65,853 matches
-
Pasărea lui și a tuturora. O, da? Zi-mi, ce mai face acolo crescătorul de bufnițe, Ioan? Bine. Chiar foarte bine. S-a despovărat de animalu-i uman. Smulge-te din ființă și vino și tu cu mine. Creierul hipnotic și sângele-ți zornic te vor ajuta. Bufnița scotea un fel de îndelung gârâit. Un scârțâit ruginit, ca de mecanism de ceasornic: grr-u-a-a! Electrizată e noaptea. Acum e timpul să vii cu mine. Ce-i viața? Lucrul în sine. Sau, și mai
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
la nivel de ființă. Va fi ca o nouă, ultimă, întrupare. O, nu, ființă sumbră, pasăre cobitoare! Nu acum. Mai târziu, mai târziu. Acum voi să mai adast în propria-mi umbră. Să-mi mân mai departe prin trup bivolii sîngelui viu. Tu ești pasărea vidului, tu ești pasărea limitei, mi-este greu... Păcat, la liziera cerului ne-așteaptă de mult Dumnezeu păcat, iar se va întrista fratele nostru Ioan... Explozii oranj. Zori vineții peste Spitalul Clinic Republican. În dreptul ferestrei de la
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
albuș de ou, suptă-n afară printr-un pai subțire de sticlă Ușor-ușor, gravitația trupului meu se lasă învinsă de magnetismul pânzelor sale Ca pe niște musculițe aurifere îmi devorează secundele cu delicate manevre îmi împletește în țesătura sa palmele, sângele și măruntaiele îmi absoarbe gândurile și memoria încorporează tot ce vine în atingere cu mine cuvintele ploaia de-afară scaunul bucățile de ziar frazele din Nietzsche până când ființa mea începe să se topească în circumferințele sale de fum, ce tot
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
Nicolae Tzone domnului Mihai Șora voi scrie repede apoi voi bea și voi mânca ceea ce am scris pînă la ultima silabă de sânge de fier și de apă voi scrie din ce în ce mai repede poate așa voi înnebuni cu mult mai târziu sau poate niciodată voi scrie pe tot ce se vede și deopotrivă voi scrie cu o viteză uluitoare pe ceea nu se vede
[voi scrie repede din ce în ce mai repede…] by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/5127_a_6452]
-
mireasa timpului și a netimpului își vede de ale ei mireasa timpului și a netimpului aude împreună cu mine cuvintele toate care se spun voi scrie repede apoi voi bea și voi mânca ceea ce am scris pînă la ultima silabă de sânge de fier și de apă voi scrie pe tot ce se vede și deopotrivă voi scrie cu o viteză uluitoare pe ceea ce nu se vede * stau cu spatele lipit de spatele pietrei care seamănă din ce în ce mai mult
[voi scrie repede din ce în ce mai repede…] by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/5127_a_6452]
-
de vânt fără să câștige... Nici eu nu sunt destul de nebun încât să mă apuc să le scriu jurnalul. De pe deal, un individ în costum negru, cu o țigară spânzurând în colțul gurii îmi surâde. Era apusul de soare. UMBRA SÂNGELUI TAU PE ZAPADA Nu mai am timp să privesc iepurimea depășind viteza luminii și nici tăcuta așteptare a scrisorii tale de la Paris. Nu mai am răbdare pentru grădinile zoologice care domesticesc, te pun cu botul pe labe. Visez la tristețea
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
care domesticesc, te pun cu botul pe labe. Visez la tristețea ursului brun gata să înșface indiferenții căutători de zmeură și la mirositorul trup al haitelor de lupi. Visez la ferocitatea lor în lumina lunii pline, plutind peste setea de sânge, dar visez și la necruțătoarele zâne care așteptă masacrul tăcut... liniștea îmblănită de după aceea... sărutările de adio. Te-am iubit, te-am uitat ca pe un masacru al oilor... nu am urme de sânge - nici pomeneală de amintiri strânse între
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
lunii pline, plutind peste setea de sânge, dar visez și la necruțătoarele zâne care așteptă masacrul tăcut... liniștea îmblănită de după aceea... sărutările de adio. Te-am iubit, te-am uitat ca pe un masacru al oilor... nu am urme de sânge - nici pomeneală de amintiri strânse între colți. Am vrut doar să-ți arăt lumea în toată splendoarea ei carnivoră: un fel de devorare de sine și, până la urmă, un fel de uitare a umbrei tale cu nume de ... Tu, până la
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
urmă, un fel de uitare a umbrei tale cu nume de ... Tu, până la urmă, cine ești, cine-ai rămas? Eu cine sunt, ce-am mai rămas? O mușcătură pe umărul unei zile de iarnă, o haită de amintiri pe umbra sângelui tău care lasă și acum urme adânci pe zăpadă... Vorba maestrului, lupului meu spiritual: noi nu mâncăm om înghețat! Nu știai că zăpada are amintiri? METODA OARBA A CONTEMPLARII Nu există decât un eveniment major în viața omului: convorbiri pe lângă
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
