731 matches
-
gîndesc cu tristețe la întîmplarea asta. Este în tabăra lor mai multă orbire decît farsă și poate mai multă bună-credință decît impostură. Dar atunci, cum se poate, prin ce aberație, să nu-și dea seama de oribila lor eroare, de sălbateca lor eroare?". Deși scrisese cu o bună intuiție, la 22 iunie 1941, data intrării României în război: " Iată lupul sovietic silit să joace rolul mielului inocent. Parcă ar fi o biată Belgia oarecare", să admitem că apare legitimă, din punctul
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
nici umbra mea nu se va mai apleca tainic, mică Lilith, din spatele unei obscure sfinte treimi; nu mă voi mai regăsi în cărți cu imagini, în dicționare de nume, în reviste de modă, jurnale. Da, a noastră e muzica asta sălbatecă, vastă: băutorii de bere-n cutii, mîncătorii de imagini TV, funcționarii, drogații, cerșetorii și geniile sînt ai noștri, ei toți cîntă în cor. Ale noastre sînt betonierele, abatoarele și uzinele, gările, aeroporturile și sateliții intercontinentali, ele sînt instrumentele noastre de
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
din multele zeci extrase pe fișele de lucru: se așează/ se așază, lacrimi/ lacrămi, fiece/ fieșce, straturile/ staturile, nemaivăzând/ nemaizărind, rol măreț/ rolă măreață, învelește/ învălește, sub/ subt, fugind/ fugând (în rimă, o dată cu arătând, altădată cu blestemând), sunt/ sînt, sălbatic/ sălbatec, întinre/ înșine etc. S-ar fi cuvenit, de asemenea, ca editorul, utilizând cinstit ediția-matcă, să fi plagiat nu numai ici și colo (p. 11, 18, 19, 20, 21 ș.a.) îndreptările și completările făcute de I. Fischer, în edițiile sale, la
Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia1 by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7268_a_8593]
-
Butterfly. Un an mai tarziu Richard Strauss își face intrarea în lumea teatrului liric cu a sa Salomée (Dresda, 1905). Urmează, în 1909, tot la Dresda premiera Elektrei sale. Un an mai târziu, la New York, G.Puccini prezintă Fata vestului sălbatec (1905). Același Richard Strauss, propune capodopera creației sale lirice, Cavalerul rozelor (Dresda, 1911). Franța revine în prim plan cu Ora spaniolă a lui Ravel (Paris, 1911). Apoi din nou Richard Strauss cu Ariadna la Naxos (Stuttgart, 1912). Următoarea partitură lirică
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
popor care a creat teatrul muzical. Cu ultimul său opus, Puccini face același gest ca și marele său predecesor pe care îl recunoaște din nou ca maestru și la al cărui model se întoarce. După experiența americană, după Fata vestului sălbatec și operele din Triptic - printre ele Gianni Schicchi, singura sa partitură comică -sfidând timpul său și modernitatea teatrului muzical marcat de Schőnberg, Strawinski, Ravel sau Berg, Puccini își amintește că este compozitor italian și scrie Turandot, partitura ce se întoarce
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
feudali de orient, acest cavaler de evul-meziu rătăcit pe malurile Dîmboviței după atîtea veacuri de interval, ar fi demult rival al lui Don Quichotte, dacă n-ar fi odios prin faptele lui sîngeroase. Însetat de singe întocmai ca o fiară sălbatecă, el își caută satisfacerea ambiției și instinctelor sale în vărsări de sînge, în bătăi, în zdrobire de cetățeni ș...ț comparsul d-lui Filipescu, cinicul și lepădatul de familie și de neam, Take Ionescu, omul nefast prin excelență, acel care
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
sine, cât să-mi ia forma și, cu tot cu umbră, să ncap, spre sângele său vegetal să m"absoarbă"n lăuntru și exersăm, în furtună, arcuiri și asceze din cele 37 de forme de Tai Chi Chuan și, printre copitele cailor sălbateci, creștem împreună, cu rădăcini înspre apele râului ohabnic , Nu știam că te-ai scăldat odată în sângele unui dragon", mă asimți el, dintr-un potop de veacuri afară, turmele de aur sfulgerau etherul. spălarea mâinilor ia-mă din lume, ocolește
Nazaria Buga by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/10533_a_11858]
-
soția lui îl aștepta să se întoarcă acasă. Zi după zi, noapte după noapte, aceasta așteptare disperată va continua, cu spaime și cu deznădejde, și nimeni nu-i va putea spune că în noaptea asta întunecoasa, hăituit că un animal sălbatec, bărbatul ei se tîrîse să moară sub un tufiș, indreptindu-si ultimul gînd spre ea. Odihneste-i sufletul în pace, Doamne, si iarta-i păcatele, m-am rugat, în timp ce vîntul îngrămădea și mai multe frunze peste trupul lui, pînă cînd l-
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
