1,319 matches
-
pseudolibertatea post-nazistă. Bursa neagră nu mai este acum (doar) un mijloc de supraviețuire, ci și o formă de a-și arăta talentul în arta comerțului. Cel mai inventiv se dovedește a fi Cesare, conaționalul lui Primo Levi. Cu o seringă ruginită umple rația de pește pe care o vinde sau o schimbă cu alte produse. Metoda lui ingenioasă i-ar fi adus multe profituri, dacă într-o zi șase ochi hămesiți de copii nu l-ar fi impresionat, făcându-l să
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
sau chiar de membri ai familiei mele), și, mai nou, în escrementele câinilor de apartament. Încerc să-mi imaginez cum ar arăta viața mea dacă aș ajunge acasă de la serviciu călcând pe trotuare normale, și nu prin ghemul de fierăraie ruginită ce se ițește obraznic printre crăpăturile betonului botezat cu exageratul nume de "pavaj", dacă fostele răsaduri cu flori n-ar fi o sursă nesecată de prăfăraie și infecție, dacă tencuiala zidurilor, căzută pe jumătate, n-ar fi fost opera, vorba
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
la plozii îndopați cu cartofi și pîine, bîrfesc pe băncile din fața porților. Pîlcuri și pîlcuri, ierarhii și ierarhii pe ulițele satelor ce se înșiră toropite pînă la Joița. Peisaj hibrid în jurul meu: un amestec de industrie părăsită - vagoane de tren ruginite, scheleți de fier abandonați - și agricultură neîncepută decît de vînt și de însămînțările făcute de el cînd se-nfoaie. Văd, ca prin minune, un lan, nu prea viguros, de floarea soarelui. Este ceva viu în această pată de culoare. Ca să
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
recunoaștem (după atâția ani) că nu avem încă o clasă politică, că nu înțelegem separația puterilor într-un stat de drept era firesc să ajungem cu nedumeririle inclusiv până la Constituție! în politică nu este recomandată ignorarea "buturugilor mici". Instrumentarul socio-dema-gogie ruginit a rămas intact: diversiunea, delațiunea, mistificarea și înscenarea, cu aceleași inepte rezultate dintotdeauna, Zvonistica însă pretinde un masterat separat! După atâția ani încă "vorbim" despre "legea lustrației" (punctul 8 din Proclamația Timișoara) când ar fi putut funcționa simpla lege a
Kitsch-ul și noi by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9439_a_10764]
-
picioare, tăceam amândoi și mă simțeam cuprins de o energie greoaie, care mă ducea cu gândul la Beethoven. Nu la muzica lui, ci la nume, țintuit parcă la pământ de consoanele b, t, v, și n ca de patru țăruși ruginiți. Știam ce voia să însemne energia; o mai simțisem și de alte ori, mai precis de fiecare dată când urma să mă despart de o fată. Ceea ce se întâmpla, conform unei reguli stabilite de mine, după cel mult șase luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
locuința Reverendului, o casă veche și Îngustă, tip vagon, ascunsă de tufișuri dese de lemn cîinesc. Casele de pe stradă se reazemă unele de altele, ca și cum ar căuta sprijin, cu curticelele lor amărîte, despărțite de gunoaie și tot felul de vechituri ruginite. Camera din față este luminată de două lumînări negre, sfîrÎitoare. Wakefield reușește să vadă În penumbră mai multe lucruri așezate pe ceea ce par rafturi paradite de magazin: ierburi, uleiuri, tămîie, lumînări, săruri și bijuterii. În colțuri sînt cîteva statui africane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
simțeam de parcă eram în iad. Iar faptul că-ți compari propriul iad cu cel al altcuiva nu-ți diminuează durerea. Îmi pare rău că sunt așa de vehementă pe subiectul ăsta, dar atunci când ți se reteză piciorul cu un ferăstrău ruginit, nu te simți deloc consolat de faptul că persoana din celula vecină e crucificată pe-o masă. M-am ridicat în capul oaselor în pat, în întuneric. Kate dormea împăcată în pătuțul roz de lângă mine. Eram ca niște paznici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și alte flori rozalii al căror nume nu-l știam. Ciudat, mi-am amintit eu ca prin ceață, cândva aveam o grădină înfiorătoare, cea mai urâtă de pe toată strada, poate din întreg Blackrock-ul1. Ani de zile se aruncau acolo bicicletele ruginite (ale noastre) și sticle goale de Johnny Walker (tot ale noastre), și asta pentru că, spre deosebire de alte familii, mai harnice și mai la locul lor, noi aveam un grădinar: Michael, un bătrân încovoiat și irascibil care obișnuia să nu facă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vieți: În lume, viața celor morți, iar pe ascuns, viața celor vii. Vârfurile bărcilor virară la stânga intrând pe un canal care ducea la un grup de case din tec cocoțate pe picioroange deasupra apei, cu acoperișuri ascuțite din tablă ondulată ruginită. —Ne Îndreptăm spre o mică așezare, una dintre cele două sute din jurul lacului Inle, le explică Walter. Nu o să ne oprim, voiam doar să vă faceți o idee despre ceea ce se poate vedea În această zonă, cătune ca acesta ascunse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
