1,753 matches
-
Pantaloni albi, lungi, protejați de un șorț alb până la nivelul genunchilor și un tricou negru puțin peste curea. In picioare, adidași albi cu dungi negre. Surâdea tot timpul, chiar și atunci când mânuia un cântar alimentar balanță, foarte vechi, analizându-i rugina ascunsă cu un strat de vopsea lucioasă. Nu avea casă de marcat. Aici cred că nici nu ar ajuta la mare lucru. Eventual, împotriva evaziunii fiscale. Bărbatul, cunoscător al locului, prefera să-și vândă marfa, chiar și cu prețul unor
VIA GARIBALDI de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355313_a_356642]
-
de lucru, încercam să-mi aduc aminte de tinerețe și să fac puțină mișcare, ceea ce știe oricine, cât de benefic este pentru organism, din toate punctele de vedere. Numai că pe măsura trecerii timpului, deprinderile noastre sunt cuprinse de rutină, rugina acesteia se instaleasză întâi la încheieturi ca apoi să se extindă în tot corpul și începem să amânăm sine Die acest minim efort, până când renunțăm de-a binelea. Îmi amintesc că de cel puțin trei ori făcusem câte o mie
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 6 de ION UNTARU în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355335_a_356664]
-
Când contezi pe seniorii Doamnelor cu multe grații?! Că tot scrie și rescrie: Pac campania, pac jalba Și l-a pus la pălărie Și pe împăratul Galba! Nici ofensa, nici ofensul Nici retorica majoră nu-l opresc. Numai condensul Și rugina îl devoră Pârcălabii-i cer tributul După cum dregătoria: SRL-ul, împrumutul Arta lui, oratoria Că n-a fost sau n-o să fie La vreun Guiness referință Dacă rupe gardu-n vie, N-are altă trebuință Tot ce spune, s-a mai
VÂNĂTOAREA CRITICĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355522_a_356851]
-
vară, Numai în suflet și-n casă A rămas caniculară. Urlet jalnic în cascadă, Tânguiri de vânt grăbit Se strecoară lent din stradă, Toamna iar ne-a înrobit. Zbucium crud de frunză arsă Din sufletul toamnei reci, În urma ploilor varsă Rugina peste poteci. Fierbe vinul în butoaie, Fum din coșuri se ridică, Curge timpul în șiroaie, Peste noi urme aplică. Unul strănută de zor, Altul e mai răgușit, Eu, aici, cu-al verii dor Urez toamnei: Bun venit! Referință Bibliografică: Bun
BUN VENIT, TOAMNĂ! de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356584_a_357913]
-
LUI !! Altfel porțile sau ușile închise din viatza ta îți vor fură “belșugul” - spiritual vorbind. Vei fi veșnic trist, încruntat, înnegurat, deprimat, nervos, supărat, dar fără să știi de ce. E vorba despre “acele” porți pline de pânze de paianjen, de rugina și de bălării. Fă TU primul pas, da TU telefonul pe care ai vrea sa-l primești și nu mai aștepta să vezi cât va mai dura până când el sau ea va catadicsi să-și ceară iertare. Poate nu-și
POARTA INCHISA DEFINITIV de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356685_a_358014]
-
Roșul alunecă pe trotuarul cu auzul ațintit spre trecătorii ce gândeau dormind cu capul pe pernă de aer, rotita, a zidului violet al cerului, mănuși pe degete ridicate incoștient să voteze ideea ce nu fusese rostita. Galbenul îngălbenise de atâta rugina în voci Pești fără bronhii înotau în apă țâșnită din roci, Totul era un amestec de șoapte și tăcere Încât frunzele răgușiseră în copcii rodind miere Și nimeni nu mai cunoștea culorile, doar cotul Își bătea palmă a bucurie ronțăind
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
un zâmbet și ce-nlănțuiri grozave Între trup și gând ardeam...Și ce-ngheț urma, ce ger? Mă deschid acum spasmodic, într-un țipăt de lumină Germinând sub întrebari și-ndoieli fără răspuns; Lasă-mi ploile albastre să mă spele de rugină, De rugina toamnei tale și de vina ce-am ajuns! Referință Bibliografică: Vina ce-am ajuns... / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 594, Anul II, 16 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate
VINA CE-AM AJUNS... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355069_a_356398]
-
și ce-nlănțuiri grozave Între trup și gând ardeam...Și ce-ngheț urma, ce ger? Mă deschid acum spasmodic, într-un țipăt de lumină Germinând sub întrebari și-ndoieli fără răspuns; Lasă-mi ploile albastre să mă spele de rugină, De rugina toamnei tale și de vina ce-am ajuns! Referință Bibliografică: Vina ce-am ajuns... / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 594, Anul II, 16 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
VINA CE-AM AJUNS... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355069_a_356398]
-
