437 matches
-
Aluniș din comuna Colți pe culmile "Spătarului" și "Martirei", se afla cel mai important complex de vestigii rupestre din munții Buzăului. Are Este situat în satul Aluniș. Actual biserică parohială (), în trecut a fost un ansamblu monahal care, pe lângă biserica rupestră formată din altar, naos, pronaos săpate în piatră și pridvorul de lemn, conținea și 7 chilii rupestre () amenajate în același masiv stâncos ("Culmea Martiriei"), pe două nivele. Bisericuța are astăzi un turn-clopotniță, iar parohia a amenajat o curte și un
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
rupestre din munții Buzăului. Are Este situat în satul Aluniș. Actual biserică parohială (), în trecut a fost un ansamblu monahal care, pe lângă biserica rupestră formată din altar, naos, pronaos săpate în piatră și pridvorul de lemn, conținea și 7 chilii rupestre () amenajate în același masiv stâncos ("Culmea Martiriei"), pe două nivele. Bisericuța are astăzi un turn-clopotniță, iar parohia a amenajat o curte și un cimitir. Hramul său este "Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul" Unele dintre peșterile cu rol domestic sunt avariate
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
fini). Se remarcă o lărgire ulterioară a spațiului interior. Pe peretele nordic s-a aflat un altar. Se află în arealul satului Nucu, datarea situând activitatea desfășurată aici în intervalul secolelor XVI-XIX. Este posibil să mai fie și alte chilii rupestre încă neexplorate, cum este și peștera de la Brăești de pe culmea "Hânsarului", aflată la câteva sute de m de Lacul Hânsaru. Se află în satul de reședință al comunei Brăești la 2 km nord-vest de acesta, pe malul drept al Bălănesei
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
acum este distrusă parțial de seisme. Sunt elemente de datare pentru secolele XVI-XVII. Originea este naturală, cu amenajări antropice ulterioare. Funcția ei a fost aceea de a a servi ca refugiu în vremuri de restriște. Prezența unei multitudini de așezări rupestre într-un spațiu restrâns, a impus compararea acestei zone cu Muntele Athos, pentru zona în cauză folosindu-se și denumirea de ""Athos Românesc"". Comparația nu are susținere în realitate, acestă susținere fiind însă mai bună cu referire la Mănăstirea Frăsinei
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
referire la Mănăstirea Frăsinei din Vâlcea (unde, la fel ca la Athos, femeile nu pot intra), sau cu referire la Munții Neamțului, unde este un mare număr de mânăstiri, schituri și chilii de sihaștri izolate, cu mare densitate. Aceste așezări rupestre par a fi fost locuite în mai multe perioade istorice. Deși indicațiile cronologice despre aceste întemeierea acestor așezăminte lipsesc, insuficiența informațiilor documentare și aspectul lor de multe ori straniu sau romantic au iscat o întreagă literatură ce a propus datarea
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Alte speculații leagă denumiri geografice locale precum cele care conțin particole ca "Martiri" sau "Cecilia" fie de perioada persecuțiilor anticreștine gotice din secolul al IV-lea, fie de o degradare a numelui Cilicia din Asia Mică, zonă în care sihăstriile rupestre erau deosebit de răspândite și de unde au venit la nord de Dunăre misionari și călugări. O teorie cu susținere incertă vehiculează ideea că în zona Buzăului ar fi acționat misionarul "Audius" - întemeietorul sectei "Audienilor". Exilat fiind de împăratul Constantin al II
