570 matches
-
în buză. Mireasma de liliac devenea tot mai intensă pe măsură ce cădea noaptea. Deja o jumătate de cer devenise de un albastru adânc, încărcat de luna în crai nou și de câteva stele scânteietoare, pe când un dulce roz sidefat, cu nori sângerii, contura arbuștii ornamentali în partea cealaltă, îmbrăcîndu-le fiecare creangă într-o ceață cafemu-tran-dafirie. Aerul se întunecase până la sepia, ca într-o poză veche. Ionel ezitase o clipă, apoi cele mai bizare ipoteze îi veniră în minte. Ar fi putut fi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un mormânt de cristal. Pătrunse în sală printr-un oberliht deschis, cu margini prăfoase, ținut ridicat cu un cârlig de sârmă neagră, și se găsi deodată gol, pășind laolaltă cu ceilalți pe dalele ca o tablă de șah, alternând pătrate sângerii, cu filigrane marmorate, și pătrate albe, cristaline ca zahărul. Fiecare ființă din lunga procesiune era însemnată printr-o infirmitate monstruoasă: limbi de bou, zdrelite, ieșindu-le printre dinții strâmbi, vulve cu prelungiri ca mustățile de crap, cranii uriașe, translucide, umplute
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
viu, gol, pe patul său din casa acoperită de iederă din nordul select al orașului, vegheat doar de două maici speriate de la Misiunea Catolică. Perla de lângă nară crescuse cât o boabă de strugure, și în hialinul ei difuzau pânze vagi, sângerii. Fire sârmoase, flexibile, absorbante, i se insinuaseră pe sub toată pielea, până în testicule și-n degetele mâinilor și picioarelor, înfășurîndu-le în rețele încîlcite ca niște fire de păr. Așa îl găsi fratele Armando când sosi cu cabrioleta lui binecunoscută ca să-i
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de o balustradă de lemn, trase cu sete în piept aerul răcoros și sălciu. I-au trebuit câteva minute bune fratelui Armando până să observe cât de ciudate erau apele ce se grăbeau către sud. Căci fluviul nu era doar sângeriu în lumina amurgului, ci era chiar sînge! Fratele urmărea goana amețitoare a globulelor roșii, lenticulare, mari cât niște pâinișoare, alunecarea de amibă a globulelor albe, prin transparența cărora se zărea nucleul întunecat, șerpuirea unor viermi spiralați ce trebuie să fi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vicioasă? depuneri de tartru închipuind, pe fiecare dinte, profiluri de camee, scene religioase, grădini cu poteci ce se bifurcă?) și slobozi urlete ascuțite, caraghioase, de vulpe prinsă-n capcană. Țipă așa și se zvârcoli cât îi îngăduia hemipareza, cu fața sângerie și lacrimile curgîndu-i pe tâmple, până i-au făcut tranchilizante. Spre seară se-nsenină și râdea fericit. Crezuse că, pe lângă cocoașă, pe lângă paralizie, Dumnezeu îl mai bătuse și cu bâlbâiala. Asta-l scosese din minți: Ce-ar fi zis dracii de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Întors în colțul lui de bâlci, lângă baraca spoită cu imagini de clovni, femei diforme în costume de baie și un hidos păianjen cu cap și piept de fată - fata având însă colți de vampiriță pe buza de jos pictată sângeriu -, ofițerul de securitate sufla din răsputeri în gornițele ce se lungeau, când văzu deodată în mulțimea ce căsca gura la un prezentator de pe estrada barăcii o figură teribil de cunoscută. Un flux de adrenalină rece ca gheața îi copleși arterele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de saltimbanci, orbit de chinoroz, fusese trimis cu un șut formidabil al femeii-păianjen direct în balta puturoasă din spatele barăcii pe roate, unde zăcu inconștient până spre seară. Când se ridică, pe-ntinsul cerului nu se mai vedea decât o dungă sângerie. Casa pe roate dispăruse, nu mai rămăsese decât baraca de lemn a panaramei în mijlocul pieței pustii. În fundal, lanțurile încremenite se profilau ca o ciupercă tristă pe cer. Un bec chior pe un stâlp, foarte departe, mărea dezolarea locurilor. Valiza
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
contextul ei de culori și texturi: lobul, negru de verde, al marii frunze, apoi zonele ei mai luminoase pe care fibrele se aliniau în lungime, ca ale ierbii, având în stânga prima semilună portocalie, deocamdată imposibil de identificat. Structuri galben-portocalu până la sângeriu se dezvoltă acolo, în stânga sus, cărnoase și rigide, fascinant de frumoase, cu ogive și tije și volute adânci, cu perișori și puf prăfuit, până ce întreaga floare de gura-leului se arată, acum, pe când insecta inițială abia dacă se mai vede în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Văzu la dreapta Lui trupul gol al Domnului nostru Iisus Hristos, cu toate rănile sîn-gerînd, dar purtând, înconjurînd-o nespus de grațios cu brațul drept, crucea din lemn de măr, pe când între degetele celeilalte mâini ținea-n dreptul inimii un trandafir sângeriu și auriu, a cărui fiecare petală era pudrată cu miliarde de raiuri, fiecare locuit de miliarde de sfinți. Fețele Tatălui și Fiului erau străluminate, cum se pierdeau dincolo de putința ochiului de-a vedea, de mănunchiul de raze groase izvorâte din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
