507 matches
-
oaspeți, slugi, a uitat ce voia să-mi spună despre fratele lui Nicolae, întâiul în clasă, iar la conac, Nicolae o ascultă cuminte, așezat corect pe canapea, fetița și băiatul se hârjonesc cu mâțele și pe doamna Angela n-o sâcâie defel gălăgia copiilor, cu tot aerul bătrânesc și vetust casa asta trăiește într-un fel anume, n-aș putea spune cum, dar, rostogolită în fotoliu, cu halatul strălucitor de mătase, legată în părul nearanjat cu o panglică, madame Angela îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
toți colegii din jurul ei râdeau, apoi a încercat să schițeze și ea un zâmbet. — Nu e oare asta cea mai tare chestie? Cu falsă prietenie, Jack ridică halba către Kelvin și Gerry. Că nu e nici o femeie aici să ne sâcâie? Kelvin aruncă o privire prin bar. Clientela de vineri seara includea totuși și un număr considerabil de femei. — Dar nici una dintre ele nu stă aici, cu noi, să ne înnebunească de cap, explică Jack. Nu m-aș supăra dacă acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
așa părea o persoană cu „interese“ - despre fetișul ei pentru poșete și despre cum, în majoritatea timpului, îi plăcea noua ei slujbă la Colleen. Deși ăsta nu este un apropo, spuse ea, dintr-odată neliniștită. —Știu. Dar fii sinceră, te sâcâie să le aduci capul lui Marcus Valentine? —N... nu, se bâlbâi ea. Și nu se bazează pe tine la muncă să faci asta? întrebă el din nou. Nici gând, spuse Ashling hotărâtă. Nu s-a menționat nimic despre asta, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Am parcat în spatele lui și am coborât din mașină. Lee îmi făcu cu ochiul și-mi zise: — Ai pierdut. — Ai trișat, i-am replicat. El izbucni în râs. — Te-ai prins. Te-am sunat de la un telefon public. Te-au sâcâit reporterii? M-am uitat cu atenție la partenerul meu. Părea relaxat, dar surescitat pe dinăuntru, și-și pusese din nou masca de glumeț. M-am ascuns. Tu? — A venit pe la mine Bevo Means și m-a-ntrebat ce-am simțit atunci. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la jocurile de noroc toți banii pe care mi i-a dat gagica. Am început să mă gândesc la Blanchard și la purcoiul de bani pe care-l avea, întrebându-mă ce punea la cale mexicanca în legătură cu el. Chiar mă sâcâia chestia asta. M-am întors la Dago, am rezolvat niște cazuri de persoane dispărute, apoi, acu’ vreo două săptămâni, am revenit la Ensenada. Și știi ceva? Nici urmă de nenorocitul de Blanchard. Numai un fraier l-ar fi întrebat despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
simt singură. Dacă aș rămâne moral În această cușcă a paraziților degenerați, aș Înnebuni cu siguranță, nulitatea conștiinței și a caracterului acestor gunoaie mă face să Îi urăsc de moarte, ca pe niște muște pe care le stâlcești atunci când te sâcâie. Numai la patinaj sunt În lumea mea, acolo nu mă ocolește nimeni, toți Îmi admiră voința și virtuțile, bineînțeles, cu excepțiile Împotriva cărora Îmi place să lupt pentru că sunt sportivi, și În patinaj sunt invincibilă. Pe când În viață... Toți mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ăsta e un biet nătărău cu capul în nori? — Da, dar are bani și mătușă-mea n-o să-mi dea pace. Și adevărul e că nu-mi place să-i fac nimănui figuri urâte, dar nici nu vreau să fiu sâcâită de nimeni. — Fă-i vânt! — De unde? Din casa unchiului și-a mătușii mele? Și dacă ei nu-s de acord? Nu-i da atenție. — Nu-i dau și nici n-am de gând să-i dau, dar mă tem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
apartament. Și oricum... Te duc eu acasă, spuse Nina, după ce te usuci, te Încălzești puțin și mănânci. Apoi adăugă: M-a sunat Yael mai devreme. De la ea am aflat că n-ai mâncat nimic. Mi-a spus că l-ai sâcâit pe Teddy. Ce mai, ești Evgheni Oneghin din Kiriat Yovel. Taci. Nu-mi răspunde. Uri Gefen, soțul Ninei, fusese odată un pilot renumit În aviația militară, apoi devenise pilot la El Al1. În 1971 intrase În afaceri, punând bazele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Ești supărat pe mine, Dimi? De ce-mi faci asta? O umbră de surâs trist, un surâs de om bătrân și obosit, se ivi pentru o clipă pe buzele copilului. Și Îi spuse constatând parcă o stare de fapt: — Mă sâcâi. În acest caz, spuse Fima, stăpânindu-și cu greu un nou val de furie, o poftă nebună să-i tragă o palmă acestei creaturi șirete și obraznice, În acest caz, n-ai decât să te plictisești singur. La revedere. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
