542 matches
-
de aceste familiarități și gesturi amicale. Deși stai lipit de coasta ei (îi simți căldura sub tine, respirația, ridicându-te și pe tine cu câte-un oftat), continuă să rumege liniștită, privind parcă în gol. De aici, și verbul "a rumega", cu sensul de "a medita". În această privință, Heidegger are parțial dreptate : în anumite situații, în momentele de răgaz și când e pe deplin încrezătoare, se întâmplă ca lighioana să nu privească omul, sau cel puțin să pară că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
să exprimați descumpănirea, orgoliul rănit, demnitatea, mândria, resemnarea, amestecul acesta de sentimente mai mult sau mai puțin contradictorii doar cu ajutorul privirii, al atitudinii, al mersului: un anume mod de a traversa curtea, de a se întoarce în grajd, de a rumega, o expresie mohorâtă, o privire fixă, apoi păscutul la oarece depărtare de celelalte surate, și asta fără a renunța o clipă la aerul acela sălbatic, impenetrabil (lăsându-se înjugată cu adversara, muncind din greu o zi întreagă fără a crâcni
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
spontan, este o origine, un punctum saliens...” Care este esența feminității, care este secretul fecioarei eminesceene care este misterul invocațiilor necontenite? ... poate că Amiel să mă lămurească ... „femeia Își reparcurge toate impresiile În Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. amintire ... ea rumegă, Într-un fel durerile și bucuriile, le Întinerește, le ia de la capăt și le străbate din nou ... această constantă plastică, acest circuit etern În jurul ființei iubite are Întotdeauna drept model miracolul feminin, maturitatea incubația ... fiecare germene e Învăluit, Încălzit și
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
astru măreț nu s-a stins și nu se va stinge niciodată, ea va purta În inimă și-n pîntec această dorință nemuritoare, În pură potențialitate iar nu În act stă marea iubire și fata o știe, ea Îl va „rumega” cum pe un mugure Îl va incuba de-a pururi În inima ei, nu-1 va părăsi nici o clipă pentru că potențialitatea iubirii Îi va da pururi un fior de transcendență și de legătură cu marea iubire, Îl va visa mereu dincolo de
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
culturale de dată recentă se proiectează scenarii textualiste, complicate adesea excesiv. Tiparul cel mai frecvent utilizat este concepția chinuită a poemului, fixată într-un decor similiamniotic fastuos, în care se amestecă elemente de recuzită avangardistă și postmodernă: "deci: steagurile mici rumegă bătrâni și ziare.../ complexele alimentare în vomă și urlet .../ tipii din vârfurile societății duhnind a femei / și lașitate.../ autorul între câmpie de cenușă/ citind din G. Bacovia și C. Vallejo..." (În roua atât de fierbinte). Sau: "(astăzi va fi așa
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pentru a lucra? N-ar trebui oare să reconsiderăm ceea ce am putea numi timpul global de preocupare față de muncă, incluzînd: timpul efectiv de muncă (la fabrică, la birou), timpul alocat transportului la locul de muncă, timpul petrecut (sîmbăta și duminica) rumegînd o problemă de serviciu din cursul săptămînii, timpul petrecut (înainte și după ziua de muncă) pradă spaimei de a nu fi dat afară, timpul petrecut în stresul de marți cu gîndul la ședința importantă de miercuri dimineața, timpul petrecut visînd
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
urât: ia te uită, domnule, cât e el de primitiv i-a reglat până la ultima cută socotelile cu lumea și eu, diatamai monumentul de virtuți americane, care aleargă de-i iese sufletul după bani și fericire la capătul lumii, îmi rumeg răfuiala de ani de zile cu tot soiul de pretexte. Cine e de admirat, el sau eu? Era o întrebare. Și iar a scos carnetul, și iar a desfăcut stiloul și l-a ridicat câteva clipe, meditativ, în dreptul buzelor, dar
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]
-
fi de folos, ba, dimpotrivă, pot deveni o piedică. Dacă ei disprețuiesc studiul și refuză să se umple cu cuvintele Scripturii, cum le vor putea medita ulterior? De aceea, vor avea parte inevitabil de blestem, căci orice animal care nu rumegă va fi considerat blestemat și nenorocit... ...Așadar, dacă un frățior simplu nu se remarcă printr-o înțelepciune deosebită, să completeze această lipsă cu ardoarea studiului. Să nu-i fie rușine să cerșească cu ardoare pâinea cuvântului lui Dumnezeu oriunde va
