638 matches
-
de vânt, cu privirea spre capătul străzii, unde a dispărut mașina lui Jack. Încă Îi mai aud glasul În minte. Încă Îi mai văd chipul. Felul În care se uita la mine, de parcă aș fi devenit, brusc, o străină. Mă săgetează o durere cumplită În tot corpul și Închid ochii, pentru că pur și simplu nu sunt În stare să o suport. Dacă aș putea să dau timpul Înapoi... dacă aș fi fost puțin mai hotărâtă... dacă i-aș fi dat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o să‑mi lipsiți. — Mă credeți sau nu, schițează el un zâmbet, cred că și dumneavoastră o să‑mi lipsiți mie, domnișoară Bloomwood. Contul dumneavoastră a fost cu siguranță unul dintre... cele mai interesante conturi de care m‑am ocupat vreodată. Mă săgetează cu privirea și simt cum mă îmbujorez ușor. De ce o fi simțind nevoia să‑mi amintească de trecut? Ce‑a fost a fost. Acum sunt alt om. Oricine are voie să întoarcă o nouă filă și să o ia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o vreodată. Mă uit cu jind în urma ei, încercând să nu‑mi închipui cum aș arăta eu într‑o rochie ca asta. Muzica se oprește și preotul începe să vorbească. Simt că oamenii de pe partea lui Lucy încă mă mai săgetează cu privirea, dar îmi aranjez pălăria și‑mi ridic bărbia, ignorându‑i. — ...să unim acest bărbat și această femeie în sfânta legătură a căsătoriei, rostește preotul. Care este una dintre cele mai respectabile instituții în care... Observ că domnișoarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Trebuie să fie și alte lucruri în viața mea, în afară de mersul la cumpărături. Păi, evident, îmi place... să mă întâlnesc cu prietenii, încep șovăitor. Și, de asemenea, să... studiez moda prin ă... intermediul revistelor... — Ești o fire sportivă? zice Elinor, săgetându‑mă cu privirea. Mergi la vânătoare? — Îhm... nu. Dar, de curând, m‑am apucat de scrimă! adaug, cuprinsă de o inspirație subită. Costumul îl am, nu? Și am cântat la pian de la vârsta de șase ani. Perfect adevărat. N‑are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Să‑ți mai fixezi niște întâlniri? — Nu, zic după o pauză. Sinceră să fiu, nu cred că are vreun rost. — Dar rămâi aici, cu Luke? Prin fața ochilor îmi trece rapid imaginea chipului împietrit al lui Luke și simt că mă săgetează durerea. Nici asta nu cred că ar avea vreun rost. Iau o gură mare de coniac și încerc un surâs. Știi ceva? Cred că am să mă întorc acasă. Paisprezece Cobor din taxi, îmi debarc valiza pe trotuar și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Erica Parnell, conduce un cuplu de vârsta a doua. Între noi fie vorba, eu și ea nu ne‑am prea înțeles niciodată. Are ceva ușor inuman - de fiecare dată când am văzut‑o, avea aceiași pantofi bleumarin. — A, bună ziua, spune, săgetându‑mă cu o privire dușmănoasă. Ce doriți? Aș dori să‑l văd pe John Gavin, vă rog, spun, încercând să par foarte profi. Este disponibil? Nu cred, zice rece. Nu fără să fie înștiințat în prealabil. Păi... puteți să încercați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
câte un părinte Începea să cânte o alta și se luau după el ceilalți părinți de copii și povesteau, la unison - ceea ce dădea un Răut de glasuri - cum se-ntâmplase-ntâmplarea ceea cu cerbii-cu-stè-n-frunte și cum ei, vânătorii, nu-i săgetaseră din săgeată - de milă, de minunare mare - și iar veneau școlarii, cu patruvocile lor, cu gurile-covrig ațintite la mâna tatei bătând măsura Învățătorește și dând intrările ne-pricepute de părinți, apoi Începeau să adie femeile, povestind ca un lan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tensiune. — Da. Bună, Janice! am salutat, Într-un efort eroic de a nu arăta vinovată. Ce mai face Devon? N-a ținut figura. Aproape că i-am auzit fălcile Închizându-se cu un clămpănit. Ochii albaștri ai lui Janice mă săgetau cu raze laser de furie. Dacă Grace s-ar fi uitat pe jumătate atât de urât la Prințul Rainier, acesta și-ar fi ridicat mâinile În semn că se predă, promițându-i că Îi va da voie să remonteze bijuteriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
anarhosindicalist. Ah, bun, am zis cu interes, Înainte să-mi amintesc că trebuie să mă concentrez pe episodul socialist. Deci, partidul ăsta, Socialiștii Militanți, e foarte structurat, nu? am Întrebat eu, străduindu-mă să revin la tema discuției. Pegg mă săgetă cu privirea. — Te gândești să te Înscrii? — Mă interesam doar, am scuturat eu din cap. — Mda, păi, eu nu te-aș sfătui. Mai ales că ești femeie, Înțelegi? — Dar ce are? Întrebă Tom curios. — Sunt niște ticăloși sexiști, omule, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