atatea revoltă. Eu tac, dar tăcerea-i și ea un tumult. Tu toamnă, mă iartă că-ți simt doar blestemul, când frunză îți cade și eu te ascult. Cu lacrimi amare, te curgi și te scuturi în galben și roșu, rugina și scrum. Nu-mi poți fi divină-n apus de octombrie, să-mi ierți tristă toamnă, blestemul de-acum... Ana Maria Moraru ... Citește mai mult Îmi ploua în suflet cu zile pierdute,în toamna târzie ce-mi cere tribut. Cu
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
de-atatea revoltă.Eu tac, dar tăcerea-i și ea un tumult.Tu toamnă, mă iartă că-ți simt doar blestemul,cănd frunză îți cade și eu te ascult.Cu lacrimi amare, te curgi și te scuturiîn galben și roșu, rugina și scrum.Nu-mi poți fi divină-n apus de octombrie,să-mi ierți tristă toamnă, blestemul de-acum...Ana Maria Moraru... VIII. REGASIRE, de Ana Maria Moraru , publicat în Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016. Pe-același cer
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
nu voi spune niciodată că viața e o glumă proastă. „ Însemnările unui nebun” de Lev Tolsoi sunt mai interesante decât oricare jurnale. „Demonii” lui Dostievski sunt mai interesanți decât oricare alți diavoli. Există un „ Idiot” mai sfânt decât al aceluiași ? Rugina are gust de sânge, scapă din strânsoarea clipei. Plasa și-a bulbucat ochii. Jocul care șterge faptele. Avem multe griji - Paris, cumpărături, gripă, ușa de la intrare. Dar nu te bucuri de adierea vântului în vie, de zborul stârcului înalt, de
VIAŢA ÎNSĂŞI de BORIS MEHR în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355227_a_356556]
-
rar și mai estompat, șuieratul trenurilor pe care le-am pierdut iremediabil. Prin gările acestea nu ne vom mai întoarce. Și nici trenurile nu sunt dus-întors. Gară - pustie. Doar în Triaj mai respiră greoi, câte o locomotivă dezafectata, mâncata de rugina. Din ea crescă puieți de salcâmi și corcoduși iar prin geamurile sparte, intră câte o pasare buimaca. Parcă e viața noastră, abandonată în Triaj, urmând să fie licitata și vândută la fier vechi, cu toate visele și idealurile răsturnate de
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355247_a_356576]
-
care merg desculți” (comori care nu pot fi furate). Și într-adevăr, Ana Maria Gîbu a ales să fie trezoriera unor astfel de comori sufletești care nu se strică, nu se pierd, nu pot fi mâncate de molii sau de rugină, nu pot fi furate. Pot fi doar dăruite. Ceea ce și face micuța autoare cu excelență. CEZARINA ADAMESCU, 14 iunie 2013 Referință Bibliografică: UN PAS URIAȘ DE LA NEDUMERIRI LA CERTITUDINI - autor CEZARINA ADAMESCU / Ana Maria Gîbu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
AUTOR CEZARINA ADAMESCU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346140_a_347469]
-
superrealiste de viață. Peste noapte, fără remușcări psihosociale, profanul ajunge licențiat, masterat și, de ce nu, doctor în științe, un super real al bunăvoinței celor din jur însă nu un intelectual. Rămâne un obscur cu toate diplomele lui reale, pătate de rugina minții, care îi împrăștie praful înecăcios al delirului neputinței și a desconsiderării adevăratei valori a diplomei. Trăim într-o lume reală pe care o împărțim adesea în nevoiți și nevoiași. Dacă ar fi să definim aceste două concepte superrealismul le-
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
S-au complăcut cu sistemul de tip mafiot, făcând toate nefăcutele, bătându-și practic joc de țară, iar „boborul” slab educat n-a reacționat. Când vom avea, un proiect de țară, așa cum a zis, încă din 1990, marele economist Anghel Rugină, vom putea să ne deplasăm și noi altfel decât racul. Din păcate, mulți români au fost prea ocupați cu furatul (sic!). De la țigla de pe grajdul CAP-lui din localitate, până la furtul de fabrici și combinate. Marele tenismen profitor știe ce spune
ROMÂNIA, ALTĂ VITEZĂ ? de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368779_a_370108]
-
președintelui care face toate eforturile ca România să nu mai fie o țară liberă, ci o țară cu libertate direcționată, o țară în care dreptul la opinie e baricadat în baie, pe polița de sus pe care încă mai e rugină de la Europa liberă, transfigurată într-un vechi tranzistor. Nu fac apologia niciunui criminal, dar Ceaușescu nu poate fi pus în același rând cu Stalin, după cum, în partea de nord-vest a Ardealului, armata lui Miklos Horthy a trimis evrei în lagăr
SCRISOARE DESCHISĂ PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI, DOMNUL KLAUS IOHANNIS de DARIE DUCAN în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368889_a_370218]
-
așa drum de grohotiș. Mă spăl în Olteț, îmi răcoresc fața și dau să plec. Dar ți-ai găsit! Ceva parcă-mi șoptea să iscodesc de ce poartă copacul centura aia de... siguranță?! Mă uit atent la gogeamitea lacăt acoperit de rugină ca pământul toamna de brumă. Și ce văd? N-are lăcaș pentru cheie! Măi să fie! Și nu-mi vine a crede: brâu de fier asigurat cu lacăt, lacăt fără cheie... Ce să fie asta?! Și-n timp ce executam
