450 matches
-
ocupația austriacă, între anii 1718-1739 cătunul Lipovu a fost depopulat, prilej pentru constituirea unuia nou prin reașezarea unei părți din populația pribeagă într-o nouă locație numită Lipovu Țuțuroaie (după numele moșiei), vechiul cătun fiind cunoscut sub numele de Lipovu Rumâni, Lipovu Români, Lipovu Românesc. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea populația a fost obligată să se strămute de pe moșiile proprietarilor Zătreanu (Lipovu Românesc) și Vlădăianu (Lipovu Țuțuroaie) pe cea a Mânăstirii Căluiu. Satul nou format s-a
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
Brădiceni pentru 600 de florini". La 3 mai 1620, Gavril Movila întărește "tuturor moștenilor stăpânire peste satul lor din Brădiceni, cu toate hotarele". Însă în timpul lui Radu Șerban (1602-1610) locuitorii satului Brădiceni s-au vândut cu moșie cu tot, ca rumâni, lui Stoica - mare vistier. Pe patul de moarte Stoica, "singur a socotit și s-a gandit din inimă..." împreună cu soția sa Dochia de "i-a iertat și i-a slobozit de vecinie să fie slobozi și megieși cu toata ocina
Brădiceni, Gorj () [Corola-website/Science/300455_a_301784]
-
susține teoria profesorului Neagu Djuvara cu privire la sorgintea cumană a boierilor și moșnenilor români. Dar familii „venetice”, venite din alte sate, da! E cazul familiilor Izvoranu (venită de la Maglavit) și Băleanu (venită de la Moțăței). Dar nu au venit ca „stăpâni de rumâni”, ci ca dijmași la moșnenii și boierii dobridoreni. (Vezi și: N. Iorga, ˝Imperiul cumanilor și domnia lui Basarabă. Un capitol din colaborația româno-barbară în Evul Mediu˝ în Memoriile Secț. Istorie Acad. Română, Nr. 3, t. VIII, 1927-1928; I. Conea și
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
folosit de această comunitate lingvistică în documentele scrise în limba sârbă ("vlaski"), în timp ce termenul local, folosit de instituțiile reprezentative ale acestei minorități este "român/limba română". De exemplu, consiliul reprezentativ al acestei comunități se cheamă : De asemenea, „Partidul Democrat al "Rumânilor" din Șerbia” este denumit în sârbă „"Vlašca" Demokratska Stranka”, și această procedură se repetă și în cazul altor instituții ale minorității române din Timoc. În ultimii ani conducerea statului sârb a depus eforturi pentru crearea unei etnii noi, valahe și
Româna timoceană () [Corola-website/Science/299604_a_300933]
-
gata, sau măcar funcțională, la 1641. Două acte, unul din 9 martie, prin care voievodul cumpăra pământ de la mai mulți moșneni „[...]ca să fie fiiă mării sale și svintii mănăstiri de moșăe[...]”, iar în al doilea din 28 aprilie mută un rumân al mănăstirii Mislea pe moșiile din Brebu, știut fiind faptul că satul, la cea dată, era un sat exclusiv de oameni liberi. De altfel aceste înzestrări cu pământuri în satul de moșneni nu a fost tocmai un act de bunăvoință
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
moșii miei, și de n-au fost în vederea cea proastă atâta slăviți, dar în tainica vedere au fost prea slăviți, pentru că toți au stătut, unii, parte bisericească - preoți, duhovnici vestiți, clirici la scaunul Mitropoliei țării aleși - alții, dascăli slovani și rumâni, și mai toți adăpați oareșice și de latinească și de elinească.”" Tatăl său a fost Ioan starostea, acesta slujind țara timp de peste 40 de ani în diferite slujbe politice și ajungând chiar, de patru ori, să îmbrace caftanul marilor boieri
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
Denumirea de meglenoromân reprezintă un nume cărturăresc, adoptat la sfârșitul sec. XIX, reprezentând locuitor de naționalitate română din ținutului Meglen, vorbitor al unui dialect românesc, cunoscut sub numele de „vlaș” (denumire dată de slavi și atribuită vlahilor agricultori), cel de rumân pierzându-se în timp. Ca și aromânii, românii din Meglen își dau numele după localitatea de proveniență: liumnican (din Liumnița), cupineț (din Cupa), ușineț (din Oșani), lundzineț (din Lundzini), năntineț (din Nânta), țărnăcot (Țărnareca), brăzlăveț (din Birislav). Această caracteristică a
