1,294 matches
-
adeseori, în naivitatea mea de această dată, care ar fi fost motivele punerii la zid a ziaristului “vagabond de geniu”? După parcurgerea mai multor lucrări de referință am reușit să înțeleg îndeajuns de mult cum funcționează “sistemul” cu mecanismele lui ruginite și infecte. Astfel, pot afirma, fără îndoială că sinceritatea izvorâtă din abisurile sale sufletești, izvorâtă din setea de dreptate, avea să-l transforme pe Istrati într-un personaj incomod pe scena politică a lumii. Ajunsese să fie considerat un pericol
CONJURAŢIA ANTI-PANAIT ISTRATI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351742_a_353071]
-
se-măplinească dorința, conașule!... Hai odată, ce!... stăm la tocmeală?... și a rânjit zgripțuroaica, stăpână pe dibăcia ei în a fraierii credulii, arătându-și dantura asemănătoare ca a unei roți dințate... care-și rupsese „boabele” când prinsese în angrenaj vreun fier ruginit, aruncat de un gură cască. - Mă jenez, măicuță... - Vaită-te... îi șopti smolita vrăjitoare. - Aoleo, aoleooo!... mă prăpădesc, dar nu mai rezist... și „pungașu-conașu” își puse palma la gură să nu care cumva să i se audă râsul pe care
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
aceia albaștri pe care-i știam ai tăi, cerule, au ucis răsăritul zorilor cu tine... M-aș prinde, o clipă, de cer dar brațele îmi sunt ramuri desfrunzite sub povara ninsorilor tale; iernile mele albe au depărtările închise cu lanțuri ruginite, degeaba încerc să mă scutur și să-mi adun ploile sub unghii; acolo germinează de o eternitate, seceta și țipătul lebedei. Eu, cum să mai prind cerul? și tălpile unde să mai simtă firul ierbii când orice atingere sângerează sub
UNA CU CERUL ŞI NIMIC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351820_a_353149]
-
altar în biserici la slujbă... Se moare pe mirști, pe câmpul pustiu, Se moare sub ape veind în puhoi, Se moare-n pământ curgând cenușiu, Se moare-n mizerii și munți de gunoi, Se moare-n petrol și în fier ruginit, Se moare-n cianură și-n gaze de șist, Se moare la urne pe-un vot măsluit, Se moare-n blestem iliesc și băsist, Se moare-n condeiul lingău și corupt, Se moare în ziare și la microfon, Se moare
SE MOARE CU ŢARA – POEM MANIFEST de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352455_a_353784]
-
au trecut, Ducând pe a lor aripe, Un dor ce a rămas tăcut, În risipite clipe. Și clipe-s frunzele câzând, Sunând pe caldarâme, Un dor tăcut ce suspinând, În lacrime-mi rămâne. Și lacrimi de safire-mi curg, Pe frunze ruginite, Un dor tăcut e al meu amurg, De-amurguri tăinuite. Angela - Lucia Drăghici Referință Bibliografică: Poezii de dragoste de Angela - Lucia Drăghici / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1025, Anul III, 21 octombrie 2013. Drepturi de Autor
LUCIA DRĂGHICI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352488_a_353817]
-
un spectru de culoare, de frunze ruginii cazute simfonic ca în „Valsul de Adio” a lui Chopin. Crizantemele, tufănele, cârciumăresele și trandafirii ne oferă zâmbete pastelate ce par atât de tăcute în bătaia vântului tăios, ca pietrele lui Brâncuși. Frunzele ruginite fac piruete grațioase într-un vals amețitor asemeni unei balerine în fața unor spectatori hipnotizați. Câtă demnitate e în zborul diafan al frunzelor spre pământ, grăbite să-l atingă și să-l acopere cu umbra veșniciei! În astfel de clipe, din
ÎN ANOTIMPUL CĂUTĂRII ŞI AL MELANCOLICELOR CLIPE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351339_a_352668]
-