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și frunzele; nici în grajdul cailor neastîmpărați și enervant de sforăitori. Cuprinsă de amărăciune, Maica a cerut sfatul înțeleptului Crăciun: - Ce să mă fac eu, Crăciune, Grele munci că m-au ajuns! -Du-te-n ieslea boilor: -Stați voi, boi, de-a rumega! Maica-sfîntă atunci năștea, Boii sufla de-ncălzea, Maica sfîntă-i alduia: -Fire-ați voi, boi, alduiți, Și în veci blagosloviți, De mine, de Dumnezeu Și de ăst fiuț al meu!. Oaia e tăcută și liniștită din fire, iar obiceiul de a se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și poate nici nu ți-ai dat seama ce mi-ai spus... Dar eu n-am uitat, amice! Uite, și acuma e aici imputarea ta, ca un cui, aici, în suflet... Și totuși n-ai avut dreptate! Șapte luni am rumegat vorbele tale și de atunci te aștept cu răspunsul... Mi-ai spus, mai pe subțire, că sunt laș pentru că una vorbesc și alta fac... ― A, da, murmură Bologa, rușinat. Da... adică nu tocmai laș... În sfârșit, atunci aveam atâta venin
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Dacă nu iese Trăienel o să verse duduia Udrea lacrimi amare și parcă Îmi pare rău de ea, ăștia or s-o treacă pe linie decedată. Boc revine la Cluj, Blaga se blegește de tot, Flutur ajunge prin insectare, Videanu va rumega borduri dimineața, la prânz și seara, Eba rămâne, totuși, cu salariul de europarlamentar făcut la apelul de seară... Băi, ce nseamnă și democrația asta, trebuie rotită conducerea la vârf. Nu era mai bine Înainte? Aveam un dictator, ne obișnuisem cu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Nu din viața însăși - din cărți le învățați. În capetele voastre, de semne multe sume, Din mii de mii de vorbe consist-a voastră lume. Ca o făclie stinsă de ce mereu să fumegi De ce mereu aceleași gândiri să le tot rumegi Și sarcina de gânduri s-o porți ca pe un gheb, Astfel ades în taina durerii mă întreb... Nu aflu unde capul în lume să mi-l pun: Căci n-am avut tăria de-a fi nici rău nici bun
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
din ce în ce mai mult gustul unturii de pește. Oile au foarte mult respect față de bâta păstorului. Înving doar cei care știu să ia din eșec doar virtuțile pedagogice. Școala continuă să secreteze cantități enorme de plictiseală. Nu poți deveni înțelept stocând și rumegând doar gândurile altora. Școala reușește tot mai puțin să-i învețe pe tineri semnele de circulație ale vieții. Spiritele creatoare simt școala ca pe o temniță. Spiritele interogative fascinează tineretul. De pe la 3-4 ani, copiii își întrerup educația pentru că încep să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
viitorul apropiat al planetei noastre ar putea fi și ultimul. În copilărie, ne confruntăm cu setea de cuvinte. La bătrânețe, ne ajung gesturile. Caut clipe cu vedere spre speranță. Nici pe Everest, viitorul nu se vede cu ochiul liber. Bătrânețea rumegă în liniște paradisurile pierdute. Numai timpul legitimează valorile. Cu trecerea timpului, idealurile devin casante. Precum oasele la bătrânețe. Principala nitroglicerină a artei este canalizată împotriva puterii deșănțate a timpului. Adolescenții se debranșează de trecut. Dar nu reușesc să se conecteze
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
într-o lume accentuat oblică. Pe artiștii rivali nu-i împacă decât posteritatea. Opera definitivă poate fi cea transformată în cavou. Marii frustrați devin sinucigași. Ori dictatori. Cuibărite în cărți, unele molii atacă hârtia, altele textele. Există critici care molfăie, rumegă, dar nu digeră. Deși a găbuit inteligența, omul nu renunță la forță. Dimpotrivă. De mii de ani, văruim efectele, dar nu salubrizăm cauzele. Distrugerea scării de valori înseamnă cel mai greu deficit bugetar al unei țări. Masa de scris a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu pantalonii scurți și cămașa albă... stătea drept ca la fotograf. Acela a fost Nelu, nepotul ei, de care a avut grijă, când era copil de școală,...cum să nu crezi în aceste semne? Când cădea seara, treburile încetau, animalele rumegau în staul, iar ei, copii așteptau nerăbdători să le repovestească mereu aceleași lucruri care le păreau noi de fiecare dată. Stăteau întinși liniștiți pe lavițe și li se desfășura în fața ochilor misterele ținutului cu piscuri semețe care se pierdeau în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ieși în zori din baraca de bârne. Dimineața își ridica tocmai atunci aburii din prăpăstii. Munții se vedeau frumoși peste zări, albaștri și scunzi. Cei mai depărtați păreau nori. Sclavul își scutură amorțeala și se duse la izvorul rece. Asinii rumegau. Soldatul încă dormea, aici nefiind trâmbiță. Auta privi muntele în sus, unde printre stâncile golașe se pierdeau cărări. Vârful muntelui nu se zărea de după nori. Apoi coborî ochii, simțindu-se privit de cineva. La câțiva pași se oprise un copil
