519 matches
-
exist. 29. Mi-am privit figura într-un geam. Am tresărit observând că am un rid adânc pe frunte care coboară pe lângă ochiul drept spre obraz. Când l-am căpătat? Asta mi-a adus aminte de o întîmplare care mă sâcâie acum. Cineva mi-a povestit odată despre un bărbat care și-a pierdut memoria în urma unui șoc. Vroia să știe cine a fost, să-și reconstituie identitatea, și-l înnebunea gândul că nu-și amintea unde căpătase o cicatrice mare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Celălalt tresări, apoi se încordă și se întoarse, cu o figură rea. Gosseyn spuse: - Fă-ți bagajele, dacă ai. La prima, cobori. Prezicătorul dădu din umeri. Ieși, fără o vorbă. Îngândurat, Gosseyn îl privea cum se îndepărta. Prezența omului îl sâcâia. Era un dușman minor, o mică belea, a cărui singură însemnătate la scara galactică venea de la calitatea de Prezicător. Acest lucru, în ciuda caracterului său slab și căpos, îl făcea interesant. Din nefericire, nu era decât un om din două milioane, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nu era ocupată. Dar aceasta atenuă considerabil impresia sa de urgență. Se uită la Yanar. fără intenția de a-l ucide, având alte mijloace de a se ocupa de el. În plus, voia să-l interogheze. De o vreme îl sâcâiau niște întrebări. Spuse: - Erai la bordul navei lui Leej, în calitate de agent al Discipolului? - Firește, zise Yanar, dând din umeri. - Presupun că vrei să spui că, altfel, nava n-ar fi fost acolo pentru a ne aștepta? Yanar încuviință, abătut, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Japonia. Important pentru mine e ca acest inoportun să se îndepărteze cât mai repede cu putință de Ludmila: l-am încurajat, așadar, să întreprindă călătoria și să facă cercetări minuțioase până ce-l va găsi pe traducătorul fantomă. Pe Cititor îl sâcâie niște coincidențe misterioase. Mi-a povestit că, de o bucată de vreme, din cele mai variate motive, i se-ntâmpla să întrerupă lectura romanelor după câteva pagini. — Poate vă plictisesc, i-am spus eu, înclinat ca de obicei spre pesimism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ca despărțirea sau frica, dar toți continuau totodată să pună pe primul plan preocupările personale. Nimeni încă nu acceptase în realitatea ei boala. Cei mai mulți erau sensibili mai ales la ceea ce le deranja sau le atingea obiceiurile ori interesele lor. Îi sâcâia sau îi irita și acestea nu sunt sentimente cu care poate fi înfruntată ciuma. Prima lor reacție, de pildă, a fost să învinuiască administrația. Răspunsul prefectului față de criticile al căror ecou se făcea presa ("Nu s-ar putea lua în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ăsta e un biet nătărău cu capul în nori? — Da, dar are bani și mătușă-mea n-o să-mi dea pace. Și adevărul e că nu-mi place să-i fac nimănui figuri urâte, dar nici nu vreau să fiu sâcâită de nimeni. — Fă-i vânt! — De unde? Din casa unchiului și-a mătușii mele? Și dacă ei nu-s de acord? Nu-i da atenție. — Nu-i dau și nici n-am de gând să-i dau, dar mă tem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de perete, să-l privească atent pe acest omuleț oacheș, așa de plăpând și de uscățiv, cu trăsături atât de colțuroase. Barba sa de șapte zile, turbanul negru Înfășurat strâns și ochii ieșiți din orbite Îi stârnesc mirarea. Studentul Îl sâcâie, cu surâsul pe buze: Când te numești Omar, nu e să-ți croești drum prin părțile Kashanului. Khayyam Își ascunde surpriza. A Înțeles, totuși, aluzia prea bine. Prenumele său este acela al celui de-al doilea succesor al Profetului, Califul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vârstă de patru ani și câteva luni. Apoi i-a trimis un mesager califului, anunțându-i moartea soțului ei și cerându-i să confirme succesiunea În favoarea fiului; În schimb, nu se va mai pune În discuție ideea de a-l sâcâi pe Cârmuitorul Dreptcredincioșilor În propria-i capitală, iar numele acestuia avea să fie proslăvit În predicile din toate moscheile imperiului. Atunci când curtea sultanului a luat drumul spre Isfahan, Malik Șah e mort de câteva zile, dar Chinezoaica tot le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