deasupra bucuriilor de Disnayland neîmpovărați cu istoria din Drumul Damascului (pe care - o scriam prin toamna lui 2005) unde Saul din Tars a primit fulgerarea devenind un alt om așa cum și eu, pe când mica și marea istorie își zornăie înfundat ruginitele lanțuri izbesc fără voie cu picioru-n țepușă devenind Celălalt. Și mereu Celălalt cu fiecare poem Celălalt până când poți deveni o mie de Ceilalți care-au primit fulgerarea. Iar pe voi, necititorii mei, vă și văd murind rând pe rând în
DANIEL CORBU de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351374_a_352703]
-
cu care încâlcesc noaptea când scriu". Gheorghe Izbășescu este contaminat de simboluri, e saturat de concret și se încălzește la o rază elegiacă: "Limba de țelină, limba de antracit, unsă cu glicerină/ plângea morții noștri pe-un sfert de tun ruginit/ așa cum istoria nu i-a abandonat inteligența la picioare". Aflat între reflexivitate și vizionarism, între imaginar și concret, Gheorghe Izbășescu creează o lume numai a lui pe un spațiu liric al vieții cu plus afectiv, cu sens mai mult implicativ
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351454_a_352783]
-
Comemorari > UN CUIB DE NOBILI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 358 din 24 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Un cuib de nobili Un cuib de nobili - o relicvă rară Din timpuri revolute, prăfuite, Și armele, și stema ruginite; Doar un castel, cât un crâmpei de țară. Pierdute-n timp, tăcerile totale În urma lor se-nstăpânește vidul: Nici maiestatea, nici solemn-rigidul, Nici zâmbete la caldele urale. Hamletizează umbrele defuncte În binecunoscute monologuri, Învinse de uitate decaloguri - Poruncile cuprinse-n
UN CUIB DE NOBILI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350866_a_352195]
-
Moldova s-a înființat o societate literară editoare de cărți pentru ramurile de științe, ar fi cu scop să i se transmită din partea societății (orădene - n.n.) una adresă, prin care să se provoace, ca să eviteze, să lapede din edițiunile sale ruginitele și zdrențoasele buchii de care e atât de înstrăinat tot sufletul român“[2]. După continuarea studiilor la Viena și Budapesta, din 1862, Roman devine profesorul primei catedre de limba și literatura română de la Universitatea din Budapesta, al cărei titular va
ORADEA LUI IOSIF VULCAN de DORU SICOE în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350868_a_352197]
-
bucurii și de tristeți răzlețe De senectute și de tinerețe Și vina-i toată... înseamnă POEZIE! Limassol, Cipru 1 octombrie 2012 Noiembrie, aripi de toamnă, sure ... Noiembrie, aripi de toamnă, sure Te-ai rătăcit în pumni de neguri dese Când ruginite straie de pădure Flămândului pământ îi sunt mirese. Pășim tăcuți pe broderii de frunze Lacrimi de-aramă ne sărută glezna Peceți de brumă se topesc pe buze Cu vânturi răscolind prin taine bezna La tâmpla nopții-ngenunchează gândul Strângând la
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
de viață, așa cum și moartea este doar un somn, o ușă prin care trecem toți o amăgire vegetală un val și chiar mai multe înșirate la bîlciul deșertăciunilor- supraviețuitori în jungla unei iluzii, în fața unui foc stins cu un cuțit ruginit descifrînd o piatră, un foșnet, o întîmplare, flori livide cu care ne ascundem cutele vieții și eu vămuită cu altă prăpastie în suflet, strivită în priviri fără spațiu și timp fără limite, fără să cer nimic- un chip cioplit fără
STRIGĂT PE VALURI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346629_a_347958]
-
gândul să ascult mierea Din scorburile viespilor ascunse prin araci. Singur cu arma atârnată de-un nor arzând în apus Te aștepta să mai vi goală pe marginea visului meu, Învingeți teama, pușca a rămas în inimă sus, Și glonțul ruginit în ploaia lui Dumnezeu. Glonțul iubirii nu întotdeauna ucide în apus, Rugina e ardere înnobilând ce-a fost de mult, Glonțul timpul străbătându-l de mult s-a dus Purtând poemul spre inima ta ce și azi o ascult. Al.
