587 matches
-
mireasma prunilor înfloriți. Alături de vodă și de prinți, de același rang cu ei, sta vărul măriei sale, Toma, fiul răposatului Matei Cantacuzino. Marele stolnic Constantin Cantacuzino și marele spătar Mihai rămăseseră în București ca să pregătească primirea la Curte a trimisului împărătesc. Rumen la față, cu barba îngrijit tunsă, domnul era elegant îmbrăcat cu mantie din postav albastru având cusută la margini blană de hermină alb strălucitoare. Mantia se revărsa bogată peste crupa calului, prinsă fiind la gât de o agrafă de argint
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o agrafă de argint cu safir șlefuit rotund, nu-i acoperea toată fruntea care părea a fi foarte înaltă, sprâncenele negre îmbinate erau drepte, repezindu-se ca niște săgeți spre tâmple, barba și mustățile negre, frizate îngrijit lăsau vederii gura rumenă, frumos conturată, cu buza de jos plină și răsfrântă ca o petală, ochii mari, căprui, cu albul curat aproape transparent aveau ceva melancolic și prin mărimea lor subliniau noblețea nasului subțire, ușor coroiat cu nări mici. Instructorii de la școala de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mâinile mitropolitului Târgoviștei. Spunea doamna, soția noastră, că apoi a cerut să fie lăsat să doarmă, se simțea obosit. S-a trezit la toacă. Doamna mea și doamna Ilinca au crezut că s-a făcut bine după împărtășanie, avea obrajii rumeni și era tare vesel. Era 28 iulie, praznicul sfinților diaconi Prohor și Nicanor.S-a ridicat din pat și a vrut să iasă în foișor. S-a îmbrăcat aproape singur și a venit sprijinit de soața lui până în grădină. A
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
povestise el cum urcase pe înălțimile Sinaiului. Vorbise și despre felul cum prind viață șoaptele și te-nconjoară din toate părțile, despre florile mărăcinilor neînchipuit de frumoase pe cenușiul pustiei. Constandinul Stancăi era mare logofăt pe atunci, asculta cu buzele rumene întredeschise, cu ochii visători... După mai mulți ani, Constandinul Stancăi, domn fiind, îi spusese cum să se zugrăvească biserica domnească din Târgoviște: „Neică Mihai, să le spui meșterilor să nu pună frunze de acant ca la Veneția, ci să se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dar nu-l lăsau să doarmă. Toate, dar mai ales o întrebare. De ce el nu poate să-i vorbească? Se legase de sora de suflet a Anicăi. Leat cu ea și mai mică decât el cu vre’un an. Mlădioasă, rumenă și cu părul ca floarea de soare, fata i se lipise de inimă, dar nu o iubea. Vroia doar să poată fi mai aproape de ea, la horă, la șezătoare, de Anul Nou, cu ea, cu Anica. O urmărea la fel de discret
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Antonica îi zâmbea. Poarta s-a închis, iar Saveta a căzut la pieptul mamei sale care o strângea cu dragostea cu care i-a dat viață. Sfioasă, Saveta intră în curtea cimitirului, făcându-și cruce. Era împlinită la trup și rumenă în obrăjorii ei de femeie. Lăsă ochii în jos și își scoase cununa de flori, așezând-o la marginea crucii. Florile de zarzăr se scuturau ușor în bătaia vântului. - M-am măritat, tată. Iar mata nu ai mai trecut pe
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
carnea de porc mai făcuse o victimă. Fără ca nimeni să știe, fără ca nimeni să afle. țața Tinca stătea la masă cu badea Vasile. Mămăliga era cladă, aburii se înălțau ca rugăciunile spre cer, iar în străchinile smălțuite, pomana porcului era rumenă și răcorită de varza murată, rozalie ca poama văratecă. Bătrânii își făcuseră o cruce își înfipseră degetele în bucatele de frupt. Mecanic, Andrei le urma gesturile, bucuros că acum știe pe dianfară “Steaua sus răsare”. - Pocăitul!! - Pe el!! - Nu-l
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
cuțitelor și furculițelor inutile. Și un castron mare, ca un iaz verzui, în care plutesc cozile gogoșarilor, capete de castraveți, gogonele cu burțile sfârtecate. Capetele noastre se aliniază, retezate, în careu, pe masă, printre farfurii și furculițe. Dovleacul răscopt și rumen al Balaurului, cu polii aprinși, sângerii. Efigia prelungă a Regizorului, iarba îngălbenită a bărbii lui mătăsoase. Masca de carton mâncat de molii a Studentului, cu dantura cuneiformă. Marmora lustruită a capului farmacistului stă vizavi de profilul unui șoarece inteligent și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vânătă preia repede replica, o înveninează, în vârful buzelor, suflând-o mai departe : „O dată pe an își amintește fiecare că e soție și mamă“, completează demn doamna Voicu