intre acolo, să-și Întoarcă privirea spre cer, să simtă sub degete discurile gradate ale astrolabului, pentru ca toate grijile de pe lume să dispară. Nu și de astă dată. Stelele sunt tăcute, nici o muzică, nici un murmur, nici o mărturisire. Omar nu le sâcâie, trebuie să aibă motive serioase să tacă. Se resemnează să se Întoarcă acasă, merge Încet, ținând În mână o trestie care se abate, din când În când, spre un smoc de iarbă sau spre o creangă rebelă. Acum stă lungit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mare interes dansul elementelor dezlănțuite de cealaltă parte a geamului blindat. Găsea deosebit de vesel spectacolul pulberilor măturate de vânt care se învolburau în lumină. Jones știa că nu putea să înhațe vreunul din acei fetuși strălucitori care veneau să-l sâcâie drept sub nasul lui. El înțelegea legile fizice inerente existenței unui solid transparent, care limita acest joc. Putea foarte bine să-și închipuie că aceste fărâme zburătoare erau niște păsări, cu toate că el nu văzuse niciodată păsări. Dar înțelegea acest concept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
din pregătirea mea. ― Într-adevăr, zise Ash cu înțeles. Acestea țin de departamentul meu. ― Dar, înțelege-mă bine. nu sunt prost de-a binelea. i-o întoarse Dallas. Poate că nu cunosc eu -vorbele care trebuie ca să explic ce mă sâcâie pe mine, dar nu sunt orb. Bănuiesc ce se desfășoară sub ochii mei! Ash încrucișă mâinile, dădu din picior, se îndepărtă de pupitru, și-l privi fix pe căpitan. ― Ce vrei să-mi spui? Dallas își dădu drumul. ― Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pe chelie și îl privea uimit pe lungan, ca și cum abia acum îi descoperise prezența. — Te-am supărat cu ceva, coane? Te supără voioșia mea deșănțată? Un joc ingenuu. Merită ignorat. N-ai de ce să te îngrijorezi. N-am să te sâcâi cu melodrama mea, nu-s pisălog. Cât despre împrumut, altă dată. Când o fi să fie. Altă dată. Când începem ședințele de rememorare... Apoi tăcu, tăcu. Își aduna, probabil, forțele pentru ultima tiribombă. Într-adevăr, glasul devenise grav, calm, coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
el sfâșiind pachetul. Dar ăștia nu-ți plac deloc, încerc eu să ripostez. Dă din umeri. Lui Barney îi plac, răspunde el ca un copil. —Bine, atunci, simte-te liber să înfuleci ceva ce nu-ți place doar ca să-l sâcâi pe frate-tu. —Vorbești ca mama, îmi răspunde înțepat, cu gura plină. Lovește exact unde mă doare mai tare, deoarece îmi dau seama că am vorbit exact ca o mamă cicălitoare. Când m-am angajat la WebMaster m-am hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
gândit că profesorul Dănilă s-o fi dus acolo unde și regii merg pe jos și am reușit să adorm la loc. Nu pentru multă vreme, că m-am trezit din nou, tot singur, iar mâncărimile începuseră să mă cam sâcâie peste tot. Am coborât călcând cu grijă pe dușumeaua de lemn care scârțâia la fiecare pas și am ieșit afară, unde amicul Dănilă fuma de zor. - I-ai simțit și dumneata? - mă întrebă zâmbind. - Ce anume? - Puricii. Salteaua aia e
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
mocirlei, nu mi-am pierdut interesul pentru...,, -Adică pentru Uniunea aia, cum Îi spune? Și Kawabata izbucnește din nou În râs icnind și tușind. Obrajii lui se umflă și se dezumflă ca niște foale, În ritmul tusei tabagice care-l sâcâie neîncetat. Un șoarece rupt de foame traversează ,,âncăperea,, , cercetând terenul În căutare de hrană. Kawabata Îi dă cu sete un șut, și mica viețuitoare dispare fulgerător chițăind, pe sub ,,ușă,, , după ce a făcut În aer un mic salt de minge. -Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și pe copil și chiar dacă acest lucru s-ar fi Întâmplat, nimic din existența ei materială nu ar fi fost clintit nici măcar cu un deget. De aceea Îi dădea libertatea să-și facă ori de câte ori avea nevoie propriul program, nu-l sâcâia cu Întrebări inutile și se bucura cu multă demnitate de avantajele unei vieți Îndestulate și de calitatea ei de mamă pe care o credea cel mai important lucru de pe lume. Trecuseră câteva săptămâni și dragostea lui Ben creștea În intensitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trag În piept,,.M-am săturat până peste cap, mi se rupe de tot, nu vezi În ce hal am ajuns? mai zbiară bărbatul, Încercând să-i smulgă fetei microfonul din mână. ,,Mai bine ai face trotuarul, decât să ne sâcâi cu Întrebările tale idioate,, A venit rândul unui student să-și exprime neîncrederea În Uniunea Europeană, și