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că pe temeiul jertfelor de care vorbește legea se deosebesc în chip tainic iudeii cei mulți și 86 ereticii de dumnezeiasca Biserică. (...) Scriptura spune că sunt curate și bine primite de Dumnezeu animalele de jertfă care au copita despicată și rumegă (Lev. 11, 3-4; Deut. 14, 6); aceste animale simbolizează pe drepții care, prin credință, merg la Tatăl și la Fiul - acest lucru îl arată stabilitatea animalelor cu copita despicată - care cugetă ziua și noaptea (Ps. 1, 2) la cuvintele lui
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
și resocotesc în vasul sufletului lor învățăturile; această socotire și resocotire este un împreună-exercițiu gnostic, simbolizat de lege prin rumegatul animalelor curate. Animalele, care n-au aceste două însușiri sau una din ele, sunt îndepărtate ca necurate. Astfel, animalele care rumegă, dar nu au copita despicată, arată acoperit pe iudeii cei numeroși, care au în gură cuvintele lui Dumnezeu, dar nu au fixate în adevăr credința și mersul, care duc prin Fiul la Tatăl. De aceea astfel de creaturi alunecă ușor
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
sunt fixate pe doimea credinței. Scriptura spune: Nimeni nu cunoaște pe Tatăl decât Fiul și căruia Fiul îi va descoperi (Mt. 11, 27; Lc. 10, 22). Și, iarăși, necurate sunt de asemenea toate animalele câte au copita despicată, dar nu rumegă. Animalele acestea arată pe eretici; ei merg în numele Tatălui și al Fiului, dar nu sunt în stare să disece claritatea precisă a cuvintelor Domnului și să le prezinte frumusețea lor interioară, iar în ce privește faptele de dreptate se ocupă de ele
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
amănunțime; dacă se și ocupă. Despre unii ca aceștia zice Domnul: Pentru ce Îmi spuneți: Doamne, Doamne și nu faceți cele ce vă spun? (Lc. 6, 46). Da, cu totul necurați sunt cei care n-au copita despicată și nu rumegă! Teognis spune: Voi, o, megarenilor, nu sunteți nici în al treilea rând, nici în al patrulea, Nici în al doisprezecelea, nici în cuvânt, nici la număr<footnote Notă Pr. D. Fecioru: Versurile nu aparțin lui Teognis, PLG, II, 234, ci
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
poeme Și-n cer se va deschide, brusc, o ușă, Prin care Dumnezeu o să ne cheme. 3 iulie 2011 Imaturitate unii oameni se copilăresc își iau jucăriile pleacă îmbufnați se retrag în cochilia lor ascunși de ceilalți în spatele neputinței acolo rumegă idei nervi frustrări dorințe neîndeplinite vise spulberate frica de interacțiune setea de mărire nejustificată în sufletele lor se depune praful ferestrele nu sunt deschise niciodată miroase a viață stătută o îmbâcsire cotidiană așezată ca un giulgiu peste conștiința searbădă acesta
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
am realizat cât de prost eram de fapt. — Poate că nu e vorba de un singur puzzle, zise ea. Poate că ai Încercat să rezolvi unul singur, când de fapt erau două. Mi-a luat o clipă sau două să rumeg asta, ajutat fiind În final de palma pe care mi-am tras-o singur peste frunte: — Rahat! Bineînțeles că da! Remarca ei forțase conștientizarea acestui fapt. Nu era vorba de o singură crimă cu care mă confruntam În fața mea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
copia câte o strofă din cei mai diferiți autori alături de însăilări proprii. Toți își făcuseră asemenea "oracole", împodobite și pictate ca niște măști zulu, în care scriau cugetări sau catrene ori se străduiau să răspundă la întrebări fundamentale cu șabloane rumegate de mii de creiere bovine, pentru care dragostea era, bineînțeles, "un roman care se termină cu introducerea", iar scopul vieții "să-ți faci de cap, cu cap, pân-la cap"... în paginile încărcate de poze cu actori sau reclame de automobile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
poștei, 2 apilie, caietele de schițe pe care le-am adus cu mine rămân încă nedeschise, ochii îmi sunt clipă de clipă bombardați cu imagini, fac acum ca acele ierbivore care mănâncă ziua întreagă umplându-și până la refuz stomacul, ca să rumege în liniște noaptea întreagă cantitatea de hrană adunată peste zi, Piazza Campidoglio, Via del Corso, aglomerată în acest început de aprilie, femeile parcă plutesc în hainele ușoare de primăvară, pantofii, ciorapii de mătase, părul străbătut de vântul blând, parfumul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]