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Buzăului, densitatea toponimelor specifice asociate unor astfel de așezări, este aici cea mai mare. Este demn de remarcat însă că această densitate are valori mari nu numai în zona sa centrală dintre vârfurile Zboiu și Arsenia unde se află Complexul rupestru Nucu, ci și în cea nordică, Vinele Calde - Războiu. Anvergura vieții monahale în acesastă zonă nu este încă pe deplin cunoscută, existând aglomerări de toponime specifice în locuri unde încă nu au fost identificate așezăminte monahale. Așa cum rezultă dintr-o
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
încă nu au fost identificate așezăminte monahale. Așa cum rezultă dintr-o analiză a toponimiei în raport cu lăcașurile monahale făcută de Cezar Buterez în anul 2015, o eventuală căutare a altor lăcașuri este necesar să ia în considerație zona care include Complexul rupestru Ruginoasa, precum și culmile de la nord și nord-est de acesta, spre Goidești. Un al doile areal în care toponimia ar putea să indice o fostă activitate monahală, actual încă necunoscută, se află în jurul satului numit Chiliile, suprapus peste ceea ce localnicii numesc
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
de la nord și nord-est de acesta, spre Goidești. Un al doile areal în care toponimia ar putea să indice o fostă activitate monahală, actual încă necunoscută, se află în jurul satului numit Chiliile, suprapus peste ceea ce localnicii numesc Dealurile Trestioarei. Așezămintele rupestre sunt accesibile pe jos sau cu calul, ajungerea la obiective necesitând o rezervă semnificativă de timp. Arealul este sălbatic și vast, adesea marcajele și hărțile dovedindu-se inutilizabile. GPS - ul oferă puțin ajutor iar telefonia mobilă nu acoperă decât zonele
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
203L, aflat într-o stare accentuată de degradare (datorate alunecărilor de teren și viiturilor ce spală versanții văii). Panta este destul de accentuată, până la intersecția cu DC 86 (care duce spre Nucu), în prima parte a traseului. Un indicator către peșterile rupestre aflat în comuna Bozioru, indică distanța de 10 km și un timp de mers pe jos de 2-3 ore. Traseul (marcat pană la peșteri cu banda roșie verticală în pătrat alb), continuă din satul Fișici pe DC85 (neasfaltat și cu
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
complex turistic balnear Fișici urcându-se din nou relativ abrupt până la ieșirea din satul Găvanele spre satul Nucu. În Nucu platforma drumului devine accesibilă doar mașinilor de teren puternice. Aici în arealul satului Nucu există doar 2 zone cu peșteri rupestre relativ accesibile, spre celelalte (dispersate în padurile din zonă), traseul nefiind marcat și puțin cunoscut.. Accesul la ansamblul rupestru este mult ușurat de folosirea unui ghid local. Traseul din zona Nucu-Bozioru are o lungime de aproximativ 14 km și durată
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Nucu platforma drumului devine accesibilă doar mașinilor de teren puternice. Aici în arealul satului Nucu există doar 2 zone cu peșteri rupestre relativ accesibile, spre celelalte (dispersate în padurile din zonă), traseul nefiind marcat și puțin cunoscut.. Accesul la ansamblul rupestru este mult ușurat de folosirea unui ghid local. Traseul din zona Nucu-Bozioru are o lungime de aproximativ 14 km și durată de 7-8 ore, cu pauze normale și necesită purtarea unui echipament de munte. Pentru Brăești se continuă de la Bozioru
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
reședință al comunei. Pentru Colți se trece pe stînga Buzăului la Pătârlagele, de unde pe valea Sibiciului se continuă în amonte pe DC 69. De aici spre Aluniș se merge pe DC 71. Tot DN 10 Buzău-Brașov oferă acces spre siturile rupestre de pe stânga Buzăului de la Cozieni (prin derivația DJ 203L, cu acces prin Pârscov) Pănătău și Sibiciu (DC 68 prin Pătârlagele), Mlăjet (DC 72 prin Chirilești) și Nehoiu. La Cătina se ajunge trecând pe dreapta Buzăului de la Gura Bâscei pe DJ
