit ca ars, ce-s astea?, o piesă de teatru într-un act, i-am promis-o unei prietene, nu mie?, am sărit eu, îîîî, s-a rușinat, se vedea pe ea, dar s-a gândit un pic, bine, dacă îți place, poți juca... îți dau piesa asta dacă mi-o dai înapoi pe mama, pe mama mea, aia de dinainte de... Și n-a mai continuat, a tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
după căsătorie... un domn de vreo 35 de ani, iar eu aveam 18, blugist, ce-i drept, dar... un domn, mi-am zis, cum am putut eu să-i dau o palmă?, mai bine făceam mișto de el. Ne-am rușinat amândoi, dar din motive diferite. Și, în zilele următoare, m-a tot căutat în tramvaiul 46. Odată, l-am văzut de pe scaunul rece al tramvaiului, se apropia curajos, brav era, când a ajuns lângă mine, mi-am amintit de gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în care operatorul iscusit știe cât de importantă e lumina pusă pe cele două protagoniste și filmează în liniște, lăsându-le să fie, nu să joace. — Și doctorul ce v-a spus, de ce nu mai vorbește Maestrul?, Frumoasa Neli se rușinează când întreabă asta, îl știe de câțiva ani pe bărbatul ca un munte de puternic, împingea mașina cu pieptul prin curte, îngrijea gazonul ca un cunoscător, o mai salva pe ea de la treabă cu pasiunea asta a lui pentru ierburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Amory prin casă și adresându-i-se cu „Dorian“, prefăcându-se că-i Încurajează poftele destrăbălate și atenuând tendințele lui spre ennui. Când a introdus această comportare și la cantină, spre uluirea celorlalți comeseni, Amory s-a Înfuriat, s-a rușinat, iar după aceea n-a mai compus epigrame decât În fața lui D’Invilliers sau a unei binevenite oglinzi. Într-o zi, Tom și Amory au făcut o experiență: și-au recitat poeziile proprii și pe cele ale lordului Dunsany pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
comună. O femeie din alea pe care nu le interesează decât copiii. — Asta să i-o spui lui mutu’! a pufnit Amory. Știi bine că ești absolut splendidă. A Întrebat-o unicul lucru de care știa că s-ar putea rușina. Era propoziția pe care i-o adresase prima pisăloagă a omenirii lui Adam: — Spune-mi ceva despre tine. Iar ea Îi dăduse răspunsul pe care l-o fi dat și Adam: Nu am ce să-ți spun. Dar la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și Încă o mie de zile după aceea Își va umfla pompos pieptul la orice compliment și se va posomorî la un cuvânt mai aspru, ca un muzicant de mâna a treia sau ca un actor de prima clasă. Îl rușina faptul că de obicei oamenii foarte simpli și cinstiți nu aveau Încredere În el că se purtase adesea cu deosebită cruzime față de persoanele care-și dizolvaseră personalitățile În a sa: câteva fete și, pe ici, pe colo, câte un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
iubesc animalele, spuse domnul Popa. Am avut și o cățea, o chema... ezită. N-ar fi vrut s-o supere pe Contesă din prima zi. Dar la urma urmei, o iubise mult pe cățeaua lui, doar nu era să se rușineze cu asta: o chema Contesa! - Ce ciudat... - Da. A călcat-o tramvaiul. Contesa își aminti brusc ultima imagine pe care o văzuse în Babilon: cățelul strivit de tramvai, cățelul cu numele ei, și bărbatul acela cu p... pro... problema de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
detașament de elită au existat ratați ca tatăl său, care rămân în veci niște căcăcioși mărunți. Elita a dispărut și în urma ei a rămas numai o grămăjoară umană. Totuși el își vede de treabă și n‑are motive să se rușineze, după cum spune. A încercat deja mai multe profesii, dar până acum a dat greș întotdeauna. S‑a dus în Franța fiindcă voia să facă reclamă unui produs franțuzesc cu ajutorul baloanelor, numai că reclama a fost preluată de altul care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
