1,007 matches
-
un „bijutier medieval” (Pompiliu Constantinescu). G. Călinescu se oprea la voluptatea muzeală a scriitorului, apreciind că pretutindeni „gustul colecționarului e desăvârșit”. Numai E. Lovinescu îl fixa restrictiv sub semnul neosămănătorismului ardelean. În povestirile din Legătura roșie, se încheagă, în orizontul rustic, o lume fantasmatică, aproape aproape ca de umbră, bântuită de un blestem al pământului de care, cu sau fără voie, oamenii se înstrăinaseră. Timpul, supus unei noime străvechi, ființele împietrite în nenoroc, retezate de un trai „apăsat și fără zâmbet
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
ei, fiind chiar solul pe care lumea calcă, alcătuiește miezul celei mai solide piese a lui Blaga, Tulburarea apelor, unde luteranismul exercită o energică operă misionară asupra valahilor transilvăneni și e gata să câștige sufletul păstorului lor spiritual, o ființă rustică, pădureață, în haine preoțești. Iarăși o jertfă salvează integritatea corpului religiei autohtone. Un moșneag, care crede în Isus pământul, ia asupra sa vina incendierii bisericii din sat și-i ajută astfel preotului să se smulgă de sub fascinația luteranismului și să
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
atitudinile țăranilor muncitori, ceea ce i-a ajutat apoi la crearea autentică a personajelor. Totdeauna când acțiunea se petrece la țară, în teatrul practicat de burghezie, țăranii apăreau în costume naționale, cu floricele la pălărie și zurgălăi la opincile noi-nouțe. Atmosfera rustică» era improvizată cu ajutorul fluierului ciobănesc, al tălăngilor și al lătratului de câini din culise. Aceasta era viziunea deformată, reacționară a sămănătorismului asupra satului, foarte convenabilă scopurilor politice ale burgheziei. Având de-a face cu un text nou, exprimând o realitate
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
plin. Lemn Lemnul simbolizează dimensiunea brută, naturală și sălbatică. Spre deosebire de materialele moderne, nu are nevoie de intervenția omului. Nu este creația omului, ci a lui Dumnezeu. Exprimă deci partea liberă și instinctivă a psihicului. Pe de altă parte, prin aspectul rustic și învechit, lemnul reprezintă și pulsiunile arhaice. În vis, îl invită pe subiect să refacă legătura cu adevăratul său eu, să se reîntoarcă la origini. Se opune artificiilor și pledează pentru natural, atât în ceea ce privește aspectul fizic, cât și gândurile, deciziile
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
între ghilimele, ce înseamnă căluți de mare, arhitectură pe orizontală etc. Este clar că autorul mizează pe faptul că cititorul cunoaște deja că organizatorii festivalului au protestat de mai multă vreme împotriva construcțiilor înalte din zonă, construcții care afectează imaginea rustică a stațiunii. Chiar și așa, nu e limpede ce caută în această ecuație argumentativă căluții de mare sau de ce autorul contabilizează la grămadă cântăreții și trupele de artiști: 42. În principal, neclaritatea este generată de echivoc. Imprecizia decodării poate să
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cântând - în „doine”, în câte un sonet - bucuria dragostei, mai rar amarul ei, înseninându-se în gestul cucernic al închinăciunii. Alternând lacrima promptă cu zâmbetul inocent, mai și căzând pe gânduri, în cogitații de album, stihuitoarea se simte fericită în cadrul rustic, în vreme ce față de orașul păcătos ea face alergii sămănătoriste. O notă de asprime se percepe în lirica de inspirație socială, unde frazarea amintește de O. Goga și G. Coșbuc. Cele mai izbutite rămân, cu licărul lor de umor, narațiunile în versuri
BOTIS-CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285839_a_287168]
-
susținut scriind la „Sfarmă-Piatră”). O vreme a lucrat la Cernăuți, la „Iconar”. Activa, din 1936, în cenaclul „Altarul cărții”, devenit Asociația Scriitorilor Români din Banat, aflându-se, în ciuda unei chinuitoare boli de piept, printre animatorii vieții culturale lugojene. Volumele Simfonia rustică (1935), Cântece de seară (1936), Cântarea dragostei (1937), Prăstă deal la nana-n vale (1937), Florile satului (1937), Amiaz liniștit (1939), Împăratul (1939) au strâns o parte din producția lui poetică. O piesă de teatru sătesc, Baba Floarea, i s-
BUGARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
satului). În ciuda acestor experiențe, a scris într-o limbă curată, mânuind, cvasimanierist, vocabule abstract-simbolice și enumerații metaforice în cascadă. Virtuozitatea de meșteșugar al versului e vizibilă în șlefuirea cu migală a sonetului (Cântarea dragostei), în înlănțuirile și variațiile motivelor (Simfonia rustică). Dacă Lucian Blaga îi apărea drept un fenomen unic prin asimilarea metafizică a folclorului, B., care reia figurația blagiană (Ruga profetului, Moartea lui Zamolxe, Cântă Pan), rămâne, cu lumea lui „de ciobani și doine”, în orizontul, mai mult plastic, al
BUGARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
