1,013 matches
-
femei care treceau prin aceleași încercări, care învățaseră să tacă, să se strecoare, să aștepte, să aibă răbdare, pentru a trimite un pachet sau o scrisoare către locuri necunoscute. Peste ani de zile, aici, în Franța, aveam să aflu că rusoaicele deschiseseră calea asta, cu mulți ani înaintea noastră, prin anii ’20, ’30, ’40. Nadejda Mandelștam, Anna Ahmatova și milioane de necunoscute inauguraseră așteptarea în fața acelorași ghișee, a acelorași porți, din cauza aceluiași regim polițienesc, pe care URSS îl impusese, după război
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
stat aproape o lună. Am văzut acolo cum chirurgii și nechirurgii operau în curtea spitalului, cum tăiau oasele mâinilor și picioarelor cu fierăstrăul medical, fără anestezieĂEu cred că țăranul e bun, indiferent de unde o fi el. Veneau femei ucrainience și rusoaice din satele vecine cu de-ale mâncării, din puținul lor, ca să dea celor care erau pe patul spitalului iar majoritatea erau direct pe pâmânt, în curte, din lipsă de locuri. Am văzut cum femeile plângeau în hohote pe soldații morți
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cel de-al doilea război mondial. Deși materia este dispusă în funcție de texte și nu de paradigme, criticul descoperă totuși două linii evolutive: romanul construit „pe dimensiune mitologică” (Viața la țară, Creanga de aur, Frații Jderi, Baltagul, Mara, Arhanghelii, Ion, Adela, Rusoaica, Maitreyi, Cartea nunții ș.a.) și romanul construit în jurul unui personaj puternic individualizat (Ciocoii vechi și noi, Tănase Scatiu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Patul lui Procust, Romanul adolescentului miop, Huliganii, De două mii de ani, Inimi cicatrizate, Întâmplări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
răneau. Memoriile pe care le-a lăsat sînt adeseori doar un extras de mînie birocratică. Ambasadorul Germaniei, Flotow, succedîndu-i lui Jagow, devenit secretar de stat la Afacerile Externe, era un gentleman, rezervat în cele ce spunea și căsătorit cu o rusoaică, văduva generalului Keller, ucis în campania ruso-japoneză fapt care avea să pună capăt carierei sale după declarația de război din 1914, fiind înlocuit la Roma de prințul Bulow. Statele Unite ale Americii încă nu erau chemate să joace un rol preponderent
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în ele predomină variația subtilă pe aceeași temă psihică sau morală. În alt capitol se urmărește modul în care motivul obsesiei, în diversele lui configurări, a funcționat în romanul românesc interbelic, examinând Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu, Brațul Andromedei și Rusoaica de Gib I. Mihăescu, Simfonia fantastică de Cezar Petrescu. Romanele Hortensiei Papadat-Bengescu sunt privite prin prisma „dezagregării personajului”, unul și același personaj trecând prin „multiple ipostaze”. Din aceeași perspectivă sunt analizate romanele Omul descompus de F. Aderca, Interior de C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287761_a_289090]
-
așa hal cu ciuperci halucinogene încât nici nu mai e în stare să-și localizeze propriul vagin. Însă dincolo de aceste excese revoltătoare, el se confruntă cu o fostă iubită care consumase atât de multă cocaină încât i se surpase fața („Rusoaică stricată!“ Mike urlă la ea, disperat) sunt descrise încăperi pline de flori moarte, apoi Mike pierde întreaga moștenire la Hard Rock Casino în Las Vegas, după care ia parte la altă orgie (de data asta în Williamsburg - Brooklyn, nu fosta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mărei atâtza lume la masă într-un otel tot atât de bine condiționat ca toate otelurile din marele capitalii ale Europei. Eu însă eram tăcut și gânditor cu ochii în farfurie, și nu vedeam nici oacheșele italience, nici diafanele englezoaice, nici binenutritele rusoaice, nici grațioasele pariziene, care vorbeau în jurul meu în limba lor și își comunicau impresiunile. Eram încă sub înrâurirea spectacolului ce mă uimise, a simfoniei de lumini ce colorase perspectiva Alpilor, lumini care îmi jucau încă în fundul ochilor. Eram ca clopotul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
susținătorii lor. Complementaritatea generațiilor, literar vorbind, e fenomen normal. În 1933 (anul nașterii lui Nichita Stănescu), intrau în librării: Creanga de aur de Mihail Sadoveanu, Patul lui Procust de Camil Petrescu, Drumul ascuns de Hortensia Papadat-Bengescu, Adela de G. Ibrăileanu, Rusoaica de Gib I. Mihăilescu, Maitrey de Mircea Eliade, Golia de Ionel Teodoreanu, Oraș patriarhal de Cezar Petrescu, Europolis de Jean Bart, Cartea nunții de G. Călinescu, Velerim și Veler Doamne de Victor Ion Popa, plus alte proze care, deși neperformante
