547 matches
-
piatră. - „Sunt fericit”, exclamai în scurta pauză intervenită. - „Mă interesează enorm cauza subitei dumitale fericiri”, rânji dânsul, clătinându-și admirativ căpățâna și gesticulând cu amândouă mâinile: „Sunt opt ani de când mi-am pierdut graiul”, urmă el. În intervalul ăsta am rumegat mereu primele trei litere ale alfabetului. Învățasem chiar să le pronunț și hotărâsem să scriu o carte de o mie de pagini pline de abeceuri, pentru ca să nu se mai simtă nevoia de a se mai tipări cuvinte întregi în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cât țelina și supurează. Un craniu pleșuv, lațe blonde la ceafă, un ochi bulbucat și celălalt pătat de albeață, completează fizicul amicului meu. Zaharia nu e prost. Amarnic poate să se mai înșele cineva care judecă omul după înfățișare. El rumegă cuvântul îndelung și-l rostește rar și greu, de neclintit. Îl întreb: „Câți morți ai măsurat și câte coșciuge ai împlinit, ca să-ți ridici casele tale?” Zaharia își dezlipește buzele de carne crudă, rupe ața de scuipat și râde bleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-l rostește rar și greu, de neclintit. Îl întreb: „Câți morți ai măsurat și câte coșciuge ai împlinit, ca să-ți ridici casele tale?” Zaharia își dezlipește buzele de carne crudă, rupe ața de scuipat și râde bleg. Tace mereu și rumegă răspunsul. - Dacă s-ar putea să le transporți „dincolo”, zic eu. - „La viață mă gândesc, zice el, nu la moarte. Că după ce-oi muri, praful și pulberea se va alege din mine și din averea mea. Singurul meu băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
duzină. Pornesc cu gloata spre abator, ca o vită inconștientă. Asta nu înseamnă degradare, ci mai degrabă o încercare eroică de a străbate prin lume pe un drum greu, dar fără ocoliri păgubitoare. Drumul mi-l deschid cu coarnele și rumeg gândul sinuciderii numai când rămân în urmă”. ...Și fiindcă veni vorba de sinucidere, Ferdinand Sinidis îmi vorbi de domnișoara Nora, care ocupase până mai deunăzi, camera cu numărul opt: Moștenise fata, din părinți, mania sinuciderii. Soră-sa mai mare, Herma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Domnul Gonzalez ajunsese, ca de obicei, devreme la Levy Pants. Își aprinsese simbolic, cu același chibrit, micul său reșou și o țigară cu filtru, ca două torțe care semnalizau începutul unei alte zile de lucru. Apoi își lăsă mintea să rumege gândurile din fiecare dimineață. Cu o zi în urmă, domnul Reilly mai adăugase ceva la decorațiunile biroului: atârnase ghirlande mov, cenușii și maro deschis de la un bec la altul, pe tavan. Crucea, anunțurile și ghirlandele din încăpere îi aminteau șefului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o față bisericească fuge de crâșmă precum dracul de tămâie - am auzit vorba mormăită în barbă, însoțită de semnul crucii.. A urmat un moment de întristare. Bătrânul parcă nici nu îndrăznea să privească spre mine. L-am lăsat să-și rumege năduful... În cele din urmă, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, cu chip liniștit și luminos, a reluat: --Nu știu dacă și tu gândești la fel, dar eu stau și mă întreb cum a rezistat și cum a renăscut
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
murit Seihachi... începu Yozō, dar după o clipă se opri. Voi face precum poruncești, stăpâne. — Precum poruncesc? râse samuraiul trist. Așa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată în neamul Hasekura. Unchiul n-are să îngăduie asta nici în ruptul capului. Samuraiul rumega în tăcere visul despre vale de adineauri. Valea înțesată de case ce păreau strivite de o forță nevăzută. Dar în vale își trăiau cu toții viața împreună, în jurul familiei samuraiului. Nu numai viața, ci și traiul lor era unul și același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