Ruga profetului, Moartea lui Zamolxe, Cântă Pan), rămâne, cu lumea lui „de ciobani și doine”, în orizontul, mai mult plastic, al sămănătorismului. Căutarea armoniei muzicale, mirajul purității conferă rezonanțe proprii unui limbaj poetic ce sună adesea ca o reminiscență (Simfonia rustică). Logodna alegorică cu moartea, din Baladă de Sânziene, aduce reușite transparențe feerice și cadențe de rit mioritic, în timp ce fluxul metaforic dezlănțuit în jurul motivului magic al „vestirii”, din poemul Împăratul, și viziunea unui destin glorios hărăzit românilor nu acoperă nici tezismul
BUGARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
aduce reușite transparențe feerice și cadențe de rit mioritic, în timp ce fluxul metaforic dezlănțuit în jurul motivului magic al „vestirii”, din poemul Împăratul, și viziunea unui destin glorios hărăzit românilor nu acoperă nici tezismul concepției, nici convenționalismul artizanal al autorului. SCRIERI: Simfonia rustică, Timișoara, 1935; Cântece de seară, Timișoara, 1936; Cântarea dragostei, Timișoara, 1937; Prăstă deal la nana-n vale. Poezii în grai bănățean, Timișoara, 1937; Florile satului. Poezii în formă populară, Lugoj, 1937; Amiaz liniștit, Lugoj, 1939; Împăratul, Lugoj, 1939; Baba Floarea
BUGARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
inspirată, primele cicluri de traduceri, notabile, la noi, după Elena Văcărescu și Anna Brâncoveanu de Noailles. În lirica poetului, rețin estompele, surdina. Timbrul discret elegiac îl definea în Prour pentru porți uitate (1934). Din simbolismul începutului de veac, revine parcul, rustică devălmășie, în care crinii se învecinează cu sulfina și răsurile, loc salutat cu o ludică reverență, refugiu și pretext al reveriei. Timpul lucrează și decorul familiar renaște în jocul livresc, în vreme ce comparația așază neobosit un azi lângă ieri: grădina ce
BALCESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285582_a_286911]
-
clasa dominantă și aceea subjugată. Numai revoluția poate restitui omenirii arhaica ei libertate și egalitate. Dar unele idei nu au cum fi, totuși, ale lui Bălcescu. Cultul romantic al personalității cu menire providențială, unele respirări idealizante, sentimentul înfiorat al naturii rustice, ca și o anume dispoziție contemplativă, melancolică par ieșite de sub pana lui Alecu Russo. Emanând dintr-o adorație adâncă a patriei, bogată și frumoasă, dar nefericită, Cântarea României este un poem alegoric impresionant. O tristețe sfâșietoare pentru umilințele unui neam
CANTAREA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
de singur), echivalează cu moartea. Spiritul de grup este suportul energiei lor. Societatea în care viețuiesc este una închisă, cu reguli fixe. Niculae Mărginean (Strigoiul) este, în fapt, un paznic al respectării tradiției, chiar dacă aceasta pare absurdă; el practică ritualuri rustice, sumbre adesea, pe care toți sunt chemați să le păzească pentru că altfel mor, așa cum s-a întâmplat cu ai lui Gheorghe Mărginean. „Strigoiul” este forța coercitivă a societății închise, pentru care prezent și trecut se confundă. De sub tăria acestei legi
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
că excursia noastră la Bursa se anulase - ca și programarea mea la doctorul Bauer -, eram liberă să accept invitația Obiectului la casa de vacanță a familiei ei. M-am pregătit, cumpărându-mi o pălărie de soare, sandale și o salopetă rustică. Nu prea eram eu În temă cu evenimentele politice care aveau loc În acea vară la nivelul națiunii. Dar era imposibil să-ți scape ce se petrece. Tatăl meu se identifica din ce În ce mai tare cu Nixon, pe măsură ce problemele președintelui creșteau. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
toată experiența, curățându-mă metodic, cu fața sub jetul de apă. Aerul era plin de aburi. Oglinzile și ferestrele șiroiau. Prosoapele se umeziseră. Am folosit toate felurile de săpun pe care le aveam la Îndemână: Lifebuoy, Ivory, plus o marcă rustică, locală, care era ca șmirghelul. M-am Îmbrăcat și am coborât scările În liniște. Traversând sufrageria, am observat o pușcă veche de vânătoare deasupra șemineului. Încă o pușcă pe perete. Am trecut tiptil pe lângă ea. În bucătărie, Obiectul mânca fulgi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
culege de jos ceva sfărâmat. Își dă seama că este totuși o literă de fildeș. O contemplă un timp, mușcându-și nervos buzele, după care o lasă să cadă la loc pe podea. — Eu știu că vechea educație, simplă și rustică, nu mai corespunde secolului nostru, dar cea pe care le-o dați voi copiilor mei este atât de rafinată, încât mi-e greu să nu o consider efeminată. Termină pesimist: — După câte văd, din mâna voastră nu o să iasă erudiți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
