1,007 matches
-
de corifeii săi brutali, care se credeau la Începuturile unei „noi lumi”. De altfel, el a fost primul din grupul nostru care a avut un volum „publicat”, galon de aur printre veșnicii și numeroșii debutanți la „gloria națională”Ă Fâstâcit, rușinat Încă multă vreme de „gafa” mea, m-am retras În „singurătate-mi” Împreună cu „pruncul meu” nou-născut, neștiind bine ce să „Încep” cu el, neînțelegând dacă acest „eu”, rătăcit sau profitând de ospitalitatea un pic cam tembelă a psihicului meu În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ar fi trebuit să urc în tren !), mobilul a sunat încontinuu... De ce nu l-ai închis ? , m-au întrebat prietenii de la Paris, oameni cu simț practic și mult umor. Pentru că promisesem să intru în câteva directuri, le-am răspuns eu rușinat. Numai că, în afară de directuri, mai intram și în tuneluri, așa că a fost un coșmar. Și totuși, cum naiba să mă plâng ! ? Am multe păcate, dar măcar ipocrit nu sunt : cu ce gură plină i-am explicat vecinei de TGV pe
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mi se pară un bibelou fără de însemnătate, artizanat din cel mai ieftin. M-am întrebat, firește, de unde provenea Cheia cerului. Era și timpul s-o fac: a reieșit că originea obiectului era de-a dreptul ridicolă, și m-am simțit rușinată amintindu-mi de supușenia mea de odinioară în fața Cheii. Să-i știi originea nu putea însemna decât demontarea statutului ei deosebit, înscenat cu atât tupeu. Căci Cheia cerului era un dar făcut bunicului meu de Camera de Comerț din Viena
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-mi mântuiesc sufletul, ca să nu ajung în iad“. Și îi spunea deseori lui don Attilio Rossi și lui don Pedrollo: „Cine știe dacă sunt în harul lui Dumnezeu, dacă mă voi mântui!“. Era ispitit să spună înjurături oribile. Îmi spunea rușinat: „Imaginează-ți că l-am îndrăgit mereu pe Domnul, că l-am iubit mereu, închipuie-ți ce lucru oribil ar fi acela de a-l înjura, și ce scandal ar fi!“. Iar ispita era așa de puternică, încât credea că
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
nu mirosi. Încă tot nu mă văzuse stând în tocul ușii. - Așa deci, mama nu te lasă să mergi costumat ca un star rap, ai? am zis. Se întoarse brusc, surprins. Apoi își regăsi calmul. - Nu, zise el, îmbufnat. Arăta rușinat, încătușat. Ceva în mine s-a înmuiat. Am mai luat o gură de vin și am intrat în cameră. - Păi ar trebui să ai părul platinat și o nevastă pe care s-o bați, și cum n-ai nici una, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
uneori... Numai că, așa gătită cum era, a stat la poartă, să-și aștepte copilul să vină, să o conducă la locuința lor...mult timp... Până la urmă, a venit în cameră și a motivat prin a se scuza, oarecum rușinată, dar apărându-și copilul, că a fost foarte ocupat colonelul și a uitat să mai vină la...mama. Am făcut Paștele împreună, aici ! De inimă rea, a și murit la cam 4-5 luni după Paștele acela. Am aflat că a
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
sau trecuți de ea, aveau prietene ce le doreau foarte mult, creindu-se mari speranțe în a se-ntâlni și manifesta simpatiile prin diverse mijloace, unele chiar neortodoxe și chiar lipsite de educație, atăcând bunul simț, față de care Săndel se retrăgea rușinat, dar interesat fiind de comunicatul dat, revenea destul de des citindu-l cu mare atenție. Ați făcut cunoștință cu Săndel încă din primul volum al romanului « Rădăcinile continuității ». Era din părțile Vasluiului, de la Pungești. Acum era foarte bucuros că putea să
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
să acceptăm să ne rezolve alții problemele, când noi avem atât de multă forță de muncă și mijloacele necesare. Astfel, tânărul inginer a ținut o lecție de educație civică, economică, politică și istorică cu noi. Am rămas foarte impresionați și rușinați, ca niște elevi cu lecțiile nefăcute, dar cu o părere deosebită despre profesor. Un profesor care s-a pregătit temeinic pe șantierele din Franța, Belgia, Olanda și Moscova. Am văzut planurile și proiectele de refacere a orașului București, în special
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
