2,533 matches
-
cu toate că nu fusese nici atât de săracă și nici atât de -, să zicem -, neatrăgătoare, ca să nu se fi găsit și pentru ea un evreu cinstit care s‑o facă fericită. Probabil că la toate astea reflecta domnul Brener (pentru că așa se numea), săltând În șareta sa ori de câte ori roțile o dădeau pe arătură. Până la Seghedin mai era Încă mult, cel puțin două‑trei ore, el Însă nu se zorea. Nu se mai folosea deloc de bici și slăbise și hățurile. Caii știau drumul pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
unui reflector, o secvență de film: Fața ei învăluită în fragmente de pe casete cu exerciții de gimnastică. Trăsăturile ei, ochii și buzele, machiate cu rozul intens al costumelor mulate și ciorapilor groși de aerobic. Pe pielea ei de Miss America saltă și dansează o sumedenie de femei, fiecare privindu-se în oglindă. Filmul: umbra unei reflectări a imaginii unei iluzii. Spune: — Fiecare privire în oglindă e o secretă analiză de piață. Ea e propriul său eșantion de public. Evaluându-și atractivitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
băltuță. Fata asta, acum o franțuzoaică. O fată care s-a înecat. O victimă a ei înseși. Stau toți acolo, respirând în dosul mâinii sau batistei. Clipesc și le dau lacrimile de la miros. Gâtlejurile le alunecă în jos și le saltă înapoi în timp ce înghit și înghit, încercând să forțeze papara și șunca și cafeaua și terciul de cereale cu lapte și iaurtul de piersici și brioșele englezești și brânza dulce să le rămână în stomac. Tipul care a făcut gură la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
muzicii dacă Vanda nu le-ar fi tăiat elanul. Nu e frumos să stați aici singurei. Valentin, nu te-am văzut dansând. Am o parteneră frumoasă pentru tine. Îl aruncă în brațele Emei apoi se întoarse pe hol și-o săltă pe Luana de-o aripă. De băiatul ăsta să nu te mai apropii. E aici pentru Ema, nu-i mai împuia capul cu prostii. Unde e prietenul tău? De ce n-ai venit cu el? Amintirea existenței lui Marc o dezorientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
injecție în șira spinării, fu întinsă pe masă și apoi înțepată cu un ac în degetele de la picioare. A fost trează pe tot timpul operației. Simțea o apăsare puternică în trup dar nici un fel de durere. Fără nici un avertisment fu săltată pe sus, așezată pe o masă cu roți și dusă în salon. La scurt timp începu calvarul. O durere adâncă i se cuibări în trup, sfârtecând-o, făcând-o să urle. Pacientele din salon se răstiră la ea, cerându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
scoți din sărite. Lasă-mă să-ți explic! Am terminat-o cu tine. De azi înainte, ești liber să faci ce vrei. Escu rămase locului preț de o clipă, după care îi smulse geamantanul și-l zvârli în mijlocul curții, o săltă pe umăr și ieși pe poartă, în timp ce fata se zbătea și urla drăcește. Îi căzură papucii din picioare dar bărbatul deschise portiera și-o trânti, ca pe un sac de cartofi, în mașină. Demară în trombă, sub privirile perplexe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
altceva. Adam avea să descopere și muzica, aceasta datorită unui mic patefon pe care a Învățat degrabă să-l folosească. Era o cutie nu prea mare de lemn, pe dinafară de nuanța ciocolatei, pe dinăuntru de o culoare deschisă. Îi sălta capacul și potrivea grijuliu unele peste altele pe micul picior din mijlocul platoului șase discuri alese cu totul la Întâmplare. Cu fiecare nouă piesă, Înțelegea tot mai bine cât Îi lipsise muzica Înainte să fi venit În casa asta. Pe când
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și de câștigare a identității, care a devenit tot mai aprigă În vremea din urmă, chiar și, sau poate că Îndeosebi, la oraș. Ascultă, de pildă, versurile astea din renumita lui poezie, Hartini: „Când marea-i furioasă, Împinge Înainte barca săltând pe valuri, ușor, ca o săgeată. Când plângi În zbor, păstrează o lacrimă fierbinte de va mai fi să-ți curgă o lacrimă vreodată. Când e senin pe mare și plasa Încărcată, În joc de curcubeie se zbat peștii În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și-a zis doar că putea iar să respire. Putea să respire. 15 Margaret se gândea: gata, de data asta s-a terminat cu mine! Sunt pe ducă! O să mă dea gata! Mașina se zgâlțăia Înspăimântător, cu toate că nu mai Înainta, sălta pe amortizoare din pricina celor care se urcau pe portbagaj, treceau pe deasupra, săreau pe capotă, de acolo În stradă și continuau să fugă. Zgomotul era asurzitor, de parcă peste acoperiș se prăbușea o avalanșă de bolovani care amenința să-i antreneze și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