OCHI CEREŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369105_a_370434]
-
Autorului Gândurile mele toate le voi pune într-o carte și când dorul vine-n noapte cu o iubire între șoapte, voi deschide la întâmplare amintiri... printre sertare. Și-o să vărs potop de lacrimi despre adormite patimi, o să scutur de rugină un Hristos fără de vină, o icoană - semn de carte, dorul care mă desparte. Și mă doare... tare doare a icoanei supărare și piroanele din suflet, le voi alina în cântec. Totul parcă a fost un vis, în oglindă văd că
A FOST... IERI... de VASILE COMAN în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370885_a_372214]
-
o să-i doară Devremele din țipăt... Pentru noi N-au încolțit semințele de vară Decât timid, în lut de frământări... N-au timp să-și scrie lujerii-n lumină Poveștile și se ascund sub zări Atâtea stări cu aripi de rugină... Vin ploi, iubirea mea... Vin alte ploi... Balanța iar mă-nclină către moarte... Mă prăbușesc cât pentru amândoi În ochi de timp... Și totul ne desparte... Referință Bibliografică: Alte ploi / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1643, Anul
ALTE PLOI de AURA POPA în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369794_a_371123]
-
lăută Și bardul vestește: În mâna ei ține-Astraea, Fecioara, Balanța dreptății-ntronate prin lege. Și pusă-n tării unde poate să nege Scăderile lumii luându-i povara. Egală se-mparte-ntre ziuă și noapte'n Răpciune când soarele-ncepe să scadă, Rugina din frunze le face să cadă Și-i semn de cules pentru fructele coapte. Povestea-i mai multă, Ea nu se sfârșește, Înstrunând lăută, Blând, bardul rostește: Departe-n adânc, miezul Căii Lactee Închide trimis de Artemis călăul Vărsându-și venin
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
rele; e un ghimpe ce nu poate fi scos decât foarte greu și o fiară neîmblânzită și cu multe capete, care se pregătește să înceapă războiul împotriva celui ce o hrănește. Așa cum viermele roade lemnul din care se naște, și rugina, fierul, stricând locul de unde provine, iar molia - țesăturile, la fel și vanitatea nimicește sufletul care o hrănește”. Vanitosul se înșală pe sine, socotind că este cineva, însă nu este nimic, deoarece se lasă stăpânit de mândrie din cauza slavei deșarte. Sfântul
DESPRE LUCRUL DREPT ȘI NERUȘINAREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370602_a_371931]
-
de iubire față de patrie, pe drept cuvânt numiți trădători ai idealurilor națiunii române. Nu o dată a deplâns dezinteresul celor de la putere față de artă și cultură: „Haine vechi, cinci ani purtate, Cam murdare, cam pătate La buzunări și la piept Cu rugină de gheșeft Le-am cumpărat astă-vară De pe la cei dați afară Și le vând, zău, ieftior La cei puși în locul lor.” Din școala de teatru a genialului Millo, școlit el însuși la Paris, dar având ambiția de a aduce în arta
IOSIF VULCAN ŞI TEATRUL de ELISABETA POP în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370701_a_372030]
-
grijile și altele vin, stau ca o haină veche ce visează petreceri de gală, în rest îmi ascund cearcănele, mă mângâie gândul că au rămas și alții pe dinafară privindu-se cu îngăduință în apa de ploaie. Zilele fug de rugină mâncând pământul cad într-o groapă fără fund cu drojdii de humă, noaptile alunecă după ploi și se înnegresc, plimbă un fel de limbă de moarte pe buze. Tot ce spun se naște din singurătatea oarbă, durerea mă mângâie cu
DESTĂINUIRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369800_a_371129]
-
lut și piatră, pe litere-n cuvinte, în iarna-nflăcărată. DIN FRUNZE E atâta toamnă în mine, încât au început să-mi ruginească frunzele; Pe urmă s-au lăsat vânturate și mi-au inundat sufletul. Acum mi-e teamă că rugina îmi va ofili păsările și ele nu vor mai deveni îngeri care să ningă peste eternitate cu rădăcini de stâncă. Mugurii au explodat demult, Au explodat într-o primăvară când aerul a-nceput să cânte a floare și verdeață. E
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
ningă peste eternitate cu rădăcini de stâncă. Mugurii au explodat demult, Au explodat într-o primăvară când aerul a-nceput să cânte a floare și verdeață. E atâta muzică în toamnă ... Și frunzele-mi au început să danseze sub povara ruginii, strivite de vânt și izbite de păsări. Păsările toamnei sunt sângerii și pictează îngeri cu slove de foc care cântă ecoul de muguri, de păsări și frunze. Întineresc cu fiecare toamnă, cu fiecare frunză ce cade obosită și-ncep să
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]