un vis și eram readuși brutal la realitate aici, în clădirea unde se născuse demența ideologică care a dus în mormânt zeci de milioane de oameni. Am râs cu poftă când scriitorul portughez Paulo Teixeira l-a întrebat pe Vasile, rușinat și oarecum depășit de subiect, cine a fost de fapt Krupskaia. Cât de fericiți pot fi unii pe lumea aceasta!... VASILE GÂRNEȚ: Guvernatorul Iakovlev a lipsit de la recepția „spartană” - sobră și cam meschină - oferită de primăria Petersburgului în continuarea excursiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu „activul cultural” din Minsk are loc într-o sală imensă, unde Lukașenko organizează întâlniri - televizate, în mod obligatoriu - cu persoane din conducerea statului, pe care le moralizează și cărora le trasează sarcini și obiective de activitate. Aceștia, evident, pleacă rușinați capul și iau notițe... Întâlnirea demarează plicticos: vorbește cineva din conducerea orașului - un partinic relativ tânăr, care spune niște banalități, apoi Thomas Wolhfahrt, conducătorul Trenului Literaturii, cu un cuvânt de salut care nu poate fi prea nou, pentru că a tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
emană o cu totul altă atmosferă: un soldat sovietic înarmat încearcă să smulgă bicicleta din mâinile unei tinere femei, chiar în fața Porților Brandenburg, sub privirile îngrozit-stupefiate ale trecătorilor - unii au înțepenit pe trotuar, incapabili de vreo reacție, alții se feresc, rușinați, din raza obiectivului fotografic, de parcă s-ar teme să nu li se imortalizeze lașitatea. Cele două imagini, surprinse în sectoare diferite ale orașului, american și sovietic, sunt foarte elocvente pentru tipul de valori și relații care au prevalat în cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Astfel, Costache Iurașcu intra în monahism cu numele Calinic, undeva pe lângă mănăstirea Vorona; cu barba neîngrijită și răzvrătit cu pravila, se pierdea într-ale băuturii și devenea argățos 10, ca după aceea să-i pară rău și să se simtă rușinat. Fevronia era și ea maică la Agafton, intrată în cin la 1828. Nu fără motiv, desigur, maicile o porecliseră Jurăscioaea cea nebună. Venea destul de des la Ipotești, iar în chilia sa păstra un album cu fotografiile familiei. Ea însăși se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sublime cum este acela al zborului în lună fie înlănțuiri terestre, pline de toată candoarea unei iubiri sincere, curate: și eu diezmierdam cu mâna când fața, când sânul, iar ea neci nu zicea nimica, neci nu mă oprea, ci surâdea rușinată, deși de pe gura ei umedă îi beam tot sufletul ei cel vergin, curat, copilăreasc, măcar că părul ei aurit se amestecase cu părul cel negru și strălucit al capului meu, măcar că țineam acum ca în lanț cu brațele mele talia cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a cucerit Xianyang. Dar Liu Bang nu s-a declarat suveran și v-a așteptat să veniți. Dumneavoastră nu l-ați evidențiat pentru ce a făcut și chiar vreți să-l ucideți. Ce înseamnă asta?" Xiang Yu s-a simțit rușinat. Liu Bang, prefăcându-se că iese să-și facă nevoile, a fugit la Bashang, în tabăra lui. Supărat că n-a reușit să-l ucidă, Fan Zeng s-a lamentat: "Xiang Yu nu va ajunge departe. Liu Bang va fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
român și servești dușmanul! Cu mine să nu mai vorbești!“ Hartenstein se duse direct la Grig. Cantacuzino, căci trebuia să execute mandatul de aducere, dat din eroare pentru Didina, crezând că e vorba de Sabina. Era așa de furios și rușinat, încât n-a mai venit, cum spusese, nici n-a mai voit vreodată să dea ochii cu mine, delegând pe Kadenbach, pe Scheibl, pe Jelkmann de câte ori a trebuit să vin la poliție. Cum aflai de arestarea vecinei, cerui celorlalte directoare
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de ei. Ni meni nu știe cum se va sfârși războiul și în urmă poporul vă va fi recunoscător“. Cu ce simplitate judeca bietul om! În privința corespondenței, l-am întrebat (ca să-l încerc) când am mai putea scrie acasă. Cam rușinat, mi-a zis: „Dar aveți atâtea ocazii să dați știri familiei dvs. prin toți care trec la București! Noi nu avem nevoie să știm și nu vom ști nimic, căci suntem oameni. Tot însă pentru cei mari trebuie trimise scrisorile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Victor Slăvescu, ministrul armamentului de doi ani, [se declară] categoric contra războiului, căci nu suntem pregătiți! Unde se scurseseră cele 55 miliarde? Dr. Angelescu, Mironescu - pentru luptă. Din 28, 11 au fost cu ei, 17 contra. La iscălitura cesiunii, Tătărescu, rușinat, nu voia să-și pună numele, Argetoianu pretinde că i-a zis: „D-ta ne-ai adus aici, trebuie să subscrii“. Și a subscris. Nistor subscrie, Inculeț demisionează, ca și Sima. Basarabia este dată fără luptă, retragerea se face fără
