3,312 matches
-
gustat din plin și nu-i voi putea niciodată mulțumi îndeajuns că ne-a învrednicit de acest mare dar. El continuă în casa Dv. Isus să vă fie mângâietor și samarinean milostiv. Cam în acest spirit asigur pe Doamna de rugile mele, ca chiar în clipele cel mai grele și mai sumbre să simtă ocrotirea cerească și harul să se reverse ca ulei binefăcător asupra rănilor (pp. 103-104). Intuind pericolul unei propuneri care se contura din partea oficialităților vremii și a Departamentului
Cardinalul Alexandru Todea în pagini de corespondență1 by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3595_a_4920]
-
ru menit”, pe care Îl depune cu smerenie la picioarele desculțe ale poetului nostru național. (”ți-am adus un ulcior/și-un colac rumenit/ Poate ți-e foame/Poate ti-e sete....” cum a spus poetul George Filip În poemul ”Rugă lui Mihai”). Doamna Tamara este basarabeancă și are 87 de ani! Riscul de ploaie era Însă foarte mare de aproape 30 de ani de când ”respir” În Canada, nu a mai existat un an cu atâtea ploi ca anul 2013. Cu
Cum am sărbătorit Ziua Limbii Române la Montreal. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_383]
-
Emil Brumaru (Interpretează cerșetorul 469) La ce-aș minți? Te mai iubesc și-acum. Crezi tu că ruga mea e-o blasfemie? Plăpumi s-au șters. Clăbuce de parfum Topitu-s-au. Și am rămas c-o mie De melci răscopți la care n-ai răspuns. Dizolvi amiezi în solnița-mi de carne. Zadarnic, veseli, sîngele mi-au
Tamaretă tîrzie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15693_a_17018]
-
bătăi de inimă întotdeauna înăuntru iluzii și monștrii mutilați cățărați prin turnuri agățați în sfere sfîșiați între viață și moarte între adevăr și minciună între foame și miez cu capul și trupul de o parte și alta a pendulului între rugă și ură întîmplări și sfințenie nemișcat și haotic labirint întors în sine încordat ca un arc torsionat ca un cerc între istorie și mit iluzii ale necuprinsului și ale prea plinului găuri negre și diluții de gînduri în nesfîrșitul palpabil
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
dulcea, dulcea-mi azalee galbenă și smaragdee trei bărbați morți pregătiți de călătoria în munți 1. am dezghiocat, am dat la o parte pătura de pămînt a mormîntului într-o duminică de toamnă-n octombrie cu flori, cu crizanteme cu rugi de mure și păsări ce murmurau-priluiau într-un concert nesfîrșit este o crampă de toamnă de duminică de aur și har ziua aceasta cu un copac acolo pe deal ascuns în crepuscul și lumina domoală care nu arde nu arde
Poezii by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/16409_a_17734]
-
aliniați pentru a fi împușcați timpul nu se mai urnea devenise alb-stacojiu translucid-transparent apocalipsa pentru ei începuse acum intraseră în timpul dilatat umflat de sfîrșitul agonic de veac 4. apa din țesuturi și sarea blochează orice intrare 5. pășești încet prin rugi de fragi timpul nu se mai urnea devenise alb-stacojiu translucid-transparent apocalipsa pentru ei începuse acum intraseră în timpul dilatat umflat de sfîrșitul agonic de veac.
Poezii by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/16409_a_17734]
-
sinele-ți încă liber, grăbește-te, drumurile se bifurcă la nesfârșit, malurile se depărtează împinse de mareea amurgului... Printre lumini... Ții minte văile cu jderi prin care rătăceam mai ieri? Cărări înguste, grote, salturi, fugi... Și gleznele-ți ostatice-ntre rugi... Printre lumini, lumină tu fiind, brațe de rai simțeai cum te cuprind, O clipă ai fi vrut să strigi, stăpână peste liniști și ferigi, te-o auzi cu unda-i vreun izvor și-ți va sări în ajutor, Ții minte
Poeme by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/2471_a_3796]
-
-ntâi, fragmentat mai apoi, destrupându-se... Deșteptare Ating conturul cald al nopții tale. Privindu-te, încerc să recompun spectrul culorii. Înviere În liniștea Bazilicii presimt aripile îngerilor înmugurind. Miere de iarnă Iată, speranțele stau la ponton ca o lumânare de spermanțet, rugă perpetuă pentru nuferii tăi obosiți. Odă Contur albastru, crin stratificat, mortar de stele intersectându-mi gândul, la cumpănă de îngeri adunat un timp intermitent prin ochi curgându-l... Rotație Pe via Adige, stau ochi în ochi cu porumbeii din curtea
Doi poeți - Mihai Banciu by Mihai Banciu () [Corola-journal/Imaginative/3323_a_4648]
-