Veturia, fără a clipi din ochi, privind stăruitor decolteul generos al vilegiaturistei, rumenele picioare goale pe talpa subțire de gumă, părul întinerit, mătasea umerilor. Dar asta fusese într-o vineri, da, cu siguranță, într-o vineri trecuse doamna Manole pe la birou să-și vadă colegii, să-i informeze ce bine a petrecut și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și pe dincolo... aș, palavre! De altfel, de pe aici s-au dus mai toate cătanele, de-abia au mai rămas de sămânță, din pricina depozitelor... poate le-ai văzut, barăci de scânduri, un oraș întreg, lângă drumul Feleacului... O întrerupse Rodovica, rumenă de sprinteneală, aducând mâncarea domnișorului. Pe când așternea masa, găsi și ea de cuviință să zică: ― Vezi, doamnă, cât de adevărate-s semnele la om? Toată ziulica mi s-a bătut ochiul drept și iată că Dumnezeu ne-a trimis bucurie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se trăgeau și se împingeau, pufnind de râs și vorbind în șoapte, căci generalul nu permitea nici un fel de zgomot care să-i tulbure ocupațiile... Lângă fântână, pretorul diviziei stătea de vorbă cu un civil de vreo cincizeci de ani, rumen, chipeș, blajin la înfățișare, îmbrăcat jumătate nemțește, jumătate țărănește. Pretorul, burtos, cu mustața sură, își însoțea cuvintele cu gesturi apăsate, iar omul se uita speriat în ochii lui, dând mereu din cap în semn de aprobare. Când văzu pe Bologa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
e lumină clară, radioasă voluptate, Florile stau ca topite, râurile limpezi sunt; Numai colo în departe și-n albastră depărtare Ale zorilor grădine clar se văd strălucitoare, Cu boschetele de roze și cu crinii de argint. Acolo sunt lacuri limpezi, rumene în a lor fire, De-a grădinilor de roze tăinuită oglindire, Și din curtea argintie zorile rîzînde ies; Haine verzi și transparente coprind membrele rozalbe Și în lac ele aruncă roze cu mânuțe albe, Netezind a lor sprâncene, dând din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și cu toate astea-i semeni Ca și lacrima cu roua. Parc-ați fi surori de gemeni: Două vieți în două inimi, și o singură femee. {EminescuOpIV 364} VIAȚA Când aud vreodată un rotund egumen, Cu foalele-ncinse și obrazul rumen, Povestind că viața e calea durerii Și că pocăința urmează plăcerii - Mă întreb: "Acesta poate ca să știe Cum este viața, cum cată să fie? " Noaptea scânteiază cu-a ei mii de stele, Varsă raze slabe pasurilor mele, Ulicioara-i strâmtă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fuge, ci-mprejur se poartă, Incunjură capul și gurița moartă; Ea sboară aproape și tot mai aproape, Și vrea cu amica-i de-odată s-o-ngroape... Deci când se întîmplă s-aud vreun egumen Cu foalele-ncinse și obrazul rumen, Povestind că viața e calea durerii Și că pocăința urmează plăcerii, Mă întreb: "Acesta poate ca să știe Cum este viața, cum cată să fie? " {EminescuOpIV 367} CALUL TROIAN Și ascultând așa fel de-al unora îndemn, Băgară în cetate pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
făr-a-l pricepe. {EminescuOpIV 451} MUȘAT ȘI URSITORILE Sub vântul rece-al amorțitei ierne Își pleacă codrul crengile-ncărcate; Sub alba-i haină câmpul se așterne, Cu stele dulci e bolta presărată; Din fundul lumii; ce se pierde-n zare, Prin rumeni aburi luna se arată Iar din bordeiu ce sta lângă cărare, Prin ochiul prins unei ferești rotunde Se-aude plâns, se vede luminare Și în căldura locuinței scunde O mamă mișc-un leagăn cu piciorul Și la scânciri c-un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vere? Păi... Sunt sigur că „ședeai la o masă din paltin cioplită cu meșteșug”, colo într-un colț mai umbros, ca să poți privi în tihnă la mușteriii hanului tocmai când poiana își dezvelea obrazul înflorat sub mângâierea lunii, cu chip rumen, abia răsărită... Și cine alții dacă nu cotiugaragiii așezați la mese câte doi-trei gustau din ulcelele cu vin sporovăind cu glas domol, obosit... Uite ce înseamnă un prieten! Îți ghicește și cel mai adânc gând. Căci „Pecete de smarald cu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
îmbrăcat cu mai multă grijă, un cojoc nou, gri-petrol, care se asorta cu fularul, lipsindu-se de obișnuita lui tichie, purtând pe cap o frumoasă căciulă brumărie de sub care i se revărsa părul ondulat, de un castaniu străluctior, nuanțând culoarea rumenă a obrajilor. Tenul său, deși neted, dar nu suav sugera că este un om care trăia în mijlocul naturii, dealtmiteri profesia lui îl arunca în brațele ei. Intrat în casă, unde într-adevăr plutea acea atmosferă și vrajă specifică marii sărbători