operație, și cere să urineze. — Olița, murmură în surdină către Lygdus. În timp ce se ușurează în vasul ținut de sclav, nu se poate împiedica să nu-i admire simetria bicepșilor și a umerilor, care dau corpului negru un aer de poezie rustică, în timp ce stă aplecat asupra lui. Orice umflătură de pe trupul robust și suplu al eunucului sugerează mușchi de oțel, în nici un caz grăsime. Își întinde apoi nefericit obrajii, bărbia și gâtul către Panthagathus, să i le înmoaie cu apă. Bărbierul își
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să încerce defel să-și îmbunătățească vechile deprinderi. Unchiul său și Tanaka aveau și ei asemenea trăsături adânc înrădăcinate în firea lor. La fel și samuraiul însuși. Numai că el de când era pe corabie ajunsese uneori să urască partea aceea rustică din el și să invidieze mintea roasă necontenit de curiozitate a lui Nishi. Nishi. Vorbise Matsuki. Așezat în fața samuraiului, tocmai punea capacul peste cutia din care terminase de mâncat. Ai fost vreodată în cabina din fund în care stau străinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
masă. Bennie Își scoase blocul de desen, Wendy avea la Îndemână jurnalul Îmbrăcat În piele moale, cu pagini liniate aproape imaculate, iar Roxanne privea peisajul prin obiectivul omniprezentei sale camere digitale. Ce noroc avuseseră să dea peste acest mic restaurant rustic (pe care până și localnicii Îl evitau cu un dispreț autentic). Ce noroc pe bucătar (pe care Wendy Îl promovase la rangul de „bucătar-șef“) și soția lui, chelnerița. Nu mai văzuseră un client Înfometat de trei zile. —Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
bucura de ceea ce se află În mâna dreaptă: arta, În primul rând, festivalurile și Îmbrăcămintea tradițională a diferitelor triburi, gestul religios și fermecător de a-ți scoate Încălțările Înainte de a intra Într-un templu. Asta le place vizitatorilor, acest romantism rustic, acest pitoresc Învechit, lipsa cablurilor de electricitate, a stâlpilor de telefon sau a antenelor parabolice care ar putea umbri peisajul. Caută și-ți vei găsi iluziile prin intermediul magiei turismului. Iluziile, de fapt, sunt practic sacre În Birmania sau, mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
alei unsuroase din tec care porneau dinspre doc precum picioarele unei insecte. Strigăte de Încântare răsunară pe măsură ce se apropiau de locurile de cazare. Așa mai zic și eu. Seamănă cu niște colibe tiki. —Adorabil! Într-adevăr, bungalow-urile aveau o Înfățișare rustică și fermecătoare. Bennie intră În căsuța lui. Interiorul era din Împletitură de ratan, podelele erau acoperite cu preșuri de cânepă, iar paturile identice joase erau Îmbrăcate În așternuturi albe simple de in și acoperite cu o plasă din voal pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cei doi câini trecuseră la vamă fără carantină sau fără măcar a li se verifica certificatele de sănătate. —Sunt câini salvatori, Îi explicase ea interpretului, iar ministrul adjunct al Informației exclamase: —Salvatori! Da, vrem să căutați În minunatele noastre peisaje rustice. Căutați peste tot. O să vă ajutăm. Și scoase imediat broșuri cu cele mai pitorești locuri din Myanmar, În fiecare dintre ele aflându-se deja câte o echipă de filmare gata de acțiune. 14 tc "14 " Inventarea tăițeilortc "Inventarea tăițeilor" L
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o facă pretențioasă; parcă și-a luat modelul nu de la o mare croitoreasă unde se îmbracă de obicei, ci din vitrina prăvăliei principale din Cavarna. Câteva zorzoane inutile, și la spate chiar un început de trenă. Totul nepotrivit pentru atmosfera rustică de acolo, și, de altfel, praful a bătut stofa și a făcut garniturile și mai caraghioase. Dar această haină dădea un farmec nou Ioanei, o arăta sinceră, îi bănuiam toate gândurile ei pentru mine, căci voise să fie elegantă ca să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
al umanității, dar am spaime și nu pot să fac prea multe sacrificii: hotărât, nu-mi place deloc aspectul ei, părul roșu, pistruii, silueta fără grații. Închid repede orice discuție și prefer să par superficial. De altfel, are unele obiceiuri rustice, exasperante, învățate din mediul unde a trăit. E ciudat cum exista în ea atâta sensibilitate, atâta jenă în fața fiecărei vorbe pe care o spune, atâta frică de ridicol și, în același timp, la masă te servește cu ușurință cu furculița
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pierdea într-o înserare caldă, abia răcorită de o briză ce cobora dinspre dealurile învecinate să mângâie frunzișul pomilor din grădină. Lumina artificială a felinarelor, aprinse prompt de servitori, dezvăluia falsitatea frescelor puțin stinse, care, pe toți pereții, propuneau imagini rustice: vii, fântâni țâșnitoare și tufișuri populate de păsări mici, delicate. Mișcându-se cu pași ușori, ca de vată, servitorii din casă aduceau invitaților ultimele cupe cu vin, cu gesturi rapide și totodată circumspecte, în vreme ce patru muzicanți, strânși într-o latură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]