destule relații în branșa constructorilor. I-ar fi plăcut mult să locuiască într-o zonă verde, afară din oraș, unde existau încă animale și pajiști, unde puteai să stai în grădină și să observi păsările cu binoclul fără să fii sâcâit de larma unei străzi sau de construcțiile de beton. Și tata începu să caute o poziție mai rurală pentru casa lui. XXIVtc "XXIV" Onoruritc "Onoruri" Nu departe de coasta plantată cu vii, tata, încăpățânat în decizia lui, și totuși ros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nu Își dorise cu adevărat să o facă - nici cu Minny Temple, verișoara din New England de care, până la moartea ei tragică, Își Închipuise uneori că este Îndrăgostit, și nici, la capătul celălalt al spectrului feminin, cu prostituatele care Îl sâcâiau sistematic În Piccadilly, În primii ani petrecuți la Londra. Unul dintre avantajele anilor tot mai numeroși - poate singurul - era că lipsa Înnăscută a concupiscenței din viața lui era din ce În ce mai puțin interesantă pentru cei din jur. În cele din urmă, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe tarabă secretele cele mai adânc îngropate ca și când ar fi fructe proaspete, afirmă răspicat că deja băiatul de doisprezece ani care purta numele meu, pe atunci încă evlavios și crezând, dacă nu în Dumnezeu, atunci măcar în Fecioara Maria, o sâcâise la orele de catehism pe fetița cu codițe. Fiind de aceeași vârstă, un capelan ne pregătise pe amândoi pentru prima comuniune în casa parohială a Bisericii Inima lui Christos. Lista pedepselor din chestionarul prntru confesiune - care sunt păcatele tolerabile, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cuibul de viespi al avocaților, judecătorilor și comisarilor? Pujato, 4 august 1942. Victima lui Limardo În amintirea lui Franz Kafka I Don Isidro Parodi, deținutul din celula 273, și-a primit vizitatorul oarecum scârbit: „Alt gagiu care vine să mă sâcâie“, și-a zis. Uitase că, În urmă cu douăzeci de ani, Înainte de a fi fost avansat creol autentic, se exprima și el În același chip, cu s-uri tărăgănate și risipă de gesturi. Savastano și-a potrivit cravata și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
strada Deán Funes, cu puțin Înainte de venirea diafanei aurore. Bine zice Cartea Etichetei: dacă În miezul verii fierbinți onorabila ta concubină cade la așternut cu oameni de prostime și fier rău, nu tu vei fi tatăl fiului tău; iar de sâcâi palatele prietenilor la ore necuvenite, un surâs tainic va Înflori luminos pe chipul portarilor. Nemirovsky a simțit pe propria sa piele palma pe care i-a dat-o adagiul; căci nu a dat de Fang She, dar a dat, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Cañuelas; și În toate locurili astea dân sud decât plouă. Am jurat să Împlinesc poronca coștiinței mele. A doua zi, Farfarello m-a primit cu un surâs glacear. Io am bănuit că Îi iera frică să nu vin să-l sâcâi cu cinebijuteria. Cu aia, i-am luat luat peatra dă pă inemă. — Domne, i-am zis, vin ca domn să scuip o trosneală. Ai să socoți singur cât face; În ăl mai rău caz, mă consol pă jumate cu siguranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
asta trebuia să stau iar întinsă. Numai cinci minute... Nu știu cum, dar nu ajungeam deloc să mă îmbrac. Dac-aș fi fost lăsată să dorm la nesfârșit, totul ar fi fost în regulă. Asta credeam eu. Dar oamenii continuau să mă sâcâie. Într-o după-amiază, stăteam întinsă-n pat (Nu știu de ce zic într-o după-amiază. Doar era o chestie care se întâmpla cu regularitate), când un tânăr cu aspect de gorilă, cu un ciocan în mână, a intrat în cameră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plate -, vocea din off aruncă aprecieri de gen „balcoanele ca niște sîni căzuți și fleșcăiți”, cînd toți gîndeam că ăia fleșcăiți sînt Înalți, Mihaela Rădulescu Întreabă unde e toaleta, mai zice o propoziție și-apoi dispare, una dintre lesbiene ne sîcÎie cu visul ei de a-și decupa sfîrcurile, nimic nu e cutremurător În filmul ăsta exceptînd plictiseala crasă, totul complet lipsit umor, nu are nici măcar din cel involuntar. Cu excepția dedicației regizorului filmului, Tudor Giurgiu, ce apare pe negrul genericului final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