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Gârla Nucului, se întâlnesc izvorașe minerale ("ciuciure" în limbajul localnicilor), de o mare varietate coloristica, olfactiva și gustativa. În Poiana Cozanei, poteca ce urmărește peretele sud-estic al stâncii, întâlnește câteva izvoare sulfuroase. Brăești: Sulfuroase și feruginoase Este format din vestigii rupestre medievale, aflate mai ales în împrejurimile comunelor Bozioru, Colți, Cozieni și Brăești, în zona Aluniș - Nucu - Fișici - Rugionasa. Amenajările au servit atât că spații de locuit cât și ca locuri de cult, cel mai probabil începând cu sec. III - IV
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
distață de schitul "Fundătura". Către cresta Babelor de la Ulmet se merge de la marginea comunei Bozioru spre Valea cu Teiu, ajungându-se în zona "pietrelor vii". Peisajul cu tancuri și pereți verticali stâncoși din satul Ruginoasa comună Brăești, adăpostește câteva relicve rupestre. În abruptul perete al Coltului Pietrei se găsesc Pe malul opus în dreptul școlii, pe micul tanc al Culmii Ghiocei se găsesc două firide supraetajate - “La Policiori”. Atestarea documentara atribuie ctitorirea ciobanilor - Simion și Vlad - în inima unei imense stânci compacte
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
rezistența prieteniei dintre Oscar și Katia, Dolly este un adevărat măr al discordiei care plănuiește să îl separe pe Oscar de prietenii săi și să îl îndepărteze de enigma orașului, pretinzând că este arheolog și născocind o poveste despre picturile rupestre dintr-o peșteră pentru a-l face pe protagonist să creadă că pentru a descoperi secretul din Providence, trebuie să navigheze pe Marea Chinei. Dolly este foarte impulsivă și orgolioasă și îi seamănă Katiei în ceea ce privește aspectul fizic, înțeleptul plănuind încă
Enigmele din Providence () [Corola-website/Science/322031_a_323360]
-
este o arie protejată, situată în apropierea satului omonim din raionul Rezina, Republica Moldova. Aria include un complex de stânci care "atîrnă" deasupra Nistrului, defileu, peșteri, monumente de cultură, Mănăstire rupestră (sec. al XI-lea), cascade pe versanții abrupți, pădure de gorun, scumpie, alun și alte specii. Aria naturală protejată de Sta "Țipova" a fost încadrată în etajul deluros de cvercete cu stejar și amestecuri cu tipul de stațiune: Au fost
Rezervația peisagistică Țipova () [Corola-website/Science/329712_a_331041]
-
gorun, scumpie, alun și alte specii. Aria naturală protejată de Sta "Țipova" a fost încadrată în etajul deluros de cvercete cu stejar și amestecuri cu tipul de stațiune: Au fost identificate două tipuri de pădure: Mănăstirea Țipova este o mănăstire rupestră de călugări situată în rezervația omonimă. Este situată pe malul drept al râului Nistru. Biserica datează din secolele XVI-XVII. Mănăstirea este de rit ortodox și adăpostea 9 viețuitori în anul 2012. Ea se găsește la o distanță de aproximativ 40
Rezervația peisagistică Țipova () [Corola-website/Science/329712_a_331041]
-
decor rafinat și coliere sunt realizate cu dinți de carnivore. Inovațiile Magdaleniene constau în principal în prelucrarea osoaselor (din cioc de papagal făceau flaut cioc), piroane, spatule, cârlige, ace și bastoane. Acestei perioade îi aparține perioada de glorie a picturii rupestre, ale cărei varietate și calitate sunt martore picturile murale celebre din peșterile de la Altamira, Font-de-Gaume, Lascaux și Niaux. Cultura Magdaleniană este divizată, nu în unanimitate, în "vechi Magdalenian" (I-III) " Magdalenian recent " (IV-VI) " Magdalenian terminal".