războiului. Pâinea, săpunul... Merg apoi în camera mea dinspre Ștefan cel Mare. Nu aprind lumina. Mă așez ca altădată, ca-ntotdeauna, pe lada de la studio, cu picioarele pe calorifer, și privesc ore-ntregi, prin fereastra triplă, șoseaua întunecată de sub cerul sângeriu, conturând blocul de vizavi, mai înalt ca al nostru. Farurile mașinilor umplu camera de lumină. Ferestrele de vizavi sânt luminate slab. Nimeni nu face acolo dragoste, ca-n visele mele de altădată. Am zece ani, am optsprezece, am treizeci și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
trecea. Astfel, oricât ar fi înaintat în beznă, avea o cărare de lumină-n urmă, pe care putea veni înapoi netulburată, ca și când pe lespezile pe care le zărea acum bine: romburi de malachită verde-nchis și de porfir cu vinișoare sângerii, lustruite atât de bine, încît tot ce se afla pe suprafața lor dulce se răsfrângea adânc și minuțios în oglinda lor. Înaintând din con în con de lumină transparentă, printre scaunele înmărmurite, Coca ajungea din nou la măsuța empire și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ți l-ar fi putut revela. Sau poate că era doar unul dintre împărații romani ai decadenței și turpitudinii, efeminați și cruzi, poeți și călăi, al căror nume fusese supus unei inutile damnatio memoriae. Înfășurat în togă, cu o liră sângerie în mâini, personajul cânta. Degetele mâinii drepte erau angajate, nespus de grațios, în ciupirea coardelor, pe când, cu gura întredeschisă și pleoapele coborâte peste ochii bombați, citaredul își rostea neauzita cântare. Expresia feței lui, sub albul marmorean, era tulburătoare, avea acel
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ochii, aproape că dădu cu lira de pământ și se așeză-n fund pe piedestal, privind distrată-n cutie și apoi către râu. Peste Amstel, acum acoperit de pescăruși, casele deveniseră aproape negrei cele mai deschise la culoare licărind încă sângeriu. De-a lungul întregului Damrak, în lumina portocalie, nu se mai zărea acum nimeni. O foiță creponată, în care fusese înfășurată o dată o portocală, se lipi, rostogolită de vânt, de pantoful lui Cedric. În restaurant, doar o măsuță era ocupată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că sălășluiește spiritul unui om - o senzație curioasă: ca o expansiune a ceva impalpabil, ce-i amintea vag de niște momente trăite în Panonia în vremea adolescenței, momente de o dulce, niciodată mărturisită durere, care-l încerca atunci când, în lumina sângerie a unor splendide apusuri de soare, călărea de unul singur pe calul neînșeuat, în imensa câmpie mângâiată de vânt. Era ceva diferit de dorința de a poseda pe care o încercase pentru alte femei. Era intuiția faptului că poate exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
odată, am izbucnit în râs. Ce râs sacadat și teribil! Mi se zbârli părul pe cap. Nu-mi mai recunoșteam timbrul vocii. Era ca râsul străin care-mi răsunase de nenumărate ori în urechi. Am început să tușesc. Un scuipat sângeriu, o picătură din adâncul măruntaielor mele căzu pe oglindă. Am atins-o cu buricul degetului și m-am întors, s-o văd pe doică palidă precum cearșaful, cu părul zbârlit, cu ochii stinși și buimăciți. Ducea în mână un castron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
o întrebare: „Ce i, Costăchele, tată? Ce scrie acolo de ai rămas așa, fără să spui nimicuța? Grăiește, băiete! Îi adevărat că nemții o început iar război?” În încăpere se lăsase o tăcere grea... Doar razele asfințitului desenau o pată sângerie pe peretele la care privea Costăchel... Nașule, tare mi-i teamă că focul a fost aprins... a rostit Costăchel odată cu primul pas făcut în curtea învățătorului, care abia apucase să lase din mână găleata cu apă scoasă din fântână. A
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