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Druță ș.a.), cărți pentru copii, monografii (Constantin Constantinov, 1982), eseuri despre teatru, muzică, cinema, literatură, numeroase traduceri (inclusiv o carte de transpuneri în rusește din poezia optzeciștilor români, realizată în colaborare). În fine, în 2003, publică volumul de teatru Dacă rusoaicele nu mai au de la cine naște copii, agață un român... . Pregătește pentru tipar o amplă antologie (în șase limbi) intitulată 500 poeți români de pe glob. SCRIERI: Mama noastră - pasăre albastră, Chișinău, 1980; Îmblânzirea curcubeului, Chișinău, 1981; ed. I-II, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289010_a_290339]
-
cu nebuni, București, 1997; Ucenic la Eminescu, București, 1997; Din gulagul românilor..., București, 1998; Eu sunt născut în Bucovina..., București, 1999; Codrii Cosminului, București, 1999; Poem nocturn sau Testamentul unui poet postmodernist, Timișoara, 2000; 111 poeme haiku, București, 2001; Dacă rusoaicele nu mai au de la cine naște copii, agață un român..., București, 2003. Repere bibliografice: Eliza Botezatu, O realizare literară, LA, 1982, 24 iunie; Liliana Lazia, „101 poeme haiku”, TMS, 1996, 11; Rachieru, Poeți Bucovina, 354-355; Ioan Romeo Roșiianu, „101 poeme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289010_a_290339]
-
aburi care se destrămă în raza de soare, ridicând între ele o perdea mișcătoare. Doamna Dunin se ridică să servească ceaiul. Ea își rostea numele Dounine, în forma originară ca pe malurile Senei, dar rămânea credincioasă samovarului: pariziană prin opțiune, rusoaică în inimă. Gabriela asculta clinchetul inelelor ei, amestecându-se cu șuierul apei date în clocot, și privirea îi rătăcea prin mica încăpere unde nobila doamnă venise, de bună voie sau nu, să-și sfârșească viața. Care viață? Mobilele acestea prețioase
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Și cu cât Parisul real se îndepărtează mai mult în spațiu și timp, cu atât Parisul lăuntric, cu alte cuvinte, o opțiune intelectuală, se consolidează; realitatea dispare, ideea crește și dă pe dinafară, gata să-i subjuge spiritul. Această biată rusoaică e o posedată. E posedată de utopia ei! Aventurieră, curtezană sau femeie întreținută în Orașul Lumină, oricând depunându-și votul de celibat profan, ea a devenit în al doilea exil călugăriță, asceta unei idei." Pussy își miji ochiul mai mare
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dobândită spre a-l impune atenției și pe Gib I. Mihăiescu. Proceda cu maximă scrupulozitate, cum constat din corespondența acelei perioade. Îmi scria la 23 februarie 1997: "...sunt într-o situație de mare urgență. A trebuit să traduc val vârtej Rusoaica, pe care editoarea mea, ridicată după o boală foarte grea, a hotărât pe nepusă masă să o publice în mai. (Mi-a spus asta în ianuarie.) Am făcut ce-am putut și am terminat traducerea. Dar trebuie să scriu și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
În 1900 s-a înscris în Partidul Socialist și, spre deznădejdea mamei, o femeie foarte pioasă, nu a mai frecventat Biserica. Patru ani mai târziu avea s-o întâlnească, la o adunare ținută la Geneva, pe Angelica Balabanova, o revoluționară rusoaică. Între 1904 și 1906, a fost înrolat în armată, la Regimentul 10 Bersaglieri din Verona, perioadă în care și-a pierdut mama. În timpul celor doi ani cât a stat sub arme, Mussolini s-a dovedit un bun soldat; el, anarhistul
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
a plăcut deloc. Verner ne spune că nu cunoaște scriitori ruși care să nu fie șovini, mai ales după ce se îmbată. Ne povestește cum a recitat la Madrid din Pușkin, la o reuniune în fața bustului acestuia, și avea o translatoare rusoaică, angajată de organizatorii spanioli. „Când am terminat cu declamatul, am spus că aceste versuri le-am învățat în 1965, pentru că eram ahtiat după poezia rusă. În 1968, cu trei ani mai târziu, tancurile sovietice intrau în Praga și ne zdrobeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
am spus că aceste versuri le-am învățat în 1965, pentru că eram ahtiat după poezia rusă. În 1968, cu trei ani mai târziu, tancurile sovietice intrau în Praga și ne zdrobeau mișcarea pentru reforme. Cu aceste cuvinte i-am luat rusoaicei piuitul.” Tot Verner ne avertizează, înainte de a se ridica de la masă: „Nu coborâți, vă rog, din trenul Europei!” O metaforă cât se poate de adecvată în conținutul ei și potrivită ca formă pentru niște călători ai Expresului Literar, cum suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Mont-Noir, cuprinzând textele scriitorilor care au petrecut aici sejururi literare în ’98-’99, consemnează, pe lângă prezența a doi colegi de-ai noștri din Trenul Literaturii - albanezul Fatos Kongoli și franțuzoaica Annie Saumont -, un cubanez galicizat, un belgian, o englezoaică, o rusoaică, doi polonezi, o daneză, un finlandez, o italiancă și un ungur. Așadar, totul e posibil. Dorința celor de aici e ca Analele de la Mont-Noir să devină cronica unei Republici a Literelor, resuscitând, după 500 de ani, căminul umanist al lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