GLONŢUL IUBIRII NU ÎNTOTDEAUNA UCIDE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346659_a_347988]
-
cu care încâlcesc noaptea când scriu". Gheorghe Izbășescu este contaminat de simboluri, e saturat de concret și se încălzește la o rază elegiacă: "Limba de țelină, limba de antracit, unsă cu glicerină/ plângea morții noștri pe-un sfert de tun ruginit/ așa cum istoria nu i-a abandonat inteligența la picioare". Aflat între reflexivitate și vizionarism, între imaginar și concret, Gheorghe Izbășescu creează o lume numai a lui pe un spațiu liric al vieții cu plus afectiv, cu sens mai mult implicativ
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346664_a_347993]
-
dispăru în spatele ușii închise. Cealaltă jumătate a rămas mult timp acolo, pe străduța strâmtă și sordidă, potopită de ploaie și melancolie. * În aceeași zi, puțin după orele amiezii, băteam cu insistență la ușa aceea veche, pregătit să suport concertul țâțânilor ruginite. Se auzeau, vag, voci ce veneau din interiorul casei care părea gata să se prăbușească sub povara anilor. Îmi deschise o femeie în vârstă, îmbrăcată sobru, etalând o eleganță ce venea mai degrabă din atitudinea și gesturile femeii decât din
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
în care liricitatea iese la suprafață într-o frumoasă împreunare a ideilor cu forma ce amintește de versul alexandrin. Rar câte un pastel, dar un pastel reinventat, preferința evidentă, armonizată cu tonul volumului, fiind toamna (,,Te uită, iubito, în toamna ruginită/ Își scutură iar plopii coroana lor cernită”. - Catren de toamnă), cu o notă specială de poeticitate când aceasta îmbracă străzile Iașului (Compoziție de toamnă), orașul de unde trimite spre lume versurile sale. Scrie chiar și o inedită Doină, o doină șoptită
VASILE BURLUI-UN POET REMARCABIL de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350981_a_352310]
-
e-n inima mea/ Cine ca mine astfel și-a vrut-o/ Port încet sacoșa cu pâine rotundă/ Limbile ceasului meu - o lingură mare/ Și mică-n/ Tăcerea și frica sublime/ Urzind suspinele-n fața de masă neutră/ Ce hotar ruginit îmi rămâne în luptă/ Trec rufe și vase și gânduri de aur/ Rotindu-le într-o singură lacrimă luna/ Cu stânga țin umerii pasării-n sus/ Dreapta apropie-ncet de ureche/ Farfuria adâncă..” Iată și o alta expresie a acestei
ANGELA NACHE. FRENEZIE ŞI COTIDIAN. M.N.RUSU. VIAŢA STUDENŢEASCA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351027_a_352356]
-
o cere.( Trecător prin lumea vie). Universul liric întemeiat pe simbolurile purificării conduce până în fondul ritualic,când dispariția unui confrate o îndeamnă la reflecție:O lume în vis,plăsmuiri nesfârșite/ Care curg și inundă și curg/ De oboseală,de gânduri ruginite,/ A mai dispărut un poet,într-un burg.(Numele lui a fost scris).Exusperanța nostalgică,imageria echivocă,pe jumătate fabuloasă,pe jumătate reală,traduce o sensibilitate interogativă,gesticulația duioasă are o credibilă notă de sentimentalitate proaspătă,atinsă,uneori,de reflecția
CRISTINA MARIA PURDESCU-MAI TÂNĂRĂ CU UN CUVÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351147_a_352476]
-
cu care încâlcesc noaptea când scriu". Gheorghe Izbășescu este contaminat de simboluri, e saturat de concret și se încălzește la o rază elegiacă: "Limba de țelină, limba de antracit, unsă cu glicerină/ plângea morții noștri pe-un sfert de tun ruginit/ așa cum istoria nu i-a abandonat inteligența la picioare". Aflat între reflexivitate și vizionarism, între imaginar și concret, Gheorghe Izbășescu creează o lume numai a lui pe un spațiu liric al vieții cu plus afectiv, cu sens mai mult implicativ