unchiul. Avea mersul din timpul liber, cel lenevos, celălalt mers îl folosea dimineața. Era mersul la cârciumă. Atunci nimeni nu se mișca mai repede ca el. Tata l-a poftit să guste o bere proaspătă din America. Mătușa l-a săgetat cu o privire piezișă. „Una singură, femeie, dintr-atâta nu i se învârte capul unui bețiv”, a spus el când ea i-a aruncat cuvântul bețiv, rostit cu jumătate de glas. Mama a împărțit tuturor ciocolată americană cu lapte, arahide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
buun, vântul bate din față! Ia apoi poziția de atac și așteaptă. O mierlă gâlgâie zgribulită pe undeva în bezne de septembrie. Asta așteptam! își mai spune și țâșnește. Ghemuit, face salturi lungi ca de cangur. Deodată, se prăvălește ca săgetat peste un scaiete osos: norul alunecase de pe fața lunii. Or, Leonard știe ce înseamnă razele astea: moarte. Își umple gura cu țărână la repezeală. Nu, n-o să țipe decât în apropierea redutei - un spin îi intrase tare în fund. Carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o țâră și pune capul în poală la mine să te dăscânte Dedi dă dăochi. O așează pe Prințesa cu capul în poală, suflă de trei ori peste fruntea fetei și își spune descântecul: Fugi izdate Blăstămate Nu izda Nu săgeta Cu tămâie l-oi lăpăda Acolo să mănânce Acolo să zdrumice Și Prințesa să rămână curată Luminată Ca steaua pe ceri Ca apa pe mări Ca argintul curat Ca aurul luminat.” — Te sâmți mai bine? Așază-te aici pă saltea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
numai la gura lui, clătina din cap, ofta și întrerupea mereu cu aceleași vorbe: ― Păi, ce să facem, oameni buni, ce să facem? Întreruperile aveau, fără voia lui, niște intonații atât de ciudate, durere și umilință resemnată, că oamenii îl săgetau cu priviri disprețuitoare, iar Toader Strîmbu, văduv cu trei copii și fără un petic de pământ, izbucni în cele din urmă furios: ― Ce să facem, ce să facem? (Se spăimântă însă singur de revolta lui și urmă repede, morfolindu-și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
taci, măi Petrică, ia mai taci! Capitolul VI VESTITORII 1 Platamonu rămase înmărmurit când văzu pe Chirilă Păun, logofătul și omul lui de credință, atât de amărât. ― Da ce-i, Chirilă, ce, pacoste a dat peste tine? Chirilă Păun îl săgetă cu o privire urâtă, răspunzînd: ― Apoi lasă, cucoane, că dumneata știi mai bine, că e feciorul dumitale și... ― Ce ți-a făcut feciorul meu, Chirilă, vai de mine? făcu arendașul cu o bănuială. ― Ce-a făcut să-i plătească Dumnezeu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lăsași să mă omoare?" S-a deșteptat din somn cu glasul ei mustrător în urechi... Acuma cioplea și bocănea de zor, ca și când ar fi vrut să uite sau cel puțin să înăbușe amintirea întîmplării. Dar oricât se trudea, mereu îi săgeta în creieri câte o întrebare și fiecare îl durea, și-l ustura, și-l chinuia... 2 Două ceasuri după răsăritul soarelui era o viermuială în Amara, de parcă satul ar fi pornit să-și mute locul ca o șatră când s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
degeaba. Trei-patru strănuturi în rafală sparg liniștea în autobuz. Aerul ieșit din nări sa simțit ca suflul unei explozii. - Vai, domnule, nu vă puteți abține? Îmi reproșează una din dame. - Nu pot, stimată doamnă! Îmi cer scuze!... Cealaltă damă mă săgetează cu niște priviri reci, încât am simțit că mă îngheață. Mai trec câteva minute și iar dau drumul la o rafală de strănuturi. - Domnule, sunteți imposibil! Chiar nu vă puteți abține? Vine reproșul de la a doua damă. Același răspuns din partea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
le punea dimineața botnițe la gură ca să nu poată înghiți nicio bobiță. Faceți comandă de botnițe să le punem elevilor și ceapeul nu va mai avea pierderi. S-a produs rumoare în rândul elevilor și al diriginților. Primarul m-a săgetat cu o privire care a pătruns prin mine ca un fulger. Imediat mi-am adus aminte de întâmplările trăite de mine ca profesor și director la mine în sat și miam zis: Iată că și aici am dat de belea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