militarii - o forță de muncă ieftină, aproape gratuită. „Marca” unei lumi ce nu a dispărut definitiv, imprimată în vorbirea, gesturile cotidiene, procedurile de lucru. Până la „spiritul protestant” e cale lungă... În autobuzul care ne duce la hotel ne „reperează” o rusoaică blondă, destul de vorbăreață. Se recomandă drept jurnalistă de la Kaliningrad, sosită aici să vadă cum se descurcă polonezii cu noi, pentru a transmite alor săi, care ne vor găzdui după, prețioasele informații. Îi răspundem monosilabic la întrebări, deloc încântați de întâlnire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
rus. Peisaj cunoscut, pe care îl revăd, după câteva săptămâni de Occident, cu o strângere de inimă. Au dispărut parcelele bine cultivate, ca în Germania sau ca în Polonia, le-au luat locul câmpiile părăginite. Uneori, mai zărești câte o rusoaică melancolică, în costum de baie, plivind într-o semănătură cu ceapă - un artefact pe o placă fotografică năpădită de albeața omogenă a pustietății. La stația de frontieră Mamonovo, ne întâmpină o fanfară. Urmează o mică și radioasă cuvântare a șefului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sunt luate la dans de tinerii ruși în costume populare. „Petrecerea” ține vreo 15 minute, mai mult decât era programat. Apoi urcă în tren câteva grupuri de studenți, care ne fac cunoscut programul de la Kaliningrad. În compartimentul nostru se instalează rusoaica pe care am întâlnit-o la Malbork. E la fel de entuziastă și curioasă cum o știam, se bucură că suntem iz Moldavii (din Moldova) și vorbește neîntrerupt. Mă obosește... Știe tot, merge des în Polonia, în țările baltice, în Germania, are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
intru în apă, să nu mă îndepărtez mult de mal, că s-ar putea să dau de epava vreunui submarin atomic. Vorba lui Giorgi s-ar putea să fie doar pe jumătate o glumă. Kaliningradul este o regiune foarte militarizată. Rusoaica din tren, după momentele de tatonare și suspiciunea pe care i-am arătat-o, mi-a mărturisit că regiunea este împânzită de agenți speciali și că pe durata sejurului nostru vom fi supravegheați cu strictețe... Meciul cu Italia este un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mă întorc la hotel și să citesc. La ora trei, vom pleca la Svetlogorsk cu trenul, unde se desfășoară un festival folcloric, și vom avea o întâlnire cu guvernatorul regiunii. Cum stau, așa, în ezitare, sunt imediat acostat de o rusoaică, aceasta mă îndemnându-mă să mă alătur grupului de scriitori care va avea o întâlnire cu publicul la Biblioteca de Științe din Kaliningrad. Mă roagă insistent să n-o refuz, pentru că este și un român în grupul lor, vorbitor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
țara de unde provii. Recunosc că toate acestea sunt motivații cu care încerc să-mi apăr libertatea mea de a hoinări astăzi prin Tallin, un oraș care mă încântă. Plăcerea de a dialoga cu... frumoasele doamne vânzătoare din magazine. Majoritatea sunt rusoaice, care vorbesc foarte bine estona, s-au naturalizat. Numai după discuții mai lungi, când se conving că nu ești un „provocator”, ci te interesezi, așa, din curiozitate de scriitor și ziarist, recunosc că au fost obligate de împrejurări să învețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
noastre nu-i spuneau prea multe, îi impunea însă prezența noastră în Trenul Scriitorilor. Avusese grijă să se informeze din timp și să aibă inițiativa acestei întâlniri, susținută de dl State - un prosper om de afaceri basarabean, însurat cu o rusoaică - femeia, sobră, a tăcut tot timpul, nevorbind română, ci doar încuviințând la frazele pe care i le mai traducea soțul. Am spus „sentimente amestecate”, pentru că exista, cred, și o anumită conștiință, inegal distribuită, a limitelor, a frânelor, pe care cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
schimbăm ceva din conținutul antiglobalist al textului și nici să ne facem auzite rezervele... Constat că majoritatea scriitorilor din Occident nu se implică deloc în discuție. Pe acest fundal apatic, portugheza Ana Luisa Amaral, grecul Anastassis Vistonitis și Inga Lindqvist - rusoaica suedeză, trei dintre autorii textului, își apără cu vehemență „creația”. Ne reproșează că avem o imagine idilică despre capitalism și despre americani. Noi le replicăm că au idei comuniste de laborator, fără să fi trăit ororile comunismului. O confruntare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]