715 matches
-
cu degetul avioanele de pe cer, și Maria, o vară de-a doua, care, delicat fie spus, împletea ciorapi cu o singură andrea. Alison a privit furioasă în direcția mesei respective, dându-și seama că în zonă se stârnise deja o rumoare care începuse să se răspândească în întreaga sală. Lumea își ținea răsuflarea și suprima cuvintele. Mireasa și-a întins gâtul ca să vadă cine intrase, dar o pălărie hidos de mare de la masa unsprezece îi bloca perspectiva. David, care aparent nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de biroul lui nenea Sandu și țipă ca din gură de șarpe: Stai! Nu atinge nimic! Nuuu...! E o bombă...! Toți cei prezenți țâșnesc, fără să pregete, în picioare, printre care și Bogdănel, trezit buimac din somn, de lumină, de rumoare și de brusca lor agitație! Nu te mișca, că trag! Trag...! țipă isterizat Mânecuță, luându-l pe Vierme în cătarea pistolului smuls haiducește din toc, cu riscul de a-și ciurui și propriul șef, aflat numai la un cot distanță
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
multe se uită! observă un fost deputat și bătrân gazetar cu barbă impozantă, recoltând un succes de ilaritate, care-i făcu atâta plăcere, că pe urmă pufni de râs toată vremea până la sfârșitul ședinței, enervând lumea dimprejur. Deodată se făcu rumoare generală. Noul guvern intrase. Ședința începea. Primul-ministru, un bătrânel gârbovit, cu glas de văduvă necăjită, începu o cuvântare patetică, pomenind în fiece frază de "scumpa noastră țărișoară", "țărișoara noastră scumpă", "a noastră scumpă țărișoară", întrerupîndu-se deseori să-și usuce lacrimile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mort în sicriul pe care și-l comandase singur și cât de frumos era îmbrăcat pentru ultimul drum, preotul Apopei s-a adresat pe un ton care i-a înghețat și mai mult pe cei prezenți în casă și după rumoarea transmisă și la cei de afară care suportau cu stoicism gerul. - Oameni buni, ce v-am spus chiar în seara zilei de 2 ianuarie, când am venit să-i citesc stâlpii, că de la 1 ianuarie 2007, România a intrând în
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ca să nu aibă pierderi din cauza celor care-i culegeau strugurii, le punea dimineața botnițe la gură ca să nu poată înghiți nicio bobiță. Faceți comandă de botnițe să le punem elevilor și ceapeul nu va mai avea pierderi. S-a produs rumoare în rândul elevilor și al diriginților. Primarul m-a săgetat cu o privire care a pătruns prin mine ca un fulger. Imediat mi-am adus aminte de întâmplările trăite de mine ca profesor și director la mine în sat și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în comportamentul acestor oameni ce plecau să moară pentru o idee, în vreme ce eu urcam în confortabilul automobil al d-lui Nicolaid, urmând să facem obișnuita prome nadă pe Calea Victoriei și să luăm obișnuita café glacé la Riegler, lăsând în urmă rumoarea Gării de Nord și vagoanele înțesate pe care tot aceste mâini muncite (se vedea după litera stângace) scriseseră : Unde-s tigrii din Carpați ? România Mare - și alte asemenea. Dispoziția moralistă se vede că nu este doar apanajul meu, pentru că, apropiindu-ne de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
susțin că nu e doar o legendă. Păcat că nu vreți să mergem, acolo se Întîmplă, știți voi ce, chestii..., le spui. Așa că noaptea vă găsește pe plajă Într-o turmă așezată cuminte În cerc, din care se ridică o rumoare stinsă, spartă uneori de rîsete sau de comentarii ori de acordurile unei chitări, Însoțite de o lălăială stinsă. SÎnteți păziți de grănicerii care Încep să patruleze de Îndată ce se lasă Întunericul, o patrulă de miliție e pe undeva prin zonă, gata
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
plătești biletul și intri și e tot acest ritual... garderoba, unde Îți lași vulpea și pălăria, și apoi te saluți cu cîțiva cunoscuți cu care schimbi cîteva impresii generale, chestii serioase, dar inofensive, și te așezi În fotoliul din sală, rumoarea se liniștește și bate gongul de trei ori, grav, să te pătrundă spiritul, și luminile scad, primele acorduri ale uverturii se aud În clar obscur, se ghicește jumătate de dirijor agitîndu-se În fosă, unde orchestra Își face de cap, pur