să spună pe un ton blazat, că abia așteaptă să plece din țară. Apoi, microfonul cu pricina, este vârât În gura unui țigan tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lui slăbit se va mai Întări la soare. Poate va Începe să și mănânce puțin câte puțin. Am auzit de o cantină a săracilor, nu e departe, e lângă Fabrica de Mătase... Câinele lui Ben latră cu furie. Probabil Îl sâcâie vreun copil. Apoi, se lasă o liniște pe care Antoniu o simte ca pe o durere fizică. Plânsul disperat al unei femei sparge cu brutalitate această liniște, pe care el ar fi dorit-o veșnică. -Las-o Încolo de boală, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
parcă de respirația fierbinte a consumatorilor de hot-dog și vin fiert. Nu mai puteai suporta fumul de țigară și nici mirosul de transpirație. Lângă tine, două fete amețite de băutură Își balansau capul și mâinile În ritmul muzicii. Fotograful te sâcâia cu insistența lui reportericească de revistă de trei lulele. Ai plecat traversând parcul care era În vecinătatea Ambasadei Spaniei. Te gândeai la antologia de texte persane pe care ai fi vrut s-o dramatizezi. Îți Înghețaseră mâinile. Cerșetorii nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ea, și e singurul moment din săptămână când nici asistentele, nici consilierii nu sunt de față, așa că puteți să faceți mișto de noi... Când a zis chestia asta, mi-am dat seama că ăsta era unul din lucrurile care mă sâcâise toată ziua. Pacienții erau rareori singuri. Chiar și în timpul meselor, unul dintre angajați stătea tăcut printre ei. — Deci după ceai te bagi direct în pat! mi-a ordonat ea. Poate înainte aș putea merge la solar sau la un masaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
țigară, căutând din ochi scrumiera voluminoasă pe care o văzuse cu o seară înainte. Era pe masa cealaltă, așa încât se ridică oftând și o aduse mai aproape. Fuma tăcut încercând să recapituleze tot ceea ce se întâmplase în ultimele ore. Îl sâcâia faptul că gândurile refuzau să se adune într-o ordine cât de cât rațională. Trăgea cu sete din țigară privind în întunericul grădinii. Un licurici singuratic zbura bezmetic în jurul unui copac, probabil unul din prunii lui Pop din care făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de om iertător care întoarce răul prin bine? Oare conștiința că era bolnavă (deci într-o stare de inferioritate) să fi fost cauza? Nu știu! Mai mult decât atît: bizarul joc începu să mă amuze cu timpul prin aceea că sâcâia pe Mihaela până la exasperare. Ea nu mai putea întîrzia la infinit explozia explicației. Orice amânare o scotea din fire, îi nimicea până și simulacrul de mândrie ce-i mai rămăsese. Simțind-o nervoasă, evitam să mai calc cu piciorul pe la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
capăt odată și odată, sper... Țin minte că au fost vremuri în trecutul meu, în care nu știam decât să mă văicăresc până și la apariția celei mai neînsemnate dureri sau neplăceri, ce parcă ar fi dorit ea să mă sâcâie. Acum, am devenit mai selectiv; spun ce mă doare, numai atunci când nu mai am deloc de ales. Dar, observ, tot în zadar este și fără niciun efect. Lucrurile parcă au împietrit în viața mea și nimic nu se mai schimbă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
aici. Sunt mai ieftine și ar fi chiar păcat ― zice unul din "cunoscători" ― să fie pierdută "ocazia". Basarabenii se dovedesc cei mai informați. Ei vin des la Odesa și cunosc "piața". Mă țin după grup, pe străzile rău luminate, ușor sâcâit de această alergătură, ceea ce face ca și întunericul să mi se pară sordid. Îmi e teamă să pornesc singur spre port. Dacă nu nimeresc? Rusește nu știu, risc să mă rătăcesc. În fine, după ce plasele s-au umplut cu sticle
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
-o în orgoliu nu era de natură să-mi facă simpatică mentalitatea pragmatică de la baza "reușitelor" americane. Așa cum se poate constata în jurnalul pe care-l public acum (cele din precedentele traversări ale Oceanului le-am pierdut), m-a cam sâcâit greutatea pe care o au "afacerile" în logica americană și m-a urmărit, cu o insistență, probabil, ne-inocentă, gândul că într-o catedrală gotică ai o amețeală metafizică, pe când într-un zgârie-nori ai doar o amețeală fizică. In fine
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]