ce păreau și atunci, alunecate dintr-un vis visat în alt vis: "Lumea înmulțindu-se, omu-i în scădere. Sufletul întrezărit e doar prinos de înviere. Verbul răsfrânt suferă-n unghere de spaimă sau, trădat, se răsfață într-o virtuală inter-față. Ruga mea e să nu-mi pierd cumpătul. Să pot respira încă vocalele uimirii princiare. Iertarea-i de la Fiul însingurării când te pierzi în mulțime, cum i s-a întâmplat Mântuitorului și lui Joyce, uzurpatorul, pe o scenă la un colegiu
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
într-un soi de disciplină, de ordine. Drumul spre chilia mea străbătea practic cea mai mare parte a curților interioare, pe care le parcurgeam succesiv. Deschideam cu chei mari, atinse de timp, dar și cu tîlc, cu manevre ciudate, cu rugi ascunse, porți de lemn care delimitau spații și ierarhii, care permiteau accesul tot mai adînc în inima mînăstirii. Urcam în chilia mea pe o scară strîmtă, din piatră roasă de atîția și atîția pași purtători de atîtea și atîtea gînduri
Cînd bate mistralul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10703_a_12028]
-
de Taină nu am fost, dar Iosif din Arimateea mă știe pe de rost! Graalul e în mine, căci paznic eu îi sunt, stăpân pe toate, vrere, în tainele acestui de nerostit cuvânt! În gând, în gând, în gând! Și ruga fac și mă-nspăimânt că sunt! Luminătorii scot la greu mezat un zbor al îngerului, Doamne, de mine deo chiat! Bălul Moresca uită cavalcada, iar dogele privește cum se afuma slavă pe chipul nevăzu telor icoane, cu care la întrecere m-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
noaptea, ziua stâlp de fum - Cu ochii-ntorși spre ea pornesc la drum. Patimile lui Vasile Voiculescu (1884-1963) - medic de profesie, „doctorul fără arginti”, poet și prozator, destin literar sub semnul tragicului nimb de martir - nu pot fi despărțite de Ruga ciunea inimii: „Doamne Isuse Hristoase, milu iește-mă pe mine păcătosul” - ce a însuflețit mișcarea Rugului Aprins de la mănăstirea Antim. Pentru Vasile Voiculescu, Rugul Aprins a însemnat ucenicia trăirii isihaste, pregătirea pentru martirajul care avea să-i încunune existența, cum afirma
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Enona ...Mânia să nu-ți fie vai, cumva fatală!... Fedra Enona, știi?... n-ai crede, am rivală!... Enona Cum?... Fedra Hipolit, iubește, și nu mă-nșel defel; Să-l îmblânzesc, nicicând nu am putut, pe el! Respectul îl jignea, de rugi nu ținea seamă, Un tigru niciodată privit fără de teamă... Supusă, îmblânzită, dar care-a biruit, Aricia găsi drumul spre marele iubit!...
Fedra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10987_a_12312]
-
înainte de a se prăpădi m-a rugat să-l îngrijesc cu sfințenie. Atunci am aflat că pomul fusese sădit de bunicul, pe care nu l-am cunoscut pentru că se stinsese cu câțiva ani înainte ca eu să vin pe lume... Ruga a însemnat pentru mine poruncă. Gutuiul din fața casei bunicii există și astăzi, fructele lui galbene ca luna mă îmbie în nopțile de toamnă cu balsamul lor misterios, dar, parcă, nu mai sunt la fel de gustoase. Au devenit un pic amărui... Oare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
să ardă încet ca mangalul/ vîrcolaci avortați de lună se întorceau în inima misterului/ și foamei siderale/ în orbirea dintre realitate și gînd/ hipnoza materiei se transforma în aură epileptică și extaz/ și catedrala se subția și înălța ca o rugă odată/ cu tuburile orgii" (Confesiuni recuperate). De la Voronca n-am mai cunoscut o asemenea avalanșă de imagini, o asemenea precipitare a percepțiilor poetice, convergente doar într-o prezență necurmat intensă a rostirii. Aproape fiecare vers aduce un gust al irealului
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
nu, zău, era absolut singură acasă, ce era veselia asta? A, patefonul, - îhm, Billie Holiday, bine, la șapte fix, la revedere. Cînd a agățat receptorul în furcă, Grady s-a rugat ca Clyde să o întrebe cine o chemase. Dar ruga nu i-a fost împlinită. Așa că, din proprie inițiativă, i-a spus. - Ce bine! Pînă la urmă nu va trebui ca diseară să mănînc de una singură, dacă tu nu poți rămîne. Peter Bell m-a invitat la cină. - îhm
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
vis,/ Înjunghie leul - sar leșuri de foame-ancestrală" (Curajul); E gol ghiocul vieții dezlegate/ De vuietul în care a trăit,/ Doar un strigoi al apelor sărate/ Îi dă târcoale, vânăt, pătimit." (Ghioc); Eu nu te-am auzit chemându-mă,/ Eram la rugă-n inimă" (De mă chemai). Demnă de semnalat este și intonația imnică: "De Sărbătoarea Primăverii ninge./ E semnul bun. Nămeți topesc din cer,/ Sus aerul rarefiat se-ncinge,/ În mâini eterice sfiesc plăceri. /.../ Eu totuși văd buricele cum crapă/ de