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scurt. Tovarăși cetățeni, spune el. — Băăă... ia nu ne mai fă tu atîta tovarăși, zbiară o voce. — SSST! Ia tăceți! — Ia dă-te, dă-te dom’ne la o parte să vedem și noi cum arată Iliescu ăsta... Se face rumoare, oamenii se sîsÎie agitați unii pe alții, apoi se potolesc. Ion Iliescu Îndeamnă la calm, cere poporului să facă ordine, să nu participe la distrugeri fără rost, avem nevoie de disciplină, și nu de haos, poporul trebuie să acționeze ca
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de la celelalte unități din zonă, de la infanterie și parașutism. Cobor cu Moise la poarta spitalului prin mulțimea de oameni care mișună. S-a Întunecat, e un frig umed, se aud camioane, se aud tancuri, se aud sunete grele și o rumoare În care putem să jurăm că răsună un pistol-mitralieră, dar nu se aude nici un tun - n- am avea cum să nu le auzim, sînt enorme. Apoi se aude iar televizorul, de pretudindeni, din zidurile spitalului, din bolta vineție care s-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
atacurilor forțelor fidele lui Ceaușescu a trecut. SÎntem liberi, lumii Îi pasă de noi, iată ce ne-a trimis. Ceaușescu e mort! Tot acest munte de cutii colorate e dovada cea mai bună. Tot spitalul viermuiește de viață și o rumoare caldă se ridică spre cerul cenușiu și umed, fulguie rar. În tot acest vîrtej colorat, iese la iveală un amănunt trist. Doctorul de la televizor, bătrînul doctor apare la un moment dat undeva În curte, fumînd cu o figură sfîșiată de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ei văd o uniformă militară și Își imaginează că știu despre ce e vorba pentru că ei sau cineva din familia lor a făcut armata. NU știu. Se Înșală. Dar, la cît e de aglomerat, e foarte puțin probabil să scap... Rumoarea vocilor pare să se aprindă cînd trenul pleacă, mulți navetiști, oameni care circulă cu diverse probleme, țărani... — Deci, domnu’ profesor, să reluăm de unde am rămas... mie mi se pare foarte interesant ce spuneți... Respectul acestui om simplu se exprimă prin
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
zăbrelele ferestrelor, privind coroanele castanilor, păsările și ce mai e de privit. Doar unul a rămas În pat, țeapăn, cu pătura trasă pînă sub ochi - fixează inert tavanul, lăsînd senzația unui om nelocuit, dus de-acasă. De pe alei vine o rumoare pașnică; e ora mesei și asistentele Încep să adune pacienții din grădini. La un moment dat se ridică o voce ce-l strigă pe unul care se pare că lipsește la apel. Petcu, Petcule! strigă ea. Clienții noștri se agită
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
încântarea trebuia amânată. Nu se mai auzea vuietul îndepărtat de glasuri ce venise până atunci dinspre sală, surd și cumva ostil. Lucian răsuflă ușurat, însă deodată își dădu seama că n-avea niciun motiv să-i fie teamă de acea rumoare. Îl trecu totuși un fior rece la gândul că ridicaseră cortina. Dar lor încă nu le venise rândul. De partea cealaltă, în sală, spectatorilor trebuie că li se deschidea înaintea ochilor priveliștea pădurii de brazi, deocamdată pustie. Dar îndată aveau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
frânți de oboseală după o zi de peregrinare. Lucian își încordă auzul. I se păru că deslușește ecoul slab al unei voci rostindu-și rolul sus, deasupra tavanului, dar nu era sigur fiindcă în încăperea de sub scenă era prea multă rumoare. Doamna Chivu spuse: În câteva minute intrați și voi. Haideți, încă un pic de frumusețe. Călin! "Fulg-de-Nea" se apropie supus în timp ce ea scotea la iveală din poșetă un tub de ruj. Îi puseseră un costum pufos, dintr-o singură piesă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de puțin ostilitatea. Și? continua să-l zgândărească Botea. Sunt mulți ca tine acolo la Tecuci de unde zici că vii? E plin de jidani ca tine! Da' las' că-i punem noi la treabă! Mult n-o să mai huzuriți voi! Rumoarea vocilor creștea din ce în ce. Era ca un vuiet continuu, insuportabil. Doamna întârzia la oră. Asta se întâmpla destul de rar. Dar și când se întâmpla! Puteau să sară chiar și peste o oră întreagă, pe care de obicei o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Moș Costache te sfătuiește să scrii o poezie închinată tinerei Republici Românești. Și dacă o să fie frumoasă, o vom publica în revista noastră... Nu mai era trambulina pentru motociclete în mijlocul terenului, ci estrada festivității de premiere într-o mare de rumoare și de stegulețe tricolore de hârtie. Călcau nepăsători pe gazon foindu-se în jurul estradei fete de la Liceul Elena Doamna, care nu văzuseră în viața lor un meci de fotbal, dar nici acrobațiile lui Anghel Datcu. Erau chiar și băieți care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