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
împiedicau studierea limbii ruse..., pentru a despărți Moldova sovietică de URSS”. Unul dintre promotorii moldovenismului, ideologul Ivan Ceban (Ivan Dmitrievici Ceban), avea să scrie în ziarul „Octombrie”: „Dușmanii norodului provăduie că nu-i așa norod - moldoveni, că moldovenii aieștea sunt rumîni, că modovenii nu au limba lor, că limba este numai un jargon al linghii romîne. ... Glorioasele organe ale NKVD au descoperit aiastă bandă de trădători și șpioni, care au vrut să restabilească în țara noastră capitalismu” . „Succesul” repurtat de bolșevici
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
orașul propriu-zis are o populație de 17.762 locuitori, iar municipalitatea numără 43.551 locuitori. În oraș trăiește o importanță comunitate de români timoceni. În Negotin sunt sediile Protopopiatului DACIA RIPENSIS, Consiliului Național al Minorității Naționale Rumâne și a Federației Rumânilor din Sârbie. Teza de origine slavona - proto-slavicul "něga" înseamnă "grijă" și sufixul "-ota / /-otina" înseamnă "acțiunea suferită sau efectuată" făcând astfel Negotin că "un loc de refugiu pentru vindecare", și orașul istoric fiind situat în mijlocul mlaștinilor ar sprijini ipoteza slavona
Negotin () [Corola-website/Science/311251_a_312580]
-
contactelor cu pecenegii, cumanii și tătarii, care exploatau populația locală și bogățiile naturale (pește, sare, pășuni). Boierii din țările române erau stăpâni deplini pe moșiile lor, beneficiind de scutiri fiscale. Aceste domenii boierețti erau întreținute cu ajutorul țăranilor dependenți (vecini sau rumâni) sau al țăranilor așezați cu învoială (oameni liberi fără pământ). Obligațiile lor față de boieri sau mănăstiri erau dijma (a zecea parte din produse), claca (robota în Transilvania) și taxe bănești. Alături de această țărănime aservită exista și o puternică țărănime liberă
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
sunt italienii, "oláh" fiind românii. Termenii proveniți din "walh" și "vloh" erau exonime, deci folosiți numai "în afară", în timp ce respectivii (vorbitorii limbilor romane orientale între ei) foloseau diferite cuvinte provenite din "romanus" pentru a se numi pe ei înșiși: "români" "rumâni", "rumâri", "armâni", "arumâni", ș.a.m.d. Filologul român Ilie Gherghel, după compararea documentelor istorice apărute în Imperiul Roman de Răsărit a demonstrat o origine romano-bizantină a cuvântului “vlah”. Demonstrația se bazează în special pe scrierile lui Genesios și pe Lexiconul
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
este să învețe „pre mișelamea”. 4. Palia de la Orăștie. Tipărită în 1582, cuprinde primele două cărți ale Vechiului Testament (Facerea și Exodul). Este unul dintre primele monumente ale limbii române literare. Aici apare pentru prima dată numele român în locul muntenescului rumân. 5. Alte scrieri considerate monumente ale limbii: Însemnarea autografă à lui Mihai Viteazul pe spatele unui document din 1600, uimitoare prin laconism: „Și hotaru Ardealului. Pohta ce-am pohtit: Moldova, Țara Rumânească”: Scrisoarea soldatului Cocrișel care, prins de dușmani, se
Literatura română veche () [Corola-website/Science/309486_a_310815]
-
Gheorghiu a alcătuit o hartă geografică pe care Afumați figurează ca localitate existentă în perioada 1397-1535 și în anul 1585. Actul Domnesc de la 11 septembrie 1525 dat de Radu de la Afumați, domnitor al Tării Românești, întărește mănăstirii Glavacioc, moșia cu "rumâni" la Bărăgan, dăruită de Calotă Vornic. Între 1522-1529, Afumați a fost în proprietatea domnului Țării Românești, Radu de la Afumați. În perioada imediat următoare, Afumați intră în proprietatea domeniului Domnesc (1529-1585). În 1636, Șerban Cantacuzino a construit în Afumați o fabrică
