6,791 matches
-
de papaia, și avea un acoperiș de tablă dat cu vopsea argintie care avea nevoie de reparații. Curtea era aproape goală, cu excepția arbuștilor de papaia și a unui rând de belșițe ofilite din fața casei. În spatele casei, lipite de gardul din sârmă ghimpată care împrejmuia proprietatea, se aflau locuințele servitorilor și un garaj rudimentar. Era greu de găsit un loc potrivit pentru pândă, dar, în cele din urmă, Mma Makutsi ajunse la concluzia că, dacă parcau chiar după colț, pe jumătate ascunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și de ceapă. A tot venit la poartă, „domnu’ Negru... domnu’ Negru, chiar nu vrei să m-asculți, chiar nu ți-e rușine de-o femeie bătrână, chiar vreți să mă băgați în pământ...”, țâfnea câinele, alergând de-a lungul sârmei... „se usucă toate și eu n-am putere”... până la urmă s-a enervat ăl bătrân, a luat toporișca din magazie, „hoo, îl tai, cu tine-n vârf, numa’ lasă-mă”, s-a urcat în nuc și l-a ciopârțit. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
un felinar tot pot să-i fac, din fier forjat, la slujbă, c-acuși îi vine la ușă cu semănatul tanti cu coasa. Ajung la groapa cu apă pe care mă dădeam cu balia, sar peste gârlă, pe burtă, pe sub sârma ghimpată, mă opresc să respir acolo unde ridicasem căsuța din lăzi de bere, intru în grădina lui Zagan, pe unde-s cele două tufe de soc. Când se cocea, mă mozolea Tărcănița pe față și pe păr cu bobițele terciuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ce să mai salvezi, i s-au scurs creierii în canal, i-am aprins o lumânare și-am aruncat pe ea cearșaful, trec ăia mici la școală, să nu vadă... A mai încercat o dată, am înțeles, dar a rămas pe sârmele de rufe și-a tras-o unul dintre copii... Trebuie s-apară de-acum și Poliția, da’ încet se mai mișcă și ăștia... Nici popa n-a venit, am trimis-o pe Mioara să-l aducă. Când e după luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bătrânului Prospero, de ghidușiile lui Ariel, până la urmă? - Ghițăăă, unde mă-sa ai pus șpaclu’? vine de-afară, pe fondul tăcerii mele încurcate. - Ău... - Șpaclu’, că n-am cu ce răzălui aici... - E-n găleata aia de plastic legată cu sârmă... Acolo l-am pus! - N-o văd... Am căutat... - Da’ pe sărăcie... Cască ochii... Acolo l-am lăsat... - Nu-i acolo... - Bă, ai orbu’ găinilor? Ia-l și bagă-ți-l în cur! - ...s-ar putea să nu mai însemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și-și strânge brațele peste piept. - Lasă... Tu? - Eu îs obosit, abia mă târâi, încă nu m-am dezmembrat, am hălăduit prin Budapesta. - Iar? - Da, am ieșit, ca de obicei, prin fundul grădinii, de-a bușilea, m-am zdrelit în sârma ghimpată și m-am trezit în orașul vechi. Știu drumul cu ochii închiși! - Fiecare cu Budapesta lui... Mai dă-mi vin. S-a ridicat dintr-odată: - Uită-te în jur, uită-te... tu nu vrei nimic de pe-aici? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ei, Tinca săraca s-a pregătit cum a putut, au făcut femeile de toate. - Bogdaproste... Săru’ mâna, tanti Tinca... Blocul e undeva aproape de vechiul stadion muncitoresc. Cineva a îngrădit locul unde-au fost vestiarele și s-a mutat acolo. Câteva sârme pline de pelinci. Acolo dorm, îngrămădiți pe cartoane și cutii, de-a valma, cu câinii. Trecem peste Bahlui pe un soi de punte de metal. Apartamentul, la etajul șase, e ca și-al meu, cu trei cămăruțe și-un balcon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
De-aia i-a ieșit copilul lingav. Acum e bine că nu e noapte, numai atunci iese omul negru, care e rău, prinde copiii și-i mușcă. Dincolo de cișmea, e un teren viran unde-s puse fuste la uscat, pe sârme ridicate cu prăjini. Fuste roșii cu verde, cămășuici roz și albe, multe, și prin salcâmi. Și cazane în care nimeni nu știe ce fierbe. Altruismul are ceva grețos. Generozitatea mi se pare și ea lașă, o cosmetizare caraghioasă a cruzimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu ochiul din ceafă. E-acolo, impune, domină chiar fără să facă nimic, chiar fără să deschidă gura. Tot natura explică... E incontestabil mascul Alfa și nu se-agită. A, poate combina ca un pocherist, poate trișa, poate dansa pe sârmă cu aroganță sau poate fi chiar îngrozitor de timid... Dar ăștia care se firitisesc în grup, în toate formele, mi-aduc aminte de mucoșii pe care i-am prins în spatele școlii făcând concurs de ejaculat. „Io am ajuns mai departe! Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fi cu adevărat vie. Afli totul despre lookul lui Evie Cottrell dintr-o reclamă la un șampon organic, numai că acum rochia ei de nuntă e arsă până la firele metalice care-i orbitează în jurul șoldurilor și până la micile schelete de sârmă ale tuturor florilor de mătase pe care le avea în păr. Iar părul blond, tapat, ridicat și pieptănat pe spate, curcubeu al tuturor nuanțelor posibile de blond, umflat cu fixativ, ei bine, e ars și ăsta. Singurul personaj care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să muște din covorul de pe scări înspre curul gol al lui Evie, iar Evie țipă și sare în picioare și aleargă pe scări în jos cu pantofii ei albi cu toc cui făcuți scrum. Despuiată și fără păr, îmbrăcată în sârme și cenușă, Evie Cottrell dă fuga afară pe ușa din față spre un public mai numeros, oaspeții ei, argintăria și cristalurile și tulumbele de pompieri care se apropie. Asta-i lumea în care trăim. Condițiile se schimbă și noi ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și când mă duc să mă uit sub patul ei, acolo-i pușca de calibru 30 și luneta. În dulapurile ei e ce-a mai rămas din hainele mele, întinse și chinuite de moarte și agățate acolo pe umerașe de sârmă, moarte. Apoi sari la mine în patul lui Evie în noaptea aia. E miezul nopții. Vântul ridică perdelele din dormitor, perdelele de dantelă, și pisica sare pe pervaz ca să vadă cine tocmai a oprit pe aleea cu pietriș. Cu stelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
M-aș fi putut duce și pe Lună și tot aș fi auzit țipetele alea. Shane și ai mei erau în sufragerie, eu, eu eram în spatele ușii de la camera mea. Hainele mele, majoritatea hainelor mele de școală erau afară, pe sârma de uscat rufe. Înăuntru, tata zise: — Ce ai tu nu e-un streptococ, domnule, și ne-ar plăcea să știm pe unde-i umblat și cu ce te-ai ocupat. — Drogurile, zise mama, asta am fi putut înțelege. Shane n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o veșnicie. Marginea deschisă a gâtului meu pare întinsă și tare la atingere, coaste împletite, întărite prin încleiere și racordări. O simți la fel ca pe marginea superioară a unei rochii sau un costum de baie fără bretele, susținut de sârme și straiuri de plastic cusute înăuntru. Dură, dar caldă, așa cum arată o garoafă. Osoasă, dar acoperită de piele moale, palpabilă. Genul ăsta de mandibulectomie traumatică acută fără reconstrucție, înaintea decanulării tubului traheotomiei, poate duce la apnee în somn, au zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
bretele, cu gulerele lor rigide sub formă de potcoavă și umeri bufanți, talii strânse, cu peplurile și osaturile scoase în evidență, astea nu rezistă niciodată mult timp. Tensiunea, presiunea și întinderea satinului și crepului care încearcă să țină firele de sârmă și osatura înăuntru, lupta pânzei cu metalul, această tensiune le va face bucăți. Pe măsură ce exteriorul îmbătrânește, pe măsură ce slăbește stofa, partea care se vede, interiorul începe să împingă și să rupă, croindu-și drum spre exterior. Prințesa Prințesă zice: — O să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
poate că Manus făcea deja parte din viața noastră. Nu vreau să aud asta. Cea mai frumoasă rochie antică s-a dus pe copcă. Mătasea și tulul au alunecat, au căzut, s-au prăvălit pe podeaua cabinei de probă, și sârmele și osatura sunt rupte și desprinse, lăsând doar câteva urme roșii care deja dispar pe pielea lui Brandy, cu Brandy rămasă mult prea aproape de mine, doar în chiloți. — E comic, zice Brandy, da’ asta nu-i prima oară când distrug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