picioarele lui Hans, unde nu‑i tocmai rău. Iar v‑a apucat, îi dă de gol Sophie. Hans dă la o parte mâna pe care n‑o iubește, dar de care mai are nevoie din când în când, și se rușinează. Sophie nu trebuie să știe, trebuie doar să bănuiască și să‑și dorească și ea. Pe de‑o parte, Anna ar vrea să‑l pedepsească, pe de altă parte se teme că el n‑o să mai vrea să și‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fie că nu există. Însă colegii de școală nu‑l cred. Hai, puștiule, trebuie să te cureți bine de tot, uite, Anni nu face mofturi când o ajută mama, e ca și cum te‑ai spăla tu singur. Dar poți să te rușinezi în continuare, rușinea e oricum un lucru sănătos. Toți suntem egali, adică suntem oameni din carne și oase. Doar tu, mamă, tu ești imaterială ca bunul Dumnezeu; numai tata îți înjosește trupul, de aceea spun că acest trup nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
omul face bine ceea ce face, trebuie să‑și ia mereu treaba în serios. Doamna W.: Să folosesc un accesoriu, Otti? Domnul W.: Acum ai reușit să mă iriți în conștiința mea de fotograf amator. Până și felul în care te rușinezi e fals, deși tocmai la asta ar trebui să te pricepi. În privința accesoriului nu pot să mă hotărăsc așa de repede, pentru că un artist trebuie să aștepte inspirația. Iar acum mi‑a pierit inspirația. Tocmai mi‑ai jignit profund ambiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
întâmpla, după cum spune un cântec vienez, abia mai târziu și în altă parte, mai exact chiar pe malul Dunării, la vremea când dă vița‑de‑vie în floare. Atunci vor răsuna mii de viori cristaline, mai spune cântecul și amuțește rușinat de propria prostie. Cei trei intră în sfârșit în vie, călcând pe faimoasa argilă cu loess care‑i priește în mod deosebit viței de vie. Turlele bisericilor din satele de podgoreni încă nu și‑au intrat în activitate, fiindcă azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a și stârnit o oarecare zarvă din cauza noastră. Tatăl șuieră printre dinți, derbedeu nenorocit, de‑aia îți plătim noi totul la o vârstă când ar fi trebuit să muncești de mult și să te întreții singur, ca tu să te rușinezi de familia ta! Eu măcar am făcut un război întreg într‑un post de conducere. De‑acum s‑a terminat! V‑ați urcat în capul nostru, plozi nesimțiți, dar de‑acum gata, pân‑aici v‑a fost! Rainer e alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de desfășurare a scenariului să rămână Învăluit În mister, pentru a putea fi oricând modificat pe parcurs. Căci cel mai mult Îl satisface pe un sadic momentul În care Își poate umili partenera supunând-o acelui lucru de care se rușinează ea cel mai tare. Din acest motiv, atât vagabondul, cât și Keiko Kataoka le umileau, uneori cu brutalitate, pe fetele pe care le invitau În jocurile lor erotice, Însă acestea, asemenea câinilor surprinși Împerechindu-se, nu se rușinau, vulvele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
care se rușinează ea cel mai tare. Din acest motiv, atât vagabondul, cât și Keiko Kataoka le umileau, uneori cu brutalitate, pe fetele pe care le invitau În jocurile lor erotice, Însă acestea, asemenea câinilor surprinși Împerechindu-se, nu se rușinau, vulvele lor dizgrațioase nu știau ce e rușinea, și, În cele din urmă, cei doi nu erau deloc satisfăcuți. Au Început să intre În panică. Din cauza acestor fete de slabă calitate care participau la jocurile lor, amintirea momentelor de extaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