aprins. Petrache i l-a smuls pur și simplu din mână și l-a plimbat deasupra trupului lui Costăchel... Imaginea dezvăluită cu zgârcenie de lumina slabă a felinarului era zguduitoare... Costăchel zăcea cu trupul contorsionat într-o băltoacă cu apă sângerie... La vederea acestei priveliști, Grigorosu și-a acoperit fața cu mâinile și a rostit un singur cuvânt: Doamne! Ioane! Ridică-l tu, că eu nu pot. M-au lovit și pe mine și nu pot mișca brațul drept. Cu mare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
un corp otova de sus până jos ca un puț de mină. Părul ei era la fel de natural ca parada În marș pe Wilhelmstrasse și era cât se poate de evident că purtase mănuși de box atunci când se dăduse cu rujul sângeriu pe buzele-i ca o agrafă de birou. Sânii ei erau ca posteriorul unei perechi de cai de povară la sfârșitul unei zile lungi și grele. Poate că mai avea câțiva mușterii, dar m-am gândit că erau mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Cocorul a ajuns pe Lună, cu Iepurele atârnat de el. Iepurele l-a mângâiat pe Cocor în semn de mulțumire, cu lăbuțele din care tot mai curgea sânge. Așa s-a ales Cocorul cu picioarele sale lungi și cu capul sângeriu. Tot pe vremea aceea, o femeie din tribul Cherokee era curtată atât de Colibri, cât și de Cocor. Voia să se mărite cu Colibri, pentru că era foarte frumos. Dar Cocorul propuse o întrecere în jurul lumii. Femeia se învoi, știind cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
atinge ușor pe umăr: așteaptă. Aici, viața e lungă. Mai lungă decât crezi. Mai lungă decât îți poți închipui. Timp de o clipă, în amurgul înghețat, el se înalță. Cerul lunecă dintr-o nuanță de piersică spre rubiniu, apoi spre sângeriu. Un fir de ață șerpuiește pe fundalul luminos: un stol de cocori coboară de nicăieri. Scot un sunet preistoric, prea tare și prea răsunător pentru cât sunt de mici. Un sunet pe care și-l aduce aminte de dinainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se uscau rufe imaculate Întinse pe o sfoară groasă. De sus, din cer, ploua o ploaie pe care nu o vedea nimeni. În iarba grădinii, Într-un ghiveci, o mușcată Își ridica tulpinile crăcănate spre nori. În vârful lor, florile sângerii aproape veștejite. Privirea băiețelului, clară, pătrunzătoare, tristă. În clipa În care aparatul de fotografiat Își deschise obturatorul, el, aflat În pădurea străbătută de tramvaiul solitar, Întoarse privirea Înapoi. Așa au rămas lucrurile, el cu privirea aruncată peste umăr, dincolo de obiectivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
invenția lui Demeșco. Mâncați niște dude necoapte după care beți apă de la cișmea. Îi povestești că În Ilarie Chendi unde ai stat Înainte aveai o cișmea la fel ca a lui și aveai și dud care făcea dude negre și sângerii. Îi mai povestești cum conduceai tu doi orbi la tramvai, În stația de lângă Farmacia de pe Tolbuhin, iar ei Îți dădeau cincizeci de bani. Mai puneai cinci și Îți cumpărai o Înghețată pe băț. De vanilie. Sau de rom. Vă Întoarceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
decolteu adânc, dresuri plasă și noile mele cizme lustruite din piele neagră. în jurul gâtului aveam o bucată de catifea neagră, părul mi-l strânsesem sus, cu câteva bucle pe afară, iar rujul era o nuanță caldă de purpuriu închis, aproape sângeriu. Vampiroaica cu cizme de scandal. Eram mulțumită de efect. Deși am vrut să-l dau pe spate așa cum făcuse el cu mine, în cazul lui nu conta ce poartă; oricum ar fi fost, era al dracului de sexy. — Aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
iubita lui Matolea. Complet goală, cu mâinile legate la spate și căluș în gură. Ochii aproape ieșiți din orbite păstrează expresia îngrozită ce-i însoțise ultimele clipe de viață. Pe trupul ei se văd numeroase pete vineții, semnele unor lovituri. Sângeriu, perfect rotund și plasat exact între sprâncene, orificiul de intrare a unui glonț. Aplecat deasupra ei, cu pălăria dată pe ceafă, Manfred declară expert. Urme circulare de praf de pușcă ars. Arma a fost lipită pe frunte. Mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dincolo de care terenul se prăvălește abrupt. Din locul în care stau ascunși, se poate vedea panorama munților uriași și superbi. Soarele asfințește precipitat și culorile apusului explodează într-o diafană lumină roșietică care cuprinde tot cerul. Crepusculul colorat in nuanțe sângerii sau roz pal amestecat cu portocaliu inundă peisajul, până atunci mohorât, într-o ploaie de aur și pentru o clipă pădurea pare precum intrarea în Rai. Oh, ce splendoare! exclamă admirativ Romulus. Ai crede că norii au luat foc! Treptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]