turbanelor-țepele purpurii în foalele lentilei-vătafii bulbucați în burta cimpoiului-viclenia și trădarea Struțocămile prin deșerturi de sacâz pălmași umeziți de bruma căzută pe casele de pai străpunși cu cârjă de păianjenul șchiop în pânza de lipitori și lăcuste Domni peste ținutul sălbatec peste sălbăticiți peste mișcătoarele din mină mitul fals întreținut înscenat la revoluții și răzmerițe blestem VI. broderie în ia de purpură cruciulițe bruma firul rombul lumina fluiere amintire frunze scara trandafiri leandrii umbra triunghiul colivii catedrala dalii și dale de
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
genunchi și, cu vrerea-i semeață,/ să-l faci să se schimbe la porniri și la față.../ Și Gîdelui datu-i-ai tu, ca-ntr-o nebună petrecere/ cu-o mînă cît Atlanticul de largă,/ cicloane de seceri, cu ele sălbatec să secere,/ în năprasnice goane și treapăte,/ piramide de genunchi și de capete/ și năzdrăvane ciocane,/ cu ele pămîntul în două să-l spargă". în "monografia" ce i-a dedicat-o lui Aron Cotruș, în 1981, singura de care a
Metalirismul lui Aron Cotruș (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12513_a_13838]
-
pentru o femeie poate să fie un mod de apărare. Recunosc că era un lucru pe care-l credeam doar pe jumătate. Am să revin la distopie mai încolo. Așa cum spui, 'blândețea' e o constantă, chiar dacă există momente de violență sălbatecă în unele poeme, uneori chiar în tonul poetic. Un Desperado e în general dizlocat. Ești dizlocat de două ori: o dată din Ungaria în Anglia, a doua oară de la pictură la poezie. E dizlocarea, în cazul tău, izvor de încordare ori
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
ideilor. În epilogul unui roman celebru, de Max Broch, „Moartea lui Vergilius”, cînd sclavii ridică sipetul conținînd Eneida, pe care și-o însușise pentru viitorime Augustus, după primii pași, se aude un plîns altfel decît resemnat: „nu prea tare, dar sălbatec”; „cu acel foc adînc pe care nu-l întîlnești - spune autorul - decît acolo unde eternitatea năvălește brusc în viața oamenilor”. S-ar potrivi și încercării pe care ne-a fost dat s-o îndurăm mai deunăzi, ne-ar obliga, și
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
cuvinte, oricum abundă patosul subiectiv, tensiunea extatică, visul cu tentative statornice de contrapondere cugetătoare, slab vizionară: "Suntem visați de cineva / Visat la rândul său / De altul / Care e visul unui vis / Anume. / Cuprinși de somn / Visăm și noi o lume / Sălbatec zvârcolită-n somn / Visând, / Verigă fragedă suntem / În șirul fără început / Ce nu se va sfârși / Nicicând, / Deși / Ar fi destul / Un singur țipăt / Puternic doar cât să poată trezi / Pe jumătate / Primul domn / Din somn, / Pe cel care doarme
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
fel sau altul, fiecare nou val poetic. Oricît s-ar asemăna, orice ar avea de împărțit, nici un poet nu vrea, cel puțin la început, să respire aerul strămoșilor. Cu atît mai mult cînd face avangardă. Așa că un titlu ca Plămânul sălbatec, dat de Paul Păun volumului său de versuri din 1939 publicat, cu două guașe de Perahim, la Tipografia Bucovina, I.E. Torouțiu, nu are de ce să mire. E o îmbinare foarte fixă de obsesii, în jurul acestei nevoi uriașe de a trage
Respiro by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7167_a_8492]
-
mai toate în poezia acestui suprarealist care nu se joacă. ?i înțelegem, oricît s-ar zbate plămînul, pe măsură ce respirațiile se adîncesc, rărindu-se, încotro înclină balanța. Și un rol de-a binelea romantic, de Prometeu, poate: "cu un plămân mai sălbatec mă'ntorc,/ plin de vântul alb al nebuniei,/ plin de lamele de săbii ale munților/ plin de răsuflarea miilor de oameni/ plin de pumni/ plin de furtună." (p. 34). Un plămân-vacuum, înghițind, ca un uriaș burduf, priveliști și întîmplări. Toate
Respiro by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7167_a_8492]
-
malefic" ca poetul să-l înlocuiască, înmormîntîndu-l efectiv, pe ziaristul devenit extrem de periculos pentru junimismul politic. M-am întrebat în comentariile mele la cele două cărți și mă întreb și acum de ce trebuia Maiorescu să se debaraseze cu atîta cruzime sălbatecă de ziarist și nu-l putea licenția pur și simplu de la Timpul, cum mai făcuse cînd îl înlocuise din funcția directorială, aducîndu-l, în locul lui, pe Gr. Păucescu. Să revin însă la noua carte a d-lui N. Georgescu, negreșit învățată
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
se transforme în arta supremă, știință și magie totodată, tehnică și cultură, sacrificiu și încordare de energii, cu simulacre și ritualuri magice, desfășurate pe ariile altarelor, așa cum arată toate scenele zugrăvite în peșterile preistorice. Sau cum se mai practică la sălbatecii de azi." Se poate spune că animalul era răpus mai întîi în efigie, înainte ca sulița omului primitiv să-l fi culcat la pămînt aievea. Primul vînător al ginții era așadar pictorul rupestru: Ei au plecat să năruie gazéle. De sub