Magdalenian () [Corola-website/Science/327695_a_329024]
-
O arsură este o leziune traumatică tisulară însoțită de reacții sistemice nervoase, vasculare, metabolice și umorale, produsă de agenți termici, chimici, sau micști. Arsurile și îngrijirea lor figurează în picturi rupestre vechi de peste 3,500 de ani. Papirusul Smith, un document egiptean care datează din 1500 î.e.n., descrie tratamente cu miere și un balsam pe bază de rășină. De-a lungul timpului s-au folosit numeroase alte tratamente, inclusiv frunze de
Arsură () [Corola-website/Science/330110_a_331439]
-
Iván-barlang" ("Peștera Ivan"), "Lourdes-i Barlang" ("Peștera Lourdes"), "Lourdesi kápolna" ("Capela din Lourdes"), "Pest" ("Pesta"), "Szentiván-barlang" "Peștera Sfântul Ivan"), "Sziklakápolna" ("Capela din stâncă"). Biserica-grotă și mănăstirea, se află în sectorul XI al Budapestei, la adresa "Gellért Rakpart" ("Cheiul Gerard") nr.1. Sanctuarul rupestru, aflat în interiorul stâncii ce formează un pinten al versantului sud-estic al dealului Gellert, are intrarea principală spre "Szent Gellert tér" ("Piața Sfântul Gerard") și se află la o înălțime de aproximativ 15m față de nivelul pieței, în fața unei terase naturale de
Biserica-Grotă Sfântul Gerard din Budapesta () [Corola-website/Science/330156_a_331485]
-
naturale de mici dimensiuni. Accesul la intrarea bisericii se face pe o alee care urcă din direcția sud-vest, de la Piața Gerard până la terasa din fața bisericii. În imediata vecinătate a intrării în biserică se afla următoarele obiective: Peștera care găzduiește biserica rupestră este compusă din două părți: cea superioară, numită inițial "Szent Iván-barlang" ("Peștera Sfântul Ivan"), mai târziu: "Lourdes-i Barlang" ("Peștera din Lourdes"), care este o peșteră naturală și cea inferioară, formată dintr-un sistem de incinte rezultate prin excavație. Temperatura în interiorul
Biserica-Grotă Sfântul Gerard din Budapesta () [Corola-website/Science/330156_a_331485]
-
din cuvinte latinești este neîntrerupt până în prezent. Este vorba mai ales de termeni de specialitate, dar nu numai. Câteva exemple: "binocle" „binoclu”, "divergent", "objectif" (intrate în secolul al XVII-lea), "agglomérer", "carbone", "stagnation" (secolul al XVIII-lea); "amibe" „amibă”, "bacille", "rupestre" (secolul al XIX-lea); "bonus", "distractif", "vigile" „paznic de noapte” (secolul al XX-lea). În registrul de limbă elevat se folosesc și unele expresii latinești ca atare: "a priori", "ad hoc", "de facto", "post mortem", "sine die" etc. Nu numai
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
socialist. Rezervația a fost reînființată în noiembrie 1958. Ea era formată din trei zone: Ouraltaou, Krakul de Sud și Pribelsk. Teritoriul Choulgan-Tach a fost separat în 1986 pentru a forma rezervația naturală Choulgan-Tach ce conține o peșteră celebră cu picturi rupestre care i-au dat numele. Rezervația este delimitată la nord de râul Kaga, la est de ramura sudică a Uralilor sudici, la sud de râul Uzyan și la vest de munții Kraków. Cele mai multe vârfuri montane au muchiile netezite și acoperite
Rezervația Naturală a Bașchiriei () [Corola-website/Science/335804_a_337133]
-
medie era de 3,3 m. Cele două cornuri de pe frunte erau compuse din keratină, cel anterior ajungând până la 1 m. lungime; celălalt, poziționat între ochi, era mai mic. Blana animalului era densă, lungă; membrele scurte și corpul îndesat. Picturile rupestre din peșteri sugerează că între membrele anterioare și cele posterioare exita o fâșie lată de culoare închisă, însă această caracteristică nu era una universală și este foarte greu de probat veridicitatea acestei ipoteze. Cornurile dure de pe creștet erau folosite atât
Rinocer lânos () [Corola-website/Science/333746_a_335075]