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
gălbui-palid, moale și friabil. Histologic se evidențiază degenerescența grasă hepatică și renală, hipertrofia suprarenalelor, cu infiltrații grase și degenerări parțiale în zona corticală ( DRUGOCIU GH. și col. 1970, RUNCEANU L. 1995). Simptomatologia Manifestările simptomatice sunt de ordin digestiv (inapetență, pareza rumenului, salivație abundentă, fecale uscate, mucus fetid, constipație și apoi diaree), nervos (abatere,uneori hiperexcitație),umoral (hipoglicemie, acetonemie, acetonurie) și locomotor (decubit). Aria hepatică este mărită și dureroasă. Se înregistrează scăderi ale producției de lapte, acesta are gust dulceag cu miros
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
scăderea conținutului de grăsime din lapte, la acidoză ruminală, la afecțiuni hepatice, cetoză și catare genitale. Dacă deficiența fibroaselor este accentuată retenția anexelor fetale poate crește până la 50 % din fătări. Lipsa fibroaselor produce o scădere a acizilor grași inferiori din rumen, acizi care stau la baza biosintezei hormonilor steroizi, între care există o corelație intens pozitivă. Scăzând acizii grași inferiori se diminuă și biosinteza de hormoni sexuali, fapt care duce la apariția tulburărilor de fecunditate. GHERGARIU, S. și col. 1990 au
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
semnificativă a producției de lapte și apetit capricios, animalul degajă un miros pronunțat de acid butiric (fructe fermentate). Alcaloza ruminală apare în momentul dezechilibrului rației, când aceasta conține prea multă cretă furajeră sau făină de oase. Aceasta se depune în rumen, ducând la perturbarea mișcărilor intestinale până la dispariția acestora. Tetania de iarbă apare la vacile cu producție mare de lapte datorită conținutului mare de potasiu și substanțe azotate din iarbă și conținutului redus de magneziu. Este o boală de adaptare și
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
spre viață, ca zborul ciocârliei spre soare. Frumoasă la chip, înăltuță, subțirică, purtând o rochiță, cusută de doamna învățătoare pentru ea anume, albă înflorată, cu o fundiță roșie la mânecuțe și la piept... Cu buzele vii și obrajii fragezi și rumeni, când mergea în sat, atrăgea toate privirile asupra ei. Surprinzător, dar, deși trăia izolată în pădure... era mai precoce și cu o gândire mai adâncă, decât fetele de seama ei. Învăța de toate cu multă ușurință, se transforma uimitor de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sudorile. În jurul lor flăcăii încing o sârbă îndrăcită, de duduie pământul sub ciubotele lor. Fetele au flori de câmp și pamblicuțe colorate în păr, la gât cu șiraguri de mărgele și la brâu busuioc, floarea dragostei. Toate‟s cu fețele rumene, curat îmbrăcate... cu multă cuviință în vorbă și în port. Flăcăi și fete, bărbați și neveste, se prind cu toții de mână, în horă, într-un cerc larg. Joc simplu și patriarhal, simbol al unirii tuturor într-o singură familie. Lăutarii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
grăbesc, nici n-am cum, picioarele mi se fac moi, neputincioase și se face noapte înaintea mea, patru cruci pe deal?! Cât timp să fi trecut oare, chipuri îngrijorate deasupra mea, caietul! gem eu, E aici, stai liniștit, și fața rumenă cu ochii albaștri aplecați spre mine mi-e cunoscută, e părintele Dumitru din sat! dar ce caut eu? Nu te teme, Daniel! ești la mine, mă recunoști? Da, părinte! șoptesc eu și efortul cu care am vorbit îmi răscolește ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din priviri. Nu discutam niciodată despre box sau despre munca de la poliție, conversația noastră limitându-se doar la câteva cuvinte despre vreme. Din punct de vedere fizic eram diferiți - atât cât pot fi doi oameni înalți. Blanchard era blond și rumen la față, avea un metru optzeci și trei, pieptul și umerii largi, picioare subțiri și crăcănate și un început de burtă. Eu eram brunet, cu tenul palid și, deși înalt și costeliv, eram numai mușchi și aveam o înălțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și după trei luni au dat faliment și s-a dus averea pe apa sâmbetei și s-o Întors moșu În sat și râdea lumea de el și umbla cu capra pe câmp, În straie nemțești și era gras și rumen și se fălea la lume că ce burtă mare are el, da’ ei ziceau: „Zii, mă, omule, foale! Ba burtă se zice, mă proștilor” și Burtoi l-au poreclit și noi În sărăcie cu capra la gardul casei mâncând frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]