vis: cărțile citite se năruiesc ca o avalanșă de zăpadă peste mine fugi - îmi spun - fugi departe! cărțile se năpustesc din toate direcțiile și-mi blochează drumul le iau în mîini dar mă-nțeapă îmi intră sub piele aleargă prin sînge prefăcîndu-se-n litere așa mi-am citit toată carnea împînzită de litere - carnea mea va fi cartea altora îmi spun rămas pe gînduri în care sunt tipărite cărți peste cărți - ca și cum celulă cu celulă din trupul meu ar fi prins mucegai
Vis by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/5843_a_7168]
-
ai profeților? ce ne aduce-n afara faimei neroade ca orice faimă de-a fi în mijlocul tribului prin ce ne strică petrecerea prin ce ne face să apărem atît de expansivi neputincioși ca-n fața unui cazan în care fierbe sîngele cum apa Mării Egee? îl cunoaștem tot mai puțin ne-ndepărtăm de țărmurii lui în semn de nețărmurită dragoste ne lepădăm de zgomotele lui de fier și animale ca și cum le-am fi filmat pe toate absolut pe toate îl renegăm ca și cum
Amintire homerică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6011_a_7336]
-
adînc în noi grăuntele conștiinței morții, tu și eu suntem tare departe și privim lanurile întinse și secerătorii, în moartea mare, crește desfrînarea, floarea prăduitoare *** Lucrează liniști mari la alcătuirea chipurilor, liniști care vor reveni la dezintegrare, purtînd firișoare de sînge și sunete, ai zice, o muzică, dar se aud doar oftaturi, și se văd unii cum rămîn, făcînd semne de consolare *** După întîlnirile cu nimicitorul nu mai ai chip, porți doar un nume și te transformi cu totul într-o
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
ambuteiajului e unul cu mult mai serios mai fioros și trans-secular ca transă și lipsă de șansă pentru omul de rând sau pentru Noul Hristos încât și tu ai impresia (ca și cneazul poreclit al șoarecelui ) că stând în mijlocul ambuteiajului sângele îți arde ca o torță până este din nou adunat într-un roman într-un poem sau mai sigur într-o cămașă de forță...
Mâșkin în ambuteiaj by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/5867_a_7192]
-
nu mai poate fi oprit. Mă arde podul palmei. Mă uit. Alt petecuț de hârtie. Smulg pioneza. Citesc: "...a mind, my son, is a wonderful thing to waste..." Duc mâna la gură, dau să-mi plimb limba peste picătură de sânge din palmă: e rece și tare că șină de tren. Înțeleg: nu vor mai fi mesaje de la fratele Tecumseh. Noi, bravul popor al Shawneelor, n-am existat niciodată -suntem doar un motiv cultural. Ca și moartea. (30 Iunie 2010)
Ultima epistolă de la fratele Tecumseh by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/6042_a_7367]
-
strig, acum, când mai toate adjectivele și adverbele mele nu mai sunt decât niște începuturi de cicatrici, când se deznoadă conjuncțiile, iar virgulele se înmulțesc ca termitele, acum când verbele se târăsc și mai lasă abia o firavă dâră de sânge pe pagină, când stau între șoapte ca între urlete foarte obosite. Aud cum mă strig, din rărunchi, „Tu, ăla, Ion Pop, Pop V. loan!" Dar acela nici nu tresare, rămâne în banca măgarilor, -nu mi se-ntoarce capul, nu-mi
După atâtea ocoluri by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/5981_a_7306]
-
răstorni echilibrul bărcii în larg se clatină pânza se rupe sigiliul din tratatul de poetică înveți și uiți scrii și pielea devine aspră ca o piele de animal în oglindă desfaci feliile din trup le amesteci într-o urmă de sânge și treci de cealaltă parte a baricadei arunci pietre spre trecători arunci tot ce-a rămas în cartea asta ca un sicriu de la sfârșit spre început. Pe scena strâmbă a lumii ei îngroapă statuia cocoțați unul pe celălalt ei îngroapă
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
se deschide de un craniu bătrân vorbesc cerșetorii de un vers putrezit legănându-se-n salbă ce vesel mai cântă groparii. După Velazquez plutesc în voia întâmplării imaginea-i tristă și vai se tot cerne la moară roiesc pașii ca sângele mustind în țesuturi și-un zgomot de muște împânzește auzul eu urmez scările din oglindă ies din scenă recitind textul fața lui întoarsă ochii lor mă privesc înspăimântați și dispar treaptă cu treaptă în rama pânzei domnișoarele de onoare și
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
lumea mea-i văzută de aici dintre cearșafuri pare un pântec uriaș din care cresc țevi de plastic tuburi viu colorate ace semănate de domnul pre pământul plin de vinișoare trandafirii de măști de carnaval de oxigen și pungi pentru sângele viitoarei construcții lumea mea-i peticul de cer de care stau prins să nu scap să nu prind aripi și să nu adorm cu ochii deschiși prea deschiși ca la desfacerea lumii.