oprea pentru o clipă, doar atât cât să-i prindă privirea lui Rareș. Bărbia lui făcea un Da scurt de simpatie pentru Rareș și numai pentru el... Dar o undă de neliniște pornea iute să se împrăștie dinspre estradă, stingând rumoarea până tot mai departe... Un stol de grauri se ridica speriat din livada lui Mihalcea și trecea în zbor, c-un fâlfâit mărunt și grăbit de aripi, pe deasupra terenului, dispărând dincolo de acoperișul tribunei. În viață, graurii zboară în stoluri! i
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu treaptă. Departe, peste zeci și zeci de capete, băiatul acela străin, înclinându-se din mijloc, întindea mâna și primea din mâna doamnei Mușat sulul de hârtie legat cu panglică roșie. Ultimul. Mulțimea deja se foia, într-un nor de rumoare, strivind gazonul de jur împrejurul estradei și pe toată întinderea terenului, îndreptându-se spre ieșire. Rareș! Rareș! striga de undeva Felicia, cu lacrimi în glas. Dar primii din mulțime treceau deja prin dreptul tampoanelor ruginite. Sporovăind, mulțimea o cotea pe strada Avram
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a cerut să declare ce profesiune aveau de gând să-și aleagă și să explice pe scurt de ce. După care, la lecția următoare, preferințele fiecăruia, rând pe rând, au fost discutate în clasă, ceea ce, în cazul câtorva colegi, a stârnit rumoare, dacă nu chiar un haz nebun. De ce? Fiindcă pretențiile celor câțiva care, evident, erau dintre cei mai slabi la carte, s-au dovedit a fi sau au părut a fi cu totul nepotrivite cu posibilitățile lor. Cred că nici nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și ramurile copacilor pictate frunzuliță cu frunzuliță se asemăna cu decorul pe care îl avea acum în fața ochilor, înaintea căruia dansa Geta... Era deja beznă afară fiindcă piesa fusese lungă și spectatorii ieșeau prin holul luminat à giorno într-o rumoare plăcută de glasuri fiindcă nu-i așa? ce poate fi mai plăcut decât să te desprinzi pentru un timp de lumea reală și apoi să te întorci la ea, luând-o de astă dată cu mai multă detașare decât înainte de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prietenia nu poate fi o caracteristică a colectivului, nici chiar atunci când în discuție e un colectiv restrâns cum era clasa lor. Asta, bineînțeles, dacă domnul Postolache avea să se țină de cuvânt și să continue subiectul început. Dinspre ușă venea rumoarea presărată cu stridențe a glasurilor de pe coridor. Dar nu numai rumoarea. Cineva îl striga. Dragoș!... Dragoș! Hei, n-auzi? Ești căutat! C-o privire conspirativ-zeflemitoare, Patriciu, stând într-o parte lângă tocul ușii, arăta spre coridor și îi lăsa cale
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în discuție e un colectiv restrâns cum era clasa lor. Asta, bineînțeles, dacă domnul Postolache avea să se țină de cuvânt și să continue subiectul început. Dinspre ușă venea rumoarea presărată cu stridențe a glasurilor de pe coridor. Dar nu numai rumoarea. Cineva îl striga. Dragoș!... Dragoș! Hei, n-auzi? Ești căutat! C-o privire conspirativ-zeflemitoare, Patriciu, stând într-o parte lângă tocul ușii, arăta spre coridor și îi lăsa cale liberă să iasă. Un fel de atracție se simțea venind dinspre
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
inițiatic, însă legat la ochi, spre ascuțirea simțurilor, consecința fiind Un foc de gânduri, orbitor, compact / Am împietrit în pragul unui vis / Mai nemilos, mai singur, mai abstract - urmând, conform îndemnului christic, cărarea strâmtă: Și-acuma caut pe poteca-ngustă / Rumoarea unor clipe fără vârstă. Coroborând solemnitatea clasică a gesturilor, a pașilor, cu aspirația romantică spre dezmărginire, dar și cu acuitatea simțurilor venind dinspre simbolism, Viorel Dinescu creează o arhitectonică prin care exprimă negarea ori, cel puțin, o atenuare a facilului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mai repede. Simțeam că trebuia să ajung afară. Să n-o mai aud pe femeia aceea gemând. Și parcă țipătul ei plutea în continuare ca un tăiș de pumnal în aerul frizeriei, deși ceea ce se petrecuse nu zdruncinase nici un detaliu. Rumoarea era aceeași ca de obicei. "Criză de isterie, a zis unul. Am mai văzut noi de-astea." Atât. Înțelegeți? Acesta a fost singurul comentariu pe care l-am auzit... Afară era primăvară. Dar, dintr-odată, am avut sentimentul că toată
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]