primul-ministru, Levi Eshkol. L-am însoțit pe Mňačko la Eshkol, care a insistat să converseze cu gazetarul slovac în limba rusă. Dar rusa lui Eshkol, după câteva decenii de când a încetat să se folosească de ea în permanență, era destul de ruginită și, din când în când, mi se adresa întrebând, de exemplu, cum se spune cutare cuvânt în limba rusă, să zicem "mitralieră", "artilerie" sau alți termeni militari și politici de care nu-și mai aducea aminte. Mňačko aștepta cu răbdare
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cu succes în mare măsură datorită faptului că papă la Roma era fostul cardinal Wojtyła din Cracovia, iar reprezentantul său în Israel, nunțiul apostolic de Montezemolo. La ieșirea din bazilică ne-a acostat un tânăr care, într-o ebraică puțin ruginită, ne-a întrebat unde poate mânca o pită bună. Unde se poate găsi o pită bună la Roma este o întrebare bizară, dar apariția unui turist adolescent pe treptele bazilicii, care vorbește o ebraică cu un vocabular sărac și cu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
erau strivite, altele făceau unghiuri, majoritatea atârnau despicate. O minte ageră ar fi observat acolo un experiment de Giacometti: aruncat la gunoi și reconstruit de-o altă minte, nu tot atât de iscusită. Pe grupul statuar tronau numele studențești, embleme vopsite sau ruginite ale iubitorilor de frumos: Gutue, Leabu, Copoț M., Lulelaru, Flegnea, fam. Borandă Virgil. Înșiruirea punea probleme. Cine o fi fost Copoț M.: un bărbat? o femeie? Dar Leabu: un nume de om? o firmă (oricum, nu existau firme-n ’87
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Am citit și eu unul, mi-a plăcut titlul: „Pagube de 3,2 miliarde de lei din cauza actelor de vandalism“ Suna promițător, se pomenea de-orașul meu și de niște oameni simpli, corecți, supărați pe viață și pe tramvaiele alea ruginite, care nu veneau niciodată la timp. Cineva se documentase, întocmise o statistică și supărarea căpătase o formă concretă, cu cifre și rezultate: „În 2004 au fost distruse 1.157 de geamuri, 301 parbrize și au fost avariate 265 de peroane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca vremea de-afară. Geamurile picurau, pe tavan se formase condens. Podeaua băltea ușor. Până și scaunele păreau înmuiate: placajul se descojise și apa se strecurase prin adâncituri, formând iazuri și heleștee în miniatură. O culoare leneșă, păstoasă, de șuruburi ruginite. Cine știe câte bacterii și spirochete își făceau de cap pe-acolo și de câtă vreme, pândindu-te să-ți scufunzi pantalonii în microclimatul lor. Am coborât direct la „Pescărie“, tăcuți și murați. Seara, ne-am îmbrăcat frumos, ca de duminică. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pungi de hârtie cu dropsuri sau pricomigdale, o cazemată de zăpadă pe care a venit primul sărut sau radioul din bucătărie mergând non-stop, chiar și când nu era nimeni acasă. Imediat după asta, veneau certurile părinților (cu urmele de fier ruginit ale cuvintelor care nu crezi că taie decât când te trezești cu ele în creier după mulți ani), fotografia bosumflată în costum de pionier, poveștile mamei înainte de culcare (Maria credea în cea cu sâmburele pe care, dacă îl înghiți, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
stăvilească năvala angajaților spre magazinul cu salam și spirtoase. Unul a prins o plasă de sârmă de gard, cu ochiuri mici, să nu poți băga piciorul; altul a supraânălțat zidul; al treilea a ridicat pe gard niște țepușe din fier ruginit, ascuțite cu polizorul la vârf și imposibil de escaladat; ultimul a plantat o grădină de zarzavaturi dedesubt. Nici muncitorii nu stăteau cu mâinile în sân; aveau metodele lor, directe și eficiente, de acțiune sindicală. Nimic nu-i putea ține departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Dar compatrioții noștri, perseverenți și inventivi, ar fi găsit soluția. Poate ar fi împins noaptea șlepurile cu chiriași și pisici, ocupând canalele cu zeci de anvelope uzate. Sau poate ar fi șterpelit de pe-alei miile de biciclete negre și ruginite. Le-ar fi cules răbdător, una câte una. Apoi, legate