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
metrou. Paladin rătăcit într-o lume ce-și doboară statuile, nu ți-e dat să mai fii un erou. Nici asedii, nici pârjoliri de cetăți și ținuturi dușmane, nici să-mpungi cu plachiul în pântec de cal, nici vărsare de sânge, nici jurământ de credință, nici solie sau car triumfal. Doar brățara de ținte și sfoara sau șnurul, la încheietura mâinii și un nou tatuaj și respirația pe care o înveți de la guru și manualul despre sex și sevraj. Se descheie
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
respirația pe care o înveți de la guru și manualul despre sex și sevraj. Se descheie cămașa, se desfac lăbărțate șireturi, pieptul gol ca un tors de carton, nu berbec și nici parapeturi, holograme în loc de amvon. Purpura inundă băltoace și râuri, sângele tău pentru cronici nu mai știe să scrie, Paladin în cămașă de blugi și bocanci, foșnește pădurea în paleți de hârtie. 12 mai 2008 De ce ți-e frică? Se trezește din coșmar, Se oprește din zvârcolire, prinde în palme primele
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
și ochii frumos mirositori din căpșorul primăverii. Nu mi-am terminat ucenicia la propria-mi melancolie, la slava libertății și la chipul de vată al disperării universale. îți pun un bănuț în palmă, după care pot să te omor cu sînge rece, fiindcă trupul tău încape într-o coajă de nucă, - îi spun unui bărbat care poartă pe umeri căpșorul mutilat al primăverii. Primăvara asta, serafimul se lungește pe covorul de iarbă și de rouă și înfricoșează natura cu fiecare rugăminte
Primăvara asta by Iolanda MALAMEN () [Corola-journal/Imaginative/6237_a_7562]
-
lumină și praf. Despre piatra numelui meu 7. Dacă în seara asta sălbaticii din triburile pe unde umblă ea și-ar aduce aminte ce bună e carnea de om alb, eu aș pieri dintr-o dată, înghițit cu ultima picătură de sânge, invizibila picătură ce spală memoria ei, pentru că numele meu e interzis să-l scrie în carte, cum era la început numele lui Dumnezeu în calendare. 8. Dar nu se va-ntâmpla asta, pentru că Iisus le-a trimis făină pentru pâinici
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
în calendare. 8. Dar nu se va-ntâmpla asta, pentru că Iisus le-a trimis făină pentru pâinici și ulei mătăsos, bomboane colorate pentru cei mici și pânze de cort. Vor mângâia o vreme pietrele, cu zeii închiși din strămoși în sângele lor, cum stă numele meu în memoria ei, și se vor întoarce să bea lapte de cocos, dezamăgiți că în seara asta nu au primit dezlegare să mă ridice în slava de unde privește Iisus; 9. (...abia scăpată, pe țărmul oceanului
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
prima dimineată a timpului, din ziua de unde-a-nceput spre mine să curgă... 11. (Văd un șir nesfârșit de bărci, legănate de valuri, cu pescari obosiți; nu mai au niciun strop de apă-n burduf, au băut ultima picătură de sânge a izvoarelor de unde-au pornit, când s-au împotmolit pe țărmul de cretă. Până la mine nu a ajuns niciun cuvânt de la Yerutonga, cel care a hotărât să rămână aici, dar nu știu de ce îmi vine să cred că e numele
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
Și fără chelneri, barmani, animatoare sau alte accesorii inutile. Cobori 33 de trepte, intri, semnezi într-un catastif și primești o pelerină neagră, un papion violet și-o pereche de colți de vampir. Iți iei de la dozator o stacană de sînge proaspăt și te-așezi la o masă. Nimeni n-are treabă cu tine, e-o liniște mai ceva ca-n biserică. Parc-ar fi toți yoghini sau călugări zen-budiști: privesc fix la florile de nu-mă-uita pictate pe tavanul suflat cu
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]