lucioasă. Fugeam disperați și auzeam în urma noastră cum plesneau vitrinele. Ne-am repezit la subsol, unde era o viermuiala înspăimîntătoare. Aerul era înțesat de fluturi multicolori, lăcuste, cicade, cărăbuși, lilieci, câini zburători. Un pește zburător evadase din borcanul său și săgeta sala izbindu-se de un perete. Gândacii uriași, coropișnițele, păianjenii și scorpionii mișunau pe podea, alcătuind un covor viu de oroare. La fiecare pas striveam cu zecile. Viermii se târau la un loc cu cobrele, pitonul începuse să-și desfacă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
capotă, totul mi se părea luminat de un soare negru, visceral, dureros ca un lucru pe care simți că nu-l vei mai avea niciodată. Priveam cireșul amar, ridicîndu-se peste toți ceilalți pomi plini de clei din curte, și mă săgeta amintirea foișorului și-a serii trecute, când Egor se balansa înaintea mea ca o cobră hipnotică. Ieșeam la poartă și priveam în josul străzilor: cozile zmeelor agățate de sârmele de telegraf fluturau singuratice în aerul galben și câte o turturică oprită
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
relevă drept starea în care conștiința, adunându-se la și spre atomul concentrat al sinelui, devine fundal primitor, receptacol magnetic ce-și primește revelații și sensuri noi fundamentale. Aceste deschideri spre un metafizic primordial sunt purtate de fascicolele frumuseții ce săgetează asimilator conștiința remodelantă a sensibilului admirator. În reculegerea sa, deopotrivă calmă și efervescentă, el este însoțit de prezența supra-temporală a nestinsei osteneli creatoare pe care artistul și-a asumat-o demiurgic precum un destin prelungit și împlinit abia peste și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
să încerce să-și redobândească vechea slujbă sau să se gândească la o alta nouă. Și în cazul ăsta, la ce anume? Hotărî că-i mai bine să nu se gândească. Un junghi dureros, o durere de altă natură, îi săgeta mintea năucă, schimbându-i direcția gândurilor. Se ridică brusc în capul oaselor. John Robert Rozanov! George văzu acum în fața ochilor chipul lui John Robert, uriaș, cu obrajii cărnoși, spongioși, jilavi, cu nasul mare, coroiat, ciupit de vărsat, și gura lacomă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
parc-ar fi fost la capătul vieții. Singurul ei sentiment pozitiv era simțul propriei inocențe. Încă nu „devenise rea“, așa cum deveniseră atâția oameni, din câte știa ea. Răul făcea și el parte din golul alb al viitorului. Asemenea gânduri îi săgetau mintea acum când ședea pe patul alb din dormitorul școlii și își ținea în mâini genunchiul cald, îmbrăcat în ciorapul maro. Îi săgetau mintea, laolaltă cu numeroase alte gânduri, cu imagini ale pârtiilor înzăpezite și ale plopilor liliachii, ale melancolicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din câte știa ea. Răul făcea și el parte din golul alb al viitorului. Asemenea gânduri îi săgetau mintea acum când ședea pe patul alb din dormitorul școlii și își ținea în mâini genunchiul cald, îmbrăcat în ciorapul maro. Îi săgetau mintea, laolaltă cu numeroase alte gânduri, cu imagini ale pârtiilor înzăpezite și ale plopilor liliachii, ale melancolicului lac din Texas, ale dragului ei tată, încruntându-se de îngrijorare în timp ce-și pregătea prelegerile, ale garsonierei sordide în care vărsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sămânță otrăvitoare crescuse tortura care o împinsese să se ducă să-l caute. Diane era atât de disperată, încât primul impuls a fost să-l viziteze acasă, în Druidsdale. Totuși, n-a ajuns mai departe de Podul Roman, când a săgetat-o altă idee. Dacă Stella era acasă la George? Dacă o fi fost acolo tot timpul, nu într-o groapă în grădină, ci vie și nevătămată, luând parte la o conspirație în doi, râzând împreună cu George de tot ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
noțiunea că fata ar putea fi foarte inteligentă. Firește, nu era o proastă. Dar, în mod cert, ea nu se considera prea deșteaptă și John Robert nu făcuse speculații asupra acestei chestiuni. Poate că era foarte inteligentă, poate că (îl săgeta acest teribil gând) într-o bună zi, Hattie o să ajungă un filozof. Să fi fost talentul filozofic ereditar? Nu se putea gândi la nici un exemplu. Păstrându-și cumpătul, urmă: — Existența fizică a țării mi s-a părut întotdeauna neconvingătoare, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]