Afumați, Ilfov () [Corola-website/Science/310026_a_311355]
-
drumul spre Ardeal, a propus moșnenilor ploieșteni să le cumpere cu bani grei moșia. Aceștia însă, prin pârcălabul lor, au respins mai multe tentative ale voievodului, temându-se ca, odată cu pământul, să nu-și piardă și libertatea, să nu devină rumâni. Mihai a cumpărat o parte din moșia Băicoiului și le-a oferit-o în schimb ploieștenilor, care au acceptat „"nu pentru că Băicoiul o fi mai mare, dar pentru că noi ne ținem stepena de moșneni slobozi și Măria-Ta dăruiești Țării
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
de tipărire au fost suportate de către nobilul maghiar Ferenc Geszti din Deva. Cartea a fost tipărită de fiul lui Coresi, Șerban, „meșterul mare a tiparelor”, împreună cu Marien Diacul, care folosesc pentru prima oară numele nostru etnic de „români”, și nu „rumâni”: „dându în mâna noastră ceaste cărți, cetind și ne plăcură și le-am scris voo, fraților români, și le cetiți”. Cu toate că în prefață se spune că tălmăcirea s-a făcut „den limbă jidovească și grecească și sârbească (=slavonă)”, "Palia" descinde
Palia de la Orăștie () [Corola-website/Science/309272_a_310601]
-
Grigore Ureche, Miron Costin, Constantin Cantacuzino, sau Dimitrie Cantemir tratează amănunțit problematică etnonimului „român”, a originilor și semnificației sale, precum și a diferenței dintre exonimul „valah” și endonimul „român” în istoriografia străină și autohtonă. Documentele istorice conțin două grafii: "„român”" și "„rumân”". Până în secolul al XIX-lea ambele forme sunt folosite în mod nediferențiat, uneori chiar în cadrul aceluiași text. În Evul Mediu denumirea etnolingvistica "„rumân/român”" posedă și o semnificație socială, însemnând „om de rand”. Atunci când în secolul al XVII șerbia se
Etimologia termenilor român și România () [Corola-website/Science/310713_a_312042]
-
exonimul „valah” și endonimul „român” în istoriografia străină și autohtonă. Documentele istorice conțin două grafii: "„român”" și "„rumân”". Până în secolul al XIX-lea ambele forme sunt folosite în mod nediferențiat, uneori chiar în cadrul aceluiași text. În Evul Mediu denumirea etnolingvistica "„rumân/român”" posedă și o semnificație socială, însemnând „om de rand”. Atunci când în secolul al XVII șerbia se extinde considerabil, printr-un proces sociolingvistic de diferențiere semantica, forma de răspândire mai largă „rumân” adopta semnificația de „șerb”, în timp ce formă, probabil mai
Etimologia termenilor român și România () [Corola-website/Science/310713_a_312042]
-
în cadrul aceluiași text. În Evul Mediu denumirea etnolingvistica "„rumân/român”" posedă și o semnificație socială, însemnând „om de rand”. Atunci când în secolul al XVII șerbia se extinde considerabil, printr-un proces sociolingvistic de diferențiere semantica, forma de răspândire mai largă „rumân” adopta semnificația de „șerb”, în timp ce formă, probabil mai rară, „român” își păstrează semnificația etnolingvistica. După abolirea șerbiei de către Constantin Mavrocordat începând cu 1746, forma „rumân” tinde să dispară, fiind înlocuită treptat de forma „român”, care se stabilizează definitiv după 1830
Etimologia termenilor român și România () [Corola-website/Science/310713_a_312042]
-
se extinde considerabil, printr-un proces sociolingvistic de diferențiere semantica, forma de răspândire mai largă „rumân” adopta semnificația de „șerb”, în timp ce formă, probabil mai rară, „român” își păstrează semnificația etnolingvistica. După abolirea șerbiei de către Constantin Mavrocordat începând cu 1746, forma „rumân” tinde să dispară, fiind înlocuită treptat de forma „român”, care se stabilizează definitiv după 1830. Cel mai vechi indiciu cunoscut asupra unei denumiri geografice cu mențiunea „românesc” este conținuta de unele versiuni ale operei Getica de Iordanes: "„...Sclavini a civitate