ca mormanele de ochelari din al doilea război mondial, le-ar fi deșertat direct pe fundul unuia din Gracht-uri (Heren, Prinsen sau oricare - de preferință, cel mai adânc). În locul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ușa avea lacăt și-un capitonaj roșu, de fotoliu de piele, pe care nimeni nu îndrăznise să-l zgârie. Mi-am reglat lanterna (întotdeauna veneam seara la ore cu ea) și-am plimbat fascicolul peste capitonaj. Lacătul încremenise în belciugele ruginite, dar parcă ceva nu se potrivea. Am tras de el, apoi de ușă; nimic. M-am apropiat cu lumina de cheder. Cineva rașchetase ipsosul și-l înlocuise cu chit. Mirosea proaspăt, umed, a lucrare recentă. Am scos din buzunar cheile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe geam, să se uite după o altă mașină, fie ea și a miliției?! Așa ceva nu se vede nici în filmele americane.“ „Ba da.“, l-am contrazis. „În Duel pe autostradă. Când scoate eroul capul pe geam, fugărit de camionul ruginit...“ Am vrut să spun „ruginit ca puloverul sau sacoul tău, inginere“, dar m-am oprit și, în loc de asta, am adăugat: „Iar filmul e din ’71.“ „Mă rog. Și asta nu-i nimic. Cea mai bizară e declarația martorului ocular: după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și anul bugetar se mărginește numai până la 30 iunie al anului viitor; cu toate acestea toate situațiile ce s-au prezentat Camerelor de la 1874 și până astăzi cuprind situația financiară până la 30 sept. De ce? Răspunsul [î]l găsim în rutina ruginită a biurourilor și în inteligența mărginită a personalului inferior administrativ. {EminescuOpXII 57} Odată întîiul pas făcut, adică odată situația 1870 încheiată până la 30 sept. 1871, celelalte situații s-au copiat cu fidelitate, introducîndu-se pe ici pe colo alte țifre noi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ați fost sau și În altă parte? Am fost și la Grădina, la Ostrov, și am fost și pe Dunăre, Într-o colonie, la Luciu-Giurgeni, pe un bac, „Gironde”, o navă rămasă din primul război mondial, o carapace metalică franceză ruginită... Ne băgase nu știu câte sute de paturi și stăteam acolo pe Dunăre... Împletiseră un țarc de sârmă ghimpată cu sentinele și ne ducea peste un braț al Dunării la soia, În Balta Brăilei. Erau orezării din ăstea nerentabile, unde nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
alb la plajă și am primit atâta soare în ultimele trei zile, încât am aerul unei bune fripturi de porc. Senzația cea mai agreabilă a fost contactul cu apa mării. Înot în fiecare zi kilometri întregi și bietul meu corp ruginit începe încet-încet să-și regăsească vigoarea. Dar sunt departe de a avea acea alură decontractată pe care o admir și o detest la alții și nu am încă acel aer stupid de sănătate. Sunt ciudate zilele de vacanță pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și mai aristocrat din lume. Știm asemenea că tocmai aceia ar voi azi anexarea poate la Galiția - la juna Polonie - pentru că li se prezintă din nou ocaziunea de-a se amalgamiza domnia - lor baronii cu conții vechi și cu familiele ruginite polone. Din fericire puțini dintre boierii Bucovinei sunt coprinși de această amețeală. Boierimea Bucovinei, demnă de toată stima și încrederea, a știut și va ști să fie totdeuna în fruntea națiunei din a căreia sân puternic s-a ridicat; dar
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
din partea autorităților 24 iunie 2011 Terminus timpul își trăsese răsuflarea în gara aceea odată cu ultima locomotivă scoasă de pe șine acarul păun fusese decorat sub privirile indiferente ale notabilităților umflase pieptul cu mândrie schimbase macazul protocolar pentru ultima oară pe șinele ruginite circulau doar amintirile niciuna nu m-a luat cu ea am rămas acolo fără bilet de peron ca un acar păun împietrit în timpul unei ture nesfârșite 25 iunie 2011 Aș vrea să nu mă uiți... Aș vrea să nu mă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
făcute bucăți, ca buletinele de vot ale cardinalilor ale căror fum anunță un nou pontif. Dar Einhorn nu era mulțumit cu situația asta. Majoritatea datornicilor tatălui lui erau notați cu porecle, la fel cum fusese și Margolis - „Dinți pârțâitori“, „Cap Ruginit“, „Târșâilă“, „Râzărețu’“, „Sam Consilieru’“, „Achtung“, „Regele din Bashan“, „Polonicu’“. Le dăduse împrumuturi acestor oameni și nu avea chitanțe, ci doar aceste bilete smângălite care se ridicau la câteva mii de dolari. Einhorn știa cine sunt, dar cei care nu voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]