l-am recapitulat propoziție cu propoziție, ca să-mi dau seama dacă era în el ceva care să-l nedumerească. N-am reușit și un timp și am încercat să nu mă mai gândesc la asta, dar vorbele lui tot mă sâcâiau. În cele din urmă, am înțeles că n-or să-mi dea pace, așa că am coborât ca să văd dacă exista o explicație. Graham se uita la programul de știri locale la televizorul lui Joan. Am luat ziarul aruncat pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aer de despărțire și m-am pomenit încercând să țin un discurs. Te-ai străduit mult - sper să fi aflat ceva: orice ai dorit... — Satisfacție profesională, Michael. Asta-i tot ce vrea detectivul serios de la munca lui. Treaba asta mă sâcâie de peste treizeci de ani: dar toate instinctele îmi spun că misterul se va dezvălui în curând, foarte curând. Regret doar că forțele legii au intervenit să mă oprească să joc un rol activ. Îmi luă mâna și mi-o ținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de ea la nouă dimineața avea să sune la mine la trei dimineața, În mijlocul celui mai perfect weekend al meu de luni de zile Încoace. Mă sunase doar ca să-mi mai dea un mic ghiont pe calea nebuniei, să mă sâcâie și mai tare. Mă sunase ca să mă provoace să o sfidez. Mă sunase ca să o urăsc cu Îndoită putere. 7 Petrecerea de Anul Nou de la Lily a fost foarte păcută și modestă - doar o mulțime de pahare de carton umplute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Camden. Se așeză la loc În fața biroului și se forță să stea liniștită. Salut, domnișoară Hepburn, spuse ea Încet, cînd i se făcu legătura. — Salut. Era Kay. Aveau un gen de joc cu nume ca ăsta. Cred că telefonul te sîcÎie. Vocea Îi era profundă, ușor leneșă. Fuma o țigară: Îndepărtă telefonul să expire fumul... Cum mai e viața pe la Asistență? — Destul de aglomerată, de fapt, zise Helen uitîndu-se spre ușă. Nu pot vorbi mult. Nu? N-ar fi trebuit să sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ridicăm cu toții paharele de piña colada În cinstea lui. L-am așteptat să-și ia mîna de pe mine; prin cămașă, atingerea Îi era atît de fină, de-ai fi zis că-i aparținea celui mai delicat dintre proxeneții care te sîcÎiau la colț de stradă. Afabil și mieros, cu un surîs fățiș lingușitor, Își cultivase un stil plăcut, dar evaziv, care masca, bănuiam eu, un soi sofisticat de viclenie. Ochii Îi era Întotdeauna În altă parte cînd Încercam să-i prind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
stomac și o neliniște ce nu și-o poate explica nu-i dau pace. Nu din cauza atacului, oricum acesta se va declanșa indiferent de cât de mult s-ar fi gândit la el. Nu, este cu totul altceva. Se surprinde sâcâit de ideea că mai trebuie să facă ceva, dar ce oare? Se caută prin buzunare după o țigară. Hm, cam puține. Aprinde una și trage puternic fumul în plămâni. Simte cum somnul îi dă târcoale. Capul îi este greu, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pregătea să-și termine poezia, ca în fiecare zi, netulburat. De Paul nu știam nimic, sincer, nici nu mă interesa. Probabil că se ținea încă de dulap, cu degetele lui fierte de transpirație, ca niște pâinici necrozate. Și mă mai sâcâia și chestia de pe ecran, obraznică, fără sens. Ce vroia Mihnea? „Hai că venim. Pregătește un vin, o țuică, ceva.“ Am sărit în haine, lumea afară începuse să se mai potolească, nu mai auzeai voci și nici lanternele nu mai clipeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
În plus, era suficient să mănânc eu, și, printr-un proces de sugestie mentală ce combina iubirea cu digestia, Maria se bucura ca și cum ar fi gustat câte puțin din fiecare fel. Am comandat și ne-am întors la discuții. Mă sâcâia cel puțin o nelămurire. „Ce legătură crezi că are pictorița asta a ta cu harta?“ „Nu știu. Mă gândeam că există astăzi tehnici de ascundere a unui tablou sub altul. Se cheamă supraimprimare secundă; venețienii, flamanzii și otomanii le foloseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]