Etimologia termenilor român și România () [Corola-website/Science/310713_a_312042]
-
făcuse ucenicia la mănăstirea Bucovăț, scrie, la îndemnul mitropolitului Teofil, un hronograf, prima istorie universală în cultura românească. Banul Chirică Rudeanu a rămas în amintirea Craiovei prin "închisoarea marelui ban" care se bucura de o "faimă" deosebită, devenind neîncăpătoare pentru rumânii, robii și meșteșugarii provinciei. Viața țăranilor din jurul Craiovei și a păturilor de săraci și meșteșugari ai Craiovei devenise din ce în ce mai greu de suportat. Are loc o puternică răscoală a țăranilor, răsculații atacînd conacele boierești și distrugînd actele de proprietate. În mai
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
a lui Dumnezeu numai noi românii pre limbă nu avem. Pentru aceia cu mare muncă scoasem de limba jidovească si grecească si srâbească pre limba românească 5 cărți ale lui Moisi prorocul si patru cărți și le dăruim voo frați rumâni și le-au scris în cheltuială multă... și le-au dăruit voo fraților români... și le-au scris voo fraților români »" iar în Letopisețul Țării Moldovei al cronicarului moldovean Grigore Ureche citim: "« În Țara Ardialului nu lăcuiesc numai unguri, ce
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
Triod astfel: "„Să se știe cum la anul 1582 de la Cristos, biserica de la Turdaș, din cóstă, care încă de la daci rămase românilor, au fost sub stăpânirea episcopului Alexă Tordaș, împreună cu toate pământurile de la câmp. Dându-se apoi dintre noi, dintre rumâni, calvini: Ion Baldea, cui i s-a dat apoi nume unguresc Szatmári János, Dumitru Jeledințan, care după aceea s-a numit Lozsárdi Demeter, Gruia Pătru, care cu acest nume au și rămas, și Căpruță Adam, ce s-au numit Kaproncai
Biserica de lemn din Turdaș () [Corola-website/Science/315926_a_317255]
-
cu șapte sute de luptători aleargă în întâmpinarea ei/ca păsările sălbatice, îi vedeai galopând”. "Ramunch" ar putea fi o transliterație a numelui „Român” reprezentând în acest context un conducător simbolic al românilor. Cele mai vechi atestări documentare ale termenului de „rumân/român” cunoscute în mod cert sunt conținute în relatări, jurnale și rapoarte de călătorie redactate de umaniști renascentiști din secolul al XVI-lea care, fiind în majoritate trimiși ai Sfântului Scaun, au călătorit în Țara Românească, Moldova și Transilvania. Astfel
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
români” ("romanesci"). Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova, Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei, „se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba «românește», adică romana”. Mărturii suplimentare despre endonimul de „rumân/român” furnizează și autori care au venit în mod prelungit în contact direct cu românii. Astfel, umanistul sas Johann Lebel relatează în 1542 că „românii [...] se numesc pe ei înșiși «Romuini»”. Istoricul polonez Orichovius (Stanisław Orzechowski) scrie în 1554 că
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
Românești”. Termenul de „România” în accepțiunea sa modernă este atestat documentar în al doilea deceniu al secolului al XIX-lea. Până în secolul al XIX-lea au coexistat pentru spațiul dintre Nistru și Tisa denumirile de „Rumânia” și „România”, precum și endonimul „rumâni” alături de „români”, forma scrisă cu „u” fiind predominantă. Din termenul „rumân” s-a format la finele secolului XVIII exonimul modern a poporului român și a statului român în cazul principalelor limbi europene: „Rumänen/Rumänien” (germană), „Roumains/Roumanie” (franceză), „Rumanians/Rumania
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]