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
neîntrebat. Pe măsură ce înaintează în vârstă copilul cu ADHD devine tot mai conștient de imaginea pe care și-o formează cei din jurul său despre propria persoană și prin urmare este posibil ca mustrările dumneavoastră să îl facă să se simtă extrem de rușinat. Metodele oferite de terapia de modificare comportamentală reprezintă una dintre cele mai bune soluții pentru creșterea și educarea copiilor care au primit diagnosticul de ADHD. În consecință este recomandat ca părinții să ceară ajutorul specialiștilor în domeniu în vederea stabilirii unui
Arta de a fi părinte by Daniela Diaconescu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1397]
-
în cărbune. Dar domnul Scarlat îl întrebă alene pe Bobo: — Cine ți-a pictat geamul și ți-a desenat pereții, Robert? Domnul Scarlat era singurul care-i spunea pe nume: Robert. Bobo își ridică spre el ochii cenușii și murmură rușinat: — Eu, ta-tă. Iar-tă-mă! Domnul Scarlat tăcu. Tăcu și îl privi de parcă nu l-ar fi văzut. — Tu singur ai făcut aripile de vultur pe pereți cu cărbu nele? Tu singur ai pictat inorogul alb pe geam? Bobo își plecă ochii
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
confirmat și de alți oameni, care au vézut cum Alexandr Timofeevici, personal, cu mîinile sale, a coborît sacii din mașiné și ia tras dupé poarté. Palaghia Petrovna ne poate confirma cele spuse. Palaghia Petrovna, vé rog, poftiți, poftiți, nu vé rușinați, mai aproape, Palaghia Petrovna. - În ziua de joi, la amiazé, eu lucram În grédiné. Greblam frunzele prin grédiné, de-amu știți cum se grebleazé frunzele. Și cum greblam eu frunzele, mé mai uităm, dé, mé rog, prin gard la Alexandr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ploaia de stele cădea pe patul nostru de flori albe și patul nostru plutea cu noi mereu, mereu în sus - și eu dezmierdam cu mâna când fața, când sânul, iar ea neci nu zicea nimica, neci mă oprea, ci surâdea rușinată, deși de pe gura ei umedă îi beam tot sufletul ei cel vergin, curat, copilăresc, măcar că părul ei aurit se amestecase cu părul cel negru și strălucit al capului meu, măcar că țineam acum ca în lanț cu brațele mele talia cea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
zob în două clipe, dar era atât de speriat că îi venea să plângă. S-a uitat în stânga și în dreapta, însă piticul Donțu nu mai era. Se cățărase iute în copac și de-acolo îl privea pe Zogru compătimitor și rușinat. Pisica se aciuase de câtva timp tocmai în scorbura în care Donțu își avea locuința și, cum nu reușise s-o izgonească în nici un fel, profitase de credulitatea lui Zogru. Dar acesta nu știa ce se întâmplase, de fapt. Umilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lângă ramă, acopereau fiecare centimetru pătrat de peret, iar aerul era greu cu miros de ceară de albine, ulei și tămâie. Nevenindu-i să-și creadă ochilor, Porfiri o privi pe Lilia pentru confirmare. Ea își înclină capul cu fața rușinată. Putea să îl privească în față când vorbeau de prostituție, dar acest exces de sentiment religios părea că o stânjenea. ă Nu am mai văzut atât de multe icoane, murmură Porfiri. Nici chiar într-o biserică. ă Oh, dar puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cină. Nu numai că cerșise, dar și mințise. Virginski nu intenționa deloc să traducă vreun cuvânt. Se dusese acolo pur și simplu ca să vadă ce poate stoarce de la ei și fu surprins să afle că atunci nu se simți deloc rușinat sau umilit. Abia acum era în stare să aprecieze foamea care îl făcea să se gândească la o plăcintă cu carne de cinci copeici ca la un banchet și care îexonera de orice gest dezonorant. Îi mai rămânea doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ochii rămași deschiși. Acum cadavrul zăcea gol pe spate, iar pielea nu mai avea culoarea gri contaminantă a morții. Abdomenul se întindea înspre margini în grămezi moi și neegale, iar penisul era bleg și amărât, retras în sine. Avea fața rușinată a unui câine biciuit. Era greu să te gândești la altceva mai insignifiant. Porfiri își aminti întâlnirea de la casa de amanet când Govorov îl acostase și își întoarse privirea, roșind. Îi auzi întorcând corpul pe partea cealaltă. ă Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]