deșert zi după zi în căutarea unui izvor care nu se mai arată. Cu toate că n-o spuneau, în adâncul sufletului se simțeau trădați de Stăpânul și de Sfatul Bătrânilor în care își puseseră toată încrederea. La fel și eu îmi rumegam amărăciunea, căci Domnul mă părăsise pe mine și toate visurile mele. Aveam sentimentul că între cei trădați și cel părăsit se legase în sfârșit o prietenie în care parcă ne îmbărbătam unii pe ceilalți și ne lingeam rănile. Simțeam între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de auzea din când în când și umbra unui bărbat stând nemișcat cu fața la flăcăruile din vatră. „Am aflat că lumea e largă. Însă, am ajuns să nu mă mai încred în oameni.” Cu privirile ațintite în cenușa din vatră, samuraiul rumega vorbele lui Nishi. „De acum încolo trebuie să-ți duci viața neștiut de nimeni.” Se gândea și la vorbele seniorului Ishida. De asemenea, își închipuia cum Nishi și seniorul Ishida stăteau în seara aceea, în clipa aceea, tăcuți, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că trebuie să fim atenți la nuanțe și la fenomenul poetic în plină desfășurare. Ne-a muștruluit blând și-mi aduc bine aminte că am plecat acasă cu un sentiment amestecat, de vină că sunt apucat și nu stau să rumeg înainte de a da sentințe și de împăcare, că poezia românească este în plină schimbare. Scrii, adesea, despre cărți de poezie. De ce nu te-ai făcut poet? Unde se despart, în literatura de azi, poetul și prozatorul? E poezia secretul din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
într-o formă concentrată, dar în același timp simplă. Sunt mai ales un fel de "destăinuiri" necompromițătoare ale unor realități complexe care de fapt nu au nimic de a face cu "starea" mea sufletească atunci când le scriu. Am impresia că "rumeg" inconștient mult timp câte o idee sau problemă și așa tam-nesam mă apucă scrisul (nu plânsul!) și atunci aproape fără pauză scriu vreo douăzeci de astfel de gânduri. Rareori schimb câte ceva din acest text "originar" și ca să mă "fălesc" le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poartă de grijă copilului său, care cumpără o casă pe care n-o suportă, care uită de lucrurile pe care și le-a dorit cândva ? Oare nu matur e omul care își vede de viață în continuare în loc să rămână blocat rumegând ceea ce-a pierdut ? Ba da, i-a răspuns Mike ca împovărat de-o mare greutate. Iar acum, ceea ce tu ai pierdut a îndesat între copertele celor douăsprezece exemplare din vitrină de la Rakestraw. Toată lumea știe ce-ai pierdut. Jina a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
consolare, dar Ellis a prins-o de braț. Trebuie să vorbim, i-a zis el. Elvis, elanul, trecuse prin încă două vieți. De data asta, era un animal tânăr, dar puternic. Pe pajiștea din fața cabanei, Elvis s-a oprit din rumegat, a ridicat capul și i-a privit curios. A întors o copită înspre exterior și și-a scuturat puțin un genunchi. Nu mă așteptam să te mai văd vreodată, i-a spus Ellis. După tot ce ... nu mă gândeam c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a fi consultată și pusa încă de la poartă în curent de babă, intrase cu: "Să-ți trăiască'" și rămăsese la: "Dă-o afară!'' Refuzase însă să se amestece: -Eu cu mojica aia nu vorbesc!" Așa că buna Lina urmase a-și rumega înainte gândurile necă-V-1?, pe când ceilalți doi se enervau în nesiguranță. Nu se mai 249 auzea vioara doctorului și distracțiile de orice fel erau suspendate Voia bună fiind singura ei grație, Lina căpătase o mutră încă i uricioasă: pământie, cu ochii
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
prelungire și invers, iar contradicția tinde spre rezolvare, fără s-o atingă vreodată, într un proces necontenit și ambiguu prin proteicul său“ ș.a.m.d.), dându-ne posibilitatea să mai și ațipim din când în când în timpul lecturii. Botul nu rumega! Un poet poate spune multe, dar nu orice. Libertatea oferită de poezie trebuie justificată prin rezultate în planul expresivității. Altfel, rămâne o simplă dezordine, o folosire hazardată a mijloacelor lingvistice. Este exact ceea ce se poate observa citind versurile scrise de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
plină de absurdități. Autoarea le folosește cu o siguranță surâzătoare, convinsă fiind că în felul acesta își afirmă dreptul la o libertate nemărginită a imaginației. Primele versuri din primul poem conțin deja un enunț fără sens: „Botul umed al dimineții, / Rumegă viața.“ În afară de faptul că între subiect și predicat nu se pune virgulă, mai trebuie spus că de rumegat nu se ocupă botul, ci altă parte a corpului animalului. Botul paște. Sunt poeți care și-au permis fantezii mai mari decât