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
Să văd cerul liber Fără opreliști... Luciul acestei lumi Rece Nu mă atrăsese niciodată Iar acum, nevoită Rătăceam printre oglinzi, Ciobul din inimă Modela realitatea Și fiecare lucru devenea opusul său. Cautam binele Și nu-l găseam În fulgerul imaginilor, Ruga sfinților Și plânsul Le ascundeam În mine Căci metalul oglinzilor Voia să le curme Într-un hohot de râs... ... Când Începuse visul? Nu mai știam Așa cum nu mai știam Nici clipa cand Începuse Să alunece În realitate. Rătăcesc dar prin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
-i fie prietenul perfect, să se dovedească a fi deasupra geloziei, să devină angajatul ei, s-o ajute să clădească acel lucru desăvârșit, să pună cumva stăpânire pe el, să i se îngăduie să participe la fabricarea unei prisme, unei rugi la Dumnezeu, iar ruga asta să fie făcută din sticlă și, datorită ei, ea să-l iubească. Nu-și putea imagina biserica de sticlă fără să zâmbească. Avea o forță proprie. Se uita la ea așa cum l-am văzut o dată
Peter Carey Oscar și Lucinda by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/3860_a_5185]
-
să se dovedească a fi deasupra geloziei, să devină angajatul ei, s-o ajute să clădească acel lucru desăvârșit, să pună cumva stăpânire pe el, să i se îngăduie să participe la fabricarea unei prisme, unei rugi la Dumnezeu, iar ruga asta să fie făcută din sticlă și, datorită ei, ea să-l iubească. Nu-și putea imagina biserica de sticlă fără să zâmbească. Avea o forță proprie. Se uita la ea așa cum l-am văzut o dată pe propriul meu tată
Peter Carey Oscar și Lucinda by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/3860_a_5185]
-
Gheorghe Grigurcu Autumnală Casă-n flăcările cuvîntului așa vine toamna ceasornicul te lucrează pe dinăuntru ca un anticorp vorbind despre bogăție și rugă textul îți cere să-l uiți limba guturală-a cocoșilor întinde cortul verzui din cînd în cînd lupta pietrelor încetează dintr-o țigară picură sînge pe cămășile lor impecabile petele ultimului tangou după multe antrenamente cicatricea ți se strecoară-n
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10040_a_11365]
-
mele se pot vindeca deslușind Calea aflu despre mine că sunt Aceeași Când bărci în sine întoarse umpleau golul albastru cochetam cu salcia nesfârșită la mal limba pe care o vorbea briza nu-mi era cunoscută și totuși ca în rugă îmi împreunam mâinile îngânându-i ecoul un preludiu al nopții pe care aveam s-o îndur o cum mai tânjeam după ne-createle lumi Filtre Mâzga orașului invadează casele drumuri mă alătur unui copac umblător și cutreier prin parcuri - făpturi
Mariana Filimon by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/10554_a_11879]
-
există în afara conștiinței omenești și independent de ea. Deci: „Fă-mi, Toamnă, dorul mai aprins,/ Să ardă-n mine vreascuri de iubire./ Să mistuiesc ca strugurii în teasc,/ să mă cobor, să mă înalț/ Ca frunza care moare, ca să învie.” (Ruga unui vis pustiu). Mihail Janto (Germania, medic, scriitor, poet) este intelectualul care, la nesfârșit, trăiește cu sufletul între drumuri, cel natal și cel adoptiv, astfel, deznodând mereu amintirile și prezentul: „Am fugit din țară înotând Dunărea pe data de 8
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
Cluj Napoca 14 februarie 2016 Muzică vie Zăpada de ieri, E albastrul de azi... Ce străbate prin verdele crud Al răbdării... Clipirea ce strânge În pălmile sale amar E la al iubirii hotar, Ce așteaptă o clipă de sacru Răgazul de rugă și odihnă... După ploile pline de har, Toate secundele pământului Dispar Și începe veșnicia. Doar ea ticăie pentru nemuritori Ca o muzică vie. Cluj Napoca, 14 februarie 2016 Viața cu Tine Viața cu Tine e cântec... Prin câmpii înverzite mereu E
NOSTALGIE DE IARNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373684_a_375013]
-
clipa,observatorul ei tăcut. Mă plimb pe-alei de amintiri Ciudat,le simt străine mie De ce oare s-au schimbat acum? Lumina cade altfel-n asfințit Reliefuri din frânturi de zile Mă apasă cu-a lor umbră. Desfac ceru-n rugă să primesc O mană a Tatălui ceresc! Adormite cad frunzele de ani, Resemnate sărută cu gratitudine Pământul, Ele descoperă frumusețea din Rai, Pe care-am uitat-o ,ignoråndu-mă! Simt c-am primit a doua șansă Să inviez cu Tine și
FLORI DE VIAȚA-N ASFINȚIT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373691_a_375020]