Epistolă către Odobescu (X) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7791_a_9116]
-
Munții perd frunțile verzi în azur, Lacuri, prin cele opt ceruri feerice, Rîur molatece cu lin murmur. Silvele-mprăștie dulce prefumele, Florile, pulbere încolorată. Paseri cu cîntece dulci ca plăcerile De estaz ne-nțeles sufletu-mbată. [...] Acolo în silvele cele sălbatece Ce semăn norilor cei grămădiți, Unde repaosă hearele munților, Pruncii cu mumele sunt adormiți. Stelele scutură pulbere aură, Luna molatecă în spațiu luce Ca o surîdere dulce de vergură Suflă în frunzele văii vînt dulce” (Traianida, Cîntul III). Romanele lui
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
și ne biciuiau privirea lungi, somptuos prelungi, cozile unor făpturi cu nume scurt și viu, ara, ca un strigăt de pe continentul convulsiilor precolombiene, să le fi dat ocol, smerit, unor înalte siluete de ibis rose, înțelepciune egipțiacă sădită în desiș sălbatec, la depărtări sud-americane care chemau geniul lui Niemeyer, - în orice cadril de quiproquo-uri geografice darul unor asemenea revelații vădea puterea să se înscrie fără greș, suspensie sărbătorească pe cerul memoriei. Către Brazilia porneam într-adevăr - era în 2002, un
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
care a cochetat, cum știm, măcar în august 1944). Democrația este depășită, cu valorile ei cu tot, iar comentatorul politic nu varsă nici o lacrimă pe mormîntul ei, deoarece o consideră imorală, coruptă, vorbăreață, echivalînd cu "înfumurare, lipsă de omenie, desconsiderare sălbatecă a celor mulți". Faptul că se bazează pe liberalism - pe care Sebastian, în tradiția Cuvîntului, îl detesta - este viciul ei de fond: "Păstrător al statului democrat, parlamentar și juridic, liberalismul este formalist. Justificarea lui este condiționată integral de burghezie și
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
care se ridică în vârful degetelor tale/ Care se-așează'n carne și îți îmbracă pe dinăuntru trupul,/ Își trece o mână prin pletele coastelor și-ți scoate inima/ S'o atârne ca pe un lampion în cortul din piei sălbatece/ Al întunericului." (IX) Nepregătită pentru bine, poezia lui Voronca se articulează pentru a trage alarma dezarticulării, capătă nu doar coerență, ci chiar forță de a convinge, cînd arată într-acolo unde nu e nimic de care să te convingi, fiindcă
Ani pereche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7374_a_8699]
-
moderne, cu tot confortul și rafinamentul posibil. Nu mai încape îndoială că am progresat și nici un om normal n-ar vrea să ne reîntoarcem la viața de sălbăticie. Ei bine, totuși, un savant englez a declarat în fața Asociațiunei Britanice că sălbatecul din Africa e un om mai fericit decât europeanul civilizat, că civilizația modernă creează mai multe probleme decât rezolvă și că ea perfecționează condițiile de trai, dar nu traiul însuși. stăzi, trăim încă sub teroarea războiului și n-am putea
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
în Istoria literaturii românești contemporane, scria: "în românul cu optzeci de personagii, cu violuri și omoruri, cu toate manifestațiile brutei, presintate crud, ca un cadavru putred pe care l-ar scutură cineva de un picior, e același realism de o sălbateca autenticitate: ce e mai josnic în viață animalica a rasei, cum i se pare autorului că a văzut în cine știe ce colț blăstămat de Ardeal, se expune aici că un testimoniu de iremediabila inferioritate, într-un rece stil de jandarm care
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
surprinde o „dezumanizare", adică acea derealizare a individului sortit, în circumstanțele „orașului tentacular", la o precipitare anormală, la sleire, la un artificiu moral (altceva decît artificiul estetic, ce presupune un resort creator): „Cu arcuri de aramă drumeții ucid. În dans / sălbatec sunt prinse mîinile lor, în dans / grăbit, căci ei nu știu să aștepte. Și-n pas / de tristețe se termină totul, în cadență / a toamnei. Ochii de jar se sting încet." (XLVII). Umanitatea degradată prin epuizare și prin tristețea adiacentă
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
păstrat filiația românească): "Aici să te ferești de a cerceta pe cineva acasă, nu numai pentru că prin aceasta poți să-l pui rău cu poliția rusească, dar și pentru că n-ai ce vorbi cu el. Graiul lui va fi împestrițat sălbatec cu vorbe rusești, franțuzești, nemțești. El nu te va înțelege și tu nu-l vei înțelege. Idealele tale nu sunt ale lui; precum nu e nici-o carte romănească la Biblioteca publică, nici în librării, așa nu o vei afla nici
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]