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dreptul la o libertate nemărginită a imaginației. Primele versuri din primul poem conțin deja un enunț fără sens: „Botul umed al dimineții, / Rumegă viața.“ În afară de faptul că între subiect și predicat nu se pune virgulă, mai trebuie spus că de rumegat nu se ocupă botul, ci altă parte a corpului animalului. Botul paște. Sunt poeți care și-au permis fantezii mai mari decât aceasta (Nichita Stănescu, de exemplu, își imagina o oaie păscând litera i), dar în cazul versurilor scrise de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Dacă nu, continuă-ți drumul. Dar ascultă cuvintele mele, Vlad, fiul Dragonului! Într-o bună zi, cruzimea ta te va pierde! E alegerea ta dacă acea zi este chiar azi! De pe crestele munților, cavaleria transilvană porni spre Apărători. Vlad tăcea, rumegând cuvintele lui Angelo. Apoi păru a lua o hotărâre, parcă Împotriva voinței lui. Tramise un nou ordin cavalerului din dreapta lui, care porni În Întâmpinarea trupelor. Avansarea oștirii se opri. - Nu sunt aici ca să-l trag În țeapă pe Mihaloglu, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
repetat lăudate, fie că erau din imaginație sau după natură, îi puteau fi și ele de ajutor elevului, numai că atunci când, în clasa a șaptea, am fost notat și la latină, am picat și, împreună cu alți repetenți, a trebuit să rumeg totul încă o dată timp de un an. Asta i-a necăjit pe părinți, mai puțin pe mine, de vreme ce încă de dimineață îmi erau deschise drumuri de evadare ce mă purtau în lumile dorite. Astăzi, ori de câte ori suferă din cauza notelor slabe sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acoperă pistele betonate de decolare și de aterizare ale aeroportului Gdańsk. În vara anului următor, când războiul crescuse mare și se transformase deja în război mondial, motiv pentru care în vacanța petrecută la Marea Baltică noi, elevii din ciclul superior, nu rumegam numai evenimente locale, ci traversam și granițele cu cuvinte umflate, între noi nu era vorba decât despre ocuparea Norvegiei de către Wehrmacht-ul nostru, cu toate că până în iunie comunicatele speciale trâmbițaseră mersul campaniei ce a urmat împotriva Franței ca pe un război-fulger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aveau să vină. De aceea erau înșirate acolo găleți cu apă; în plus, la îndemână, unelte de stins focul și un cazan plin cu nisip. Dar ce anume citeam eu sub geamul lucarnei? Probabil Portretul lui Dorian Gray, o hrană rumegată de fiecare dată din nou a lecturilor mele și care, legată în pânză și cu cotor de piele, făcea parte din comoara de cărți a mamei mele. Oferta abundentă de păcate a lui Dorian Gray, care se supralicitau vicios unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
face plăcută prin amintiri părtrează doar o filă albă; sau poate că eu sunt acela care nu vrea să descifreze ceea ce este înscris pe foaia cepei? Elementele atenuante sunt citabile cu promptitudine: ordinul de concentrare și urmările lui, toate sunt rumegate, desigur, puse literalmente în ordine și transformate în carte. Anii de câine vânzolesc pe mai bine de șapte sute de pagini. Stă scris cu destule detalii cum unul pe care-l cheamă Harry Liebenau, de îndată ce devine soldat, începe să țină un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și de noapte. Nicăieri nu mă oprisem în loc. Ce avea de oferit, pentru mine, un război în care unitatea Germaniei se făurise din sânge și fier? Ce mă interesa pe mine depeșa de la Ems? Câte alte lucruri mai erau de rumegat, cu câte date mai trebuia să-mi fie încărcată memoria, până la tâmpire? Și care era perioada - a mea? - pe care tocilarul ăsta voia să o decupeze, să o sară, să o facă neîntâmplată și să o treacă sub tăcere, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
atârnându-mi moi. Tânărul stătea, mut, în fața porții încuiate și privea, fiindcă - acum sunt sigur - era noapte atunci când a început el să caute vila, o fereastră luminată la mansardă; a așteptat zadarnic să apară în lumină profilul atât de familiar rumegându-și încontinuu suferința. Nici o mișcare în spatele perdelei. Nici o bufniță care să strige. Nici o privighetoare nu-i împărtășea suferința. Așa se termina filmul. Am luat-o la fugă pe deal în jos. Tot alte mașini și camioane, iar de la Innsbruck chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dacă mie mi-ar fi intrat doi de șase și un cinci, atunci eu, și nu el, aș fi fost astăzi...“ Surorii mele nu i-a ieșit decât o exclamație scurtă: „Serios, minți de-ngheață apele!“. Apoi a amuțit, dar rumega una dintre obiecțiile ei de nezdruncinat. Bănuiam că mai are ceva pus deoparte. Abia cu puțin înainte de Zoppot, când ne-am mutat pe drumul de promenadă și copiii ne-au arătat prada lor de chihlimbare cât boabele de orez, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]