toate direcțiile, ca și cum ar fi căutat pe cineva. Împreună cu ei era chelnerul care-l privise pe Adam ceva mai Înainte, cel care voise să-i servească un pahar și care acum arăta cu degetul În direcția barului Batik. Soldații se săltau să Încerce să vadă prin mulțime. Adam și-a pus bărbia-n piept, și-a dat seama că pe el Îl căutau. Ceva mai mulți soldați erau afară, cu fața spre uși. Aceștia erau Înarmați și gata să intre În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Însă că nu mai vine nimeni. De unde până atunci șuvoiul de oaspeți care cobora din limuzine nu se oprise o clipă măcar, hotelul părea să-și fi ferecat porțile. Adam a privit de jur Împrejur cu grijă să nu-și salte capul prea mult. Zgomotele se stinseseră, În afară de câte-un râs nervos ori de vreo doi bărbați care se străduiau să pară veseli. Restul era Înecat de muzică. Se cânta cu siguranță Bengawan Solo, chiar dacă orchestra Îl transformase Într-un marș
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Ar trebui să mergem, Johan. Mi s-a făcut somn. Acum? Dar n-a stat ploaia! Doar suntem uzi leoarcă, nu? El a oftat și s-a ridicat. Poate că tu ești cu adevărat Într-o ureche. 25 Adam Își saltă capul și mijește ochii. Iată ce vede. Pe jos sunt niște dungi de lumină. E și un preș. Preșul e roșu. În dungile luminoase căzute pe preșul roșu sunt câteva forme ciudate, un fel de pete lucitoare, ca de sânge
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se mișca. Lenoasă, trosnindu-și încheieturile, Nina abandonă almanahul și, coborând de pe canapea, își târși papucii în urma musafirului. Pa, scumpete, îi spuse înainte de-a răsuci butonul yalei. Alexe își aprinse cu poftă o țigară. Slobozi primele fumuri cu nesaț, săltând capul. Apoi reluă comentariul exact din punctul unde fusese întrerupt de apariția profesorului de sport. Abilă, Nina îl susținu cu însuflețire. Își aprinse și ea o țigară. Nici unul dintre ei nu pomenea un cuvânt despre omul care tocmai plecase. Ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu degete subțiri, cu unghiile tăiate din carne, mișcându-se foarte sugestiv, un dans extrem de bine executat. Am deschis cartea, continuă și respiră greu ca după un urcuș și am citit cu glas tare, pentru mine: și atunci și-a săltat fruntea dincolo de spuma valurilor, s-a înălțat longelină, năucitoare în văzduh și deodată cineva de pe țărm a strigat, o, nu-i ființă, e flacără! Ei, bine, am închis cartea, m-am recules și am tălmăcit: totul va fi perfect, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lasă învins în lupta pentru existență, pomenită de ea. Mai departe pleacă la Matei, un băiat taciturn, necăsătorit, slăbuț, palid, cu părul rărit pe creștet, meticulos și răbdător, cu o vocație de înger, de-o politețe demodată cu femeile. Își saltă de pe cap căciula, sau basca, ce are, se înclină, la cuier își agață pardesiul tocmai la perete, chiar dacă știe că i se va murdări de var, lasă altora locul din față.. Pe hol se oprește lipit de zid și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plecă târând picioarele. Exact în același loc scârțâi dușumeaua, se strecură pe ușă, se lovi de clanță. Din pat femeia țâțâi nemulțumită, ședea nemișcată, rigidă, nu i se auzea respirația. Se făcu liniște nu se mai auzea nimic, nimic. Ea săltă ușurel capul, privi către fete apoi își strecură picioarele în afară de plapumă, se ridică încet, oftând... Cele două fete avuseseră o discuție despre oftatul mamei. Se duce fără nici o plăcere, îi spuse Carmina. Și atunci de ce se duce? întrebase cu logica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de la altul și nu au ce aștepta la nici unul din capete. Doar o altfel de măreție. Ca să traverseze lanul, Carminei îi trebuia o jumătate de oră. Mergea repede, săltat, în interior își cânta câte o melodie cadențată. Toartele sacoșei îi săltau pe umăr. Din când în când o învăluia câte un miros de chiftele. Se gândea cu plăcere la masa de