părea să-mi spună ea. Nivelul tău e extrem de scăzut, În orice fel, absolut sau relativ, și tu o știi cel mai bine. Toată viața n-ai făcut nici cel mai mic efort ca să te schimbi și mereu te-ai rușinat de tine. Fața ta copleșită de rușine e hidoasă. De nenumărate ori ți-a trecut prin cap să Încerci să te schimbi, dar mereu ți-a fost frică, frică de eșec, și ai sfârșit prin a capitula Înainte de a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Eu n-am știut. Ea a consimțit. Ia să vedem, câți ani avea? Cincisprezece? Șaisprezece? Cam aceeași vârstă ca fetele care au fost omorâte. Știi, s-ar putea ca pur și simplu să-ți placă de ele tinere. Te simți rușinat de ceea ce ești și îți transferi sentimentul de vinovăție asupra lor. Cum pot ele să te oblige să faci aceste lucruri? — Nu, nu e adevărat. Jur... — Cum pot fi ele atât de dezgustătoare? Cum pot ele să te provoace cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ori cât am fost acolo, și privi țintă în ceașca ei de cafea. — A fost o întrebare stupidă, i-am zis. Îmi cer scuze. Mi-am scos țigările și am umplut tăcerea cu zgomotul făcut de chibrit, iar respirația mea rușinată cu fumul plăcut de tutun. — Merge la școală la Paulsen Real Gymnasium, nu-i așa? Acolo e totul în regulă? Cu examenele sau ceva de genu’ ăsta? Fără bătăuși care să-i facă probleme? Nu e cea mai deșteaptă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și omoruri este că poliția dorește să evite panica. De asemenea, nu vrea să-i încurajeze pe toți sonații pe care un astfel de caz are obiceiul să-i producă. Dar adevăratul motiv este că poliția este pur și simplu rușinată de propria-i neputință fără margini de a captura acest bărbat. Am simțit-o pe Hildegard strângându-mă mai tare de mână: — Herr Vogelmann, zise ea, tocmai faptul că nu știm ce i s-a întâmplat este foarte greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Se vede o luminiță! zise Stejeran I. — Așa da, acum înțeleg, zise comandantul Felix S 23. Da’ ia ascultă, măi Stejerane, de unde știi tu verbul „a pâlpâi”, că doar am fost programat la fel? — Am mai citit și eu, se rușină Stejeran 1. M-am programat în afara programului, singur. — Păi cine ți-a dat voie ție să te programezi singur, ai?! se înfurie Felix S 23. Și pe curentul cui? Ce vrei să demonstrezi cu asta? Că noi, care nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
colectivității medii, o poezie socială sau de școală literară turbură inutil acordul imemorabil, geologica simpatie dintre piscuri și văi. Vremea, 27 martie 1930 CUVÎNT CĂTRE POEȚI La temeliile sufletului omului de astăzi zac straturi de păgânătate. De ele fățarnicul se rușinează, le tăinuiește cu grije, îngropîndu-le și mai tare într-însul sau le să-răcește înadins. Nebună ispravă! Aceste funduri sunt bogăția, demonia naturii noastre și greutatea e numai să le găsim adevăratul rost. De ce n-ar fi Poezia rostul, domeniul acestor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
visând că undeva, departe, ne avântam deasupra stelelor. De ce nu putem oare uită clipele de iubire, De durere, de alint, de tristeți și suferinți? De ce oare nu putem uita fiorul care ne învăluia, Când adolescenți fiind, ne temeam și ne rușinam, sa gandim și să simțim că iubim? De ce oare domnea teamă în noi să lăsăm libertatea cuvintelor să zboare și a versurilor pline de candoare. Care ne făcea inima să se înalte Ca un porumbel în largul cerului? Oare ce
ŞOAPTELE SFINTE ALE NOPŢII (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364282_a_365611]
-
bazin, pe fesele tari și pe pulpele ce-l excitau din ce în ce mai mult. Ea privea speriată masa acea de spumă albă care se ridica, încercând să înțeleagă ce se întâmplă. - Ai văzut că nici nu mă uit la tine? Nu te rușina, că nu ai de ce... Să nu-ți fie teamă de mine, da? Hai, întoarce-te cu fața și trecem cu buretele așa, ușor... Bravo! Vezi ce bine este? Își trecuse brațul stâng pe după umerii ei, cu palma peste ceafă, iar
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]