râdă. Vedeți voi, chiar atunci Evie pășește din zidul ăla de flăcări din capul scărilor. Cu o pușcă în mâini, cu rochia de mireasă arsă până la cercurile de oțel, cu florile de mătase din păr arse până la scheletul lor de sârmă, cu tot părul ei blond ars complet, Evie execută acel pas-pauză-pas încet pe scări în jos, cu o pușcă ațintită drept spre Brandy Alexander. Cu toți uitându-se pe scări în sus la Evie îmbrăcată în nimic altceva decât sârme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sârmă, cu tot părul ei blond ars complet, Evie execută acel pas-pauză-pas încet pe scări în jos, cu o pușcă ațintită drept spre Brandy Alexander. Cu toți uitându-se pe scări în sus la Evie îmbrăcată în nimic altceva decât sârme și cenușă, cu sudoare și funingine mânjită pe tot suculentul ei corp transsexual de clepsidră, toți o privim pe Evelyn Cottrell în marele ei moment de glorie, și Evie țipă: — Tu! Urlă la Brandy Alexander de-a lungul țevii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sat prăfos de pe lîngă Peștera, ori Negru Vodă, ori Mahmudia, ori chiar în Brăila pe lîngă crîșma unuia ce părea să-i fie cumnat lui Cocoș. Cu pălăria lui pleoștită, cu costumul de gata luat de la Lafayette, cu ochelarii de sîrmă cocoțați pe vîrful nasului era convins că va lăsa impresia unui fraier care cască gura și îl trec toate sudorile numai auzind ce i s-a întîmplat unui gazetar extrem de curajos și extrem de norocos. A trebuit să dea intîi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe cei care nu-și dădeau seama de înălțimea momentului, Pangratty alături de Balbo alcătuiau cea mai minunată clipă de nesăbuință și noroc. Atunci îl văzu pe Coriolan Popa, subsecretarul de stat de la Ministerul de Război, mărunt, uscățiv, cu ochelari de sîrmă prin care se zăreau ochii negri și neliniștiți, ca de șoricel. În toate aducea cu un șoricel, părul cenușiu și puțintel cam lung, costumul gris cu umeri căzuți, mîinile mici în continuă mișcare, dar nu era deloc ceea ce părea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lucruri care îl priveau ca om al legii. Dacă s-ar fi descheiat la nasturii vestonului, s-ar fi simțit mai în apele sale. Fără să răspundă, ridică mîna pînă la piept, pipăind nasturele de metal. Îl prinsese zdravăn, cu sîrmă de cupru, ca burlacii, îl frecase cît trebuie cu Amor, praf de lustruit, dar dezinteresat, primit de la Strudel, negustorul de nimicuri. Poate gestul a fost cu totul neașteptat, i-a nedumerit, i-a descumpănit pe bătrînei, dar s-a întîmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
creadă. I se întîmplase asta de cîteva ori și constatase de fiecare dată că se străduise să afle, să descopere ceea ce ei știau de mult. Atunci își dădea seama din nou că într-adevăr nu era decît un dansator pe sîrmă și că era foarte probabil că, mai mult decît măiestria sa, căderea, prăbușirea ar fi smuls o furtună de aplauze și un oftat de încîntare și chiar satisfacție. Deocamdată nu voia să alunece și de aceea luă două hotărîri importante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
au fost pustiite nu știu câte sere de flori și devastate grădinile mahalalelor, că toată noaptea lătraseră câinii, tot chemându‑se Între ei dobermani cu câini‑lupi, Îndârjiți În zgardele lor aidoma unor coroane de spini; lunecau verigile grele ale lanțului pe sârma de oțel temeinic Întinsă, răsunând precum lanțurile sclavilor din negura istoriei, fără ca nimănui să‑i treacă prin cap, chiar nici bătrânilor grădinari osteniți, În a căror oase istovite zăcea istoria bolilor, veșnică precum istoria proletariatului, că În acea noapte se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu o voce aproape străină. Domnul Martin Benedek, primarul, Își aprinse sfeșnicul de pe noptieră și se uită la ceas; trecuse de unsprezece. Câinele din curte lătra Întruna, Îndârjit, se auzea cum se smulgea din lanț și cum lanțul aluneca pe sârma Întinsă. Cineva lovea puternic cu pumnul În ușă. Domnul Benedek Își Îmbrăcă halatul de casă și ieși fără să‑și scoată de pe cap fesul de noapte cu ciucurele care‑i cădea pe‑o ureche. Înălțând mult lumânarea, o recunoscu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aruncat. Curg ațele din bulendrele lor întărite de jeg și pătate. Zdrențăroasa are în picioare teniși prea largi, fără șireturi. I se zărește părul încâlcit, strivit sub plasa unei peruci ale cărei fire de plastic sunt cenușii și dure ca sârma de oțel. Bețivul poartă o cagulă maro tricotată, trasă pe frunte. O tot pipăie pe zdrențăroasă, împingându-și o mână pe sub pantalonii ei de poliester elastic, vârând-o pe cealaltă sub tricou. Zdrențăroasa se zbate gemând în hainele ei, trecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]