prânz când soarele în plină putere îi va dogori obrajii iar ea va mesteca alene parcă dorind să-și prelungească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pricep negreșit. Când termini vii și tu dincolo, da? Marga apărea după o jumătate de oră, mirosea toată a rom și vanilie, figura îi radia de zâmbet. Nu ne-ai adus nimic? se alinta Nina, Vreau prăjitură, spunea și se sălta pe canapea ca un copil mofturos, își bătea palmele de genunchi, vreau prăjitură! Spune-i și tu, Nik, nu-i așa că și tu vrei prăjitură? Să se răcească, spunea autoritară Marga, altfel vă doare burtica și nu o să vă fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în jurul propriei sale persoane. Era suficient ca să nu opună rezistență și să se concentreze intens asupra gesturilor sale. Restul venea de la sine. Dar era atâta ordinar în tot ce i se întâmplase pe plan amoros, nu reușise niciodată să se salte, să scape de izul îndoielnic ce-și pusese amprenta pe propria lui existență. Ascultă-mă, domnișoară, omul acesta, Alexe e dotat cu atâta fantezie când este vorba să desființeze pe cineva! Și-a făcut un mod de viață din a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu atâta fantezie când este vorba să desființeze pe cineva! Și-a făcut un mod de viață din a demitiza, nu suportă, nu vrea să știe că cineva este mai sus decât altul, este suficient să încerce cineva să se salte, că este tras rapid de picioare înapoi, după părerea lui toți suntem în aceeași oală, pe aceeași treaptă, în afara lui, Alexe, supremul, bineînțeles! Sau așa ar trebui să fie. Carmina stătea nemișcată pe bancă, cu genunchii lipiți, frământa în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la scară. Sper să te mai văd pe la Alexe, îi spuse el înainte de-ai întoarce spatele dar deja în vorbele lui exista o notă de fals. Am să constat pe pielea mea, își spuse în gând bărbatul, în timp ce autobuzul sălta de-a lungul șoselei, am să văd dacă fata asta îi va relata profesorului spusele mele. Ce mi-o fi venit? Plictiseală, m-a luat gura pe dinainte, asta-i. I-ar părea rău să se strice relațiile dintre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să concep că există o lume atât de hâdă, de la un capăt la altul, continuă Carmina fără să-i pese de intervenția lui Alexe. Eu cred că sunt oameni, oameni mai altfel decât ceilalți, de ce să nu-i lăsăm să salte capul? De ce să-i strivim în marea asta lașă, să aruncăm deasupra lor toate păcatele noastre, toate nemulțumirile? Am impresia că nu vorbim aceeași limbă, mă, o întrerupse Alexe. Albastrul devenit tulbure în ochii lui era un semn de enervare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când, la plecare, Carmina se opri în dreptul bătrânei și îi oferi savarina, auzi pe una dintre tinere adresându-se colegului ei: Iar s-a căpătat cu ceva, doamna spală blide. Bătrâna primi savarina fără să zică nimic, abia dacă-și săltă pleoapele din farfuria pe care tocmai o golea, o trată cu o superioară indiferență. Poate faptul că luase masa în picioare, poate episodul cu bătrâna, ceva o indispuse pe Carmina. Își simțea abdomenul uriaș, balansându-se dizgrațios între oasele bazinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
alese cu multă atenție o țigară, o fixă între buze și cu fața crispată, toată numai cute adunate ca razele în jurul gurii, rupse trei bețe de chibrit până reuși să aprindă unul, apoi, cu un aer degajat, eliberă primul fum, săltând din cap de parcă scăpase de povară. Unde e Fana? Femeia o privi cu ochii ei mărunți, foarte umezi, strânși între pleoape și cum ședea acolo, întârziind să răspundă, măruntă, aparent insignifiantă, ca un câine bătut ce imploră din priviri mila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
doar în răstimpuri, imaginea sa reflectată în oglinda minții s-ar suprapune inexact peste imaginea din față și ar încerca în zadar s-o întoarcă pe toate părțile dorind să regăsească tiparul și, dintr-odată, conștientă de importanța momentului ar sălta pieptul ceva mai înainte și și-ar concentra toată atenția pentru a răspunde cât mai inteligent, ca să iasă cu fruntea sus, victorioasă, din înfruntare. Poate doar rareori simțurile sale s-ar lăsa năpădite de mirosul ascuțit de șoricioaică bătrână, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]