CÂNTECE DE MÂNTUIIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351189_a_352518]
-
Toate Articolele Autorului Toc! Toc! Toc! Toc! „Și a fost a treia zi după Scripturi”, Zic unele guri. A patrusprezecea - după unele calcule ortodoxe În afară de orice noxe, Ori a Judecății de Apoi - rezon ! Alegau cântece vechi pe firele de telefon, Ruginite vaiere ieșite din amintiri întortocheate, Din ilustre cartiere de lux, insalubre, deocheate; Numai oamenii eram NOI, Rămași statui, pe jumătate goi, Toate ferestrele larg...oblonite - Lipsea doar steagul Națiunilor Unite. „Asta nu este un neajuns”, Zise o voce guturală de
TOC! TOC! TOC! TOC! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351199_a_352528]
-
ochi de bătrân obosit, de viață și-n mâna ce cată sprijin în masa ce dă să cadă. Ghiuveta luxoasă, vis din magazine, este hârdăul din fundul curții. Ochi limpezi de copil, cu mânuțe reci, cată-n dimineți în apa ruginită, cată drumul lumii. Cateodată obosela vine prea devreme și se pune pe chipuri, încă din anii începutului.Trupul tinerei fecioare, devine foamea străzii și-a necunoscutului, în timp ce porci hidoși și scroafe împopoțonate, fac politici planetare, pe ecrane mici, și-și
INFECTIA VIRALA de VIOREL MUHA în ediţia nr. 841 din 20 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345673_a_347002]
-
Universității de științe agricole și medicină veterinară „Ion Ionescu de la Brad” Iași, domeniul Științe agricole și silvice-zootehnice, doctor în zootehnie, cu pregătire de cadru didactic, Mihail Lupu a repornit o fabrică, într-un loc dintre o pânză de linii ferate ruginite și miriști cu pelin, la Buhuși, orașul cu o populație tot mai rară și necăjită. A găsit aici, în anul 2000 o fabrică de nutrețuri combinate cu o situație economică ajunsă în lichidare judiciară pe care a închiriat-o și
DR.ING. MIHAIL LUPU. IZBÂNZI ŞI EXPERIENŢE. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345646_a_346975]
-
și este acum destinat pentru spații de depozitare. Așa răsar pe alocuri mici bolți cu soare de sub nori, care renasc speranța oamenilor. Una dintre ele-i la Buhușiși i se datorează unui om harnic și chibzuit. Din ruine și fier ruginit a dat viață unei fabrici, a pus în mișcare o linie de extrudat soia, a făcut un lot întins de ogor să rodească hrană pentru animale, a construit din grajdurile înădușite de salcâmi, ale CAP-ului comunei Blăgești, spații de
DR.ING. MIHAIL LUPU. IZBÂNZI ŞI EXPERIENŢE. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345646_a_346975]
-
recunosc călare pe rosinanta te știam plecat în răzoiul de o mie de ani mă îmbrăcasem în cuvinte funambulești ca într-o platoșă masivă purtată de spartani șchiopătai de piciorul stâng/ceva mai strâmb/ ținând strâns la piept sabia iubirii ruginită mă temeam că o să te îneci în cuvinte moarte (a)pune-mă să-ți fiu o lună albăstrită. Referință Bibliografică: (a)pune-mă / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1342, Anul IV, 03 septembrie 2014. Drepturi de Autor
(A)PUNE-MĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352191_a_353520]
-
Articolele Autorului Veste În minunat-a raiului grădină Au înflorit cireșii dragul meu Când îngerii se joacă în lumină L-auzi râzând pe bunul Dumnezeu. În bucuria lor nestăvilită Cu aripa flori scutură spre noi Și dintr-o toamnă sumbră, ruginită Încep să ningă flori în loc de ploi! Și tot pământul intră-n sărbătoare Chiar de e iarnă afară și e ger Se-mbracă brazii în omăt de floare Pe uliță răsună lerui ler Iar îngerii cântând încep să zboare Căci Domnu-a
LA MULȚI ANI! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352206_a_353535]